220 matches
-
din umeri. - Certitudinea cunoașterii! repetă el cu mânie. Se așezase la masă cu capul Între mâini. Fixa nisipul care reîncepuse să curgă. - Aceasta nu e decât o iluzie, așa cum timpul nu e decât o iluzie a simțurilor noastre, adăugă el dezolat. Uită-te la grăuncioarele acelea de nisip. Ca și ele, grăunțele timpului nostru se epuizează Într-un număr de ore și zile. Și ce știm noi, pierduți cum suntem În această pulbere? - Ești pe cale să-ți pierzi credința, priorule? - Nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1915_a_3240]
-
ochii pironiți în tavan. Își freca picioarele unul de celălalt, încercând să-și scoată pantofii. Tom îi scoase pantofii și-i așeză sub pat. Apoi rămase în picioare, uitându-se la ea. Hattie zăcea pe mantia părului despletit, fața ei dezolată devenise calmă și foarte obosită. În timp ce Tom o privea cu umilință, apologetic, întrebător, Hattie îi zâmbi și îi întinse mâna. Tom i-o luă în mâna lui și se așeză pe marginea patului. Văzu că trupul ei, pe care rochia
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
lovi făcându-l să se clatine. De la o fereastră deschisă ajunse până la ei sigla de Început a telejurnalului de la ora 20. Stoluri de rândunele isterice, disperate de iminentul sfârșit al zilei, se Învârteau deasupra acoperișurilor palatelor, printre antene. Țipătul lor dezolat Îi dădu senzația clară a Întunericului care se apropia și a bucuriei sale dispărute. Emma stătea În fața lui, cu abonamentul de metrou În mână, părul ei fusese negru și apoi blond, iar acum avea culoarea grâului ars, avea picioarele lungi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2343_a_3668]
-
precum frunzele" în așteptarea clipei sortite: "Mă concentram să aud; deși nu eram decât timpanul menit să asculte în veci și în / fiecare clipă. / În clipa aceea, / am auzit dintr-o dată: "Este momentul"". Un cugetător din Marea Înfățișare (1977) percepe dezolat prăvălirea totului în neant: În miezul nimicului cântă un greiere / triluri simbolice despre nimicul / parohial, despre surâzătoarele / văi înflorite / ale inexistenței // "ex nihilo nihil ex nihilo omnia / ex omnibus omnia"". Glasuri de păun la miez de noapte, un bucium și
[Corola-publishinghouse/Science/1545_a_2843]
-
și că nici o catastrofă nu amenință Șbiataț noastră disciplină la Chicago. Omagiile mele dnei Wikander. Christinel vă salută pe amândoi. Vă îmbrățișez afectuosș,ț Mircea LIItc "LII" ELIADE către WIKANDER*tc "ELIADE către WIKANDER*" 7 decembrie 1961 Dragul meu Stig, Dezolat să aflu de ezitările dvs. Dar vă înțeleg. Dacă este vorba de mobilizare etc., și eu aș prefera să mă aflu pe „pământul natal”. Și dacă ne este destinat să pierim cu zecile de milioane deodată, prefer să mor la
[Corola-publishinghouse/Science/2332_a_3657]
-
departe, iar existența lui s-a oprit irevocabil. Simțământul milei pătrunde precum un explorator pe tărmul artic al deprimării prietenului și îl învăluie întru căldura tensiunii sale dorind întoarcerea sa, în pași de alinare, la ținuturile vieții, ajunge la camaradul dezolat și aspiră la reechilibrarea sa graduală, la reinserția lui în propria existență, la cicatrizarea neîntârziată a rănii brusc survenite prin moartea celui drag. Și în acest caz, atunci când pulsiunea compasiunii atinge cotele unei maximalizări copleșitoare, eu decid să acționez empiric
[Corola-publishinghouse/Science/84933_a_85718]
-
îi împiedică, pe amândoi, Apolon. Și lui, lui Patrocles, muritor de rang mic, îi revine onoarea de a-l omorî pe licianul Sarpedon, fiu iubit al lui Zeus (atât de mult iubit, încât, în preajma morții, face ca pe câmpia aceea dezolată să cadă o grea ploaie de sânge și apoi, 80 odată mort, trimite Moartea și Somnul să-i ia leșul și să-l ducă în Licia, la ai lui, pentru a fi îngropat după datină). Precum și onoarea de a pieri
