KorAP: Find »[drukola/base=diafiză & drukola/pos=noun]« with Poliqarp

<1 2 3 4 5 >

123 matches

Corola-publishinghouse/Science/92272_a_92767

-I. IGF-I circulant, dar și cel sintetizat local sub acțiunea hGH stimulează proliferarea condrocitară de la nivelul cartilagiilor de creștere, conducând astfel la creșterea liniară. Planșa 7. Platoul epifizar, alcătuit din celule cartilaginoase cu capacitate de proliferare, separă epifiza de diafiza oaselor lungi. Diferențierea, proliferarea și creșterea în dimensiuni a celulelor condrocitare de la suprafață către adâncime va determina alungirea cartilagiului de creștere. Dinspre interior, cartilagiul e înlocuit cu osteocite, osificându-se. Planșa 9. Principalii reglatori ai secreției de GH. GH este

Tulburările de creștere: ghid de diagnostic și tratament by Dumitru Brănișteanu (2011) [Corola-publishinghouse/Science/92272_a_92767]
aromatazei. Procesul de aromatizare are loc nu doar la nivel gonadic, ci și în alte țesuturi care posedă aromataza, ca adipocitele, osteocitele și condrocitele. Planșa 12. Dimensiunile și structura osului trabecular (de exemplu, vertebre, în stânga imaginii) și compact (de exemplu, diafiză femurală, în dreapta imaginii): diferențe legate de sex, care determină o rezistență sporită a oaselor bărbaților. Vertebrele bărbaților sunt în medie mai înalte, având o suprafață mai mare. Oasele lungi ale bărbaților au o circumferință mai mare, grosimea corticalei osoase fiind

Tulburările de creștere: ghid de diagnostic și tratament by Dumitru Brănișteanu (2011) [Corola-publishinghouse/Science/92272_a_92767]
Corola-publishinghouse/Science/91916_a_92411

Congres Național de Chirurgie din 5-8 noiembrie 1934) formulează următoarele concluzii la această problemă: Osteosinteza, operație veche dar uitată mult timp, reușește să se impună și intră în practica zilnică spitalicească. Noi o practicăm în toate cazurile de fracturi ale diafizelor cu fragmente deplasate atât în cele închise cât și în cele deschise. Vârsta nu constituie o contraindicație. Osteosinteza este o operație de urgență și se intervine imediat la internarea în spital, întocmai ca orice altă afecțiune urgentă. Dintre metodele întrebuințate

Asistența urgențelor chirurgicale din București by Mircea Beuran (2014) [Corola-publishinghouse/Science/91916_a_92411]
Corola-publishinghouse/Science/91824_a_107353

măduva osoasă, inițial leucopoietică și apoi și eritropoietică. Hematopoieza medulară are loc paralel cu involuția hematopoiezei hepatice. 1.2. Hematopoieza postnatală La naștere, măduva osoasă, este în totalitate hematopoietică, asigurând eritropoieza, granulocitopoieza și trombocitopoieza normală. După 18 ani, în măduva diafizelor oaselor lungi, celulele reticulo-endoteliale se încarcă cu lipide devenind adipocite, capilarele sanguine se colabează și dispar, astfel formându-se măduva galbenă. Măduva hematopoietică persistă până la sfârșitul vieții, în cavitățile oaselor scurte și plate. Limfopoieza este asigurată de ganglionii limfatici, nodulii

MODIFICĂRI HEMATOLOGICE ŞI BIOCHIMICE ÎN MIELOMUL MULTIPLU (PLASMOCITOM – BOALA KAHLER-RUSTITZKI) by MIHAI BULARDA MOROZAN (2009) [Corola-publishinghouse/Science/91824_a_107353]
mediul din interiorul oaselor oferind condiții optime pentru proliferarea și maturarea celulelor sanguine, celule care se găsesc dispersate într-un cadru format din celule reticulare și o rețea fibroasă laxă, legată de endost și vase. La nivelul corpului oaselor lungi (diafiză) se remarcă în centru, canalul central, care adăpostește măduva osoasă roșie la făt (formează hematii), galbenă la adult (depozit de grăsimi), cenușie la bătrâni (fără funcție). La nou - născuți și la copii toate oasele conțin măduvă roșie activă. Intre 4

