216 matches
-
din umeri. - Certitudinea cunoașterii! repetă el cu mânie. Se așezase la masă cu capul Între mâini. Fixa nisipul care reîncepuse să curgă. - Aceasta nu e decât o iluzie, așa cum timpul nu e decât o iluzie a simțurilor noastre, adăugă el dezolat. Uită-te la grăuncioarele acelea de nisip. Ca și ele, grăunțele timpului nostru se epuizează Într-un număr de ore și zile. Și ce știm noi, pierduți cum suntem În această pulbere? - Ești pe cale să-ți pierzi credința, priorule? - Nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1915_a_3240]
-
din neguri supliciul durerii. Rămân împietrit, nu am chef să plec Vreau să știu ce face Sandy cel zevzec Perdele de ploaie spală orizontul, Sandy îngrozise întreg mapamondul. Monstrul de poveste a pierit în noapte Și lasă în urmă poteci dezolate. MAREA ZBUCIUMATĂ Năvălește marea pe cheiul de piatră Pasărea furtunii țipă disperată Hula îndrăcită cheamă pescărușii Pe cerul ca plumbul zburdă spiridușii Spumegă anarhic valuri înnegrite La glasul stihiei nezăgăzuite Neguri ca de moarte acoperă malul Vântul devastează întreg litoralul
POEME NEWYORKEZE (1) de VIRGIL CIUCĂ în ediţia nr. 1104 din 08 ianuarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/363766_a_365095]
-
motiv că doamnele din redacție s-au arătat indignate de ideea de a semna alături de mine și au amenințat că își vor da demisia dacă numele meu apare în paginile României literare. Mi-a comunicat această decizie, întristat desigur, chiar dezolat, directorul publicației, N. Manolescu. Încă o dată: frumoasă poveste, sublimă democrație! De curând, am aflat că am fost eliminat (suspendat) din rândul scriitorilor români pentru că nu mi-am plătit cotizația. Cotizația este, remarc, unicul element de interes în relația mea cu
OCHIUL MAGIC MINTE DE ÎNGHEAŢĂ APELE de EUGEN SIMION în ediţia nr. 1504 din 12 februarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/363034_a_364363]
-
dedesubt, o desfășoară în lectura mea” (I). Situarea persoanei umane între un pericol imminent și prăpastia care e un și mai mare pericol, constituie provocarea supremă a vieții și aici este vorba de alegerea fiecăruia. “Să cazi până atingi adâncul dezolat”. / De / cealaltă parte lațul ucigaș / fără pentru ce nici pentru cine”. Atingerea acestui punct-limită ca într-o peliculă pe care se succedă cu repeziciune imagini-blitz din propria viață, constituie însă și prilejul/motivul/pretextul pentru a-ți declina crezul artistic
RECENZIE LA CARTEA ROSEI LENTINI TSUNAMI ŞI ALTE POEME . TRADUCERE: EUGEN DORCESCU de CEZARINA ADAMESCU în ediţia nr. 291 din 18 octombrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/361115_a_362444]
-
Nu lipseau mămăliguța și mujdeiul. La desert urma o farfurie plină ochi cu clătite sau gogoși. Am încercat să mâncăm măcar jumătate din cele puse în față, dar când am simțit cum dau să sară niște nasturi, ne-am oprit, dezolați. Dupa masă venea găzdoiul și ne arăta frigiderul: - Dacă vreți, luați-vă câte beri doriți. Dacă nu, continuați cu palincă sau afinată. Băuturile sunt incluse în preț. “Ia te uită” îmi zic eu în gând “ăsta e un fel de
UN CONCEDIU EPIGRAMATIC de DAN NOREA în ediţia nr. 1295 din 18 iulie 2014 [Corola-blog/BlogPost/349337_a_350666]
-
din cap până în picioare. Și parcă mulțumită de isprava ei, mașina a țâșnit ca un cal nărăvaș, lăsându-l pe omul acela tare cumsecade și față de care mă simt și acum vinovat, ducându-și mâinile la cap și privindu-se dezolat, cum arată. Când mă întorceam seara acasă, o parcam pe unde găseam un pic de pantă, să mă ajute la pornire a doua zi. Așa am văzut pe un altul care da ocol mașinii sale, scărpinându-se nehotărât în cap
NE-AM ÎNTÂLNIT PE INTERNET (27) de ION UNTARU în ediţia nr. 636 din 27 septembrie 2012 [Corola-blog/BlogPost/365811_a_367140]
-
