108 matches
-
unităților. Deci, nu am fost în ofensivă, ci în defensivă. Am găsit membri de partid care spuneau că Constituția dă libertate de cult. Constituția este pentru oricine, însă un membru de partid este comunist, este membru al PCR, este revoluționar, dialectician. Ați văzut unde s-a ajuns, la transcendentali, care știți ce-au făcut"71. Copilu Victor (Inspectoratul județean al MI Iași) arată nocivitatea posturilor de radio Europa Liberă și Vocea Americii și propune ca împotriva cultelor religioase să fie folosiți
[Corola-publishinghouse/Science/84949_a_85734]
-
Bacovia, Blaga, Barbu și alții, ca și de culmi europene, acestea mai albăstrii în perspectivă, ca Valéry, Esenin și Rilke. Numai relieful muntos, cu concurența lui de creste, a peisajului care îl cuprinde, îi declară adevărata altitudine." Voce critică distinctă, dialectician redutabil, garantând o durabilă și exemplară transparență de extracție maioresciană, spirit obiectiv și permanent obiectivat în judecarea fenomenului literar, Vladimir Streinu nu este mai puțin un critic ferm și o structură polemică. El nu are mai niciodată amenitatea adormitoare și
Un senior al spiritului VLADIMIR STREINU Eseu critic by TEODOR PRACSIU, DANIELA OATU () [Corola-publishinghouse/Science/91676_a_92912]
-
se ascunde viitorul scriitor Alexandru Sever, care debutează la S.r. în 1948. Leonid Dimov își reflectă opțiunile oscilante ale studenției (Litere și Filosofie, Teologie, Drept, Biologie) susținând alert, în 1948, o tematică pe măsură: Un mașino-clast: Berdiaeff, Un proaspăt dialectician: prof. Ion Zamfirescu (pamflet), Anton Cehov, M. Șolohov, promotor al realismului socialist, N. G. Cernâșevski, Înfăptuiri noi la Institutul Geologic, Triumful principiilor materialismului dialectic în genetica actuală, T. D. Lâsenko și I. P. Pavlov. Critică literară scriu, în primii ani, Mihail
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289989_a_291318]
-
întreținută de partizani [...], duh plutitor între zidurile locașului de devoțiune”. Nu-l agrea pe Mihail Dragomirescu, căruia ( puțină vreme ) îi fusese asistent la Litere; îi repugnau rigidățile sistemului lui estetic, recunoscând însă profesorului „probitatea intelectuală”, „pasiunea literară, spiritul analitic și dialectician până în pânzele albe”, acestea puse, din păcate, „în slujba unui dogmatism fără concesiuni”. Pe Paul Zarifopol, deși de o „distincție neobișnuită”, îl repudiază franc: „N-a fost un cugetător, fiindcă n-a avut un sistem închis de idei, n-a
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286378_a_287707]
-
perucă. Așa cum arăta Adorno, "de dragul posibilului, individul trebuie să conceapă chiar și propria-i neputință". Contradicția, ca și refuzul sistemului sunt cultivate insistent, ceea ce ne amintește de Nietzsche, Kafka sau Proust. Ca și la aceștia, tra-uma alienării e foarte vizibilă. Dialecticieni ai negativității, asumîndu-și o izolare orgolioasă și afișînd un elitism pe care-l critica și Hannah Arendt, autorii Școlii de la Frankfurt tematizează ideea de critică și de rezistență într-o "știință tristă", replică a celei "vesele" a lui Nietzsche, alternînd
[Corola-publishinghouse/Science/1490_a_2788]
-
va scoate din scris un învățământ clar și durabil, dă dovadă de o mare simplitate"; adevărata carte, singura în care se poate citi adevărul este spiritul; cu toate acestea, Platon este autorul unui număr impresionant de scrieri. Conform lui Platon, dialectician este cel ce percepe rațiunea esenței fiecărui lucru (legătura cu metoda examinării socratice este evidentă) (Aristotel a preluat-o în bună măsură, de la Platon) (R. M. Hare). Platon numește ideea Binelui "cunoașterea supremă". Pentru a ști cu adevărat ce înseamnă
