113 matches
-
La Cazimcă tortura de fiecare clipă era administrată de Securitate prin intermediul gardienilor, unelte oarbe alese pe sprânceană, dintre cei cu înclinare spre crimă sadică, recrutați și instruiți în școala ei. Aceștia, în acțiunea lor criminală erau ajutați de niște elemente dezumanizate introduse în celule, este vorba de condamnații la moarte din primul proces al reeducării și neexecutați. Diferența este că în timp ce la Pitești regimul a încercat să se disculpe printr-un simulacru de proces, în care să-i pună sub acuzare
Un dac cult : Gheorghe Petraşcu by Gheorghe Jijie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/832_a_1714]
-
cărei secrete trebuie permanent descifrate (în ideea că primul pas necesar în fața oricărei exigențe provenite din mediu este de ordinul cunoașterii, că fără o aprehendare potrivită a faptului vital inițiativa și reacția în sânul lui sunt incapacitate și, în fond, dezumanizate, mecanice). Al doilea tip de conștiință este legat de un prim nivel al administrării informaționale a propriilor reprezentări, experiențe și trăiri, al prelucrării cognitive a unor date de stare sufletească (barometru individual care oglindește un sistem de parametri psiho- spirituali
Conştiinţa de sine. Eseu despre rolurile multiple ale reflexivităţii by Vlad-Ionuţ Tătaru [Corola-publishinghouse/Science/929_a_2437]
-
Ș.). În lucrările acestei comisii apărute în vol. XXIX din 6 oct. 1988 s-au inserat puncte de vedere ce devansau opțiunile „Gintei Latine” ... „Criza axiologică, urmare a crizei ecologice la care se adaogă influențele administrațiilor totalitare, prefigurează „omul nou”, dezumanizat, deviat comportamental psihosocial, diminuat afectiv”. Articolul și expunerea la simpozion continuă cu măsurile ce se impun: ... „Respectarea în procesul dezvoltării a etosului autohton, ocrotirea monumentelor naturii, istorice, de artă. ... cultivarea valorilor morale și etice într-o societate civilă descătușată re
ALBUM CONSEMN?RI REPORTAJE 1989 - 2002 by Vlad Bejan () [Corola-publishinghouse/Science/83887_a_85212]
-
echivala cu eroizarea și creșterea personalității sale în postumitate. De aceea trebuie să înțelegem că și disciplinele cuprinse în quadrivium - geometria, aritmetica, muzica, astronomia - se supuneau idealului umanist și erau animate de primatul moralității. Educația elenistică superioară nu forma specialiști dezumanizați, savanți nebuni. Educația elenistică a îmbinat „știința cu conștiința”, nu le-a separat. Această separație a început abia în Renaștere și s-a transformat în schizofrenie culturală în Iluminism și Modernism. În epoca elenistă nu a existat acea „prăpastie culturală
[Corola-publishinghouse/Science/2254_a_3579]
-
din originalitate, din profunzimea ideilor și a trăirilor. G. Nivat concentrează într-o frază elementele esențiale pentru lucrarea lui Soljenițîn: Prin imensitatea mărturiei, rigoarea arhitecturii, suflul epic, bogăția emoției, forța ironiei și, mai ales, prin lumina care traversează acest subsol dezumanizat al planetei noastre, Arhipelagul și-a impus marca 253. (trad. a.) Criticul rus B. Lanin vede particularitatea mărturiei lui Soljenițîn în scriitura sa, care conferă mesajului transmis capacitatea de a impresiona. În ansamblul scrierilor despre lagăre, afirmă criticul, proza lui
by Cecilia Maticiuc [Corola-publishinghouse/Science/1022_a_2530]
-
un om fără însușiri. Nu ajungem să cunoaștem niciuna dintre însușirile reale ale acestui personaj, ci doar pe acelea care îi sunt atribuite sub semnul excesului atât în ipostaza sa eroică, de superlativă calificare civică, cât și în aceea „monstruoasă”, dezumanizată, de maximă des- calificare civică în calitate de reprezentant al ordinii publice și al Puterii. Ceea ce Coriolan Drăgănescu are banal, exis- tența sa cotidiană cu conținuturile ei probabil triviale, existență care unește cele două momente apogetice, este invizibilă și nememorabilă, non-evenimențială. Personajul
Caragiale după Caragiale by Angelo Mitchievici () [Corola-publishinghouse/Memoirs/819_a_1754]