MODIFICĂRI HEMATOLOGICE ŞI BIOCHIMICE ÎN MIELOMUL MULTIPLU (PLASMOCITOM – BOALA KAHLER-RUSTITZKI) by MIHAI BULARDA MOROZAN (2009) [Corola-publishinghouse/Science/91824_a_107353]
măduva osoasă este formată din : § schelet de susținere - este grosier , rigid ,format din : * lamele osoase , dispuse regulat care se găsesc în țesutul spongios, ele întretaie și delimitează spații numite areole pline cu măduvă roșie, areolele fiind echivalentul canalului central din diafiza oaselor lungi, prin ele asigurându - se circulația și nutriția măduvei. * endost este o foiță unicelulară formată din celule conjunctive alungite. Ea căptușește lamelele osoase putând suferi modificări în diferite procese patologice, fie în sensul transformării în osteoblaști (caz în care

MODIFICĂRI HEMATOLOGICE ŞI BIOCHIMICE ÎN MIELOMUL MULTIPLU (PLASMOCITOM – BOALA KAHLER-RUSTITZKI) by MIHAI BULARDA MOROZAN (2009) [Corola-publishinghouse/Science/91824_a_107353]
Corola-publishinghouse/Science/91482_a_92848

pătrund în condroblastele hipertrofiate, perforează capsula lor și se reunesc într-o cavitate umplută cu capilare dilatate și celule conjunctive embrionare. Transformarea celulelor cartilaginoase normale în celule hipertrofice se întinde puțin câte puțin către epifize (1, 7, 19). La formarea diafizei oaselor lunai, în afara osificării encondrale, contribuie și osificarea ce ține de periostul embrionar - osificarea pericondrală-periostică. Aceasta constă în formarea de lamele de os periostic, de către stratul osteoaenic imediat sub periost, și de resorbția aproape simultană a lamelelor osoase diafizare situate

ANATOMIA APARATULUI LOCOMOTOR by PAULA DROSESCU (2004) [Corola-publishinghouse/Science/91482_a_92848]
periost, și de resorbția aproape simultană a lamelelor osoase diafizare situate mai intern. Osificarea pericondrală determină creșterea în arosime a osului. Osificarea primară epifizară se realizează mai târziu față de cea diafizară. La epifize au loc aceleași procese ca și la diafiză, diferența constând în faptul că centrul procesului de osificare precum și expansiunea acestui fenomen se realizează urmând toate diametrele; linia de eroziune are o formă circulară; traveele cartilaainoase au o formă variabilă. La un moment dat osificarea osului encondral epifizar se

ANATOMIA APARATULUI LOCOMOTOR by PAULA DROSESCU (2004) [Corola-publishinghouse/Science/91482_a_92848]
de eroziune are o formă circulară; traveele cartilaainoase au o formă variabilă. La un moment dat osificarea osului encondral epifizar se oprește la exterior și în acel loc se va forma cartilaaiul articular. Osul encondral epifizar este separat de restul diafizei printr-un disc cartilaainos: cartilajul de conjuaare sau diafizoepifizar. Acesta proliferează numai către diafiză determinând creșterea în lunaime a osului. Acest cartilaj dispare atunci când creșterea scheletului se termină. b) Osificarea prin modelul membranos are loc la nivelul oaselor craniului și

ANATOMIA APARATULUI LOCOMOTOR by PAULA DROSESCU (2004) [Corola-publishinghouse/Science/91482_a_92848]
moment dat osificarea osului encondral epifizar se oprește la exterior și în acel loc se va forma cartilaaiul articular. Osul encondral epifizar este separat de restul diafizei printr-un disc cartilaainos: cartilajul de conjuaare sau diafizoepifizar. Acesta proliferează numai către diafiză determinând creșterea în lunaime a osului. Acest cartilaj dispare atunci când creșterea scheletului se termină. b) Osificarea prin modelul membranos are loc la nivelul oaselor craniului și ale feței. Acest tip de osificare presupune transformarea țesutului membranos în țesut osos. Inițial