Datoria împlinită by Mihai Pricop [Corola-publishinghouse/Science/1391_a_2633]
-
schimb viu de idei, practicînd ceea ce autorul primei teze de doctorat închinate acestuia, Horia Petra-Petrescu, numea ,cea mai minunată gimnastică intelectuală". ,Asemeni lui Zenon din Kition și Zenon din Elea, notează avîntat dl. Vartic, Caragiale este un "scamator", adică un dialectician înnăscut, complăcîndu-se și el să susțină și să respingă, succesiv, același fapt, una spunînd și alta gîndind". în acest sens, își amintea Sextil Pușcariu, ,el susținea, cu un lux de argumente zăpăcitor pentru ardelenii greoi, o teză. Dacă vedea că
Caragiale între oglinzi paralele (II) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/10863_a_12188]
-
cel cuminte, rîzînd el însuși de propria-i ieșire. D-l Camil Petrescu este impetuos în discuție, mergînd pînă la extravaganță cu disperare și luciditate, dar armele sale sunt serioase, și cred că este unul din cei mai de seamă dialecticieni pe care i-a produs generația după război." (apud Anton Adămuț, p. 38) Excesele și izbucnirile de orgoliu ale lui Camil nu au rămas nepedepsite. Ele au fost încondeiate de contemporani cu o voluptate malițioasă și neînfrînată, al cărei rezultat
Eșecul lui Camil by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/8746_a_10071]
-
logica ce rotește zbaturile. Pleșu scrie în claruri directe, fără obscurități de expresie și fără prudențe evazive, și ar fi o eroare să-i punem talentul numai pe seama predestinării de gene. Înainte de a fi retor cu instinct prozodic, Pleșu e dialectician, adică spirit școlit la palestra cu răsuciri speculative: arta antonimelor și sinonimelor, alături de paradoxuri iscate din alăturarea contrariilor, urmate de alternarea identităților și diferențelor sugerate de o temă. Din acest motiv, savoarea lui Pleșu nu vine atît din suculența unor
Schițe de portret by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/4950_a_6275]
-
tineri care, pe cît de necopți și șovăielnici erau atunci, pe atît de adînc aveau să tulbure cultura Germaniei în următoarele decenii. Și chiar dacă drumurile lor se vor rupe pînă la urmă (poetul murind nebun în casa de pe Neckar și dialecticianul murind de holeră în plină glorie berlineză), toți s-au desprins din același trunchi al spiritului șvab, un spirit care impunea prin perseverența unor oameni care nu numai că știau să se facă necesari, dar care, dacă mai primeau și
Spiritul calcitrant by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/4648_a_5973]
-
Sorin Lavric Dacă vreți un exemplu de dialectician incurabil pentru care mînuirea contradicțiilor a devenit o a doua natură, numele lui Adorno este cel mai nimerit. Dintre vlăstarele tîrzii ce au descins din pulpana speculativă a umbrei lui Hegel, cel mai consecvent, mai neîmpăcat și mai statornic urmaș
Jocul dialectic by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/9247_a_10572]
-
cazna unor piruete conceptuale al căror rost stă tocmai în menținerea acestei elasticități. În rest, paginile lui Adorno sunt, în marea lor parte, o proză filozofică obținută prin aplicarea previzibilă a unor rețete speculative. Intuiția fundamentală ce stăpînește mintea unui dialectician este aceea că structura lumii este atît de schimbătoare încît ea nu poate fi descrisă cu ajutorul logicii obișnuite. Cu alte cuvinte identitatea, contradicția și terțul exclus - cele trei principii fundamentale ale gîndirii umane - sunt niște unelte prea rudimentare ca să poată
Jocul dialectic by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/9247_a_10572]
-