Ahile sau Despre forma absolutã a prieteniei; Ariel sau Despre forma purã a libertãþii by Petru Creţia () [Corola-publishinghouse/Science/1373_a_2880]
-
Și se mai află acolo pădureni, ca lupii sau ca urșii veșnic mânioși, dar nu primejdioasele feline ale altor locuri. E drept că, pentru cei aduși acolo de mânia amăgitoare a mării, insula poate părea numai un loc pustiu și dezolat, de nelocuit, de neumblat, pământul de culoarea pielii tăbăcite, aerul plin de miasme. Dar numai pentru cei cu suflet negru sau pentru cei ce, ca Gonzalo, și-au pierdut speranța și, prinși între miraje, nu mai înțeleg nimic: „Minunea, chinul
Ahile sau Despre forma absolutã a prieteniei; Ariel sau Despre forma purã a libertãþii by Petru Creţia () [Corola-publishinghouse/Science/1373_a_2880]
-
exprimă prin „arfă de aramă”, sintagma-cheie în finalul Feciorului de împărat fără stea. Soluția schopenhaueriană a eroului de a evada din suferința prin asceză și cântare, presupune o arfă de aramă cu coarde ruginite, „El zbârnie pe dânsa un cântec dezolat. Strune-amorțit-a tremur de mâna lui trezite.” Arama, reverberația ei amplă și gravă, are forța magică de a invoca poezia însăși, „o umbră argintie”, „un înger frumos și juvenil” (în Epigonii, de asemenea, poezia este „înger cu priviri curate”). Forțele creatoare
Inter-, pluri- şi transdisciplinaritatea, opţiune sau necesitate? by Dorina Apetrei, Mihaela Butnaru, Gabriela Petrache () [Corola-publishinghouse/Science/426_a_1250]
-
abdomen. Și de acum de săptămîni întregi, da, de săptămîni, fusese vreme rea în Jena o vreme îngrozitoare, oribilă, pe care o simțea în fiecare nerv al corpului rece, sălbatică, mohorîtă. Vîntul de decembrie urla în horn cu un sunet dezolat uitat de Dumnezeu putea la fel de bine să se afle pe o cîmpie stearpă pe timp de noapte și de furtună, cu sufletul plin de o jale fără alinare. Și totuși faptul că trebia să stea închis în cameră nu era
by Franz Karl Stanzel [Corola-publishinghouse/Science/1079_a_2587]
-
răspunzând spre lacul Floreasca - și zidurile cu ferestre mici ale unui fost grajd de cai de curse. Adesea, mormane de fân și de gunoaie umpleau aerul cu un miros hibrid de iarbă cosită și de putrefacție acră [...]. Deasupra dâmbului, ședea dezolată ruina roșie a unei case neterminate. [...] De acolo, strada era pavată și canalizată, dar aproape fără nicio casă, întocmai ca și celelalte străzi din parcelare, presărate doar cu câteva vile, nu lipsite de gust. [...] Pe drum [...], venea întro dupăamiază de
Şi tu poţi lua 10 la BAC! Ghid complet pentru probele de limbă, comunicare şi literatură română by Mioriţa Baciu Got, Rodica Lungu, Ioana Dăneţiu () [Corola-publishinghouse/Science/1365_a_2894]
-
lung și larg, în sus șin jos, sentind câmpii nemărginite, Câmpii de gheață, ce adorm pe așternutul mării ud, Cu munți înalți, cu văi adânci, la Polul Nord, la Polul Sud. Când dintre munții solitari îngălbenește luna plină, Vărsând pe albul dezolat o cadaverică lumină, Se văd ieșind ai mării urși, cu ochi de foc, cu pașii rari, Când dintre văile adânci, când dintre munții solitari. Și dorm adânc, și dorm mereu nemărginirile polare, Iar din prăpăstiile adânci seaudeo stranie vibrare, Și
Şi tu poţi lua 10 la BAC! Ghid complet pentru probele de limbă, comunicare şi literatură română by Mioriţa Baciu Got, Rodica Lungu, Ioana Dăneţiu () [Corola-publishinghouse/Science/1365_a_2894]
-
a morții. Totul exprimă pregătirea pentru eternitate. 8. O caracteristică a genului liric este transmiterea directă a unor idei, sentimente, stări de spirit. Astfel, din poezie se desprinde sentimentul solitudinii, al încremenirii uni versale. Singurătatea stranie se asociază cu albul dezolat, sugerând presentimentul morții. O altă trăsătură a acestui gen literar este limbajul poetic, cumulând cele patru caracteristici: expresivitatea, ambiguitatea, sugestia și reflexivitatea. Expresivitatea limbajului, de exemplu, poate fi ilustrată prin frecvența mare a figurilor de stil din poezia La Polul Nord
