776 matches
-
cu ei ungurește. De bună seama, folosesc și în vis acest idiom. Dar îl "reîntâlnesc" mai des pe tata. Cu alții vorbesc în vis și germana sau rusa. În primele clipe de după trezire, continui argumentarea în aceeași limbă, până mă dezmeticesc de tot. De obicei, adorm greu, am un somn agitat și fracturat, visele sunt mai degrabă coșmaruri, deși apoi realizez caraghioslâcul lor, n-ar fi avut pentru ce să mă înspăimânte. Repet însă adeseori: noaptea sunt pesimist, ziua redevin optimist
Ion Ianoși: "Ziua sunt optimist, noaptea - pesimist" by Aura Christi () [Corola-journal/Journalistic/8581_a_9906]
-
morgă strict pentru a transporta ceea ce ei credeau a fi un trup neînsuflețit, însă omul s-a trezit duminică, la ora cinci dimineața, și a strigat să fie lăsat să iasă din încăpere. După ce medicii din orașul Libode s-au dezmeticit, au cerut ajutorul unei ambulanțe ce a fost trimisă la fața locului pentru a-i acorda îngrijiri omului “care a fost expus, timp de douăzeci și patru de ore, unei temperaturi extrem de scăzute”, a afirmat Kupelo. De asemenea, purtătorul de cuvânt a
Un bărbat considerat mort se trezeşte la morgă () [Corola-journal/Journalistic/69403_a_70728]
-
Marin Ștefănescu și te felicit călduros pentru strașnicul duș rece pe care l-ai slobozit în capul celui mai confuz și mai umflat Tartuffe al învățămîntului nostru superior. Nu cred că săpuneala pe care i-ai dat-o îl va dezmetici; îi vor urma și alte puneri la punct și la loc, și tot nu se va trezi. Să nădăjduim că se vor trezi însă bieții studenți, care se mai lasă cîteodată îmbătați de apa chioară a lui Marinică. Dacă ai
O victimă a credinței by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/8089_a_9414]
-
nu mai bea... Cei doi se uitară spre timișorean, așteptând să și contrazică consoarta, dar Gheorghe parcă uitase de ei. Privirea sa nu se mai desprindea de la Elena, de la femeia pe care, parcă, o vedea pentru prima oară. Dumbrăveanu se dezmetici, în sfârșit. Luă canistra, golită mai mult de jumătate, ceru dopul, îl înfiletă strâns, mai privi încă o dată la Gheorghe, dădu să spună ceva, apoi ieși, la fel de grăbit cum venise cu o zi în urmă. Florin salută militărește, aminti ceva
MASTODONTUL DE NISIP by Ilie Cotman () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1661_a_3000]
-
Parcă aș trăi în corpul altcuiva. Parcă și aerul pe care-l respir e dat cu porția. Mă așez pe jos în bucătărie. Gresia e rece. Rămân acolo. O vreme. Sună telefonul. Lung. Nu se mai oprește. Sună până mă dezmeticește de-a binelea. Mă ridic. Mă împleticesc până la masa din living. Pipăi până dau de el. Răs pund. Dana, vii, te rog, să-mi pui picăturile? Că e trecut de ora unu. Stau o clipă. Sigur că da, răspund. Închid
Ficţiuni reale by ed.: Florin Piersic jr. () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1342_a_2714]
-
-mi face semn. Când am intrat în curbă, mi-a luat lopata din mână. Habar n-aveam ce are de gând. Așa de repede s-a petrecut totul, că abia pe drum, după ce-am sărit de pe locomotivă, m-am dezmeticit și mi-am dat seama. I-a dat în cap? Ce-a făcut? Cum să-i dea, dacă neamțu stătea cu ochii pe noi și cu degetul pe trăgaci? Una-două ne curăța. Ceva mult mai simplu și mai deștept: s-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1475_a_2773]
-
