253 matches
-
interpelare și identificare/desemnare a interlocutorului, de marcare a rolului comunicativ al acestuia (funcția conativă) și a relației interpersonale locutor - interlocutor (în adresarea inversă, și de indicare a locutorului, a condiției acestuia și a atitudinii față de interlocutor), funcția de marcă dialogală (funcția de inițiere a unui dialog, funcția fatică, funcția de încheiere a unui mesaj și de transferare a rolului de emițător interlocutorului), de instaurare a unui anumit tip de relație și a unui anumit registru comunicativ într-o anumită situație
[Corola-publishinghouse/Science/84947_a_85732]
-
ilustrate de zeci de cuvinte și expresii care se diferențiază nu prin referent, ci prin nuanțe afective și conotații sociale. La nivel pragmatic, argoul se caracterizează prin acte de vorbire specifice, mai ales din sfera conflictuală: insulte, imprecații, amenințări. Atitudinea dialogală este, în general, necooperativă, de suspiciune generalizată. Dialogul necooperativ se manifestră prin replici care exprimă neîncrederea față de interlocutor și față de ceea ce susține acesta, prin refuzul de a răspunde la întrebare, prin exprimarea dezacordului, prin mulțimea de expresii care realizează actul
[Corola-publishinghouse/Science/84947_a_85732]
-
structura comunicării. În cazul textului scris însă, dialogul desemnează formele de discurs unde nu există în mod efectiv un schimb și unde destinatarul este într-o anumită măsură înscris chiar în text (autorul "dialogului" adresîndu-se lectorului). Dar, deși de natură dialogală, fiindcă sînt produse pentru simpla relație locutor - autor, asemenea discursuri pot fi totuși numite dialogice, în măsura în care încorporează mai multe surse enunțiative, deoarece locutorul (autorul) redă pe mai mulți enunțători, care se disting de el. În asemenea condiții, dialogul se află
[Corola-publishinghouse/Science/84947_a_85732]
-
niveluri ale actelor lingvistice, prin antrenarea unor mijloace specifice de coerență. V. conversație, debreiaj, diafonie, dialogism, polifonie, unitate discursivă. D. FILOZ. 1978; GREIMAS - COURTES 1993; MOESCHLER - REBOUL 1994; DUCROT - SCHAEFFER 1995; CHARAUDEAU - MAINGUENEAU 2002; VARO - LINARES 2004; GA 2005. RN DIALOGAL. Trăsătura "dialogal" se atribuie unui gen de discurs al cărui text are forma unui dialog, adică se desfășoară ca o înșiruire de luări de cuvînt ale unor vorbitori diferiți, așa cum se întîmplă în cazul conversației sau interviului. Prin urmare, discursul
[Corola-publishinghouse/Science/84947_a_85732]
-
actelor lingvistice, prin antrenarea unor mijloace specifice de coerență. V. conversație, debreiaj, diafonie, dialogism, polifonie, unitate discursivă. D. FILOZ. 1978; GREIMAS - COURTES 1993; MOESCHLER - REBOUL 1994; DUCROT - SCHAEFFER 1995; CHARAUDEAU - MAINGUENEAU 2002; VARO - LINARES 2004; GA 2005. RN DIALOGAL. Trăsătura "dialogal" se atribuie unui gen de discurs al cărui text are forma unui dialog, adică se desfășoară ca o înșiruire de luări de cuvînt ale unor vorbitori diferiți, așa cum se întîmplă în cazul conversației sau interviului. Prin urmare, discursul dialogal se
[Corola-publishinghouse/Science/84947_a_85732]
-
Trăsătura "dialogal" se atribuie unui gen de discurs al cărui text are forma unui dialog, adică se desfășoară ca o înșiruire de luări de cuvînt ale unor vorbitori diferiți, așa cum se întîmplă în cazul conversației sau interviului. Prin urmare, discursul dialogal se opune monologului, care presupune enunțuri produse de un singur locutor, și el se utilizează în creația beletristică, în primul rînd în operele dramatice, dar și în numeroase opere epice. V. dialog, dialogic, dialogism, gen de discurs, monologal, tipologie textuală
[Corola-publishinghouse/Science/84947_a_85732]
-