-
își are sensul. Această „subpământă” fioroasă cu iz de piranesiană pușcă- rie pe care o filmează regizorul nu apare în lumea operei caragialești. Nici măcar în D’ale Carnavalului mahalaua nu apare atât de odioasă, de lugubră, iar mahalagii atât de dezumanizați. Dimpotrivă, mahalaua respiră o vitalitate care-i este proprie și pe care o scoate în evidență, cu efectele lui, Carnavalul, expresie căzută în caricatură a balurilor mascate de la curte, dar și o fuziune cu expresia mai elevată a commediei dell
Caragiale după Caragiale by Angelo Mitchievici () [Corola-publishinghouse/Memoirs/819_a_1754]
-
nenorocirea generală. În afară de elementele de senzație, mai toate lucrurile de aici sunt substanțiale, pline de adevăr dramatic, dau o idee despre nebunia vieții, despre aspectele terifiante și conflictele ei insurmontabile. Și în mediul rural M. vede numai indivizi tarați, frustrați, dezumanizați, pe care îi plasează într-un spațiu descris minuțios, alcătuind o lume mai degrabă stranie, unde se desfășoară drame teribile. În romanul Via și rodul (1971) un medic ciudat, cu o psihologie morbidă, o împușcă, în circumstanțe atenuante, pe logodnica
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288234_a_289563]
-
satisface gustul contemporanilor noștri. Ce anume ne mai oprimă? De ce boală mai suferim? Fiecare epocă propune o anumită cheie a descifrării nemulțumirilor existenței: teoria dominației unei clase asupra alteia nu se mai bucură de credit. Noi i-am substituit hărțuirea dezumanizată a normelor tehniciste, cursa generalizată spre excelență. În opinia mea, această problematică ridică o întreagă serie de întrebări. Citind anumite analize, ai uneori sentimentul că textura societății și a vieții a fost fagocitată în totalitatea ei de către idealul competitiv. Așa
[Corola-publishinghouse/Administrative/1981_a_3306]
-
el a pus stăpânire și pe planeta sex. În aceste condiții, ce-a mai rămas din jocurile delicate și poetice ale iubirii? La ora pornografiei și a sexologiei, nu mai avem, declară dezamăgiții permisivității, decât un erotism hiperrealist și obsesiv, dezumanizat, văduvit de dimensiunea relațională cu celălalt. Logoreea emancipatoare și hedonismul cultural și-au dat mâna pentru a ruina conținutul afectiv al sexualității, reducând-o la nivelul unei deprinderi tehniciste, la niște relații contractuale jalnice și depoetizate, golite de imaginație și
[Corola-publishinghouse/Administrative/1981_a_3306]
-
practica prin excelență a barbariei”30. Bernard Stiegler denunță logica „proletarizării consumatorului” extinsă la toate modurile de existență individuală, la toate facultățile umane, fie ele mentale, afective sau estetice 31. Astfel, tot ce trăiește s-ar precipita spre un orizont dezumanizat și nihilist, populat de turme umane standardizate pe cât de inconștiente, pe atât de însetate de satisfacții vulgare. Sfera transcendentă a idealurilor, cunoașterea regulilor vieții de societate, dorințele de elevare spirituală, toate acestea au fost măturate de consumul industrial, de un
[Corola-publishinghouse/Administrative/1981_a_3306]
-
Ș.). În lucrările acestei comisii apărute În vol. XXIX din 6 oct. 1988 s-au inserat puncte de vedere ce devansau opțiunile „Gintei Latine” ... „Criza axiologică, urmare a crizei ecologice la care se adaogă influențele administrațiilor totalitare, prefigurează „omul nou”, dezumanizat, deviat comportamental psihosocial, diminuat afectiv”. Articolul și expunerea la simpozion continuă cu măsurile ce se impun: ... „Respectarea În procesul dezvoltării a etosului autohton, ocrotirea monumentelor naturii, istorice, de artă. ... cultivarea valorilor morale și etice Într-o societate civilă descătușată re
ALBUM CONSEMNÃRI REPORTAJE 1989 - 2002 by Dr. Vlad Bejan () [Corola-publishinghouse/Memoirs/817_a_1725]
-
