276 matches
-
semn. Preschimbat în iluzie. Fiindcă încetează a mai fi indicele unei stări de fapt. Acest indice devine, acum, certificatul de deces, notează în exegeza ei Mirela-Ioana Borchin (p. 519). Descătușat prin spiritualizare întru veșnicirea spiritului, poetul trăiește diferit, într-o diacronie firească, moartea tatălui, moartea mamei și moartea iubitei, după natura și încărcătura iubirii cu care i-a nemurit în versuri laolaltă. Lamentația sinceră e simultan emoțională și reflexivă: „Mi-e greu, iubita mea. Dar n-am de-ales./ Exhib certificatul
EUGEN DORCESCU: POEZIA CA EXISTENȚĂ REFLEXIVĂ – SĂVÂRȘIRE ÎNTRU DESĂVÂRȘIRE de EUGEN DORCESCU în ediţia nr. 1749 din 15 octombrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/372554_a_373883]
-
Romei antice Sulla Lucius Corneliu (138-78 î.e.n.) - autointitulat „Felix”, adică „Norocosul” -, cuceritor, la 1 martie 86, al Atenei și al Pireului, asupra cărora a dezlănțuit la momentul respectiv o prăduire de proporții inimaginabile, dar și instaurator, pentru prima dată în diacronia Cetății Eterne de pe Tibru, a conceptului de dictatură personală, acordându-și cu de la sine voință „titlul de dictator pe termen nelimitat”. Reformist în sens strict unidirecțional al consolidării propriului său eșafod de conducător absolut, generalul roman Sulla nu a făcut
RĂZBUNAREA MORŢILOR, HOMO FRAUDENS ŞI SULLA de MAGDALENA ALBU în ediţia nr. 1498 din 06 februarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/374709_a_376038]
-
urmă ca Evlavie, vedeau Cuvântul. Așadar Vlavia și Evlavia, fiindu-se sub Rază, detașându-se de aparențe (patimi, vise, gânduri, semne), reușeau să amuțească, altfel spus să vorbească/amintească în limba poesiei, cea a tăcerii, unde succesivitatea amorfă a cuvintelor, diacronia cupidonică, îmbrățișează inefabila formă în sincronia hermafroditului. Cele două semne ale uniunii: lumină-andros-yang, obscur-gyne-yin, pornesc scoborâtor în fântâna oglindală a originii "treizecimii de petale", unde liturgic se desfășoară o moarte mistică a Cuvântului și o înviere apoi în urzeala, semnificația
A TREIA VOCE de LUMINIŢA CRISTINA PETCU în ediţia nr. 1551 din 31 martie 2015 [Corola-blog/BlogPost/369168_a_370497]
-
tristă. Dacă însă e practicată de un Dali autorecomandîndu-se, pe drept cuvînt, geniu spectacolul are, pe lîngă procentul ridicat de farsă histrionică, scontata grandoare. Una pigmentînd, din loc în loc, o istorie a artei, care, fără acest ingredient, ar fi doar diacronie plictisitoare. În altă tonalitate, chiar și criminalitatea ca atare a unui Caravaggio are (post factum, se-nțelege) doza ei de bagatelă. Dacă plecăm de la constatarea că aria persuasiunii nu cunoaște limite, atunci îi putem atașa, enciclopedic, și scena de umor
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
stabilitatea, concretețea pe care raportul (raportarea) realitate univers al cunoașterii le implică pentru subiecții educației. 6.2. Metodele didactice abordare tipologică Sistemul metodelor didactice este abordat tipologic în literatura de specialitate prin prisma raportării la diferite criterii, plasate în sfera diacroniei, respectiv a sincroniei acestor componente ale demersului instructiv-educativ sau construite, pe de o parte, din perspectiva funcțiilor (vezi supra) pe care metodele didactice le îndeplinesc în cadrul procesului și, pe de altă parte, din cea a altor coordonate ale activității (conținuturi
Elemente de didactică a activităţilor de educare a limbajului: (etapa preşcolarităţii) by Angelica Hobjilă [Corola-publishinghouse/Science/1425_a_2667]
-
metodelor Exemple funcționalitatea 149 în cadrul demersului instructiv-educativ metode de predare și comunicare expunerea, explicația, demonstrația, conversația, învățarea prin descoperire etc. metode de fixare și consolidare exercițiul, algoritmizarea etc. metode de verificare și apreciere a rezultatelor conversația, exercițiul, metoda proiectelor etc. diacronia sistemului metodelor didactice metode tradiționale (clasice) expunerea, conversația, exercițiul, demonstrația etc. metode moderne algoritmizarea, problematizarea, modelarea, brainstorming-ul, instruirea programată, învățarea prin descoperire 150 etc. modalitatea de raportare la cunoaștere 151 metode de comunicare descrierea, explicația, conversația, lucrul cu manualul
Elemente de didactică a activităţilor de educare a limbajului: (etapa preşcolarităţii) by Angelica Hobjilă [Corola-publishinghouse/Science/1425_a_2667]
