355 matches
-
doua secțiune a cărții, acordând aici o atenție specială textelor deschis autobiografice (jurnale, memorii, epistolare etc.). Jean-Jacques Rousseau, André Malraux, Albert Camus, Jean-Paul Sartre, Simone de Beauvoir sunt protagoniștii de marcă, împreună cu Marin Preda. S. este, de altfel, un excelent „diarist” el însuși, în „jurnalul parizian” Timpul trăirii, timpul mărturisirii (1977) și în cel „german” Sfidarea retoricii (1986). Examinând în secțiunea următoare „strategia criticilor”, cu excelente pagini consacrate lui Roland Barthes, Jean-Pierre Richard ș.a., își definește o formulă proprie, reclamându-se
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289682_a_291011]
-
de „refracție” ș.a.m.d., cum se întâmplă când e vorba despre problemele spinoase ale autenticității, sincerității, verosimilității, și se confruntă, după caz, cu prefăcătoria, poza, bovarismul, histrionismul, chiar cu „excesul” de sinceritate (altă formă de ficțiune, în fond) a diariștilor. Delicată, deloc ușoară postură pentru comentator. Și totuși, se vădește că asedierea minuțioasă, din diferite unghiuri apropiate, a chestiunilor vizate, jocul subtil de ipoteze și retractări limitate, punctate cu afirmații revelatoare rostite energic, repetiția inteligent-persuasivă impun concluziile cu tăria unei
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289682_a_291011]
-
un amestec hibrid între memorii și jurnalul intim. Menționabile sunt părerile despre Titu Maiorescu, de pildă, dar mult mai interesante se arată însemnările jurnaliere. Există cel puțin trei straturi ale scriiturii. Primul ar fi dat de evenimentele dramatice la care diaristul a asistat: sfârșitul războiului, ocuparea țării de către ruși, abdicarea regelui, comunizarea țării, încercarea de suprimare a unei părți a intelectualității românești; al doilea strat se naște din consemnarea zvonurilor care circulau în București despre evenimentele ce se precipitau, iar al
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289110_a_290439]
-
ghiduș sau amărui, pe marginea unor întâmplări comicoase (cărora le imprimă o tușă de caricatural), a unor fapte de senzație decupate de prin ziare și a fel de fel de pătăranii despre care „nu multă lume știe”. Trezește interes curiozitatea diaristului pentru fenomenele stranii, care depășesc înțelegerea imediată. Suculente sunt secvențele din lumea teatrului, ce tind să se rotunjească încet-încet într-o istorie anecdotică și pitorească a scenei românești. Între șarjă și „autoșarjă”, U., pe cale de a deveni el însuși un
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290331_a_291660]
-
orice caz, este surprinzătoare într-o lume care se conduce după principiul „morții cu morții și viii cu viii” sau „ochii care nu se văd se uită”. În afara acestei unice iubiri spirituale și a tragediei individuale pe care o presupune, diarista cunoaște și alt rând de tragedii. Jurnalul este și din acest punct de vedere extrem de interesant pentru că oferă date despre modul în care judecă o femeie lucidă epoca prin care trece. Cunoaște mișcările politice din anii ’30, ascensiunea fascismului, rebeliunea
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290630_a_291959]
-
George Enescu și își notează cu acuitate impresiile. Portretul Marucăi Cantacuzino Enescu este bun. O scenă epică remarcabilă, călinesciană, este aceea care înfățișează o nuntă aristocratică după război. Bine prinsă e atitudinea demnă, puțin scorțoasă a oamenilor scăpătați. Dar religioasa diaristă nu se arată invariabil blândă. Pe Elena Văcărescu, marea doamnă franco-română, o bănuie de impostură: „Nu e om de adevărată cultură, nu are dragoste respectuoasă față de adevăr”. Pe Heidegger îl suspectează de „onanism intelectual”, despre Montherlant spune că „are un
