362 matches
-
modal, echilibrul structurilor, raporturile dintre acestea în cadrul operei, esențializarea gândirii tematice. Aproape un deceniu desparte prima simfonie, scrisă în anul 1965, de grupul celorlalte șapte, ultima fiind terminată în anul 1987; este timpul meditației utile formulărilor de semnificație, definirii unui diapazon ideatic larg. În plus, nu poți să nu observi spectrul larg al mijloacelor, forme muzicale simetrice și cele liber dezvoltate, elaborări extinse și esențializări pregnante, formule orchestrale diversificate, și - mai presus de toate - spectrul larg privind tipologia discursului muzical, de la
Momente discografice semnificative by Dumitru Avakian () [Corola-journal/Journalistic/5353_a_6678]
-
repezii treceri din copt, sortită otrăvirii, prețul lehuziei și nașterii de urmași, e chiar mai demnă de nobila răscumpărare pe care i-o face o delicată privire de poet. Nu de gospodar, ca de atîtea ori la Arghezi, surprins de diapazoanele grădinii, ci chiar de poet care tulbură, cu toată precauția, o vrajă. A vieții care se dezghioacă din veșmîntul cel mai veșted. Ceea ce nu înseamnă că speranța e cuvîntul acestei cărticele. Doar o reținere calmă, patina discretă a celor pe
Praf de stele by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/6726_a_8051]
-
umerii i se zguduie de plâns, dar plânsul nu se aude. Această durere amortizată, această nefericire în surdină, sfielile de umbre ale copiilor în fața adulților, dar și expresia unei încăpățânări aparent fără obiect care li se citește pe chip constituie diapazonul unor latențe virtual punitive. Haneke realizează astfel de decupaje care întrețin o notă de tablou naturalist, de o autenticitate mergând uneori până la faptul respingător, precum acuplarea dintre doctor și moașă, dublată apoi de discursul de o cruzime teribilă al doctorului
Sfârșitul inocenței by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/6312_a_7637]
-
stă în copioasa etalare a unui talent de tip draconic: un spirit viu pînă la surescitare, al cărui timbru molipsește lucrurile pe care le atinge, impregnîndu-le cu o dispoziție de tip beligerant. Acesta e Pandrea: un artist acordînd lumea după diapazonul belicos al umorilor proprii. Mai mult, grație bilei insurgente de care suferă, Pandrea modifică temele asupra cărora se oprește. Fenomenul nu îngăduie excepții în opera sa: nu e subiect de istorie, autor contemporan sau controversă politică care să nu îndure
Cititorul de dicționare by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/5649_a_6974]
-
și merge săltat încercând să-și potrivească pașii după ritmul imprimat de șofer. Mișcarea ordonată, animată de un entuziasm real în cazul lui Ottik, și de unul aparent în cazul lui Pavek împrumută ceva din ritmul marșurilor școlărești dictate de diapazonul unor voci marțiale de instructori. Potrivirea pașilor ocazionează nu doar primul zâmbet, ci devine emblematică. Gestul școlăresc al unui ersatz de educație cazonă poartă cu sine o întregă istorie. Potrivindu-și pașii, cei doi nepotriviți creează o armonie subtilă chiar
Viața la țară cu Jirí Menzel by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/3517_a_4842]
-
termenului, și din acest motiv nu pricepe în ruptul capului de ce pentru deficient viața aduce cu o repetiție absurdă, de o monotonie ce amenință să fie ruinătoare. A-i pomeni unei ființe suficiente de sensul vieții e a atinge un diapazon pe care nu-l poate auzi. Dan Iacob e din regnul deficitarilor cărora pîlnia unui ideal i se închide la răstimpuri variabile, de unde crizele prin care trece. Neavînd o natură mistică care să-i permită crearea unei breșe directe spre
Ieșirea din cărți by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/3530_a_4855]
-
își are o coerență a sa. El poate fi prefigurat. Desigur, în mare parte. Putem presupune că undeva, într-un gol cosmic, are loc gestația evenimentelor ce vor lua calea timpului prezent. Unele dintre ele se propagă asemenea undelor unui diapazon. Sau a valurilor pe suprafața unui lac. Deducția o putem face apelînd la intuiție și la premoniție, care își au, desigur, și partea lor logică. Rațională. Dar dincolo de rațiune intervine și hazardul ce împinge cursul evenimentelor pe un anumit drum