picioare/ Știu să mă apăr/ Cețuri intruse iau foc/ De la cămașa bogată/ Ploile verii sunt repezi și calde/ Stol grăbit să mă poarte”. Dar iată atmosfera de miracol ce proteja (încă) vârsta, dispare, lăsând în locul ei un fel de vacuum dezolat. Poeta își dă seama de noul sau statut existențial, degradat și îl notează cu un soi de înverșunare ironica; versul devine și el mai distructiv, subliniind parcă pierderea suferită (Statut): “Pungi de plastic păsări mai slabe/ Cu gust de găină
VICTOR FELEA. JUBILAŢIA TRĂIRII de AUREL AVRAM STĂNESCU în ediţia nr. 337 din 03 decembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/351235_a_352564]
-
s-au trezit târziu. Nu și-au vorbit nici în bucătărie, chiar dacă Anca a pregătit și a aranjat masa cu două tacâmuri. Înghițeau cu noduri, fiecare dus departe de propriile gânduri. Ea a plecat, după prânz, la serviciu. Supărată, mâhnită, dezolată. "Cu omul ăsta nu mai e nimic de făcut. Oricum m-aș comporta, tot rău mă vede. În pat nu mai vine. Se gândește la alta, în mod sigur. O avea p...a mai fierbinte, nenorocita aia! Ei bine, lasă
ISPITA (20) de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 275 din 02 octombrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/355707_a_357036]
-
spus că de ceva timp el este proprietarul acelui apartament, pe care îl cumpărase prin intermediul unui notar, și pur și simplu el plătise, și semnase actele de cumpărare. Inginerul nu mai știa ce să creadă. A plecat mai mult decât dezolat. Referință Bibliografică: CAZUL INGINERULUI PARDOS / Mihai Leonte : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 865, Anul III, 14 mai 2013. Drepturi de Autor: Copyright © 2013 Mihai Leonte : Toate Drepturile Rezervate. Utilizarea integrală sau parțială a articolului publicat este permisă numai cu
CAZUL INGINERULUI PARDOS de MIHAI LEONTE în ediţia nr. 865 din 14 mai 2013 [Corola-blog/BlogPost/354874_a_356203]
-
O javră din vecini mă anunță că nu mai publică un manuscris fără puță, trimis de mine, deoarece proprietarul editurii a plecat înPC. Adică la Poarta Albă pentru documentare și crime la centru.Intră microbul și-n lumea scriitorilor, citesc dezolat dicționarul simbolurilor, scriitorul este ca abanosul, negru șialb, cum pare bossul. Și eu sunt negru și roșu și alb, precum e steagul tiranului Grab. Abanosul alungă frica, rușinea, simbolizând intrarea-n piscină. Adică-n infern,ceva este rău,apare uneori
MAREA HOINĂREALĂ de BORIS MEHR în ediţia nr. 1333 din 25 august 2014 [Corola-blog/BlogPost/368278_a_369607]
-
javră din vecini mă anunță că nu mai publică un manuscris fără puță, trimis de mine, deoarece proprietarul editurii a plecat în PC. Adică la Poarta Albă pentru documentare și crime la centru. Intră microbul și-n lumea scriitorilor, citesc dezolat dicționarul simbolurilor, scriitorul este ca abanosul, negru și alb, cum pare bossul. Și eu sunt negru și roșu și alb, precum e steagul tiranului Grab. Abanosul alungă frica, rușinea, simbolizând intrarea-n piscină. Adică-n infern, ceva este rău, apare
NU PREA MĂ IUBIŢI, DRAGILOR de BORIS MEHR în ediţia nr. 1073 din 08 decembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/353327_a_354656]
-
javră din vecini mă anunță că nu mai publică un manuscris fără puță, trimis de mine, deoarece proprietarul editurii a plecat în PC. Adică la Poarta Albă pentru documentare și crime la centru. Intră microbul și-n lumea scriitorilor, citesc dezolat dicționarul simbolurilor, scriitorul este ca abanosul, negru și alb, cum pare bossul. Și eu sunt negru și roșu și alb, precum e steagul tiranului Grab. Abanosul alungă frica, rușinea, simbolizând intrarea-n piscină. Adică-n infern, ceva este rău, apare
FUMURI de BORIS MEHR în ediţia nr. 1078 din 13 decembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/353340_a_354669]
-
