570 matches
-
că chiar dacă omul s-ar ridica din miriște și-ar începe să umble, ca-n minunile Bibliei, ea tot nu și-ar putea reveni, și nimic și nimeni, nimic și nimeni n-ar mai putea-o scoate din starea aceea deznădăjduită. Sta în soare, sub cerul gol, cu brațele căzute de-a lungul trupului, pândind agonia și dogoarea care-o învăluia de la picioare, și se temea ca de moarte să se miște, să nu înceapă a plânge. Ce faci, fată? se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1475_a_2773]
-
cu umbra, și-l văzu singur în toată hardughia, părând și mai goală acum, dimineața, în harababura, dezordinea și murdăria de peste noapte, de la închidere, cu urmele proaspete ale celor plecați, și mai singur, ca un paznic al singurătății oarbe și deznădăjduite. Ridică fața spre ea, și-atunci văzu cana de cafea de lângă el și ziarele, maldărul de hârtie foșnitoare care-i absorbea toată atenția. De obicei primea ziarele noaptea, nu aflase niciodată de unde și prin cine -, le vedea numai în fiecare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1475_a_2773]
-
de cucerire a interiorității, înseamnă devenire. Mișcarea în afară înseamnă pierdere. Devenirea semnifică mythos-ul, pierderea duce la mimesis. În afară poetul se rătăcește printre "pereți de oglinzi", ajungând să imite propriile gesturi, propriile grimase și posturi. Înăuntru se petrece o deznădăjduită căutare de sine și, specific scrierilor lui Botta, o pervertire a ideii de interioritate. Universul liric, abstractizat până la autodistrugere, își găsește în limbaj singurul element de susținere. Interioritatea va deveni, ca ultimă opțiune posibilă, un tărâm muzical, al sonorității difuze
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1504_a_2802]
-
a găsit în curtea casei, supărat și cu ochii roșii. A plîns, gîndi Virgil. Înseamnă că iar îl trimite maică-sa cu vaca la pășune. Și rămase încremenit în poartă. Ce vrei? îl întrebă Vlad bosumflat. Virgil dădu din cap, deznădăjduit că încă de la început se ivesc piedici grele. Știau cu toții că fără Vlad nu se putea porni o expediție atît de importantă. Tu nu vezi?! continuă Vlad arătîndu-i plasa în care maică-sa îi pusese de mîncare pentru prînz și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1501_a_2799]
-
aplecă apoi, căutînd urmele micuțului ei. La cîțiva pași zări o crenguță ruptă. Se îndreptă într-acolo. Încordă auzul. Departe, printre copaci, un zgomot surd de animale în mișcare îi atrase atenția. Se năpusti cu viteză înspre acolo, repetînd strigarea deznădăjduită: Lupinoooo! Și ecoul îi purtă chemarea departe, departe, pînă la capătul lumii și înapoi... CAPITOLUL 8 Prima zi... H ălăduise de-atîtea ori singur prin pădure, încît nu s-ar fi gîndit că ar putea să fie asta o problemă de-
by Crenguţa H. B. Docan [Corola-publishinghouse/Imaginative/1108_a_2616]
-
peste cîmpie. Se îndepărtaseră și, în cele din urmă, urletele animalelor răzvrătite se stinseseră. Se opriră privind pierdut înapoi, cu ochii trupului și ai sufletului îndoliați. Și, cînd nu mai sperau la nimic, liniștea nepăsătoare fu spartă de un urlet deznădăjduit. Fu un singur strigăt, prelung și dureros, care li se înfipse ca un spin în culcușul inimii. Înțeleptul îl recunoscu de la primul sunet. Tînărul lup înțelese și el. Nefericită și deznădăjduită, era ea, iubita, consoarta, căutata. Era mama lui Lupino
by Crenguţa H. B. Docan [Corola-publishinghouse/Imaginative/1108_a_2616]
-
