67 matches
-
domnia sa, este făcută de edituri private, adică de societăți comerciale care urmăresc un profit. Treacă-meargă, asta e. Numai că acest profit ― și asta deja nu mai poate.fi trecut cu vederea ― "este obținut pe seama cititorilor și autorilor". Trecem peste sub-tema diabolizării profitului, dragă celor care și-au trăit cea mai mare parte a vieții în economii ale falimentului ținute în viață de economiile mondiale ale profitului, și ne oprim la categoria "pe seama căreia" obțin editorii cei veroși profiturile. Aceasta este în
Despre limită. Jurnalul de la Păltiniș. Ușa interzisă by Gabriel Liiceanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295599_a_296928]
-
această cale, nu am văzut cum patriarhatul modern (dependența economică majoră a femeilor de bărbați) se instaurează exact sub ochii noștri orbi la procesele politice interne. De ce ne trebuie feminism politic? Alergia general-răspândită la feminism, chiar o anume tentă de diabolizare a feminismului (în patria noastră actuală) sunt pentru mine, în virtutea studierii atente și îndelungate a acestei mișcări și teorii, complet de neînțeles. Ce poate să conducă la pus degetul pe gură cu un „șșșt!” hotărât când este vorba să îți
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2085_a_3410]
-
inconveniente de ordin stilistic. În funcție de context, se pot folosi și verbele „a încredința” sau „a da”. Orice nuanță peiorativă nu-și are locul, pentru că, așa cum am văzut, dacă l-ar fi avut, ar fi fost sugerată de evangheliștii înșiși. Etapele diabolizării Pe lângă celebra „listă a apostolilor”, Marcu ni-l prezintă pe Iuda în două împrejurări, în Ghetsimani și la Cină. Mc. 14, 41-46: și șIsusț vine a treia oară și le zice: Dormiți la nesfârșit și vă odihniți. Ajungă-vă34! A sosit
[Corola-publishinghouse/Administrative/1996_a_3321]
-
apostolilor. Voi cita fragmentul la locul potrivit. Dușmănia atinge apogeul în Evanghelia după Ioan, unde Iuda este diabolizat, făcut praf, executat fără nici o urmă de toleranță și înțelegere. Teologizarea temei trădării merge mână în mână cu această campanie de efectivă diabolizare. Pentru Ioan, Isus știa din capul locului că unul dintre apostoli Îl va trimite la moarte (6,64-71). El face mărturisirea după o predică ținută în sinagoga din Cafarnaum despre împărtășirea cu trupul (exact: „carnea”) și sângele Său întru dobândirea
[Corola-publishinghouse/Administrative/1996_a_3321]
-
scurt și tendențios: singur, Iuda se revoltă și-L ia la bani mărunți pe Mântuitor, reproșându-I că n-a vândut parfumul pentru a împărți apoi banii săracilor. De ce a făcut asta? Ioan vine cu un amănunt inedit, care desăvârșește diabolizarea: nu pentru că i-ar fi păsat lui de sărmani, ci pentru că, fiind vistiernicul grupului și hoț pe deasupra, pierduse o bună ocazie de a-și băga o sumă frumoasă în buzunar: Iuda Iscariotul, unul dintre ucenicii Săi, cel care avea să
[Corola-publishinghouse/Administrative/1996_a_3321]
-
și teologic al termenului paradidomi, impropriu tradus în românește prin „a vinde” sau „a trăda”. O traducere corectă, netendențioasă va folosi echivalentul „a preda”, în conformitate cu sensul dat de autorii textelor din Noul Testament. Cât privește evoluția reprezentării personajului, am constatat o diabolizare in crescendo. Marcu propune un portret obiectiv și nepătimaș, dar în același timp „subțire”. Iuda apare la el ca „unul din cei doisprezece”, care Îl predă pe Isus autorităților printr-un sărut. Matei construiește o biografie, semn că personajul nu
[Corola-publishinghouse/Administrative/1996_a_3321]
-
Matei introduce câteva teme importante: prețul de treizeci de arginți; dialogul dintre Iuda și Isus din Ghetsimani; părerea de rău și spânzurarea ucenicului. El urmărește destinul lui Iuda până la capăt, acordându-i un interes aparte. Luca face primul pas spre diabolizare/teologizare, încercând explicarea deciziei lui Iuda de a-L preda pe Isus prin posedare: diavolul a intrat în sufletul acestui discipol, obligându-l să facă ce-a făcut. Apogeul diabolizării e atins în Evanghelia lui Ioan. Autorul nesinopticei pare obsedat
[Corola-publishinghouse/Administrative/1996_a_3321]
-
acordându-i un interes aparte. Luca face primul pas spre diabolizare/teologizare, încercând explicarea deciziei lui Iuda de a-L preda pe Isus prin posedare: diavolul a intrat în sufletul acestui discipol, obligându-l să facă ce-a făcut. Apogeul diabolizării e atins în Evanghelia lui Ioan. Autorul nesinopticei pare obsedat de personajul Iuda, pe care-l taxează drept „diavol” prin gura lui Isus Însuși. Există un conflict permanent între Isus și Iuda, care, în realitate, reflectă conflictul dintre Bine/Lumină
[Corola-publishinghouse/Administrative/1996_a_3321]
-
secole, dar până astăzi ele au fost relativ puține și fără ecou. Astăzi însă fenomenul a căpătat amploare și se poate vorbi chiar de o modă pro Iuda. E mai interesant, mai provocator! După o perioadă de șaisprezece secole de diabolizare nu tocmai justificată, iată, ne aflăm în plină modă a eroizării și inocentizării, la fel de puțin justificată. Până ieri diavol, acum, frate de cruce al lui Isus! O cauză ar fi aceea a presiunii ideologice postmoderniste. Iuda, ca și Femeia, ca