Cîte ceva despre Nichita Stănescu și matematica sufletului by Nichita Danilov () [Corola-journal/Journalistic/3707_a_5032]
-
și amuză prin neclintita siguranță de sine, în condițiile în care autorul era deja cu un picior în groapă. Sunt două trăsături care dau autorului un aer de superbie nefirească: dizarmonia și ingratitudinea. Dizarmonia îi vine din timbrul strident, de diapazon crăpat, Nietzsche fiind un liric tăios, fără moliciuni de sintaxă și fără încetineli de ritm, al cărui stil stă în expresia sacadată, intermitentă, cu sens punctual, fără pretenția unei continuități de idei. Opusul manierei lui Nietzsche se găsește în proza
Gheara leului by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/3836_a_5161]
-
-l citi pe 10 februarie 1933, în Auditorium Maximum de la Universitatea din München, dă un indiciu asupra încărcăturii clipei, scriitorul respectînd un protocol academic: evocarea unui artist cu acele mijloace retorice pe care le cere un panegiric cult, de aici diapazonul reglat la înălțime patetică, care vibrează impropriu în gura romancierului, exces pe care și-l va netezi pe parcurs, pe măsură ce va intra în miezul unor considerații seci, de strictă aplicație la tema propriu-zisă. Dar chiar și acolo unde accentele discursului
Ventrilocul lui Dumnezeu by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/3650_a_4975]
-
vol. VII-XIV), întreprinsă între 1976-1994, precum și datorită altor contribuții la cunoașterea operei poetului. Dar Petru Creția nu a fost numai filolog, ci și poet, traducător, eseist, filozof. În cultura noastră, puțini contemporani ar fi putut rivaliza cu el în ce privește întinderea diapazonului intelectual, de-a dreptul uluitoare la autorul Norilor : a edita în același timp pe Platon și pe Eminescu, a traduce și a comenta în același timp pe Platon și pe Virginia Woolf, pe Marguerite Yourcenar și pe Emilio Cecchi, a
Petru Creția ca filosof by Petru Vaida () [Corola-journal/Imaginative/14876_a_16201]
-
pe care sari din una-n alta. De aici, o coerență de piesă într-un act, în care adăugirile Lianei Cozea par didascalii. Simetrice, discrete, eficiente. Așadar, ce ,umblă", aproape neschimbat, de la Jeni Acterian la Tia Șerbănescu, pe notele unui diapazon de doamne? Nemulțumirea. Nu, firește, cozeria măruntă, ca-ntre cucoane înfrînte de cine știe ce malumore, ci critica unui sine mereu neconform cu țintele lui. La Jeni Acterian, erau aceleași cu ambițiile unei generații. Cei mai importanți, cei mai cunoscuți dintre ei
Femeia la malul mării by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/11091_a_12416]
-
eram doar eu, și asta deoarece corzile vocale ale lui Ion Ianoși aveau, ca regim firesc de vibrație sonoră, o zbatere constantă și lipsită de vreo legătură directă cu starea sufletească. Pur și simplu Ion Ianoși așa vorbea, schimbînd mereu diapazonul gutural al sunetelor scoase, cînd urcînd sau coborînd tonul, cînd încrețindu-și valurile sunetului pînă la un gîlgîit trepidat și foșnitor, cînd netezindu-și țîșnirea vocală pînă la emiterea unor sunete plane și drepte. De aceea, în mod paradoxal, Ion
Citindu-l pe Ion Ianoși by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/10178_a_11503]
-
era și scund că deși se urcă pe podium abia îl puteau urmări cum da din mâini să dirijeze numai cei din rândul întâi. și ce e drept, se și"vedea"că nu-l"vedeau". Se urcă pe podium, scotea diapazonul, îl punea la ureche, apoi dădea tonul și corul cântă de răsună sală. Era așa de sever încât nu se sfia să părăsească podiumul și să intre printre coriști și să dea un ghiont unuia care cantase cu un bemol
Destine literare by Editura Destine Literare () [Corola-journal/Science/86_a_359]
-