ANATOMIA APARATULUI LOCOMOTOR by PAULA DROSESCU (2004) [Corola-publishinghouse/Science/91482_a_92848]
sus rezultă oase care sunt formate din țesut sponaios, care nu au cavitate medulară și care nu prezintă substanță oasoasă compactă. Osul definitiv se formează prin fenomene succesive de resorbție și de reconstrucție osoasă. Osificarea secundară encondrală se produce în diafiză, prin resobția traveelor vechi osteocartilaainoase și prin formarea pe seama țesutului medular de noi travee ce se localizează la extremitățile canalului diafizar. Osificarea secundară periostică (pericondrală) se caracterizează prin substituirea lamelor osoase primitive prin noi lacune osoase precum și prin formarea de

ANATOMIA APARATULUI LOCOMOTOR by PAULA DROSESCU (2004) [Corola-publishinghouse/Science/91482_a_92848]
și canale de transmisie: - mai mari: aaura occipitală pentru bulbul rahidian, canalul carotidian pentru artera carotidă internă; - foarte mici: aaura rotundă pentru artera meninaee mijlocie; - aăuri și conducte nutritive: - aăuri de primul ordin: sunt pentru vase; se descriu la nivelul diafizelor oaselor lunai și câtorva oase late; - aăuri de ordinul al doilea: pentru vase mai mici; se observă la epifizele oaselor lunai, pe fețele nearticulare ale oaselor scurte; - aăurile de ordinul al treilea: sunt mai mici comparativ cu cele anterioare și

ANATOMIA APARATULUI LOCOMOTOR by PAULA DROSESCU (2004) [Corola-publishinghouse/Science/91482_a_92848]
osoase orientate diferit, ce se întretaie unele pe altele ceea ce determină formarea unor cavități umplute cu măduvă osoasă. A. Conformația internă a unui os luna (Fiaura 10) Examinarea unui os luna pune în evidență următoarele elemente anatomice: 1. corpul osului (diafiza): de formă cilindrică, compus dintr-o pătură concentrică de țesut osos compact cu dispoziție în jurul canalului medular ce conține măduvă osoasă; 2. cavitatea medulară: centrală în diafiză; pătrunde în epifize, unde se înaustează; 3. cartilajul diafizo-ep fizar (cartilajul de creștere

ANATOMIA APARATULUI LOCOMOTOR by PAULA DROSESCU (2004) [Corola-publishinghouse/Science/91482_a_92848]
Examinarea unui os luna pune în evidență următoarele elemente anatomice: 1. corpul osului (diafiza): de formă cilindrică, compus dintr-o pătură concentrică de țesut osos compact cu dispoziție în jurul canalului medular ce conține măduvă osoasă; 2. cavitatea medulară: centrală în diafiză; pătrunde în epifize, unde se înaustează; 3. cartilajul diafizo-ep fizar (cartilajul de creștere, de conjuaare): situat la limita dintre diafiză și epifize; evidențiabil până la 22-25 ani; pe seama acestuia se realizează creșterea în lunaime a oaselor lunai; Secțiune lonaitudinală printr-un

ANATOMIA APARATULUI LOCOMOTOR by PAULA DROSESCU (2004) [Corola-publishinghouse/Science/91482_a_92848]
pătură concentrică de țesut osos compact cu dispoziție în jurul canalului medular ce conține măduvă osoasă; 2. cavitatea medulară: centrală în diafiză; pătrunde în epifize, unde se înaustează; 3. cartilajul diafizo-ep fizar (cartilajul de creștere, de conjuaare): situat la limita dintre diafiză și epifize; evidențiabil până la 22-25 ani; pe seama acestuia se realizează creșterea în lunaime a oaselor lunai; Secțiune lonaitudinală printr-un os luna 1. Os sponaios 2. Măduva osoasă 3. Epifiza proximală 4. Arterele osului 5. Periostul osului 6. Osul compact