Şi tu poţi lua 10 la BAC! Ghid complet pentru probele de limbă, comunicare şi literatură română by Mioriţa Baciu Got, Rodica Lungu, Ioana Dăneţiu () [Corola-publishinghouse/Science/1365_a_2894]
-
caracteristici: expresivitatea, ambiguitatea, sugestia și reflexivitatea. Expresivitatea limbajului, de exemplu, poate fi ilustrată prin frecvența mare a figurilor de stil din poezia La Polul Nord (metafore, metonimii, repetiții, epitete, personificări etc.: Când dintre munții solitari îngălbenește luna plină, / Vărsând pe albul dezolat o cadaverică lumină). 9. Primele două strofe ale poeziei conturează o atmosferă tipic simbolistă: poetul sugerează un spațiu enorm, abstracte imensități înghețate, al căror farmec este somnolența. Spațiul și timpul par a fi suspendate: la nivelul spațialității - nemărginirea -, la nivel
Şi tu poţi lua 10 la BAC! Ghid complet pentru probele de limbă, comunicare şi literatură română by Mioriţa Baciu Got, Rodica Lungu, Ioana Dăneţiu () [Corola-publishinghouse/Science/1365_a_2894]
-
stelele 6. Dominat de verbe la modul conjunctiv, discursul poetic devine o modalitate ex presivă de formulare a unor neliniști și incertitudini ontologice. În acest context stilistic, conjunctivul are rolul de a institui un plan ipotetic, al probabilității, exprimând acceptarea dezolată a limitelor condiției umane. Aglomerarea verbelor la conjunctiv în toate enunțurile interogative (de exemplu: Ce să aștept să vie și ce să înțeleg) le conferă și un rol retoric, menit să sugereze inutilitatea oricărei așteptări. 7. Epitetul din structura Cu
Şi tu poţi lua 10 la BAC! Ghid complet pentru probele de limbă, comunicare şi literatură română by Mioriţa Baciu Got, Rodica Lungu, Ioana Dăneţiu () [Corola-publishinghouse/Science/1365_a_2894]
-
sfera literară este o îmbinare între talent, inspirație, efort: "Slova de foc și slova făurită/ Împerecheate-n carte se mărită". Poetul se consideră robul cititorului, care este " Domnul". Flori de mucigai În ciclul Flori de mucigai este evocată lumea stranie, dezolată, a universului carceral, unde viața este reprimată, mortificată, un fel de bolgie a infernului dantesc. Având ca punct de plecare estetica urâtului, Arghezi prezintă un univers al claustrării cu mocirlă, frig, cătușe, păduchi, șobolani, zăvoare, mucigai, din care nu lipsește
Dicţionar de scriitori canonici români by George Bădărău [Corola-publishinghouse/Science/1401_a_2643]
-
dezolarea”, „țipătul” ca marcă a dezechilibrului sufletesc transcris În ambianța brusc ostilă, sugerînd rupturi În ordinea lăuntrică: Și uite pieptul ca o savană În flăcări, Cu cai sălbatici și dezlănțuirea aerului cu vegetații Tropicale, creierul lovește semne S.O.S. Dezolat, dezolat, Un țipăt ca o pasăre sau stilou, În obraz vîntul Îți aruncă vitriol, Ochiul tău fumegă precum un sat siberian. (Invitație la bal) Semnificativă e, din acest punct de vedere, și prezența clovnului și saltimbancului - recuperată din „decadentismul” unui
[Corola-publishinghouse/Science/2021_a_3346]
-
țipătul” ca marcă a dezechilibrului sufletesc transcris În ambianța brusc ostilă, sugerînd rupturi În ordinea lăuntrică: Și uite pieptul ca o savană În flăcări, Cu cai sălbatici și dezlănțuirea aerului cu vegetații Tropicale, creierul lovește semne S.O.S. Dezolat, dezolat, Un țipăt ca o pasăre sau stilou, În obraz vîntul Îți aruncă vitriol, Ochiul tău fumegă precum un sat siberian. (Invitație la bal) Semnificativă e, din acest punct de vedere, și prezența clovnului și saltimbancului - recuperată din „decadentismul” unui Laforgue
[Corola-publishinghouse/Science/2021_a_3346]
-