[Corola-publishinghouse/Administrative/1996_a_3321]
-
unui "congres panortodox, dacă nu a unui sinod". Biserica românească pierduse legătura cu izvoarele gândirii patristice la care Nae Ionescu făcea apel în această campanie a cărei semnificație ierarhii nu au înțeles-o deloc, diabolizând-o. O probă a acestei diabolizări este chiar fresca din tinda Bisericii Patriarhiei în care Patriarhul a pus ca Nae Ionescu să fie reprezentat sub formă de diavol. Campania pascală din 1929 privea o altă încălcare canonică, și anume: fixarea Paștilor la o dată ce nu corespundea nici
Biserica şi elitele intelectuale interbelice by Constantin Mihai [Corola-publishinghouse/Science/898_a_2406]
-
care putea în fond avea unele bizarerii, chiar unele idei suspecte. Dosarul politic al lui Eliade rămâne deschis, încă mai așteaptă judecata dreaptă a posterității. Toate acestea fiind spuse, mă întorc la ceea ce le reproșez lui „Chick” și lui Bellow: diabolizarea lui Eliade. „Grielescu”, aflăm când de la „Abe”, când de la „Chick”, a fost „nazist”, „fascist”, „hitlerist”, a fost cineva (nu e clar ce anume) la Lisabona, tocmai sub Salazar - acest din urmă detaliu nu înseamnă totuși solidaritate cu extremismul nazist. În privința
[Corola-publishinghouse/Science/2145_a_3470]
-
sau "diabolic mecanism" (ibidem). Dacă adăugăm la acestea și faptul că ultima carte semnată de președintele "comisiei adevărului" poartă titlul Diavolul în istorie: comunism, fascism și câteva lecții ale secolului XX (Tismăneanu, 2013), devine cu atât mai transparentă strategia de diabolizare a trecutului utilizată în portretizarea comunismului românesc făcută în Raportul final. Și mai revelatoare în acest sens este insistența lui V. Tismăneanu asupra înțelegerii ad litteram a titlului cărții sale, "Diavolul în istorie". Într-o serie de declarații și luări
[Corola-publishinghouse/Science/84968_a_85753]
-
trecutul comunist a ajuns să fie "luat în stăpânire", persecutat juridic, criminalizat moral, iar în cele din urmă, condamnat prin decret oficial. Presupunând că există un model tranzitiv care începe de la evitarea confruntării, trece apoi la stăpânirea prin condamnare și diabolizare și mai apoi către asumarea critico-reflexivă pentru a face în cele din urmă tranziția către "normalizare" (odată cu îndepărtarea progresivă de trecut), societatea românească se află deocamdată la secvența secundă, anume, la faza de stăpânire a trecutului și de condamnare a
[Corola-publishinghouse/Science/84968_a_85753]
-
deși modul cum statele marginale au fost transformate în debușee economice de către economiile puternice ale principalelor țări dezvoltate îmi dă de gândit. Îmi displace, de asemenea, victimizarea nefondată a statelor mici sau șifonarea demnității publice ale acestora prin campanii de diabolizare ce ignoră statutul european, civilizat și educat, al unei bune majorități a elitelor intelectuale ale acestor țări maculate de activitatea infracțională a unei părți a lumii interlope care a migrat spre țări mai înstărite pentru a-și maximiza câștigurile obținute
[Corola-publishinghouse/Science/84960_a_85745]
-
rețelele nomenclaturiștilor de partid, vechi sau create și reproduse în postcomunism, s-a mai vorbit pe ici, pe colo, despre tentaculele subterane ale spionajului ceaușist nu s-a scris decât în formă literară, fie ca mitizare eroică, supra-patriotică, fie ca diabolizare isterică, irațională. Poate că se vor găsi istorici care să facă o analiză obiectivă pe viitor, provocați de isprava deja fostului președinte Băsescu, cel care, deși adânc legat, istoric și funcțional, de aceste servicii, legal, beneficiarul unor informații pe care
[Corola-publishinghouse/Science/84960_a_85745]
-
sau "diabolic mecanism" (ibidem). Dacă adăugăm la acestea și faptul că ultima carte semnată de președintele "comisiei adevărului" poartă titlul Diavolul în istorie: comunism, fascism și câteva lecții ale secolului XX (Tismăneanu, 2013), devine cu atât mai transparentă strategia de diabolizare a trecutului utilizată în portretizarea comunismului românesc făcută în Raportul final. Și mai revelatoare în acest sens este insistența lui V. Tismăneanu asupra înțelegerii ad litteram a titlului cărții sale, "Diavolul în istorie". Într-o serie de declarații și luări
Memoria naţională românească. Facerea şi prefacerile discursive ale trecutului naţional by MIHAI STELIAN RUSU () [Corola-publishinghouse/Science/1000_a_2508]
-
trecutul comunist a ajuns să fie "luat în stăpânire", persecutat juridic, criminalizat moral, iar în cele din urmă, condamnat prin decret oficial. Presupunând că există un model tranzitiv care începe de la evitarea confruntării, trece apoi la stăpânirea prin condamnare și diabolizare și mai apoi către asumarea critico-reflexivă pentru a face în cele din urmă tranziția către "normalizare" (odată cu îndepărtarea progresivă de trecut), societatea românească se află deocamdată la secvența secundă, anume, la faza de stăpânire a trecutului și de condamnare a
Memoria naţională românească. Facerea şi prefacerile discursive ale trecutului naţional by MIHAI STELIAN RUSU () [Corola-publishinghouse/Science/1000_a_2508]