reputația, nici timpul și nici măcar simțul ridicolului. Numai că năpîrlirea minții lui Dawkins nu a fost bruscă și nici lipsită de semne prevestitoare. A început conștiincios cu o carte de rigoare biologică, Gena egoistă (1976) a cărei continuare în același diapazon avea să fie Fenotipul extins (1982), pentru ca apoi, ca prim semn de apostazie, să scrie Ceasornicarul orb (1986), op inteligent prin care repudia ideea unui creator în genere, ca să termine cu un franc acces de febră ateistă - Dumnezeu: o amăgire
Savonarola cu hram biologic by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/4010_a_5335]
-
într-una a posedă rii, a obsesiei și de ce nu, chiar a nebuniei. Un regizor rus ar fi relevat aici reflexele dostoievskiene ale unui demonism ideologic, a unor rafinate fanatisme, a unor suflete peirdute, însă morala protestantă nu are în diapazonul său afectiv astfel de sunete. Mariajul cu profesia, loc comun în cinematografia americană, este dus aici până la ultimele consecințe: castitatea profesionistului de cursă lungă, călugăria birocratică. Maya face parte din categoria extrem de rară de personaje pozitive care își hrănesc obsesia
O epopee americană by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/3843_a_5168]
-
al României la New York Rugăciune de M. Eminescu, recita actorul Cristian Balint Comunicări Moderatori: Mariana Terra, Elenă Solomon Doina Uricariu, Scriitoare, editor, Director ICR New York Eminescu: o scrisoare continuă Ștefan Stoenescu, Profesor, scriitor, traducător, Ithaca, New York Câteva observații privitoare la diapazonul retoric al liricii eminesciene M. N. Rusu, Critic și istoric literar, New York, redactor-șef al revistei Lumină Lină Eminescu contra Eminescu Theodor Damian, Scriitor, profesor, Președinte al Filialei americane a Academiei Oamenilor de Știință din România și al Institutului Român
Al XXII-lea Simpozion anual Mihai Eminescu, la New York (165 de ani de la naşterea poetului) [Corola-blog/BlogPost/93040_a_94332]
-
patologic, din acelea despre care sunt filme la televizor, poate am trăit ceva cutremurător, iar creierul meu refuză să-și amintească. Sau poate că am doar un defect la recepție, ca radioul rusesc Selena; cineva a ascuns în mine un diapazon, dar l-a plasat necorespunzător. Vibrează nepoftit, la te miri ce. Bruiaj. Pancarta cu soldatul e tot acolo, lângă minuscula cabină de grăniceri, doar că, de pe partea aceasta, redă, în replică, fotografia unui tânăr american, cu bereta reglementară, fără chipiu
CHECKPOINT CHARLIE de GABRIELA CĂLUŢIU SONNENBERG în ediţia nr. 122 din 02 mai 2011 [Corola-blog/BlogPost/361197_a_362526]
-
cunoștințelor și a valorilor. Vom observa, studiind cuvântul murmurat, că acele cuvinte care au ca terminație consoanele m și n sunt delirante în incantații, produc unde care șochează atât atenția cât și memoria. Statutul acestor litere semnifică pluralitatea, tripcesul sau diapazonul cu vârfurile îndreptate în jos, ca o descărcare de energii puternice, hipnotizatoare. Să pronunțăm cuvântul zum și deja simțim cum ceva se mișcă în noi, litera z având în alfabetul dac o însemnătate profund mitică. Literele nu au fost create
DISPENSIA NEUROLINGVISTICĂ de ŞTEFAN LUCIAN MUREŞANU în ediţia nr. 219 din 07 august 2011 [Corola-blog/BlogPost/360894_a_362223]
-
cifra 1 (numită “eu”),/ și mă înmulțesc apoi cu Tine,/ devenind astfel nemuritoare:/ rezultatul căutărilor mele/ operaționale și ecuaționale.” „Perpendiculară pe cer, din iubire” Comentând versurile Adinei Sas-Simoniak, Cristian Petru Balan spunea: „Dialogul cu Providența este amplificat de un amplu diapazon emotiv, a cărui esență este rugăciunea - mai exact, o rugăciune autocritică - lansată ca o necesitate a purificării și sfințeniei sau chiar ca o măreață ancoră spirituală aruncată ispășitor spre cer: “Mă regăsesc cu rușine în Iudă și plâng/ Și-atâția
PERPENDICULARA PE UN COLT DE NEMURIRE DE ADINA SAS-SIMONIAK de OCTAVIAN CURPAŞ în ediţia nr. 160 din 09 iunie 2011 [Corola-blog/BlogPost/367183_a_368512]
-