Comus. -Dacă se va întâmpla aceasta, vom ține un proces amănunțit, magistre! replică Pilat calm însă toți știau că procuratorul se înfuriase deja. -Și recunoașteți prin aceasta că procesul nazarinenului a fost o greșeală? Pilat își încrucișă mâinile pe piept, dezolat. Îl cunoștea pe Lucrețiu Comus de foarte multă vreme. Tatăl său fusese magistrat superior de pe vremea când Cezar fusese asasinat în Senat în anul 709 Ad urbe condita. Avusese titlul de ,,magistratus extraordinarii” unul dintre cele mai înalte ranguri în
ANCHETA (FRAGMENT DIN ROMAN 7) de MIHAI CONDUR în ediţia nr. 327 din 23 noiembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/358983_a_360312]
-
lor deosebită, a făcut-o să înțeleagă care este direcția către Universitate. Mii de claxoane și sirene se întreceau în toate tonalitățile pe străzile capitalei plină de animație, cântece, urale și alte strigăte de bucurie. Era Anul Nou! Adriana străbătea dezolată Bucureștiul la cumpăna dintre ani, strecurându-se temătoare, fără speranță, prin labirintul vieții... Plină de zel, îngândurată, dar meticuloasă, făcea ordine în hârțoagele ce le avea în primire. Ce nu mai era bun, rupea și umpluse coșul de hârtii. Tria
PRIN LABIRINTUL VIEŢII (2) de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 509 din 23 mai 2012 [Corola-blog/BlogPost/340685_a_342014]
-
păcate ‒/ nu privi la sămânța dusă de vânt,/ lipit de umbra ta sunt ca un măr nemușcat:/ să amăgesc Cuvântul n-am curaj,/ veșnic supus, stăruie-n mine blestemul de-a fi ... Vino, Patria mea, cu mersul tău infirm și dezolat,/ sprijină-te în credință de brațul meu,/ îți voi elibera îndată tot Alfabetul rostirii/ și-n tumultul cataclismului fi-vom din nou fericiți ... / Iubită Patria mea, îți trimit singurătatea inimii mele!/ De pe Rugul Aprins: Theodor Răpan!” Construit pe baza repetiției
APOCALIPSA DUPA THEODOR RAPAN SAU VOCATIA UNIVERSALULUI de NICOLETA MILEA în ediţia nr. 556 din 09 iulie 2012 [Corola-blog/BlogPost/341955_a_343284]
-
asta ce e-nverșunată. Că fără tine simt că am să mor Și nu te voi uita eu niciodată ! Tu-n mine ai sădit pe veșnicie Sămânța dorului nealterat. - N-ai cum să pleci lăsând în sihăstrie ! Un suflet amărât și dezolat. Tu ține-mă în brațe foarte strâns Să stăm îmbrățișați o veșnicie. Cuvântul tău să nu-mi mai fie plâns Să mi te știu eternă simfonie. Brăila, septembrie 2016 Referință Bibliografică: ÎMBRĂȚIȘARE FINALĂ / Florin Cezar Călin : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593
ÎMBRĂȚIȘARE FINALĂ de FLORIN CEZAR CĂLIN în ediţia nr. 2078 din 08 septembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/378324_a_379653]
-
curajul de a rămâne pe linia de plutire, găsești forța de a te ridica și a merge mai departe. De ce atunci simțea că atât curajul, cât și forța au părăsit-o și s-au dus naibii, lăsând-o singură și dezolată, rănită, șocată și furioasă. Furioasă, pe cine? Pe Daniel, care a călcat cu bocancii plini de noroi în viața lor, pe ea, că a fost prea ocupată să-i ofere lui și copiilor confortul de care aveau nevoie, sau pe
'NICIODATĂ SĂ NU SPUI NICIODATĂ!” de CARMEN SUISSA în ediţia nr. 2222 din 30 ianuarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/380387_a_381716]
-
final de viață, vreau să mor... de fericire.... XIII. ROATA VIEȚII SE-NVÂRTEȘTE, de Nicolae Stancu, publicat în Ediția nr. 1697 din 24 august 2015. I-a venit acasă fiul, ani întregi a așteptat, Sărutând o poză veche, amârât și dezolat. Ani de-a rândul, doar speranța de-al vedea acasă-n prag, I-a mai prelungit durerea, sprijinit de-un biet toiag. Nu a acuzat pe nimeni, un cuvânt dojenitor, Nu a spus vreodată lumii, despre-al său iubit odor
NICOLAE STANCU [Corola-blog/BlogPost/381075_a_382404]
-
culme, când bătrânu-abia, abia, Se târa prin odăiță sau scăpa mâncarea jos, Sau nu se putea a ține și făcea puțin miros. Citește mai mult I-a venit acasă fiul, ani întregi a așteptat,Sărutând o poză veche, amârât și dezolat.Ani de-a rândul, doar speranța de-al vedea acasă-n prag,I-a mai prelungit durerea, sprijinit de-un biet toiag.Nu a acuzat pe nimeni, un cuvânt dojenitor,Nu a spus vreodată lumii, despre-al său iubit odor