și altele, își găsesc justificarea în sentimentul că noi părăsim, prin socialism, modulii constitutivi ai Europei burgheze și pășim spre un nou soi de umanitate, și de cofraternitate, neexpurgată de mari greutăți, dar neaderentă îmburghezirii în opacitatea unilaterală a profilului dezumanizat.“ (Contemporanul, 8 aprilie 1977) EVU Eugen „[...] Mă prind cu trup Și suflet întru tine, Timp comunist Al țării de tării, Din dor curat Și cântec spre mai Simt respirarea Marii Poezii!“ („Timp comunist“, Familia, ianuarie 1973) „Ceaușescu-i omul care
Antologia rușinii dupã Virgil Ierunca by ed.: Nicolae Merișanu, Dan Taloș () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1362_a_2727]
-
eu, precum alți colegi, mă întreb (în adâncă... surdină) dacă și literatura ar fi vinovată de faptul că, astăzi, omul închide ochii la evidența ce... sare în ochi (dar nu și în... conștiință), că deja lumea e în mare măsură dezumanizată, nu mai există verticalitatea valorică... E o lume a sensurilor fărâmițate, "măcinate", ce vibrează într-o fulgurație amurgit-cețoasă; lume a pluripolarităților și pluridiscursurilor, în vertijul cărora parcă nu mai există accentele clare ale unui "da" sau unui "nu". Așadar, cum
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1456_a_2754]
-
critice, oferite, în timp, lui Bartleby converg spre posibila diatribă marxistă a alienării sau, cel puțin, spre refuzul (nietzschean, avant la lettre) al oricărei forme de constrîngere socială. Astfel, individul reperabil într-un context capitalist dat devine o entitate depersonalizată, dezumanizată, redusă la gestica mașinăriei liniare, programate să execute un număr limitat de acțiuni. Odată defectat, mecanismul se pierde în haotic și irațional. "Persoana" sugerează atunci alienarea acută și anihilarea socială, psihologică ori morală. Bartleby este, prin urmare, victima acestei organizări
[Corola-publishinghouse/Science/1479_a_2777]
-
numitor comun. Privirea participativă, interioară este firul după care se compune întreaga sintaxă a eposului SF. Jocul auctorial propune ca efectele experiențelor insolite să trezească reflexe, sentimente, uimiri și atitudini profund omenești. în Noaptea pragurilor, saltul intelectiv ar produce privilegiați dezumanizați, privați de fascinația așteptării, a pragurilor dintre spații și timpuri. în linia complementarității, autorul propune personaje care coboară pe axa ontologicului, orbite de căutări, cărora participantul la insolit, străinul, îi reproșează: "nu-ți pasă că murim înăbușiți de propria-ți
Literatura SF by Gabriela Toma () [Corola-journal/Journalistic/10451_a_11776]
-
Tudor Popescu. Editorialistul e de părere că terorismul este o formă a totalitarismului. Indiferent de forma lui exterioară, afirmă Cristian Tudor Popescu, totalitarismul atacă direct fibra umanului. Omul totalitar, în forma sa paroxistică teroristul sinucigaș, trebuie să fie complet depersonalizat, dezumanizat, lipsit de instinctul familiei, al speciei, al vieții, un ins cu ochii albi și goi, fără amintiri și fără viitor, înger exterminator trimis de un Dumnezeu crud. Așa cum am bănuit, crimele din 11 septembrie nu sînt revendicate de nimeni, iar
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/15821_a_17146]
-
a desăvîrșitei corectitudini autoscopice) pe un anume retuș mărturisit al datelor cunoscute, rod al impulsului idealizator al vîrstei, ea avea o natură maniheistă. Împărțea lumea învrăjbită, printr-o elementară manieră, în "buni" și "răi". Cei "răi" erau, indiscutabil, naziștii, "realmente dezumanizați, într-adevăr capabili de-a aduce la îndeplinire cele mai cumplite bestialități, nu numai cu sînge rece și cu conștiința sigură de sine a autoproclamatei lor superiorități "ariene", ci chiar și cu aceea de a-și fi îndeplinit în felul
La antipod, Mihai Șora (I) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/14518_a_15843]
-
Macovescu, despre care se spunea că fusese un bun conducător al scriitorilor. N-am de unde să știu. Constat, însă, că individul, așa cum gândește și cum vorbește la tribuna Congresului al XII-lea, era un killer cu sânge rece, o brută dezumanizată, gata să mănânce și fecalele Conducătorului. Cinic și nemilos, Macovescu atacă la baionetă: "Tovarășul Pârvulescu a spus că în sală se află grupuri de agitatori. Eu declar că în sală suntem toți agitatori..." (aplauze furtunoase și urale) "...pentru că suntem delegați