la nimic, liniștea nepăsătoare fu spartă de un urlet deznădăjduit. Fu un singur strigăt, prelung și dureros, care li se înfipse ca un spin în culcușul inimii. Înțeleptul îl recunoscu de la primul sunet. Tînărul lup înțelese și el. Nefericită și deznădăjduită, era ea, iubita, consoarta, căutata. Era mama lui Lupino. CAPITOLUL 18 Un nou început A rus pășea mîndru și hotărît în fruntea cetei de lupi. Sosise ziua cea mare. Sosise clipa în care, dacă lucrurile aveau să iasă așa cum spera
by Crenguţa H. B. Docan [Corola-publishinghouse/Imaginative/1108_a_2616]
-
subversiv, regimul comunist, cum ar fi Refugii și Vocile nopții de Augustin Buzura sau Galeria cu viță sălbatică de Constantin }oiu. Diferența de atitudine e considerabilă. I. D. Sîrbu ar fi putut deveni un disident de talia lui Paul Goma. Mesajul deznădăjduit al romanului Adio, Europa! apare astăzi profund desincronizat ca stare de spirit. Titlul și lamentațiile tragice transmit două sensuri ale despărțirii ireparabile de Europa, așa cum era resimțită în anii ´80 această degradare spirituală: pe de o parte, România comunistă pare
O satiră politico-filosofică by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/8727_a_10052]
-
că a găsit locul acela unde totul era neadevărat și reparabil - nu se putea să existe râuri de lapte în care să te mai și îneci - și spuse liniștit cuiva că gata, să oprească jocul, ajunge. Duminică începu să întoarcă deznădăjduit volanul spre dreapta, spre ceva care, credea el, ar fi putut fi luat de la început și alcătuit așa cum ar fi trebuit să fie. Mașina se scufunda mereu. Ei crezuseră că ocrotiți de oamenii și înlesnirile vremii lor se pot juca
Esența vieții by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/8959_a_10284]
-
altfel? Nicidecum. Căci cel care întreabă e apostaziat.ť (p. 161) Lucru valabil pentru fiecare din noi. Avem de ales: ori sentimentul confuz, lipsit de logică, în virtutea căruia viața noastră are un sens, ori rațiunea luminată, înarmată cu logică, contemplînd deznădăjduită absurditatea lumii. Sentimentul sau argumentul, iată o dihotomie pe care Langbein a ales s-o rezolve în favoarea celui de-al doilea element.
Viermele necredinței by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/9589_a_10914]
-
inverseze densitățile, s-o dinamiteze și s-o adune. Și nici o mișcare n-a dus mai departe dușmănia cu materia decît avangarda. O dușmănie polifonică, în care fiecare și-a găsit acordul, nuanța sonoră care sfărîmă zidurile Ierihonului. Cu larma deznădăjduită a manifestelor, sau cu bună ospeție. Ca la Ștefan Roll (Gheorghe Dinu, fiul lui Enache, cel cu Lăptăria), care arată, față de materiile de toate soiurile, o anume curiozitate inofensivă, de copil care desface o jucărie. Nimic, în Ospățul de aur
Materii by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/7722_a_9047]
-
candidatura în Novaci și Bengești, alături de românii afectați de inundații. Mi-am lansat candidatura fără să plănuiesc așa, alături de pompieri și salvamontiști care au salvat oameni din mijlocul apelor. Mi-am lansat candidatura alături de oameni curajoși, dar și de oameni deznădăjduiți, care așteptau de la noi și de la mine sprijin și compasiune. Mi-am lansat candidatura, fără să mă pregătesc, alături de români care trebuie să știe că nu sunt singuri la nevoie", a declarat Victor Ponta. Iată cele mai importante declarații făcute
Victor Ponta și-a lansat candidatura la prezidențiale cu un discurs amplu by Bratu Iulian () [Corola-journal/Journalistic/77442_a_78767]
-