NICOLAE STANCU [Corola-blog/BlogPost/381075_a_382404]
-
jalnic, când în amurg e solul vechi, De toamnă și de vorbe calde, venite încă la priveghi. Priveghiul frunzelor se naște în Templul toamnei ruginii, Și ochii negri, si albaștri, isi plâng de dor, de-ai lor copii, Aceste frunze dezolate, cu soarta lor tremurătoare, La mijlocul morții uscate, în verzi lumini roiesc sub soare. Ca neam din neamul cel ales, frunzele de om se țin, ... Citește mai mult În ploaie regăsesc ceva, un fum ascuns, nedescifrat,Un alt pământ de undeva
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/381380_a_382709]
-
jalnic, când în amurg e solul vechi,De toamnă și de vorbe calde, venite încă la priveghi.Priveghiul frunzelor se naște în Templul toamnei ruginii,Și ochii negri, si albaștri, isi plâng de dor, de-ai lor copii, Aceste frunze dezolate, cu soarta lor tremurătoare,La mijlocul morții uscate, în verzi lumini roiesc sub soare.Ca neam din neamul cel ales, frunzele de om se țin,... IX. ECATERINA NEGARA. IOANA BADEA ȘI FIINȚĂ GESTULUI ORTODOX, de Lilia Manole , publicat în Ediția nr.
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/381380_a_382709]
-
Acasa > Poezie > Pamflet > ROATA VIEȚII SE-NVÂRTEȘTE Autor: Nicolae Stancu Publicat în: Ediția nr. 1697 din 24 august 2015 Toate Articolele Autorului I-a venit acasă fiul, ani întregi a așteptat, Sărutând o poză veche, amârât și dezolat. Ani de-a rândul, doar speranța de-al vedea acasă-n prag, I-a mai prelungit durerea, sprijinit de-un biet toiag. Nu a acuzat pe nimeni, un cuvânt dojenitor, Nu a spus vreodată lumii, despre-al său iubit odor
ROATA VIEȚII SE-NVÂRTEȘTE de NICOLAE STANCU în ediţia nr. 1697 din 24 august 2015 [Corola-blog/BlogPost/380954_a_382283]
-
-Dacă se va întâmpla aceasta, vom ține un proces amănunțit, magistre! replică Ponțiu Pilat calm însă toți știau că procuratorul se înfuriase deja. -Și recunoașteți prin aceasta că procesul nazarinenului a fost o greșeală? Procuratorul își încrucișă mâinile pe piept, dezolat. Îl cunoștea pe Lucrețiu Comus de foarte multă vreme. Tatăl său fusese magistrat superior de pe vremea când Iulius Caius Cezar fusese asasinat în Senat în anul 709 Ab urbe condita. Avusese titlul de ,,magistratus extraordinarii” unul dintre cele mai înalte
PRIMUL FRAGMENT de MIHAI CONDUR în ediţia nr. 1686 din 13 august 2015 [Corola-blog/BlogPost/373286_a_374615]
-
jalnic, când în amurg e solul vechi, De toamnă și de vorbe calde, venite încă la priveghi. Priveghiul frunzelor se naște în Templul toamnei ruginii, Și ochii negri, și albaștri, își plâng de dor, de-ai lor copii, Aceste frunze dezolate, cu soarta lor tremurătoare, La mijlocul morții uscate, în verzi lumini roiesc sub soare. Ca neam din neamul cel ales, frunzele de om se țin, Neavând un zbor, de recules, nu plâng, ci tremură puțin, Ca firele de viață scurtă, în
ÎNTR-UN OFTAT DE LIBERTATE de LILIA MANOLE în ediţia nr. 2092 din 22 septembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/344842_a_346171]
-
îi întind așternuturi aspre și spini, pe jos, pe unde cândva erau cărări de mochete și decoruri. Sfredelește în sufletul artistului o dezamăgire și o tristețe. Toate vor trece! Într-o zi, cei care suferă se întorc vindecați. Pe cât de dezolați au fost sub lovituri, pe-atât de întăriți se ridică. Acesta-i principiul rezistenței și-al nobleței. Îl au cu prisosință eroii și artiștii. Îl întruchipează dovedit într-o viață strălucitoare atât din perspectiva familială cât și artistică, talentatul și
DANIEL IORDĂCHIOAIE. ELVIS DIN MOLDOVA de AUREL V. ZGHERAN în ediţia nr. 1213 din 27 aprilie 2014 [Corola-blog/BlogPost/347978_a_349307]