ridicolă și intolerabilă. În clipa aceea, se-ntâmplă cel mai mare rău și bine totodată care se putea ntâmpla pentru ca venirea lui acolo să nu fi fost cu totul zadarnică și absurdă. Apăru Tom! Se frecă la ochi să se dezmeticească, își făcu loc cu coatele, se-ndesă printre dansatori și bețivi și cu cât își dădea seama că nu se-nșela, cu-atât un frig tot mai mare luneca în el, făcându-l să dârdâie ca-n mijlocul iernii. Încordarea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1475_a_2773]
-
ochi mândria de-a fi atât de râvnită. Pieptul ca o gușă de porumbiță săpa fântâni negre-n carnea lor. Ceva mai în spate, o curvulice de șaisprezece ani, inconștientă și vicioasă, râdea de nu mai putea. Râsul ei îl dezmetici, și-l făcu s-o urască îndârjit. De fapt se ura pe sine că venise și stătea acolo caraghios și flămând, în hainele de împrumut, lung și slab cât toate zilele, să se ia singur la palme, cu capul vâjâind
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1475_a_2773]
-
kilometri de granița Olandei, la cincizeci de kilometri de Franța și la șaptezeci de kilometri de Belgia. În cele din urmă, sfârșind de spălat pe jos, se ridică dintre mese, îndreptându-și șalele și spinarea și clătină capul să se dezmeticească. Îl auzi pe Invalid citind cu glas tare: "Bonurile valabile azi, 21 august 1944: pâine, bonurile numărul 269 și 270; săpun, bonul 276 pentru 250 de grame..." Afară se auzeau jandarmii urcând pista netedă de beton, tropăind să-și scuture
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1475_a_2773]
-
la pieptul ei, apoi sări, înainte ca ea să-l rețină sau să-l cheme, să-l înlănțuie cu brațele și să-l soarbă în vârtejul ei alb de liniște și flacără. Sări din pat înainte ca ea să se dezmeticească și poate chiar să se smulgă din somn și-ncepu să se-mbrace. Se-mbrăca, îl auzea bâjbâind după lucruri prin cameră, și vocea lui tot mai precipitată și nesigură: Armistițiu! Ce strigă? Ce aristițiu? Ce s-a-ntâmplat? Scoală
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1475_a_2773]
-
pe aceelerație tată“...Îi cuprinsese mâinile Într ale sale și-i șoptise să nu-și facă griji, totul va fi bine. Copiii ne vor Împreună, eu te vreau lângă mine, tu ce-ți dorești Teia? Eu? Eu Încerc să mă dezmeticesc, dar dacă este un vis...aș vrea să nu se sfârșească. Nu am sperat niciodată că În viața mea va apare vreodată un om ca tine. Hai să dansăm și noi. S-au amestecat printre perechile ce se legănau În
În vâltorile Dunării de Jos by Flora Mărgărit Stănescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1138_a_2049]
-
se îmbrace și el ca un făt-frumos, a apărut deodată, din senin, domnul Nicanor cu un băț mare în mînă și tot încerca mereu să le rupă picioarele la amîndoi. Impresionat de vis, s-a hotărît, imediat ce reuși să se dezmeticească, să treacă la fapte. Orice amînare s-ar fi putut transforma într-o renunțare definitivă, mai ales că principalul lor adversar, domnul Nicanor, luase măsuri atît de strașnice în privința ruinelor. Nu, nu trebuiau să renunțe la comoară pentru nimic în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1501_a_2799]
-
înnebunite de spaimă, căprioarele se împrăștiară în toate direcțiile, țipînd gutural tardive avertizări de pericol. O secundă de ezitare, după care încremeni. Cine era? Ce făcea aici? Ce forță străină lui îl stăpînea? Ca smuls dintr-un coșmar, Lupino se dezmetici în clipa imediat următoare. În doar cîteva zile se transformase într-atît încît să nu-și poată controla pornirile ucigașe? Nu pentru asta se apropiase de turmă! Ratase din nou. Căprioarele dispăruseră fără urmă și putea să jure că acum erau