se utilizează în creația beletristică, în primul rînd în operele dramatice, dar și în numeroase opere epice. V. dialog, dialogic, dialogism, gen de discurs, monologal, tipologie textuală. DETRIE - SIBLOT - VERINE 2001. RN DIALOGIC. Deși este folosit uneori cu semnificația adjectivului dialogal, în a n a l i z a d i s c u r s u l u i, dialogic are un sens deosebit, fiindcă trăsătura "dialogal" este în relație cu un dialog extern, în vreme ce trăsătura "dialogic" relevă un dialog
[Corola-publishinghouse/Science/84947_a_85732]
-
DETRIE - SIBLOT - VERINE 2001. RN DIALOGIC. Deși este folosit uneori cu semnificația adjectivului dialogal, în a n a l i z a d i s c u r s u l u i, dialogic are un sens deosebit, fiindcă trăsătura "dialogal" este în relație cu un dialog extern, în vreme ce trăsătura "dialogic" relevă un dialog intern în cadrul unui enunț aparținînd unei singure luări de cuvînt, atunci cînd un locutor face să interacționeze, mai mult sau mai puțin explicit, doi (sau mai mulți
[Corola-publishinghouse/Science/84947_a_85732]
-
trăsătura de a fi dialogic, deoarece modalizarea subiectului enunțător, prin suspendarea validării indusă de condițional, se aplică la un enunț modalizat deja ori într-un avertisment atribuit unui alt enunțător: Verificarea de azi este o etapă a examenului. V. dialog, dialogal, dialogism, monologism. MOESCHLER - REBOUL 1994; DETRIE - SIBLOT - VERINE 2001; DSL 2001; VARO - LINARES 2004. RN DIALOGISM. Conceptul "dialogism" a fost definit de M. Bahtin și a devenit fundamental pentru cercul întemeiat de el, în a doua jumătate a secolului al
[Corola-publishinghouse/Science/84947_a_85732]
-
replică Nu face nimic, sensul acestui enunț minim fiind dat de împrejurare; la fel, dacă cineva cere un obiect și îl primește, la exprimarea mulțumirii i se replică Nu ai pentru ce! De aici, se poate constata că, îndeosebi discursul dialogal este construit prin integrarea minimalizării, însă și alte tipuri de discurs cunosc acest fenomen. V. enunț, implicatură, maximă. MOESCHLER - REBOUL 1994; CHARAUDEAU - MAINGUENEAU 2002. RN MOD DISCURSIV v. REGIM DISCURSIV MODALITATE. În înțeles general, modalitatea este felul în care se
[Corola-publishinghouse/Science/84947_a_85732]
-
care le ia discursul în funcție de scopul lui: discurs descriptiv (sau descriere), în care se prezintă scene sau personaje, discurs narativ (sau narațiune), în care se relatează întîmplări sau incidente, discurs persuasiv (sau persuasiune), folosit cu intenția de a convinge, discurs dialogal (sau dialog), alcătuit din replicile interlocutorilor, și discurs poetic, format prin folosirea trăsăturilor estetice sau artistice ale limbii. V. act de vorbire, apreciere, polifonie. BALLY 1932 ; DUCROT - SCHAEFFER 1972; FLEW 1984; GREIMAS - COURTES 1993; DSL 2001; CHARAUDEAU - MAINGUENEAU 2002; VARO
[Corola-publishinghouse/Science/84947_a_85732]
-
o formă lipsită de dialog de înlănțuirea unor luări de cuvînt ale unor locutori diferiți și alcătuită dintr-un monolog (un singur enunț produs de un singur locutor), ca în cazul unui articol de ziar sau al unei știri. V. dialogal, monologic. DETRIE - SIBLOT - VERINE 2001; CHARAUDEAU - MAINGUENEAU 2002. RN MONOLOGIC. Se spune că un enunț este "monologic", dacă actul de modalizare se aplică unei spuneri, adică unei structuri predicative (alcătuită din verb și actanți) ce nu era modalizată. Astfel, enunțul
[Corola-publishinghouse/Science/84947_a_85732]
-
i z a d i s c u r s u l u i dramatic, acest termen are o accepție specială, ce poate fi însă uneori extinsă și în referirea la texte sau la fragmente de texte realizate în formă dialogală. V. conversație, intervenție, schimb. DETRIE - SIBLOT - VERINE 2001; CHARAUDEAU - MAINGUENEAU 2002. RN REPREZENTARE. Semnificația cea mai cuprinzătoare a cuvîntului reprezentare este de "imagine mentală realizată prin raportare la obiecte, fenomene sau situații". Ca termen al psihologiei cognitive, acest cuvînt desemnează
[Corola-publishinghouse/Science/84947_a_85732]
