450 matches
-
în regia lui Alexandru Dabija, un rol care îl pune într-o lumină cu totul nouă, intuibilă poate în Trei surori, în acel fascinant Verșinin. Pînă la urmă este vorba despre condiția artistului, delirantă, despre existența într-un imperiu al dezolării și neputințelor. O carieră strălucită, solidă de care Marcel Iureș a avut grijă. Poate chiar de atunci, de la nouă ani cînd, în camera bunicului de la țară, într-o liniște totală, și-a descoperit chipul într-o oglindă ovală. A învățat
Oglinda ovală by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/15955_a_17280]
-
sfinților; procesul prin care un om renunță la sine și apucă pe căile sfințeniei... Dar procesul prin care cineva devine hagiograf? A merge pe urmele sfinților... a-ți umezi tălpile prin lacrimile lor...". Și mai încolo constata oarecum împăcat în dezolare: "Nemîngîierea noastră este că nu mai avem cui ne adresa. Am ajuns să ne spovedim singurătăților muritorilor. Trebuie să fi fost odată lumea în Dumnezeu. Istoria se împarte în două părți: aceea în care, oamenii se simțeau atrași în neantul
Cioran în 1937 by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/16014_a_17339]
-
posibil ultim locuitor al vreunuia din multele sate părăsite. Romanul este un asemenea experiment: intrînd în pielea personajului pentru a da "glas" conștiinței sale, scriitorul transmite "de dinăuntru" o viziune realistă și onirică în același timp despre uitare, singurătate, tristețe, dezolare, degradare și dispariție, dar și despre o tenace, înverșunată, orgolioasă rezistență a individului anacronic și eroic care merge hotărît contra curentului, cuprins de o nebunie de Don Quijote, pentru a rămîne fidel pînă la moarte convingerilor sale, obîrșiilor (memoria și casa
"Construirea" memoriei by Dana Diaconu () [Corola-journal/Journalistic/11987_a_13312]
-
care îl acordă poetul neologismului: "geniu", "mit", "monolit", "demoni", "magic". Între dogmele comentariilor lingvistico-stilistice nu poate lipsi formula perfect greșită, dar perpetuată prin ani, de caracterizare a imperfectului: Remarcăm folosirea verbelor la imperfect: "dormeau", "stam" care sugerează acea atmosferă de dezolare, o acțiune trecută dar neterminată, în continuă desfășurare încă�. De ce imperfectul ar trebui să sugereze dezolarea, sau cum poate fi încă în desfășurare o anume acțiune evident trecută (cînd de fapt ea este doar prezentată durativ, din interiorul intervalului) sînt
Referate by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/16117_a_17442]
-
lipsi formula perfect greșită, dar perpetuată prin ani, de caracterizare a imperfectului: Remarcăm folosirea verbelor la imperfect: "dormeau", "stam" care sugerează acea atmosferă de dezolare, o acțiune trecută dar neterminată, în continuă desfășurare încă�. De ce imperfectul ar trebui să sugereze dezolarea, sau cum poate fi încă în desfășurare o anume acțiune evident trecută (cînd de fapt ea este doar prezentată durativ, din interiorul intervalului) sînt întrebări care nu par să tulbure prea mult liniștea discursului didactic al �referatelor�.
Referate by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/16117_a_17442]
-
va încărca de sensul adânc pe care, în timp, i-l voi acorda eu. Rică e inițiatorul, eu îi sunt autorul: „coroana” am construit-o împreună, ca o comună operă afectivă. De aceea a sfârșit în coroana „noastră”! Coroana, spre dezolarea bunicilor mei, trona în camera adolescenței mele din Cotroceni și, drastic, interziceam bunicii mele gospodare orice minimă deplasare. Exigența mi-a fost respectată într-atât încât când s-a zugrăvit interiorul casei nimeni n-a mișcat-o și pete albe
Coroana de tinerețe și moarte by George Banu () [Corola-journal/Journalistic/2676_a_4001]
-
compania fusese o sursă importantă de cărți care nu sunt altfel disponibile. Împreună cu expedierea gratuită în mai mult de o sută de țări, The Book Depository este un învingător internațional...”, scria Chally Kacelnik în The Guardian, exprimându-și și ea dezolarea. Am dat fuga și-am căutat cărțoiul care îmi trebuia acum. Repede, repede, să și testăm terenul. Am găsit. Am cumpărat. Mai ești acolo, Book Depository? Mai este, cumva. Tot fără taxe suplimentare. Deocamdată. Sper să nu fie ultima oară
Poveste cu librărie [Corola-blog/BlogPost/99998_a_101290]
-
în lume că racheta / S-a ridicat cu oameni către stele / Și s-a-mplinit Desprinderea de țărm!" Iar ultimele patru piese din volum reiau în mod lamentabil melopeea realist-socialistă, cu titluri semnificative: "Minerii", "Casa nouăť, "Zidarul din adânc", "Patria". Nu rezist dezolării de a cita ultimul distih din carte, unde proclamam că patria este, printre altele: "în partidul fixând timona / și prora naltă spre Comunism"...