-
capacitatea de a citi și de a scrie, implicând trei componente: adaptarea, puterea și starea de grație Liliana Tolchinski, apud Dumitrana II 1999: 9. 83 Vezi, pentru prezentarea raportului psihologie pedagogie/istoria pedagogiei didactică metodică, Parfene 1999: 9-14. 84 În diacronie, didactica reflectă tendințe diferite de raportare la predare (în etapa tradițională, de tip magistrocentrist secolele al XVII-lea al XIX-lea), la predare-învățare (în etapa modernă sfârșitul secolului al XIX-lea începutul secolului al XX-lea), respectiv la predare-învățare-evaluare (în
Elemente de didactică a activităţilor de educare a limbajului: (etapa preşcolarităţii) by Angelica Hobjilă [Corola-publishinghouse/Science/1425_a_2667]
-
pentru a putea prezenta ceea ce este esențial, prin procesul de abstractizare (omiterea unor aspecte) și pot mai bine dezvălui complexitatea unor realități. „Această reprezentare, ce se sprijină pe o observație, este o construcție care urmărește explicarea obiectului, în sincronia și diacronia sa. Produsul acestei elaborări va fi numit «model»”<footnote Larousse, Dicționar de sociologie, p. 176. footnote>. Termenul de „model” provine din latină (modus - măsură) și desemnează o clasă foarte diversă de produse<footnote Zamfir, Cătălin, Vlăsceanu, Lazăr (coordonatori), Dicționar de
Managementul resurselor umane în administraţia publică by Elvira Nica () [Corola-publishinghouse/Science/234_a_151]
-
destin. Autoarea apreciază că în lupta dramatică cu acest destin poetul se vede scriind împreună cu natura textul lumii. Ideea guvernantă a volumului Teme și variațiuni (1994) este aceea că, din perspectiva temporalității interne a culturii, operele se dispun într-o diacronie a dialogului între texte. Ceea ce se și demonstrează în studii despre Boris Pasternak, Osip Mandelștam, Innokenti Annenski, Vladimir Maiakovski (poemele de până în 1917), Serghei Esenin ș.a. SCRIERI: Serghei Esenin. Textul lumii, București, 1984; Teme și variațiuni, București, 1994; Boris Pasternak
DOBRE-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286796_a_288125]
-
Tel Quel”) către „poetizarea” ei, prin accentuarea progresivă a ponderii funcției poetice față de funcția referențială. Eseurile critice grupate în volumul Negru și alb (1979; Premiul Uniunii Scriitorilor) trasează, de asemenea, sensul unei convingător susținute demonstrații: cea vizând dialectica tranziției, în diacronie, de la simbolul romantic la textul modern. Domeniul investigației este lărgit dincolo de fruntariile literaturii franceze (J.-J. Rousseau, E.T.A. Hoffmann, E.A. Poe, Nathaniel Hawthorne, H. Melville, Baudelaire, Eminescu, Creangă, Macedonski, Rimbaud, Mallarmé, Valéry, Kafka, V. Voiculescu, Jean Ricardou, Michel Butor
CIOCARLIE-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286252_a_287581]
-
contraponderea celor descrise mai sus, un centru axiologic dominant, acest fenomen ocupîndu-se în principal de cunoștințe (savoirs) și de facultatea memoriei, fie ea personală sau colectivă. De aceea, procesul de transmitere are nevoie de un timp lung de desfășurare, implicînd diacronia, perenitatea, persistența. În acest loc, R. Debray amintește contribuția lui Jacques Derrida în teoretizarea conceptelor de "urmă" și de "inscripție", în special în lucrarea De la grammatologie, noțiuni-cheie pentru înțelegerea continuității unui conținut transmis de la o epocă la alta. Amprenta pe
Curs de mediologie generală by Régis Debray () [Corola-publishinghouse/Science/1031_a_2539]
-
oricărei colectivități istorice: este, dacă vreți, "statica socială" a lui Comte. Noi vorbim despre structură și sincronie. Coloanele din dreapta prezintă diferențiat organele și formele corespunzătoare succesiv coloanei din stînga. Este dinamica socială, sau indicele progresului mediologic. Se vorbește, astăzi, despre diacronie și proces. A ști dacă dinamica îi este subordonată staticii, progresul, ordinii sau invers, toate țin de un domeniu speculativ care depășește cadrele observației mediologice. Nu vom intra în această discuție, remarcînd următoarele: 1. Cei prin care lumea există ca
Curs de mediologie generală by Régis Debray () [Corola-publishinghouse/Science/1031_a_2539]
-