-
generală și una specializată, cea din urmă fiind atribuită domeniului analizei conversaționale. În sens general, schimbul desemnează activitățile discursive produse între doi sau mai mulți interlocutori, fiind, așadar, sinonim cu interacțiune sau cu dialog. În sens tehnic, schimbul reprezintă unitatea dialogală minimală a conversației, ce cuprinde cel puțin două intervenții, produse de locutori diferiți și fiind astfel unitatea de bază a oricărei interacțiuni. Școala de la Geneva dezvoltă modelul ierarhic alcătuit din cinci unități distincte: interacțiunea, secvența, schimbul, intervenția și actul de
[Corola-publishinghouse/Science/84947_a_85732]
-
co-orientate argumentativ. Acest principiu al acordului mutual a fost contestat de către numeroși analiști, care consideră că acordul între protagoniștii schimbului nu este o condiție nici suficientă, nici necesară pentru a fi posibilă încheierea schimbului. V. act de vorbire, dialog, dialogism, dialogal, dialogic, discurs, secvență. KERBRAT-ORECCHIONI 1990; MOESCHLER - REBOUL 1994; MAINGUENEAU 1996; CHARAUDEAU - MAINGUENEAU 2002. AN SCRIPT v. SCHEMĂ SECVENȚĂ (conversațională). În cadrul analizei conversaționale termenul secvență este încadrat în structura ierarhică alcătuită de școala de la Geneva și reprezintă unitatea intermediară dintre interacțiune
[Corola-publishinghouse/Science/84947_a_85732]
-
genurile de discurs. Există direcții de cercetare care preferă realizarea tipologiei textului în locul celei a discursului, pornind de la faptul că orice text este determinat, în producerea și în recepția lui, de o triplă orientare: pe de o parte, el este dialogal sau monologal, pe de altă parte, el ține de cel puțin un gen de discurs și de cel puțin un tip de secvență. Aceste trei afilieri nu sînt însă de același rang, deoarece prima constituie predeterminarea care opune textele monologale
[Corola-publishinghouse/Science/84947_a_85732]
-
tip de secvență. Aceste trei afilieri nu sînt însă de același rang, deoarece prima constituie predeterminarea care opune textele monologale, realizate printr-o singură luare de cuvînt, și cele care înlănțuiesc luări de cuvînt ale unor locutori diferiți, textele constituite dialogal, ce se disting de textele care, datorită discursului raportat, reprezintă numai o parte a enunțării dialogale. Genurile discursive și tipurile secvențiale pot, din contra, să se încrucișeze mereu, după circumstanțe și după necesitățile de comunicare. Genurile de discurs regrupează textele
[Corola-publishinghouse/Science/84947_a_85732]
-
care opune textele monologale, realizate printr-o singură luare de cuvînt, și cele care înlănțuiesc luări de cuvînt ale unor locutori diferiți, textele constituite dialogal, ce se disting de textele care, datorită discursului raportat, reprezintă numai o parte a enunțării dialogale. Genurile discursive și tipurile secvențiale pot, din contra, să se încrucișeze mereu, după circumstanțe și după necesitățile de comunicare. Genurile de discurs regrupează textele comparabile prin caracteristicile lor macrostructurale, determinate îndeosebi de situația de comunicare, în mod deosebit de statutul instituțional
[Corola-publishinghouse/Science/84947_a_85732]
-
sub aspect funcțional a unităților de dincolo de enunț, precum și a stabilirii tipologiei acestora. Fiind o extensie a lingvisticii frastice, transfrastica explică procesul de constituire a textelor pornind de la combinarea frazelor (de obicei nu mai mult de două enunțuri sau replici dialogale). Analiștii discursului dispun de acest nivel minimal de analiză a conexiunilor interpropoziționale, dar se interesează mai ales de interacțiunea aspectelor ascendente (de la transfrastică la text) și a celor descendente (de la text și gen discursiv la transfrastica microtextuală). V: analiza discursului
[Corola-publishinghouse/Science/84947_a_85732]
-