și terțul exclus - cele trei principii fundamentale ale gîndirii umane - sunt niște unelte prea rudimentare ca să poată surprindă acea curgere universală pe care o numim convențional "devenirea lumii". Și pentru că logica este neputincioasă în strădania de a descrie lumea, atunci dialecticianului nu-i mai rămîne decît s-o descrie ilogic, încălcînd cu bună știință regulile obișnuite. Rezultatul este o optică de tip contradictoriu pe care o aplică în orice situație. Potrivit acestei optici, e cu neputință să trasezi o linie clară
Jocul dialectic by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/9247_a_10572]
-
asupra ei pentru a o înțelege. De fapt, cele două planuri se încalecă, se suprapun și uneori se identifică, și atunci a gîndi realitatea înseamnă a o modifica și, în cazuri extreme, înseamnă a o produce. Ceea ce îl singularizează pe dialectician este încăpățînarea cu care dorește ca aceste cazuri extreme să se petreacă tot mai des, și astfel, din extreme și rare cum erau, ele să devină normale și frecvente, mergîndu-se pînă acolo că toată realitatea poate fi înțeleasă ca un
Jocul dialectic by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/9247_a_10572]
-
extreme și rare cum erau, ele să devină normale și frecvente, mergîndu-se pînă acolo că toată realitatea poate fi înțeleasă ca un caz extrem de încălecare a celor două planuri. Din acest moment, sarabanda speculațiilor poate fi declanșată, marea grijă a dialecticianului fiind aceea de a aluneca de la planul gîndirii la planul realității într-un mod suficient de discret ca cititorul să nu perceapă această alunecare. El va da naștere unei mișcări de "du-te vino" în cursul căreia va trece subtil
Jocul dialectic by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/9247_a_10572]
-
pe "ardeleanul care și-a vîndut pielea celor care i-au amputat Ardealul natal, Liviu Rebreanu", pe "celălalt instigator la pogromuri în numele crucii, Nichifor Crainic", pe "părtașul direct la fără-de-legi Radu Gyr" și, în fine, pe "mentorul Gărzii de Fier, dialecticianul fericirii verzui, Nae Ionescu". Problema nu e dacă puteau fi scoși din Istorie toți aceștia ori doar unii dintre ei și nici măcar dacă vinovăția lor era egală, meritînd a fi puși în aceeași oală. Istoricii (și literari) privesc astăzi cu
Despre colaboraționism by Nicolae Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/16870_a_18195]
-
subteran, ce conduse operația, în echipamentul său culoarea vișinei putrede. Manevrat? Nu se știe de cine. Adică, știm noi, dar degeaba o spunem. Oricum, este genul de putere a inșilor duri, înapoiați, neînvățați, - învățați numai cu bezna. La momentul oportun, "dialecticianul" din Oltenița le-a făcut semn să vie, să-l ajute, să-i rezolve problemele, și ei veniră, acușica... Adresându-le și felicitări, dupe aceia de către cel ce bâțâia dîn cap și da din mâini... "nu mai da din mâini
Eliberarea șefului vișiniu by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/9682_a_11007]
-
am ști.” (p. 120) Cu o inteligență bătînd spre sarcasm și cu o cultură de deschidere caleidoscopică, Boia știe să se miște pe un teren cercetat pînă la sleire. Versat în înfățișarea gradațiilor unei teme, Lucian Boia are discurs de dialectician și viziune de evoluționist. „Dialectician” însemnînd: arta de a oscila între extreme cu indicarea stărilor intermediare, iar „evoluționist” însemnînd: convingerea că istoria e schimbare perpetuă, fără sens prefigurat și fără apel la providență. Din acest motiv, Boia nu are sfieli
Gustul idealurilor by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/3577_a_4902]
-
o inteligență bătînd spre sarcasm și cu o cultură de deschidere caleidoscopică, Boia știe să se miște pe un teren cercetat pînă la sleire. Versat în înfățișarea gradațiilor unei teme, Lucian Boia are discurs de dialectician și viziune de evoluționist. „Dialectician” însemnînd: arta de a oscila între extreme cu indicarea stărilor intermediare, iar „evoluționist” însemnînd: convingerea că istoria e schimbare perpetuă, fără sens prefigurat și fără apel la providență. Din acest motiv, Boia nu are sfieli metafizice, arătînd cinism în abordarea