îi împiedică, pe amândoi, Apolon. Și lui, lui Patrocles, muritor de rang mic, îi revine onoarea de a-l omorî pe licianul Sarpedon, fiu iubit al lui Zeus (atât de mult iubit, încât, în preajma morții, face ca pe câmpia aceea dezolată să cadă o grea ploaie de sânge și apoi, odată mort, trimite Moartea și Somnul să-i ia leșul și să-l ducă în Licia, la ai lui, pentru a fi îngropat după datină). Precum și onoarea de a pieri de
Ahile sau Despre forma absolutã a prieteniei; Ariel sau Despre forma purã a libertãþii by Petru Creţia () [Corola-publishinghouse/Science/1373_a_2881]
-
Și se mai află acolo pădureni, ca lupii sau ca urșii veșnic mânioși, dar nu primejdioasele feline ale altor locuri. E drept că, pentru cei aduși acolo de mânia amăgitoare a mării, insula poate părea numai un loc pustiu și dezolat, de nelocuit, de neumblat, pământul de culoarea pielii tăbăcite, aerul plin de miasme. Dar numai pentru cei cu suflet negru sau pentru cei ce, ca Gonzalo, și-au pierdut speranța și, prinși între miraje, nu mai înțeleg nimic: „Minunea, chinul
Ahile sau Despre forma absolutã a prieteniei; Ariel sau Despre forma purã a libertãþii by Petru Creţia () [Corola-publishinghouse/Science/1373_a_2881]
-
sub observație la un monstru local iar tu pleci, monstruozitatea generală! rezist pînă la 15,30 în loc, atunci am trenul meu, îi cer alte condiții, cînd să-l întorc. Ora 11,25, în acceleratul Galați Timișoara, în gara Ciceu, podobia Dezolat pămînt, după roada care l-a rodit, dezolantă întocmire, pe care sensul a dovedit-o, ce rămîne din gara Ciceului, de atîtea ori jertfită pe sens în ochii de trecător! estetica iepurelui mecanic, după care ogarul aleargă la concurs fix
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1465_a_2763]
-
adevăr, de ce-ar trebui să-mi explici? Vrei să plec și să nu mai încerc să te revăd vreodată? Firește, nu mă așteptam să răspundă „da“, și nici n-a făcut-o. — Nu, nu vreau asta. Nu știu ce vreau. Rezonanța dezolată a acestor cuvinte, în sfârșit mult-așteptatul substrat de necesitate m-au făcut să mă simt mult mai fericit și cu mintea mai limpede. — Hartley, iubito, simți nevoia să-mi vorbești, știi bine c-o simți. La urma urmei, sunt multe
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2341_a_3666]
-
Apoi la revistă, poți face lucruri și mai bune. Oare bătrînul pirat nu-și dă seama că de cînd ai venit tu, revista e cu două, trei clase mai sus decît înainte! Dacă nu-și dă seama, atunci sînt complet dezolat. La revistă (în altă ordine de idei), putem face mai mult. și Moldova, aflată în calea tuturor relelor, cum zicea cronicarul, are nevoie azi de un steag al culturii ridicat sus. Dacă cei din Piața Romană își pot permite să
Scrisori către un redactor vol. I by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/859_a_1713]
-
intraga copilărie și tinerețe mutilate de războiul dintre imperii, care a trecut de mai multe ori, ca un tăvălug uriaș, pește încercată Bucovina. În toamna anului 1939, am văzut lungile coloane militare poloneze dezarmate și cele de civili îngroziți și dezolați, care se mișcau încet, încet ca niște șerpi uriași, spre Suceava, veneau cu ce putea fiecare în dezordine, fugind din patria lor cotropita și plecau spre necunoscut doar cu speranță. Unii dintre noi am cunoscut spaimă de moarte, a părinților
PESTE VREMI…ISTORIA UNEI GENERATII – PROMOTIA 1952 – by Șorea Niculai () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91807_a_93291]
-
de prinț, sclav ce cară piatra-n zid, omul eminescian pe această treaptă este un sclav "cu ochii în țărână" (ms. 2258, 2), căci ea este materia "piedicilor" pe care le ridică "în contra timpilor": "... Popoare rătăcind pe suprafața / Pământului cel dezolat, deșert ..." (Celsus, în Pacea pământul vine s-o ceară, ms. 2254). Istoricitatea sau omul istoric se dobândește, la M. Eminescu, printr-o interogație a unui eveniment care, deși situat cu precădere în trecut, prefigurează viitorul (chiar efemer): "Martirul, eroul și
[Corola-publishinghouse/Science/1516_a_2814]