înălțătoare: „Se lasă noaptea pe valuri, / E geana mării ochi de cristal, / ... Mai poposesc vapoare în larg, / Si noi modelăm iubirea-n nisip, / Un vers se naște pe-naltul catarg, / Un altu-ți coboară pe chip”/ Urmând firul liric în acest diapazon, avem in față poezie care înnobilează sufletul și produce emoție estetică. *** In al treilea ciclu poetic, intitulat „Toamna [ la] Grandiflora”, autorul recurge la un limbaj slobod, buruienos, chiar, cu semnificații și trimiteri decoltate, pus pe seama unor eroi lirici „pui de
MARIAN BĂRĂSCU -POEME de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 600 din 22 august 2012 [Corola-blog/BlogPost/365847_a_367176]
-
umplut cu aghiasma „lacul codrilor albastru” care înconjoară acum mănăstirea cu o duioasa îmbrățișare lacustra, în acest loc sfânt, statornic intru statornicie, se nevoiește intru cele duhovnicești smeritul și preacuviosul părinte protosinghel Ignatie Grecu. Că o harfa eoliană acordată după diapazonul sferelor cerești și bătaia vântului de primăvară, „veșnic tânăr și ferice” , părintele protosinghel scrie minunate „doine și lăcrimioare” în „dulcele stil clasic” și „haiku” autentic autohton, poeme apolinice, limpezi și curate precum lacrima luminii din care izvodesc dulci miresme duhovnicești
HARFA EOLIANA DE LA CERNICA de MARIN MIHALACHE în ediţia nr. 2099 din 29 septembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/365318_a_366647]
-
modern, constrâns să-și concentreze expresia în e-mail și să-și permuteze simțurile originare („Treci peste mizerabila ființă cu tractorul/întorcând troiene peste el/cu șenilele inimii” - Experiment cu marionetă). Muzica se insinuează alături de imaginile tensionate, rezonând în sfera semnificațiilor („diapazonul mereu te trezește” - Cortinele brocate). Universul imagistic balansează, nedecis, între frumos și urât („Sunt din nou îndrăgostită [...] ceva cu picioarele goale/ călcând pe iarba abia răsărită/bând apa dintr-un vas coclit”- Renaștere). Miniaturi poetice se lansează în senzorial, traversează
PREFAŢA LA VOLUMUL „ESPRESSO DUBLU LA HAIFA” de CRISTINA CHIPRIAN în ediţia nr. 1959 din 12 mai 2016 [Corola-blog/BlogPost/366121_a_367450]
-
ָדֵּנוּ, לַנֶצַח! CORTINELE BROCATE Veștile monopolizează presa manipulează, trebuie să citești printre rînduri, să descifrezi viața celebrităților, să te ascunzi după deget, să-ți acordezi vioara mereu să nu distonezi... diapazonul mereu te trezește când dirijorul Aidei dă tonul trompetelor. la operă viața se scrie în roz, cortinele brocate îmi cad peste față. מָסַכֵּי בְּרוֹקָד החֲַדָ
POEME – ESPRESSO DUBLU LA HAIFA (1) de BIANCA MARCOVICI în ediţia nr. 1959 din 12 mai 2016 [Corola-blog/BlogPost/366125_a_367454]
-
în intrepretarea elevilor din ciclul primar și gimnazial, coordonați de bibliotecara Dorina Popescu, completat cu urări de sănătate, prosperitate și noroc-în-toate aduse în sunetul buhaiului cu Plugușor de elevii domnului învățător Florea Sălăgean. Într-un recital de excepție, sub vibrația diapazonului profesoarei de muzică Nagy Judit Noemi, în fața scenei marcată de viziunea profesorului de desen Buzgo Alexandru, finalul spectacolului a reunit corurile mixte ale tuturor elevilor salontani. Printre artizanii acestui Concert de colinde, la care invitat special a fost Moș Crăciun
RECITAL UNIC DE COLINDE ÎN ISTORIA ORAȘULUI SALONTA de SORIN PETRACHE în ediţia nr. 719 din 19 decembrie 2012 [Corola-blog/BlogPost/351544_a_352873]
-
adevărat, Gabriela!). Îți spui atunci că toată zbaterea nu e decât o jucare de rol secundar pentru că, nu-i așa, scenariul major se scrie în spatele cortinei închise, acolo unde spectatorii sunt ei, cei care înțeleg umorul tău subtil, vibrația de diapazon a spiritului tău de fluture rănit, chiar și lucruri pe care nici măcar tu nu le înțelegi prea bine la tine”... Din păcate, știm cu toții cât este de actuală această analiză subtilă, când este vorba de acea „tăcere la dublu” cu
CUM M-AM ÎNSENINAT CITIND O CARTE! de GEORGETA RESTEMAN în ediţia nr. 662 din 23 octombrie 2012 [Corola-blog/BlogPost/346522_a_347851]