Gustul idealurilor by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/3577_a_4902]
-
dar și de superioritate a personajului față de o lume pe care o detestă cu toate celulele firii. Acest inuman construit cu migală pe parcursul a două ore și ceva se diluează aici. Ucigașul își pierde statura, însă nu în fața unui omnipotent dialectician ca Anghelache din filmul lui Porumboiu, ci în fața unor modești reprezentanți ai legii depășiți de cazul pe care-l au în față. Există aici un mise en abîme, când Viorel le spune că nu vor înțelege, replică adresată unui public
Aurora la crepuscul by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/6264_a_7589]
-
e și meretricoasă, înșelîndute chiar sub paravanul dogmei. De la felul cum comentează rugăciunea domnească (Tatăl Nostru) și pînă la tonul sobru cu care își rostește predica din ziua de Paști a anului 1294, ținuta lui Eckhart e cea a unui dialectician obscur. E în limba magistrului o aplecare spre oximoron și o poftă de a crea distincții abstracte, care îndreptățesc ideea lui Daniel Farcaș că, în textele lui Eckhart aflăm „creuzetul în care s-a elaborat limbajul filosofic german“ (p. 327
Magistrul turingian by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/3137_a_4462]
-
către o serie de potențiali infractori. Cuvintele cântecului scapă de sub incidența situației concrete, au o frivolitate intolerabilă, însă nu cântăresc în niciun caz în ciuda melodramaticei situații dramatice. Confruntarea finală ne aduce față în față un admirabil păpușar al cuvintelor, un "dialectician", șeful de poliție, Anghelache, și subalternii săi, Cristi și nea Nelu. Cristi refuză flagrantul, iar reacția șefului nu este cum ne-am aștepta, virulentă, jocul lui se desfășoară pe un plan superior, cel al filozofiei limbajului, cazul de conștiință se
Polițist, dubitativ by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/7163_a_8488]
-
pentru căpitanului cu nume angelic care cântărește filozofic sufletele subalternilor săi. Este vorba de constrângerile radicale ale unei Fiat justitia, et pereat mundus? Nicidecum, este vorba de relația cuvintelor cu puterea. În fața tânărului polițist se află un magister ludi, un dialectician, trimiterea numaidecât la comunism care asigură reperul primar nu este obligatorie, aici aveam de-a face cu avataruri de la cele kafkiene la cele ale lui Hermann Broch sau Milan Kundera sau Marin Preda. Puterea devine prin cuvinte, definiția pe care
Polițist, dubitativ by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/7163_a_8488]
-
zicea, unul care, în discuțiile noastre aprinse, știa să dea contra. Asta o spunea și musafirilor importanți, prima dată când mă vedeau, de pildă lui Gogu Rădulescu; dar nu zicea, țigănește, că dau contra, zicea că aș fi fost un dialectician de forță... Dar, dacă stau și mă gândesc bine, nu fiindcă aș fi fost un dialectician mă luase el la ochi, ci datorită unei întâmplări, cred, de care am mai pomenit, și pe care mă văd nevoit s-o repet
Culegătorii de omizi by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/15223_a_16548]
-
importanți, prima dată când mă vedeau, de pildă lui Gogu Rădulescu; dar nu zicea, țigănește, că dau contra, zicea că aș fi fost un dialectician de forță... Dar, dacă stau și mă gândesc bine, nu fiindcă aș fi fost un dialectician mă luase el la ochi, ci datorită unei întâmplări, cred, de care am mai pomenit, și pe care mă văd nevoit s-o repet. Într-o vară, la Miron se strânsese tot Bucureștiul bine, în cap cu Gogu Rădulescu și
Culegătorii de omizi by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/15223_a_16548]