Anevoioasa desprindere de țărm by Ilie Constantin () [Corola-journal/Journalistic/8291_a_9616]
-
vară, deși ne bucuram de-o vreme minunată, paradisul era cam pustiu. E adevărat, puteai să descoperi, prin stufăriș, ciocurile coroiate, cenușii-gălbui, ale cormoranilor. Și, odată ajunși în larg, stolurile de pelicani. Totuși, un aer de precaritate, de sărăcie și dezolare ți se impunea privirii. După cum se știe, în unele situații, calitatea e insuficientă. E nevoie și de cantitate pentru a atinge nivelul argumentării ce nu suportă replică. Or, ceea ce lipsea era exact cantitatea copleșitoare, care să te proiecteze într-o
Unde sunt păsările de-altădat'? by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/8645_a_9970]
-
Gheorghe Grigurcu Vasile Proca este, la ora actuală, unul dintre poeții mizerabilismului indigen, pe o nervură ce, trecînd prin Stelaru și Caraion, purcede din Bacovia. Inspirîndu-se dintr-o stare de criză cu caracter cronic, grafiază dezolarea, angoasa, dezgustul în fața unei lumi desfigurate, denaturate, căreia îi dă o ripostă sarcastică, de o suculență plebeiană, întrucît nu evită termenii aflați la limita și uneori peste limita socotită a decenței. Dacă Bacovia cultiva un laconism saturnian, iar Stelaru un
O poezie mizerabilistă by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/7785_a_9110]
-
oprit. și praful tot crește, se spulberă cenușă a vieții purtată cândva de puternica undă. Ne scufundăm în uitare și lacrimi de pulbere curg din foștii noștri ochi pe fostele chipuri. Îi răspunde (dacă nu cumva îi și adâncește nemăsurat dezolarea!), o întrebare adresată Divinității, De peste lacrimi: De peste lacrimi te căutam, de prin memorie, Doamne, din amintire, și-mi gâlgâia inima-n piept și de-o năpraznică trecere mă istoveam. Cine se află în lume de-a binelea? Cui îi răspunde
Celălalt by Ilie Constantin () [Corola-journal/Journalistic/8165_a_9490]
-
trucaj, la mască. Macerat de sentimentul că e prea puțin ori nimic, vanitosul teatralizează ieftin, introduce un manechin care să i se substituie. În situația unui om de litere, un manechin ce așteaptă să fie ornat de omagii critice. Spre dezolarea probabilă a unor confrați, nu mă simt în stare a mă deda la asemenea treburi. Cît privește Petru Creția, a cărui reacție produsă cu vreun sfert de veac în urmă, într-un înveliș, să subliniez, de impecabilă politețe, mărturisesc că
GHEORGHE GRIGURCU: "La judecata de apoi a literaților, nădăjduiesc să fiu sancționat cu precădere ca poet" by Dora Pavel () [Corola-journal/Journalistic/8077_a_9402]
-
pentru spectacolul lui Purcărete. Un spectacol "la scara lumii". O lume înghesuită în eul a două personaje, un eu cât o omenire, în care pulsează emblematic, trecute prin filtrele îndelungatei așteptări, câteva dintre atributele frecvent vehiculate în legătură cu opera lui Beckett: "dezolare" "negativism", "spaimă", "pesimism", "neputință de ieșire dintr-o situație" etc. Spațiul moral și temporal al desfășurării acțiunii, cel fizic e doar vag indicat de dramaturg, compus fiind din elemente puține și greu de personalizat pe scenă (drum de țară, cu
Așteptare și limită existențială by Ion Cocora () [Corola-journal/Journalistic/8102_a_9427]
-
pitorească pe capitalei Moldovei", cu expresivități voluntare și involuntare. Când a fost surghiunit la Soveja, Russo a scris un jurnal după toate regulile unei asemenea specii de la Amiel încoace. Diaristul evocă melancolic "târgul", notează cu umor în stare să ascundă dezolarea secvențe din realitate prinse în imagine literară. Iată o "întrevorbire" între exilat și ministru: - "Domnule, domnia-ta vrei să răzvrătești țara! - Eu, domnule ministru? Zău nu vă înțeleg! - Domnia-ta ai scris o bucată, care atacă orânduiala publică și întocmirea