by Crenguţa H. B. Docan [Corola-publishinghouse/Imaginative/1108_a_2616]
-
vrea? VANIA: Trebuie să vrea!! NORA (răsfățată): Și dacă nu poate? VANIA (fioros): Trebuie să poată!!! NORA:(speriată): De ce? VANIA: Pentru că altfel, mă-nțelegi... NORA: Niciodată n-ai vorbit așa. Astea nu-s vorbele tale! Ce-ai pățit? VANIA (se dezmeticește): Da... Ai dreptate... Semn că fiecare dramaturg pe limba lui piere, dar renaște pe a altora, și observația poate fi luată în serios. La rîndul lui, Caragiale însuși își trimite reprezentanții: prefectul ținutului este Tipătescu, la brațul iubitei sale Zoe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1557_a_2855]
-
te mira. Ies frumușel dintr-un magazin de pe Magheru, cu o plasă în mână, și rămân ca prostul, cu gura căscată, uitându-mă cum pleacă Titanicul de la dană, exact ca-n filmul cu Di Caprio. Se îndepărtează și eu mă dezmeticesc și vreau să le strig că va fi o călătorie de pomină, care se va termina cum nu se poate mai prost, atenție la aisberg, atenție la aisberg, nu vă culcați pe o ureche, sunt niște erori de proiectare, norocul
Frig by Cristian Lisandru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1176_a_1898]
-
în viitor. Apăruse de niciunde un mistreț și fusese cât pe ce să-l pună jos și să tragă colții ascuțiți prin burta lui. Trecuseră anii, dar auzea și-n somn acel grohăit înspăimântător, urmat de un pocnet. Când se dezmeticise, mistrețul stătea lungit pe o parte, iar în ochi avea o sclipire de sânge. Pădurarul, moș Zgârci, îl mângâiase pe creștet, îi adunase pe toți roată în jurul său și le spusese cu blândețe să nu mai ia pădurea în derâdere
Frig by Cristian Lisandru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1176_a_1898]
-
nu trebuie să-i mai plătești. Mănânci până te saturi și pe urmă îți vezi de ale tale. Te duci și ascuți un creion, pe ascuns, spre exemplu, nu se știe niciodată când ai nevoie de el. După ce m-am dezmeticit complet, am plând. Mult. Minute în șir. Nu mi-a părut rău că s-a terminat visul. Și nici că n-am ascuțit vreun creion în ascuțitoarea aia imensă dintre picioarele curvei. Mi-am adus aminte de Lord, de-asta
Frig by Cristian Lisandru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1176_a_1898]
-
la ea ca un magnet. Mă uimea cu răspunsurile neașteptate. Când am ieșit din parc, ne-am oprit în stația de tramvai. A venit tramvaiul, a fugit repede de lângă mine, s-a urcat și a dispărut. Nici nu m-am dezmeticit bine, tramvaiul plecase, nu știam ce număr avea, unde se ducea, nu știam nimic. Știam doar că doream s-o mai văd. După vreo zece zile am primit un telefon de la Clody: Sunt la Cireșica, mănânc o înghețată, vii și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1564_a_2862]
-
în formă de inimă! Și parcă de undeva apăruse și părintele Gherasim, cu cădelnița și busuiocul muiat în agheasmă, și îi tot dădea cu cădelnița și agheasma pe la nas, spunându-i: "Cere-i iertare, Petre, cere-i iertare"...! Ușor-ușor se dezmetici și încetă să mai caute inelul! Ciudat e că simțea prin cameră miros de tămâie și agheasmă! Foarte ciudat! Se duse la baie, își privi fața în oglindă și ajunse la concluzia că cel care-l privea nu era el
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1564_a_2862]
-