e ideea?", în timp ce se ia în serios acea întrebare. Iar acea întrebare a fost deja pusă în 1979. Este întrebarea la care toată comunitatea academică ar trebui pusă să răspundă. Doar pentru că a pus acea întrebare într-un mod serios, dialogal și cu o conștiință istorică, acea conferință merită să fie amintită și după zece ani. În această ediție revizuită din Naratologie voi încerca un răspuns posibil la această întrebare. Scopul naratologiei, definit ca reflecție asupra determinanților narativi specifici din punct
by MIEKE BAL [Corola-publishinghouse/Science/1018_a_2526]
-
cu rezerve în fața gradului de adecvare a conceptului la fenomen. În subtextul Regulei jocului cititorul simte un alt joc - acela dintre realitate și concept, pe care autorul îl trăiește (ca implicare și distanță) cu încântare și luciditate, într-o manieră dialogală. IOANA EM. PETRESCU SCRIERI: Curs de istorie a literaturii române moderne (în colaborare cu D. Păcurariu), București, 1962; Studii de literatură română modernă, București, 1962; Anton Pann, București, 1964; De la Alecsandrescu la Eminescu, București, 1966; Originile romantismului românesc, București, 1972
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286421_a_287750]
-
era compusă" (p. 96). Fie că realitatea subordonează idealurile sub forma pragmatismului, fie că idealurile anexează realitatea sub forma fanatismului, dogmatismului, în ambele situații conștiința eșuează în ceea ce are cel mai profund: capacitatea de a realiza un echilibru, sub fomă dialogală, între realitatea obiectivă și idealul subiectiv, iar acest echilibru născând spiritul critic. Vorbind parcă despre sine, Djilas spune aforistic: "Oamenii trăiesc între vis și realitate" (p. 112). Conștiința este cea care îl scoate din carapacea propriilor idealuri, mai ales că
[Corola-publishinghouse/Science/84981_a_85766]
-
de existența unui singur enunțiator, care controlează enunțul de la început pînă la sfîrșit (enunțul monologal dintr-o carte, de exemplu), sau de înscrierea enunțiatorului într-o interacțiune în care poate fi întrerupt sau deviat în orice moment de către interlocutor (enunțul dialogal). În situațiile de interacțiune orală se întîmplă adesea ca unele cuvintele să ne "scape", să trebuiască să le prindem, să facem precizări etc. în funcție de reacțiile celuilalt. Discursul este o formă de acțiune A vorbi este o formă de a acționa
Analiza textelor de comunicare by Dominique Maingueneau [Corola-publishinghouse/Science/885_a_2393]
-
corporalitate 117 cotext 25, 131, 201, 237 D dar 28-30 deictic 24, 129 demonstrativ (determinant) 24, 94, 221, 228, 250 denominativă (interpretare) 227 dependent de mediu (enunț) 90 descriere cu articol hotărît 131, 222, 223, 226 deturnată (desemnare) 269, 273 dialogal (enunț) 62 dialogism 63 difuză (scenografie) 107 direct liber (discurs) 176, 178 direct vs indirect (discurs) 169, 181, 183, 203 discurs 59 discurs secund (modalizare în) 167 dispozitiv comunicațional 86, 98 E ei colectiv 162 enciclopedică (competență) 46, 270 endoforă
Analiza textelor de comunicare by Dominique Maingueneau [Corola-publishinghouse/Science/885_a_2393]
-
în anii ulteriori războiului sunt grăitoare în această privință: „Denn nie sind Erfahrungen gründlicher Lügen gest raft worden als die strategischen durch den Stellungskrieg, die wirtschaftlichen durch die Inflation, die körperlichen durch die Materialschlacht, die sittlichen durch die Machthaber.“ Experiența „dialogală“ a omului cu lucrurile este înlocuită, odată cu dezastrul primului război mecanizat al istoriei, de o înstăpâ nire a forțelor (Kraftfeld) distructive, impersonale asupra corpului uman. Felul cum povestitorul reușea să „îmblânzească“ lumea în experiență, prin găsirea unui sens, este perturbat
City Lights: despre experienţă la Walter Benjamin by Ioan Alexandru Tofan () [Corola-publishinghouse/Science/1346_a_2383]