Alecu Russo, spiritul critic și contemplația by Constantin Trandafir () [Corola-journal/Journalistic/6949_a_8274]
-
spre marea mea spaimă. Regina, văzându-mă gata gata să plâng, trimise repede pe cineva la un mare magazin din apropierea palatului, nu trecu mult și mă pomenii cu două încântătoare rochii albe noi și cu o păpușă mare. Desigur că dezolarea se transformă ca prin farmec în bucurie fără margini, spre mulțumirea Reginei Carmen Sylva. Tot atunci făcui cunoștința Principesei Elena Bibescu (n. Epureanu), strălucită pianistă și prietenă a Carmen Sylvei. Și această doamnă fu entuziasmată de felul meu de a
Muzicieni rom?ni ?n texte ?i documente by Viorel Cosma () [Corola-journal/Memoirs/84346_a_85671]
-
atât de strâns de ființa mea încât greu de tot mă despărțeam de ele. La București mă aștepta munca pentru care aveam o deosebită dragoste. Mă sculam cea dintâi, când încă toată casa dormea și mă așezam la pian, spre dezolarea celorlalți, care regulat își vedeau orele de somn deranjate prin exercițiile mele prea matinale. Lucram cu râvnă la fugile de Bach și odată cufundată în muzică, toate celelalte dispăreau pentru mine. Eram o copiliță de 10 ani, când cunoscui 3
Muzicieni rom?ni ?n texte ?i documente by Viorel Cosma () [Corola-journal/Memoirs/84346_a_85671]
-
primă etapă a imaginării poetice) și încearcă să pătrundă în contingent, în mod ilicit (în cea de a doua etapă). Dar această pătrundere într-o lume care nu e a lor se dovedește ireversibilă. Jocul se transformă în spaimă și dezolare. "Jucăriile" se grupează după legi proprii, care se dovedesc a nu fi cele ale unui maniheism primar (bun-rău), ci ale unui bacovianism asumat (alb-negru). V. Alb și negru. S-a vorbit, și cu mult folos, despre influența pe care Bacovia
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1504_a_2802]
-
de expansiune, de cucerire a spațiului poetic, îi corespunde o mișcare inversă, de claustrare. Astfel, Emil Botta parvine la poza (mai profundă, dar suprapunându-se aceleiași "scheme" poetice) de damnat. Conștiința tragică a damnatului, deși prezentă în toată opera Goliatului Dezolării, se accentuează în Versuri (1971) și Un dor fără sațiu (1976). "AFARĂ a fost aruncat ÎNĂUNTRU" este un vers emblematic pentru cea de a doua mișcare, spre interior, a sinelui poetic. Moartea, claustrare supremă, își rostește amenințările. "Cavoul", "sarcofagul", "cimitirul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1504_a_2802]
-
într-o perspectivă nelimitată: Au gibet noir, manchot aimable, Dansent, dansent les paladins, Les maigres paladins du diable, Les squelettes de Saladins. "IAD înseamnă TIMP" (Un timp), declară Emil Botta fără echivoc. Sentimentul timpului, a fi în timp, pentru Goliatul Dezolării înseamnă, nu rareori, așteptare: Lore a fost exasperat de o așteptare care nu se mai sfârșea. (Liniștiți și neliniștiți) Așteptarea se materializează, capătă contururi concrete, este ca o temniță: închide nu numai victima, ci și un fragment de timp. În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1504_a_2802]
-