ANATOMIA APARATULUI LOCOMOTOR by PAULA DROSESCU (2004) [Corola-publishinghouse/Science/91482_a_92848]
dintr-o pătură subțire de substanță osoasă compactă spre periferie, care 'îmbracă o masă sponaioasă, cu multe cavități nereaulate ce se deschid unele 'n altele, limitate de travee sau bride osoase incomplete (2, 11, 18). Secțiunea transversală (Fiaura 11) prin diafiza unui os luna ne arată dispoziția și arhitectura lui (2, 11, 20): -la periferie: periostul osului; >'n interior, la limita dintre cavitatea medulară și pătura osoasă compactă, se aăsește un strat subțire de natură conjunctivă: endost; >'ntre aceste două elemente

ANATOMIA APARATULUI LOCOMOTOR by PAULA DROSESCU (2004) [Corola-publishinghouse/Science/91482_a_92848]
care se poate modifica sub acțiunea forțelor musculare externe. PERIOSTUL Periostul este o membrană fibroasă de natură conjunctivă care învelește osul \a exterior, cu excepția suprafețelor acoperite de cartilajul articular. Este de culoare albă-aălbuie, aros de aproximativ 1 mm la nivelul diafizei și de 1-3 mm la nivelul epifizelor. Structura histoloaică este diferită la adult față de tineri. Periostul poate fi descris ca fiind format dintr-o: - pătură densă externă cu rol de suport pentru nervi și vasele nutritive ale osului; - o pătură

ANATOMIA APARATULUI LOCOMOTOR by PAULA DROSESCU (2004) [Corola-publishinghouse/Science/91482_a_92848]
de prelungiri care pătrund în canaliculele osoase și se anastomozează între ele. Sistemul de lamele osoase centrate în jurul rnui canal Havers împreună cu celulele osoase ce nutresc osul respectiv formează o unitate denumită: sistem haversian, coloană haversiană sau osteon (Figura 14). Diafiza oaselor lungi se prezintă sub următoarea dispoziție: periostul este dispus periferic, urmează lamele concentrice (lamele fundamentale externe). în jurul canalului medular se găsesc lamele similare ca precedentele, numai că sunt denumite diferit - lamele fundamentale interne. între cele două grupuri de lamele

ANATOMIA APARATULUI LOCOMOTOR by PAULA DROSESCU (2004) [Corola-publishinghouse/Science/91482_a_92848]
femoris). Gâtul anatomic (collum femoris) este localizat la joncțiunea dintre capul femurului și cele două tuberozități ale acestuia. Gâtul anatomic este sub forma unui cilindru, turtit în sens anteroposterior, oblic de sus în jos, dinăuntru în afară, care formează cu diafiza femurală un unahi de înclinație de 125? -130? (3, 10, 20). Axul colului formează cu axul transversal al extremității inferioare a femurului un alt unahi numit de declinație, cu valoare de 12? . Axul transversal care trece prin codilii femurali ăspunde

ANATOMIA APARATULUI LOCOMOTOR by PAULA DROSESCU (2004) [Corola-publishinghouse/Science/91482_a_92848]
articulare ale condililor. - două maraini: laterală și medială pe care se inseră fasciculele inferioare ale vaștilor cvadricepsului și liaamentele laterale (3, 10, 20). OASELE GAMBEI Oasele aambei sunt reprezentate de două oase unite prin epifizele lor și separate la nivelul diafizelor prin spațiul interoasos. Osul medial, mult mai voluminous și care suportă areutatea corpului este tibia. Lateral extern se aăsește peroneul. TIBIA (TIBIA) Tibia este un os luna, pereche, intern (Fiaura 41) fiind torsionat în axul său lonaitudinal . Extremitatea superioară este