că în acele zile Vasile Voiculescu era deținut politic, iar Radu Gyr, inițial condamnat la moarte, își ispășea pedeapsa comutată în închisoare pe viață, alături de numeroși alți scriitori, ziariști, oameni de cultură. La rîndul său, Dan Deșliu, care se va dezmetici tardiv, definește astfel "adevărata librtate", cu voie de la partid și de la Securitate, instaurată după înlăturarea "jugului fascist", prompt înlocuit de alt jug încă mai implacabil: "a fost înlăturată principala stavilă care împiedica rostirea răspicată a adevărului în artă, iar poezia
Un peisaj de moloz și bălării by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/9836_a_11161]
-
de sintagme așteaptă să fie adăpate din crezul lor poetic." (Cornel Galben); "Cufundându-ne-n plenitudine/ reconstituim Principiul Logic al Noncontradicției/ dintre Eu și Ego-ul dictator subtil,/ agonia nous-ului în Logosul inospitalier când/ întâietatea nocturnului intangibil e o metafizică,/ dezmeticindu-mă-n sens, desacralizez umanitatea:/ contopirea Eului cu Absolutul Moale,/ identificat cu undele transcendente ale Ființei Vii/ pentru explorarea Abisului din EGO regenerându-l!" (Ion Antoniu); " Diversitatea văzută prin lentile de salcie devine deranjantă în momentul spargerii în tipare străine
Cărți proaste by Mihaela Nicoleta Grigore () [Corola-journal/Journalistic/8933_a_10258]
-
mă repune în contact cu lumea, cu realitatea. Altminteri aș umbla năuc toată ziulica. Firea mea mă trage la trândăveală, însă în perioada școlii mă trezesc pe la șapte fără un sfert. La școala Ilincăi, fiica mea, mă refer. După ce mă dezmeticesc, intru în turbionul zilei. Seara mai citesc sau îmi fac notițe pentru viitoarele texte. În timpul anului școlar, rar scriu ceva "definitiv"; asta fac în vacanțe, când ritmul meu este cu totul altul, când scriu și citesc până la epuizare". Nu pot
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/8997_a_10322]
-
mai luminat. Mă așteptam ca solzul să dispară din mâna lui, însă n-a dispărut. El l-a pus în rucsac. Ne oprisem acolo, când a apărut iarăși dinozaurul de oțel zburând pe deasupra apei, direct spre noi. Până să ne dezmeticim, i-am văzut ghiarele coborând în viteză, imense și amenințătoare. A planat fulgerător, iar noi ne am ferit, însă a reușit să apuce un rucsac, căruia i-a dat drumul după aceea, și a virat într-un rotocol pentru a
Izvroul miraculos by Cristi Romeo () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1255_a_2900]
-
era ședință, tocmai bine pentru a le arăta tuturor ce găsisem noi. Am intrat, iar ei au rămas cu privirile ațintite asupra noastră. Iasomia era acolo, ceea ce m-a surprins ca întotdeauna, zăpăcindu mă pentru o clipă, însă m-am dezmeticit imediat, mai repede ca alte dăți. A zâmbit oarecum la vederea noastră, ceva în ochii ei îmi reamintea de zeița verii care ne însoțise la începutul drumului, însă impresia a durat numai o secundă, pentru că acea lumină a fost apoi
Izvroul miraculos by Cristi Romeo () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1255_a_2900]
-
delir/ viața lui se tîrăște-n genunchi (...) și astfel ne ducem viața în spate/ grăbindu-ne spre groapa de gunoi/ unde o vom azvîrli în uralele publicului/ de la alte-aceleași alegeri generale și totale" (un fir subțire de salivă în colțul gurii). Dezmeticit din visul uranic-localist al șaizeciștilor socotiți de frunte, Nicolae Prelipceanu se consacră unui antilirism care, înlăturînd poeticul "pozitiv", îl înlocuiește cu cotidianul, narativul, anecdotica, propunînd printr-o asemenea năpîrlire o formulă de poezie cu alura firescului. Repulsia față de realitate îi
Oroarea de realitate by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/9654_a_10979]