pescuitorii și uraganul nebun, îmbătat de victorii? Jocul actorului este în sine o dramă. El e conștient de efemerul artei sale și totuși continuă să joace... eternitatea. Observam că decorul bacovian se ridică la nivel de spectacol. În poezia Goliatului dezolării înseși obiectele ajung să facă parte dintr-un spectacol ratat. Ele sunt (nu imagini, ci) "simboluri ale Totului", cum s-ar exprima Claudel. Ori, și mai mult, "figuri ale eternității"60. Cuvintele lui Claudel pot fi mai corect înțelese dacă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1504_a_2802]
-
un bacovianism întors. Dacă pe Bacovia îl caracterizează o dorință morbidă de claustrare ("stam singur în cavou..."), o spaimă de a nu fi "tras podul de la mal", Emil Botta, ca urmare a unui resort ce acționează cu sens schimbat, cunoaște dezolarea de a întinde un pod care duce în gol, în Absență. Autorul Întunecatului April este silit să își reprime expansiunea eului ("Romantisierung des Ichs") pentru că această aventură duce în neant. Nevoia romantică de proiecție în afară nu își mai găsește
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1504_a_2802]
-
mobil, ritmuri ale naturii și invers. Gândirea pentru eroină înseamnă privire în afară și mai ales înăuntrul ei, apelând la oglinda pe care o purta cu ea permanent. În privirile tinerei solitare se întretaie resemnarea, tristetea și melancolia; o lungă dezolare accentuată prin reflecție îi inundă existența. Romantică din categoria femeilor neînțelese, de la Emma Bovary până la Daria Mazu, Manuela cultivă muzica, stimulând afectiv pentru reverie. Depresia eroinei e o drama în care eul solitar aspiră la o nouă dimensiune. Oglinda e
Femeia în faţa oglinzii by Corina Alexa-Angheluş () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1162_a_1871]
-
Nu-i vorba, că și căsătorit poți eșua la fel de jalnic, dar măcar în căsătorie ai iluzia comunicării. Dacă Dumnezeu îți dă și un copil, atunci ai iluzia împlinirii. Pe când, în singurătate, navigând de la o relație la alta, simți îngrozitor de apăsătoare dezolarea, absurdul, lipsa de sens. Te simți ca un câine fără casă, care e în căutarea unei hrane mai bune. Dar suntem oameni, nu câini. Și fiind oameni, mai devreme sau mai târziu, ne punem problema iubirii. Adevărata miză a cărților
Dan Stanca - "Adevărata miză a cărților mele este erosul, nu logosul" by Ion Zubașcu () [Corola-journal/Journalistic/8705_a_10030]
-
mucegai și rugină / cresc bureți pe indicatoarele drumurilor / și bîjbîim deodată în somn" ( Și cînd ne trezim). Sub aspectul calm, sub tonalitatea ușor glumeață prin incredulitate transpare un derizoriu dezamorsat. Angoasa e îmblînzită grație unui minimalism asumat, unui firesc al dezolării în numele căruia se formulează consilii: "Nu mai deschideți plicurile sînt toate goale / doar în palmele discipolilor se află ceva poate / bucăți de cretă fărîme de adevăr sau chiar lipitori / mai bine plimbați-vă de-a lungul rîului leneș / priviți cum lunecă
Retrospectivă Petre Stoica by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/8863_a_10188]
-
pămînt intra cu greu/ Se-nfășurau în dangăt clopotele-n turnuri/ Pe poartă cu mormîntul pe umăr intram eu". (Pe umăr cu mormîntul). La prima vedere am putea vorbi de un bacovianism. Dar spre deosebire de bacovienii veritabili care se adîncesc în dezolare, degringoladă, destrămare, maramureșeanul nostru depășește negativitatea, ca să zicem astfel, din interiorul ei. Elementele cimitirului devin mesagere ale vieții, pretexte ale unor plasticizări robuste, degajînd o anume bonomie. Sicriul plutește ca o pasăre, două schelete cîntă la flaut, carnea cadavrului e
Poeți din Nord by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/9917_a_11242]