141 matches
-
viață. Ce fantastică diversitate de caractere și destine angajate pe același front! - diplomați, șefi de școală, vagabonzi, academicieni, ființe îndrăznețe și bătăioase, ratați sociali, candizi până la sfinție, individualități tandre, melancolice ori colerice, încrezători ori dezabuzați, născuți sub stea norocoasă ori dezmoșteniți ai soartei, unii mândrii, alții umili - ce lume! Ce univers fabulos, dantesc! - funcționari banali, scoși din anonimat printr-un geniu pe care nici un coleg nu i-l bănuia, personalități de prim rang în lupta patriei lor, ori copilandri alungați din
Ștefan J. Fay și contemporanii săi by Nicolae Scurtu () [Corola-journal/Memoirs/6274_a_7599]
-
doua sa soție a fost Gytha Thorkelsdóttir, al cărei frate Ulf Jarl era ginerele lui Sweyn I și tatăl lui Sweyn al II-lea. Conform tradiției Gytha și Ulf au fost bunicii legendarului viking suedez Styrbjörn cel Puternic (un prinț dezmoștenit al Suediei) și străbunici ai lui Harold Bluetooth, rege al Danemarcei și Norvegiei. Acest al doilea mariaj a dus la nașterea a mai multor copii dintre care doi fii, Harold și Tostig Godwinson (acesta din urmă fiind implicat în evenimentele
Harold al II-lea al Angliei () [Corola-website/Science/310167_a_311496]
-
în fruntea gărzilor naționale românești. După 1918 îi apără pe moți în procese răsunătoare, legate de dreptul de proprietate asupra pădurilor. Cei din urmă 14 ani ai vieții, Amos Frâncu și i-a închinat exclusiv operei de ajutorare a acestor dezmoșteniți ai sorții, în care scop a înființat „Frăția de cruce a Moților” cu sediul în Cluj. În cadrul „Frăției de cruce”, Amos Frâncu a adunat pe toți luptătorii care se interesau în mod sincer de soarta obijduiților moți, intrând cu ei
Amos Frâncu () [Corola-website/Science/330665_a_331994]
-
evocată cu o nostalgie naivă, "cu umilință dar și cu o nețărmurită încredere", după cum observa N. Balotă, posedă și o valență polemică. Ea reprezintă un contrast în raport cu postura actuală a poetului care locuiește într-o metropolă, simțindu-se - cum altminteri? - dezmoștenit, abandonat unui mediu pe care-l percepe în mod cronic ca ostil. E vorba aci de conjugarea a două atitudini. Pe de o parte pătimirea mai de mult cunoscută a barzilor, în speță ardeleni, ai dezrădăcinării, care deplîng plecarea lor
Candoare și caligrafie by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/9272_a_10597]
-
pe care el, cosmopolitul, cetățeanul universului, antichrist, s-au născut din întîmplare numai? Nu sânt dezmoșteniți cei cari prin munca mînilor lor contribuie la înflorirea unei societăți naționale, a căreia cultură și vază se răsfrânge și asupra lor; nu sânt dezmoșteniți acei ce se pot lăuda că au o patrie de iubit, un popor de apărat, o cultură de înaintat. Nu-s dezmoșteniți acei cari iubesc trecutul poporului lor, cei cari au în suflet tezaurul de amintiri care îl face pe
Opere 10 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295588_a_296917]
-
contribuie la înflorirea unei societăți naționale, a căreia cultură și vază se răsfrânge și asupra lor; nu sânt dezmoșteniți acei ce se pot lăuda că au o patrie de iubit, un popor de apărat, o cultură de înaintat. Nu-s dezmoșteniți acei cari iubesc trecutul poporului lor, cei cari au în suflet tezaurul de amintiri care îl face pe omul singuratec să se simță și el o parte, un rezultat al istoriei țării sale. Dezmoșteniți sânt acei ce nu mai cred
Opere 10 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295588_a_296917]
-
muncii ei, un ecuivalent de bunuri, ci i se ia mereu fără a i se da aproape nimic în schimb, decât cel mult cultura, pe care i-o poate da "Vocea lui Faraon" și Horia sau Cloșca în Scrisorile către dezmoșteniți. Dacă înainte i se da puțin, i se și lua puțin, și socoteala era totdauna limpede, fără deficit, fără datorii. Dar pe de altă parte, oricât de factice, de falsă și fantastică ar fi fost revoluțiunea socială de la noi, această