un document, Costăchele, care să spună că ai fost pe front și că ai căzut prizonier... Pe măsură ce agronomul Cicoare vorbea, chipul lui Costăchel se întuneca din ce în ce mai mult. În cele din urmă, a lăsat capul în jos și, cu un geamăt deznădăjduit, a răspuns: Nu am nici-un fel de document. Mi le-au luat când... Vocea lui Costăchel s-a curmat ca retezată... Au urmat clipe lungi de tăcere... În cele din urmă, agronomul a intervenit: Ar fi bună orice hârtie care
Întorşi din infern vol. II by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1238_a_1876]
-
mult decât atât, nici nu întrevedea ceva de nădejde către viitor, iar asta îi năștea stări sufletești dintre cele mai jalnice, mai ales că se simțea și aproape de tot nevrednică, spre a se împotrivi lor. Iar neputința aceasta a ei deznădăjduită izvora tocmai din însuși sâmburele delicat al ființei sale, căci toate noile ei suferințe și contradicții se clădeau neobosit pe un fond intim dintre cele mai fragile! Era nefericită. Cel mai potrivit moment al vieții, în care omul poate și
Istorisiri nesănătoase fericirii by Rareş Tiron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1251_a_1940]
-
prinzând parcă dintr-odată puteri nebănuite, începu să vorbească grăbit, cu un fel de patimă sălbatică, uneori părând că se adresează Luizei, alteori părând c-ar vorbi singură, iar, la izvorul dârelor ei de lacrimi, i se vedeau bine ochii deznădăjduiți și tulburi, ce parcă, fără voia lor, își spuneau ei singuri propria poveste: - Dorești explicații, zici? Dar cine ești tu, de te-ai găsit să-mi ceri tocmai mie socoteală? În fine, nu-mi răspunde, nu-i nevoie. Într-un
Istorisiri nesănătoase fericirii by Rareş Tiron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1251_a_1940]
-
când pe acasă. Apoi, se vedea tot mai mult pe acolo. Se adunau mai mulți și făceau diferite lucruri murdare și urâte în acea casă. Făcuse ceva și era căutat de poliție. Temându-se să nu fie închis și bătut, deznădăjduit și plin de frică, își puse capăt zilelor ca și mama sa, în același fel și în același loc. Așa a ajuns acel loc să fie frica și teama satului. Sfântul Paisie Aghioritul spune despre blestem: „Blestemul, când este rostit
La lumina candelei by Lidia Vrabie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/100967_a_102259]
-
sine, după chipul și asemănarea mistificatorilor de la putere. Datorită lor, România este împărțită în două lumi paralele: una a îmbogățiților peste noapte prin corupție, hoție, alegeri manipulate și trucate, și cealaltă, o lume a sărăciei dusă la extrem, a credulilor deznădăjduiți, a alcoolicilor și a boschetarilor. Deocamdată, „nu-i nimic nou sub soare”, toți ne naștem o dată și murim pe rând. Poporul moare, dar nu se predă, îndreptându-se spre ce-i mai rău, cu mintea în beznă, ca măgaru-n ceață
MEANDRELE DESTINULUI by SORIN-CONSTANTIN COTLARCIUC () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1596_a_2962]
-
poate fi un vânt când aleargă nestăpânit să anunțe un anotimp al stihiilor. Olga ajunse acasă într-un târziu. Mama ei, care o aștepta plină de îngrijorare, intui încă de la ușă că nu fiica ei, ci o străină, o ființă deznădăjduită, pierită, intrase în casă. - Ce ai, fato? Ți-e rău? - Da, nu mă simt prea bine, aș prefera să nu-mi pui nici un fel de întrebări! - Cum asta? Sunt mama ta, vreau să știu ce se întâmplă cu tine, pari
La marginea nopții by Constantin Clisu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1690_a_3121]
-