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290630_a_291959]
-
Mircea Eliade, hermeneutica spectacolului, Convorbiri, I, Editura Timpul, Iași, 2008, p. 239. 18 http://www.cariereonline.ro/articol/maitreyi-de-chris-simion. 19 Cornel Ungureanu, Despre regi, saltimbanci și maimuțe. Cu secțiuni din românul document Marylin Monroe, Editura Palimpsest, București, 2008, p. 45. Diaristul continuă: "Au trecut pe la mine pe la redacție în 11 octombrie, pe la ora 12. Era o zi ploioasa și el era prea înalt ca să fie acoperit de umbreluța Carlei. I-am oferit palinca și el a dat pe gât două pahare
[Corola-publishinghouse/Science/1489_a_2787]
-
care prozatorul I. D. Sîrbu conștientizează cu luciditate și durere cât de potrivnice afirmării sale literare autentice au fost vremurile trăite. Prezentând atitudinea unui cetățean și intelectual exemplar, ea sesizează că obsesia ratării îl marchează atât pe epistolier, cât și pe diarist, dar exteriorizarea ei este diferită - umorul înșelător al „bufonului Gary” în scrisori, meditația și luciditatea necruțătoare în paginile de jurnal. Cronică a ultimului deceniu de viață și mod în care un spirit eminamente liber filosofează asupra istoriei, Jurnalul... oglindește zbuciumul
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289804_a_291133]
-
Securității, lupta cu echipa naționalist-comuniștilor din Uniunea Scriitorilor, lingușelile, turnătoriile, limba de lemn, culisele breslei. Sunt bine marcate și atitudinile de protest, rapid și drastic sancționate, pe care și le-au asumat Dan Deșliu, Dorin Tudoran, Ana Blandiana, Mircea Dinescu. Diaristul este când reporter, cu talentul de a relata, când bun portretist (Alexandru Paleologu, Ion Caraion) sau maestru al caricaturii (Suzana Gâdea), când memorialist liric, când peisagist atras de culoare, când prozator de factură balzaciană în descrierea mediilor și a unei
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290682_a_292011]
-
un strat de lavă întărită. NICOLAE MANOLESCU De ce ținem un jurnal? Mircea Zaciu citează într-un rând pe Julien Green („țin un jurnal în chip regulat în speranța poate un pic nebună de a opri timpul”) și explicația dată de diaristul francez s-ar potrivi într-o oarecare măsură și lui însuși: ține cu osârdie zece ani un jurnal nu ca să oprească timpul (care nu poate fi, de altfel, oprit), ci ca să fixeze un rău adânc, un rău generalizat, un rău
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290682_a_292011]
-
și lucidă deopotrivă, analizându-se necruțător, în dorința de a se autoperfecționa. Auster până la puritanism, zbuciumatul lasă din când în când să i se întrevadă firea de un cotropitor senzualism. E loc, desigur, și pentru meditații despre soartă, fericire, moarte - diaristul având, dincolo de postura livrescă, de inspirație byroniană, un sentiment acut al morții. Se simte, în acest jurnal, o tensiune a sentimentului patriotic, pașoptistul asumându-și cu un soi de fanatism sarcina de „propagandist revoluționar”. De memorialistică țin și însemnările De la
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289374_a_290703]
-
Mai mult decât alte personaje, protagonistul romanului Cora și dragostea resimte acut imposibilitatea de a-l înțelege pe celălalt - monadă hermetic repliată asupră-și. Jurnalul pe care îl ține Mihai este un mijloc de decriptare a celuilalt, dar și a diaristului însuși, care își analizează cu maximă luciditate derapajele conștiinței și imposibilitatea comunicării reale - altă temă a scriitorului. În tânărul P. E. Lovinescu îl vedea pe liderul noii generații de romancieri. Pronosticul său avea suficiente premise. Dacă istoria postbelică ar fi
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288778_a_290107]