Opere 10 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295588_a_296917]
-
care cu drept cuvânt a ordonat respectarea duminecilor și sărbătorilor din partea comercianților, ar trebui să ordone aceeași respectare din partea fabricelor. Să nu uităm că trăim într-un stat creștin, că numai chinezul n-are sărbători, pe când religia creștină, a celor "dezmoșteniți ", li asigură și acestora partea lor de bucurie în lume. O altă cestiune, care privește numai administrația orașului nostru, este că lucrătoarele, pornind noaptea de la fabrică pe șoseaua din valea Bahluiului, sunt espuse obrăzniciei stâlpilor de cafenele, cari tocmai în
Opere 09 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295587_a_296916]
-
distanță, că oamenii acelei nopți erau din vârful piramidei sociale. Era însă o greșeală să judeci lucrurile astfel, decât dacă omiteai că acum, imediat după război, se ștersese ceva din încrederea, strălucirea celor de sus, mai ales a celor recent dezmoșteniți, și că printr-o reversiune a timpului istoric, încă în fașă, cei din clasele despre care nu se știa prea mare lucru, aflate în anonimat, cu oarecare veleități nesperate, încercau, fără vocație la istorie, ieșirea la suprafață în locul celor exheredați
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1887_a_3212]
-
de orgolios, dar uneori, chiar adesea, când mă aplec asupra mea, îmi vine să vomit” (I, 141) notează Cioran. În totul, disprețuiește orgoliul care îi stârnește dezgustul de sine. Există, însă, și excepții: „Nu suport orgoliul decât la damnați, la dezmoșteniți, la infirmi” (idem). Să se considere oare el însuși un damnat, un dezmoștenit, un infirm? Oricum, orgoliul său e al unui sceptic, însoțit, deci, de retractările de rigoare. Deși, în cazul său, nu poate să nu asocieze orgoliului mistificarea: „Murind
[Corola-publishinghouse/Science/1920_a_3245]
-
să vomit” (I, 141) notează Cioran. În totul, disprețuiește orgoliul care îi stârnește dezgustul de sine. Există, însă, și excepții: „Nu suport orgoliul decât la damnați, la dezmoșteniți, la infirmi” (idem). Să se considere oare el însuși un damnat, un dezmoștenit, un infirm? Oricum, orgoliul său e al unui sceptic, însoțit, deci, de retractările de rigoare. Deși, în cazul său, nu poate să nu asocieze orgoliului mistificarea: „Murind, mi-ar plăcea să spun: «N-am făcut tot ce-aș fi putut
[Corola-publishinghouse/Science/1920_a_3245]
-
M-am născut într-o țară unde principala activitate a fiecăruia e să regrete. Cu siguranță, străbunii mei nu trăiau cu privirile ațintite spre viitor. Dar nu sunt eu cel care să-i condamn pentru asta. Un neam elegiac, sceptic, dezmoștenit” (II, 53). Cioran însuși trăiește cu sentimentul „zădărniciei oricărui gest” (II, 52). În alt loc, își situează identitatea sub semnul fatal al țării sale. Iată: „Am moștenit de la țara mea nihilismul funciar Ă trăsătura ei fundamentală, singura ei originalitate. Zădărnicie
[Corola-publishinghouse/Science/1920_a_3245]
-
națiuni și aproape că și conduc orașe” (Chandler, 1980, p. 19). Într-o astfel de lume, indivizii de calibru mic, de teapa lui Harry Jones, Joe Brody, Carol Lundgren sau Agnes Lozelle, n-au nici o șansă. Fără a fi niște „dezmoșteniți” ai soartei - critica socială nu intră între prioritățile lui Chandler -, ei sunt autorii și interpreții partiturii infracționale prin excelență. Deși nu-i lipsește imaginația, Marlowe nu posedă prea multe arme pentru a se apăra de această lume. Tăcerile lui, jocul
[Corola-publishinghouse/Science/2073_a_3398]
-