sunt doar niște personaje, iar celor care știu nu le pasă. Ce contează cine scrie scenariul? — Spune-mi ceva, l-am Întrerupt. El știe că ești aici? Și-a rostogolit pupilele ca pe niște zaruri, iar apoi m-a privit deznădăjduit, cu expresia unui caniș care n-a băgat de seamă că i-ai aruncat bățul și Încă te pândește, sperând. Cred că da. Nu știu. Dar dac-ai venit aici din proprie inițiativă? Îți dai seama că n-o să te
Câteva sfârşituri de lume by Georgescu Adrian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1315_a_2385]
-
bune, că din ce mi-au spus reiese clar că nimic nu e încă pierdut? nu se lasă Roja, despre asta ce ați mai avea de zis? — Că nu faci altceva decît să te joci cu nervii altora, zice Părințelul deznădăjduit, ce altceva să credem? — Sau că e o minciună sfruntată, adaugă Curistul, atît și punct. — Depinde din ce unghi vrei să privești lucrurile, spune Roja, pentru majoritatea probabil că întreaga Revoluție e o minciună sfruntată, chestie de interpretare. Chiar și
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2722]
-
babacu’, Al - ca unii care, de când îi știu, nu fac decât să prezică sfârșitul lumii! — Las’ c-o să vezi tu, zice el dând din cap amărât, ai să te-mbolnăvești - și brusc răbufnește într-un acces de furie, un strigăt deznădăjduit, iscat din senin, de ură bestială îndreptată împotriva mea! - ai să îmbătrânești și atunci n-ai să te mai dai așa mare sculă de basculă independentă! — Alex, Alex, sare și maică-mea în timp ce taică-meu se duce la fereastră, ca să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1907_a_3232]
-
capul tău de ciochistă făcut fărâme de un smardoi. Așa ar trebui să meargă lucrurile pe lumea asta! Smolka se întoarce din bucătărie și ne anunță că Bubbles nu vrea. — Dar ne-ai promis că i-o punem! strigă Mandel deznădăjduit. Ne-ai promis c-o să ne-o ia la cioc! Că i-o tragem în toate găurile, așa ai zis! — Fute-m-aș, zic eu, dacă nu vrea, cui îi mai trebuie, hai s-o tăiem de-aici... — Dar eu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1907_a_3232]
-
rea dintre toate suferințele posibile. Este atât de deprimantă Încât nu mai poți face nimic să scapi de ea; trebuie să treacă de la sine... În ani de zile, poate În decenii, i-am spus eu lui Lauren, pe un ton deznădăjduit. Ia nu mai exagera. Nu e chiar așa de grav, a exclamat Lauren. Măcar ai un soț. Acesta este un exercițiu de pierdere a ego-ului și tu prea te simți bine făcându-l. Pierdere a ego-ului? Și cu pierderea soțului
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1940_a_3265]
-
fost o vreme pe la ferma tatei, apoi am fost amândoi cu barca. De-astea... răspunse Lauren evaziv. —Amândoi? Întrebă Marci. A, nimeni, zise Lauren pe un ton misterios, după care plecă de acolo patinând, cu Marci privind după ea oarecum deznădăjduită. Lauren nu merge niciodată Într-un loc despre care poate să spună, zice ea adesea atunci când se Întoarce din vreuna dintre frecventele ei dispariții. Și apoi citești pe undeva că a fost la dl. Revlon sau la altcineva acasă În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1940_a_3265]
-
Când am ajuns aseară acasă, a văzut că mi-era frig și mi-a făcut un ceai fierbinte de ghimbir. De ce ar face așa ceva dacă ar avea ceva cu Sophia? Îl iubesc, de fapt, chiar Îl ador, am spus eu deznădăjduită. — Nu te lăsa păcălită, spuse Lauren Îndârjită. Soții sunt Întotdeauna cei mai grijulii și mai drăguți atunci când pun ceva rău la cale. Ce-ar fi să mă-duci la avocatul tău de divorț? am spus. —Sylvie, nu ai dreptate aici
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1940_a_3265]