culturale și de istoria mentalităților, plecându-se atât de la paradigme intertextuale, cât și de la posibilitățile oferite de interacțiunea dintre „lectura” textului de bază și „interpretarea” lui. Pelerinaj spre ființă (1999) este un „eseu asupra imaginarului poetic eminescian” condus de principiul diacroniei. Autorul apreciază că opera lui Eminescu reprezintă una din cele mai radicale drame ale cunoașterii propuse de cultura română. O idee critică a lui Tudor Vianu, „lirica rolurilor”, este valorizată de M., care stabilește un parcurs ontologic alcătuit din trei
MANUCA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287997_a_289326]
-
de limbă, între sistemele de stil, între sistemele prozodice ale celor două limbi, între tradițiile culturale ale celor două popoare, între două sisteme individuale (autorul și traducătorul). Documentată cercetare comparatistă, Pușkin și problemele existenței în memoria literaturii (2000) urmărește în diacronie asocierile contrastive și convergente ale operei pușkiniene cu alte opere. O lectură a lui Pușkin prin Dostoievski, dar și a lui Dostoievski prin Pușkin se referă la tema religioasă, mod de cunoaștere și devenire a personalității: omul prevestit de cei
LOGHINOVSKI. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287847_a_289176]
-
parte, referitor la ceea ce a spus Marius, nu cred că putem vorbi de „contra-cultură”, fiindcă acesta desemnează, ca termen acreditat, o reacție noninstituțională. Ruxandra vorbește de instituții... Alte dificultăți pe care le am sunt de ordin tehnic. Una ține de diacronia și de modul În care diferitele straturi ale culturii din perioada comunistă se lovesc sau se freacă Între ele. De pildă, nu cred că ieșirea din Închisoare a celor „reeducați” a difuzat, la nivel social, efectul unui model concentraționar. Ceea ce
Concepte și metode în cercetarea imaginarului. Dezbaterile Phantasma by Corin Braga () [Corola-publishinghouse/Science/1910_a_3235]
-
dimensiunile care fac fundamentală perceperea existenței În devenirea sa sunt spațiul și timpul, indisolubil legate unul de celălalt, deși atât de diferite esențialmente. Fiindcă, În vreme ce spațiul oferă avantajul sincronicității, al coexistenței obiectelor În interiorul aceluiași moment de dezvoltare, timpul operează În diacronie, surprinzând continuitățile și discontinuitățile obiectelor, apariția și dispariția acestora. Datorită acestui fapt, oximoronia unei formulări precum „loc al memoriei” este numai aparentă și, În cel mai bun caz, superficială. Formal, expresia se situează În proximitatea „câmpului spațio-temporal”, iar diferențele și
Concepte și metode în cercetarea imaginarului. Dezbaterile Phantasma by Corin Braga () [Corola-publishinghouse/Science/1910_a_3235]
-
poeticității” (Marin Mincu), pe de altă parte, „puritatea spirituală a actului poetic” (Nicolae Manolescu), pentru care asumarea realului devine „o simplă problemă textuală” (I. Negoițescu). Ambele direcții de lectură își găsesc un suport textual, cu condiția să fie proiectate în diacronie. Astfel, primele volume ale poetei - Sânge albastru, Ceară (1970), Poezii (1974) - se mențin în matca neomodernismului, lirica avansând pe un culoar deja străbătut de congeneri, ceea ce explică validarea sa tardivă în cadrul promoției ’70. Tentativele de fisurare a acestei formule, vizibile
MARINESCU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288038_a_289367]
-
În centrul panoramei stau, exceptându-l pe Eminescu, poeții Tudor Arghezi, G. Bacovia, Lucian Blaga, Ion Barbu și Nichita Stănescu, echivalați simbolic cu elementele fundamentale (Pământul, Apa, Focul, Aerul, Cuvântul). Din acest nucleu sunt derivate „seriile tipologice”, structurate dincolo de tabloul diacroniei. SCRIERI: Trilogia Moldovei și devenirile arhetipului, București, 1996; Eminescu la infinit, București, 1997; Arghezi între infinituri. Eseu despre religiozitatea omului necredincios, 1997; Romane și romancieri în secolul XX, București, 2000; Geneza și structura poeziei românești în secolul XX, București, 2001
GOCI. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287303_a_288632]
-
justifică doar atunci când, în descendență călinesciană, ea poate identifica și acredita o anumită devenire și organicitate, diverse conexiuni în interiorul genurilor, între genuri, între epoci, serii / filiații și categorii etc., surprinse în dialectica infinitezimală a identității și alterității, a sincroniei și diacroniei. A stabili raporturi, diferențe este una din regulile istoricului literar, evidentă în studiile despre Anton Pann, C. A. Rosetti, A. I. Odobescu, B. P. Hasdeu, I. L. Caragiale, Liviu Rebreanu, Gib I. Mihăescu, E. Lovinescu, Tudor Vianu. Același interes pentru stabilirea de