ANATOMIA APARATULUI LOCOMOTOR by PAULA DROSESCU (2004) [Corola-publishinghouse/Science/91482_a_92848]
12) iar, la exterior articulația prezintă liaamente periferice; de ex: simfiza pubiană (Fiaura 50), articulațiile corpilor vertebrali cu discurile interventebrale (Fiaura 52). 2. Sincondrozele (syncondroses) sunt articulații în care leaătura se realizează prin intermediul cartilajului hialin sau fibros: cartilajul articular dintre diafiză și epifiză, dintre coastele de la unu la zece cu sternul, între corpurile vertebrale, sincondrozele osului coxal, sincondroza sfenooccipitală. III. DIARTROZELE (ARTICULAȚIILE MOBILE, SINOVIALE) (juncturae synoviales) Clasificarea diartrozelor (16) După numărul de axe de mișcare se disting: - articulații uniaxiale: care permit

ANATOMIA APARATULUI LOCOMOTOR by PAULA DROSESCU (2004) [Corola-publishinghouse/Science/91482_a_92848]
superioris liberi) ARTICULAȚIA SCAPULO-HUMERALĂ (articulatio humeri) Este o articulație sferoidală, multiaxială realizată de capul humeral și cavitatea glenoidiană a omoplatului - Figura 56. Suprafețele osoase sunt: - capul humeral care reprezintă 1/3 dintr-o sferă, orientat medial, în sus, posterior; față de diafiza humerală este implantat la un unghi de aproximativ 130? ; - cavitatea glenoidiană este puțin profundă, are axul logitudinal mai mic față de cel transversal și ambele axe mai mici față de capul humeral. Cele două suprafețe osoase ale diartrozei sunt acoperite de cartilaj

ANATOMIA APARATULUI LOCOMOTOR by PAULA DROSESCU (2004) [Corola-publishinghouse/Science/91482_a_92848]
cubitale până la fața internă a colului radial. în poziție intermediară a antebrațului liaamentul este destins în timp ce în timpul supinației sau a pronației ligamentul se tensionează limitând mișcările. 2. Articulația radio-cubitală mijlocie Articulația radio-cubitală este sub forma unei membrane interosoase care unește diafizele radiusului și cubitusului ocupând spațiul dintre aceste două oase. Se inseră intern pe marainea externă a corpului cubital iar extern pe marainea internă a diafizei radiale. Se întinde pornind de la tuberozitatea bicipitală radială până la articulația radio-cubitală inferioară. Prezintă un număr

ANATOMIA APARATULUI LOCOMOTOR by PAULA DROSESCU (2004) [Corola-publishinghouse/Science/91482_a_92848]
mișcările. 2. Articulația radio-cubitală mijlocie Articulația radio-cubitală este sub forma unei membrane interosoase care unește diafizele radiusului și cubitusului ocupând spațiul dintre aceste două oase. Se inseră intern pe marainea externă a corpului cubital iar extern pe marainea internă a diafizei radiale. Se întinde pornind de la tuberozitatea bicipitală radială până la articulația radio-cubitală inferioară. Prezintă un număr variabil de orificii prin care este posibilă trecerea pachetului vascular dintr-o reaiune a antebrațului în alta - aăurile nutritive (12, 18, 20). Dispoziția fibrelor care

ANATOMIA APARATULUI LOCOMOTOR by PAULA DROSESCU (2004) [Corola-publishinghouse/Science/91482_a_92848]
Corola-publishinghouse/Science/84964_a_85749

cărților latinești medievale, perioada Renașterii a adus cu sine elenizarea limbajului medical, îmbogățindu-l cu teme și afixoide care au universalizat terminologia de specialitate. Secolul al XVI-lea continuă acest proces, împrumuturile producându-se direct din limba greacă (apatic, apofiză, diafiză, epifiză, simfiză etc.). Scrierile dogmatice clasice ale medicinei din Franța secolului al XVI-lea, care transformaseră latina într-un "suport imuabil", apariția jurnalismului medical în secolul al XVII-lea au dus la abandonarea treptată a limbii latine (idem). Terminologia promovată

Lingvistică și terminologie: hermeneutica metaforei în limbajele specializate by Doina Butiurcă (2015) [Corola-publishinghouse/Science/84964_a_85749]