o căutare dublă, cea a Castelului și cea a integrării sale în sat. "Nu pot să emigrez, spune k., am venit aici ca să rămân. Voi rămâne aici" (174) și adaugă: "ce altceva m-ar fi putut atrage în acest ținut dezmoștenit, dacă nu dorința de a rămâne" (173). Această căutare a unei înrădăcinări se lovește de un paradox, cel al absenței unui loc, loc pentru acest erou ce luptă cu ostilitatea grupului pentru că este străin, pentru că imigratul nu respectă codurile, pentru că
[Corola-publishinghouse/Science/84946_a_85731]
-
aproape și ascuns sistematic privirii publice din rușine; după Jung, am tăgădui vehement până și simpla întâlnire cu el. Astfel, Ian începuse să rătăcească întrebător prin cotloanele întortocheate ale propriei conștiințe în încercarea de a restabili contactul cu un eventual dezmoștenit exilat în străfundurile ei și, poate, desfigurat de neiubire. Se face mult caz de felul imprevizibil cum survin evenimentele în sens restrâns - acela de fracturi în unghi ascuțit ale unui parcurs individual. Preferința pentru surpriză e creată de magia depărtării
[Corola-publishinghouse/Science/84994_a_85779]
-
patru ani. Acesta e momentul politic care ne surprinde la trecerea de la un veac la altul. Nu cred că vom ieși din impas cu forțele proprii. Se întâmplă totuși să nu fim singuri pe lume și chiar dacă suntem o comunitate dezmoștenită, o provincie adjudecată mai ales de tenebrele Răsăritului, nu înseamnă că partea civilizată a umanității a uitat de noi. Speranța reală pe care o putem nutri în secolul următor este ca Occidentul să se implice din ce în ce mai convingător în „zona” noastră
[Corola-publishinghouse/Science/2015_a_3340]
-
înglobează apoi elemente ale cultelor și religiilor orientale, ale filosofiei elene, și ale utopiilor sociale elenistice. Proclamând programatice egalitatea și fraternitatea, speranța de mântuire într-o nouă viață după moarte, creștinismul este îmbrățișat la început de către păturile sociale cele mai dezmoștenite ale Imperiului, sclavi, liberți, sărăcimea urbană, mai puțin cea rurală. În anul 31, atât de mare devenise înfumurarea lui Seianus și atât de puternic prin autoritatea ce o deținea, încât el părea împăratul iar Tiberius doar guvernatorul unei insule, deoarece
Tiberius Nero Caesar by Mihaela Strungaru-Voloc () [Corola-publishinghouse/Science/91663_a_92801]
-
-lea, buștenii tăiați erau rostogoliți pe o rampă (operațiune ce a dat nume unei practici specifice congresului american, vezi LOGROLLING), rampa pe care alunecau buștenii (skid row) și zona din jurul ei devenind un loc unde lucrau sau se adăposteau mulți dezmoșteniți ai soartei. Prin extensie, sintagma skid row definește zonele urbane frecventate de alcoolici, dependenți de droguri, oameni fără ocupație, prostituate, mai ales barurile și hotelurile ieftine în jurul cărora gravitează. Este evident faptul că asocierea sintagmei cu o anumită zonă are
Dicţionar polemic de cultură americană by Eduard Vlad [Corola-publishinghouse/Science/1402_a_2644]
-
dialectică a compensațiilor interioare, la care participă deopotrivă sarcasmul amar și lucid, iluzia și mirajul idealului, etosul unei înfruntări sisifice a destinului și laitmotivul speranței. Egocentrismul, egolatria sunt corolare ale ideii romantice de damnare, dar în acest mit al poetului - dezmoștenit al sorții - se întrevede, dincolo de complexul frustrării, sentimentul unei incompatibilități definitive între aspirațiile geniului și obtuzitatea, trivialitatea lumii: „Poetul trebuie să fie îngerul-om”. Ceea ce le reproșează el contemporanilor este insensibilitatea la valorile superioare ale spiritului; ostilitatea și ingratitudinea împing
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287942_a_289271]
-