SANDULESCU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289469_a_290798]
-
reprezintă „câmpul epistemic medical”. Din aceste considerente ne vom centra atenția asupra analizei asupra semiologiei psihiatrice. Semiologia psihiatrică reprezintă două aspecte specifice: - semiologia sincroniei, care privește simptomatologia bolnavului în momentul întâlnirii cu medicul/psihologul și examinarea acestuia de către specialiști; - semiologia diacroniei, care explorează starea bolnavului, de către medic/psiholog, prin întoarcerea în trecutul acestuia. Semiologia sincroniei este cea care pune în evidență „aspectele extrinseci” ale suferinței psihice din prezent, așa cum sunt ele observate de către medic sau psiholog la data întâlnirii cu bolnavul
Tratat de psihopatologie (ediţia a III-a revăzută şi adăugită) by Constantin Enăchescu () [Corola-publishinghouse/Science/2268_a_3593]
-
intrinseci” al „suferinței” relatată de bolnav, din care medicul sau psihologul va desprinde „semnele” bolii. În al treilea rând este observată „imaginea bolnavului” (expresia feței, ținuta corporală etc.), care vor constitui un „registru semiotic” specific pentru delimitarea tulburărilor psihice. Semiologia diacroniei urmărește să pună în evidență experiențele anterioare ale bolnavului, mai exact, trecutul acestuia. Rezultă de aici faptul că în psihopatologie, „semnele clinice” sunt polisemice deși ariile lor semantice, așa cum s-a văzut mai sus, nu sunt disjuncte, iar înlănțuirea lor
Tratat de psihopatologie (ediţia a III-a revăzută şi adăugită) by Constantin Enăchescu () [Corola-publishinghouse/Science/2268_a_3593]
-
ci analize preponderent teoretice, animate de bogăția și relevanța referirilor concrete și de ingeniozitatea unghiurilor de examinare și a conexiunilor stabilite. Romanului îi este reafirmat caracterul proteic, îi sunt relevate elasticitatea și fluiditatea poeticii, iar aceste însușiri sunt analizate în diacronie, cu ilustrări proeminente sau cu deosebire pertinente tocmai în ce privește reformularea canonului. Pluralitatea și mobilitatea formelor romanului nu îl descurajează pe autor de la strădania de a demonstra unitatea, pe care diversitatea de forme nu o estompează. Pe fundalul acestei unități se
OLTEANU-5. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288527_a_289856]
-
eficient totodată) doar în condiții de stabilitate. Dimpotrivă, la civilizațiile din Europa și Asia, caracterizate prin dinamică în timp, totemismul lipsește complet. Există, remarcă Lévi-Strauss, o antipatie funciară între istorie și sistemele de clasificare cu ajutorul unor grupuri finite. Acolo unde diacronia învinge sincronia, devine imposibil să se interpreteze ordinea umană ca o proiecție fixă a ordinii naturale (Lévi-Strauss, 1970). Există o formă specifică totuși de a gândi timpul și istoria în societățile stabile. Pentru orice structură stabilă există două momente importante
Spre o paradigmă a gîndirii sociologice by Cătălin Zamfir () [Corola-publishinghouse/Science/2238_a_3563]
-
asupra acestei diferențe de strategie, prin formulările lor exclusiviste, duse până la extrem. „Istoria este ceva în care nu se întâmplă nimic” sau „Istoria esterepetarea aceleiași structuri în interiorul sistemului” (Michael Foucault). Sincronia este singura perspectivă teoretică. Ea este dimensiunea caracteristică structurilor. Diacronia este dimensiunea în care structurile se manifestă în accidentalitatea evenimentelor. Evenimentul este un mod superficial de manifestare a structurilor. Ca atare, el nu prezintă nici un interes din punct de vedere științific. În măsura în care este manifestare a structurii, el este dat de
Spre o paradigmă a gîndirii sociologice by Cătălin Zamfir () [Corola-publishinghouse/Science/2238_a_3563]
-
voi trezi pe soțul meu. - Se va enerva pe mine, nu mă va mai iubi. Situație - A fi singură acasă. - Magazin mare, cinematograf, mulțime. - A dormi, noaptea. Emoție - Angoasă. - Palpitații, jenă sau durere toracică. - Dificultăți respiratorii, senzații de sufocare. - Amețeli. Diacronie Date structurale posibile - Genetice: nu există tulburări în familie. - Personalitate: nu există tulburări de personalitate, a fost mereu anxioasă, are un nivel ridicat de exigență personală (nevoia de a fi perfectă). Factori istorici posibili de menținere - Dificultăți în copilărie: decesul
Ghid clinic de terapie comportamentală și cognitivă by Ovide Fontaine () [Corola-publishinghouse/Science/1994_a_3319]