Sa ne prefacem ca nici n-am au by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/10151_a_11476]
-
cu titlul Prea tîrziu tot la Humanitas, în 1996. Autorul a mărturisit că a cunoscut direct acest univers scufundat, cînd, tînăr inginer geolog a fost trimis să lucreze în Valea Jiului. Prezentînd această "pictură de mediu", oameni care-și pierd mințile, dezumanizați și prizonieri în mină sau în universul adiacent ei, Răsvan Popescu a legat, ca și-n film, aceste portrete psihologice de cele care în timpul mineriadelor au dezlănțuit teroarea în București, în iunie 1990. S-a amintit de succesul filmului omonim
Nominalizări - Premiul "Giuseppe Acerbi" pentru literatura română by Emilia David Drogoreanu () [Corola-journal/Journalistic/11871_a_13196]
-
Cristina Alexandrescu Jurnalistul Cristian Tudor Popescu a lansat un atac fără precedent la adresa președintelui Traian Băsescu, pe care îl acuză că a folosit ”un procedeu folosit de mafioți, securiști, teroriști, de inși dezumanizați, coborâți la stadiul de bestie”. Redăm mai jos fragmente din editorialul scris luni de Cristian Tudor Popescu pe gandul.info: ”Cel mai mare rău pe care Traian Băsescu l-a făcut acestui popor, și așa buimac și convalescent moral de
CT Popescu, atac furibund la adresa lui Băsescu by Cristina Alexandrescu () [Corola-journal/Journalistic/37253_a_38578]
-
pe furiș, copilul care nu-i era pe plac. Iar acum, lașitatea lui agresivă s-a manifestat la adresa unei femei și a familiei ei”. ”Să ataci membri ai familiei adversarului, e un procedeu folosit de mafioți, securiști, teroriști, de inși dezumanizați, coborâți la stadiul de bestie. Mi s-a părut întotdeauna josnicia maximă în politică și în presă”. Citește și: Președintele Băsescu o amenință pe Gabriela Firea
CT Popescu, atac furibund la adresa lui Băsescu by Cristina Alexandrescu () [Corola-journal/Journalistic/37253_a_38578]
-
însă inevitabil, chiar dacă uneori e mai redus, corectînd cînd e nevoie excesul de purism al unei discipline ce se refuză deopotrivă pozitivismului, statutului pedant de ,,știință", ca și unei reducții la textul considerat în abstracția solitudinii sale de-valorizate, ergo dezumanizate, sterile, așa cum procedau unii fanatici ai structuralismului. Insistînd pe înrîurirea ideologiilor asupra criticii, C. Pricop (care înțelege prin ideologie, alături de Edward Shils, ,,o variantă de sisteme, de credințe pozitive și normative care înfloresc în orice societate umană", în rîndul cărora
O analiză a fenomenului critic by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/15571_a_16896]
-
cum e aceea a sacrului, care păruseră inatacabile. Invazia mașinismului, care la începutul celuilalt secol fusese una din temele poeziei, revine ca motiv de reflecție în lirica de acum a Anei Blandiana, proiectându- ne obsesiv în lumea noastră tehnicizată și dezumanizată, amenințată cu atât mai grav cu cât procesul vizează până și teritoriile sacralității: „Ctitori purtându- și în brațe cu greu / Mănăstirile,/ Ca pe un capital convertibil / La change-office-ul vieții de apoi; / Călugări tineri/ Cu doctorate la Cambridge / Și odăjdii sărutate
Revenirea by Gabriel Dimisianu () [Corola-journal/Journalistic/5759_a_7084]
-
odată cu venirea la putere a comunismului în România. Față de acest trecut descris cu duioșie în care exista o rază de speranță - de aici o primă posibilă interpretare a titlului Proiecte de trecut - prezentul sub dictatură se înfățișează ca un timp dezumanizat și dogmatic, marcat de imperative materialiste care își găsesc cea mai bună expresie în spațiul orașului. La oraș, oamenii își trăiesc existența sub semnul singurătății, neîncrederii, lașității și oboselii - acest ultim cuvânt se repetă în mod insistent în paginile cărții
Ana Blandiana și nostalgia originii by Francisca Noguerol () [Corola-journal/Journalistic/7479_a_8804]