fost și la San Francisco (Frisco). Am admirat și acel uriaș pod suspendat peste Poarta de Aur (Golden Gate), cea mai nouă, cea mai grandioasă operă tehnică americană. Dar am aflat cu tristețe că de pe acel pod mulți șomeri, mulți dezmoșteniți ai soartei, se azvârlă În acel simbol al bogăției voastre, golful Poarta de Aur. Dați-mi voie să admir mai mult Iowa decât San Francisco. Acest stat dă echilibrul necesar vieții voastre sociale. Urbanismul macină energiile omenești. El azvârle la
30.000 km prin SUA (1935-1936) by Nicolae Cornăţeanu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/820_a_1717]
-
bisericii ortodoxe cu bolnavul psihic, cu mult înainte de datele menționate în marile tratate. Mici și întâmplătoare adăposturi, ele constituiau, totuși, un echivalent de viață de familie. Fără legiferări, fără altceva decât o elementară înregistrare uneori chiar fără nici o înregistrare acești dezmoșteniți ai sorții erau acolo ocrotiți, printr-o acțiune de suflet, de filantropie. În jurul bisericii și, cu atât mai mult, al mănăstirii ortodoxe s-au creat astfel niște instituții spontane cu mult înaintea acelora menționate și considerate ca fiind "acte de
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1542_a_2840]
-
printr-un joc ambiguu între realitatea absurdă și fantezia caricaturală. Satira Balul lebedelor (1994), subintitulată „comedie satanică în patru infernuri”, demontează mecanismele monstruoase ale realității de ultimă oră: un primar de târg cu suita sa grotescă (escroci, demnitari dubioși, vampe, dezmoșteniți ai soartei), caricaturizați în forfota dezvelirii unui monument închinat libertății recent dobândite - care devine justificarea viciilor fiecăruia. Comedia Regele broaștelor (1995) fixează stilul fantastic și halucinator al dramaturgului, care alegorizează cu instrumentele unui bestiar modern spectacolul lingvistic al deformării și
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287356_a_288685]
-
etimologic, binevestitorul care vine să vă anunțe: în seara asta fiți pregătiți, judecata de apoi trebuie să vă găsească trezi. Răspîndirea zvonurilor de această natură vine de la sine, e ca o dîră de cenușă, mai ales pentru cercurile sărmane, de dezmoșteniți, țărani înfometați sau exploatați la sînge (gîndiți-vă la mișcarea Canudos din nord-estul Braziliei, la începutul secolului, și la toate iluminările mesianice ale actualei lumi a treia). Transformarea morții în viață, dacă avem aici o funcție religioasă, este o propunere de
by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Science/1031_a_2539]
-
această colcăială de suflete pervertite, viețuind la limita și în exteriorul comunității omenești. Cadavre de porci, purcei, vaci, viței, orătănii de tot felul, absolut totul era trecut fără nicio discriminare în meniul acestor suflete rătăcite. La biserică? Nici vorbă! Acești dezmoșteniți făcând parte din clasa cea mai de jos a indienilor paria -, abia-abia aveau acces la cooperativă să-și cumpere chibrituri, sare și ulei. În rest, simpla lor vedere inducea automat o stare de respingere nedisimulată. Nici primăria și nici biserica
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1573_a_2871]
-
6 ani de distrugeri și jafuri, clerului catolic diecezan și religios i se înfățișează, într-un moment mai mult decât decisiv, ocazia prielnică pentru a lua o atitudine clară și precisă, alături de lumea celor suferinzi, a săracilor și a celor dezmoșteniți. Acolo și-ar stabili locuința și divinul Sărăcuț de la Nazaret, dacă ar trebui să se reîntoarcă vizibil aici pe pământ, și, tot aici, este și locul nostru de apostolat. Caști, săraci și împinși de iubire, vom da mărturie cu faptele
Apostolica vivendi forma. Meditaţii pentru preoţi şi persoane consacrate by Giovanni Calabria () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100984_a_102276]