-
a autoarei lor, ca și prin contribuția sa semnificativă la perpetuarea axiologică a creației în limba română în condiții potrivnice, L. rămâne una dintre figurile marcante ale vieții intelectuale românești contemporane. Memorialistă în La apa Vavilonului (I-II, 1999-2001) și diaristă în Jurnal (I-III, 2002-2003), L. oferă, ca și Virgil Ierunca în Trecut-au anii..., mărturii de prim ordin, energic subiective, dar de neînlocuit, asupra destinului propriu și asupra destinului intelectualilor români sub zodia cortinei de fier. Asemenea articolelor critice
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287853_a_289182]
-
254 de substantive "propriu-zise" (intrări separate de adjectiv). Se includ aici o serie de substantive formate cu sufixele moționale -ă (acvanaută, alergologă, alopată, africanistă, americanistă, anatomopatologă, astronaută, automatistă, autostopistă, azilantă, balcanistă, cabinieră, carabinieră, cecenă, confecționeră, contorsionistă, coreeancă, dendrologă, dentistă, depozantă, diaristă, dirigintă, editorialistă, epidemiologă, fitoterapeută, fitopatologă, fizioterapeută, folkistă, futurologă, gastroenterologă, generalistă, geomorfologă, gerontologă, girantă, grefieră, halterofilă, informaticiană, internaută, kinetoterapeută, maratonistă, masterandă, medievistă, microfonistă, mimă, mineralogă, mitingistă, modelieră, monografă, monumentalistă, morfopatologă, muralistă, nazareeană, nomenclaturistă, nutriționistă, oceanologă, oligofrenă, onanistă, ontogenistă, ostatică, paleoantropologă, panegiristă
[Corola-publishinghouse/Science/85008_a_85794]
-
nevoia de a fi mereu în legătură cu un Centru al Luminii. Nu ezită să-și asculte inima, îndrăgostindu-se de Lena Vergelius, căreia, într-un veitabil elan onto-erotic, îi dedică un poem epic demn de Cântarea Cântărilor în transcrierea lui Lorca. Diaristul Cederblom se învederează a fi și el un descriptor al altor figuri, cum ar fi Stellan însuși, și chiar nevastă-sa, Ingrid. Despre care îi va fi dat să afle, după câteva decenii bune, direct de la șeful său ierarhic, că
Europa în cincizeci de romane by Geo Vasile [Corola-publishinghouse/Science/1435_a_2677]
-
Eugen Negrici), autorul cultivă - într-un text care mizează pe notație și pe atmosferă, dar nu ignoră nici perspectiva analitică, nici dicțiunea poematică, nici realismul reprezentării - „farmecul vetust” al unui trecut circumscris lumii vâlcene și bucureștene interbelice. O însemnare a diaristului („atmosfera «retro» mă fascinează”) și romanul Autoportret cu bască (1981) sunt edificatoare în acest sens. Aici protagonistul, bătrânul pictor Șerban Milescu, „pare că vine din alt secol, uitat de oameni și uitat de multă vreme în legendă”. Întâlnirile lui cu
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288062_a_289391]
-
vădește frecvent dimensiunea autobiografică, abordată direct în Cuibul de barză, „roman memorialistic”, în care reconstituirea propriei vieți interferează atât universul scrierilor de ficțiune, cât și cronica subiectivă a anilor 1966-1989, transpusă anterior în paginile a cinci tomuri de Jurnal (1997-2001). Diaristul consemnează momente ale scrisului, demersuri editoriale, impactul cu cenzura, secvențe din intimitatea familiei, reflecții asupra oamenilor, climatului literar și asupra propriei opere. Fără să fie o agendă strictă de laborator scriitoricesc, Jurnalul confirmă înclinația către retrospecție. M. alege calea unei
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288062_a_289391]
-
în acest supliciu privilegiul evaziunii în ficțiune, oferindu-și luxul libertății interioare, al lucidității, scriind pentru sertar și trimițând în eter "scrisori către bunul Dumnezeu". Citind aceste scrisori, avem totodată impresia că, asemeni personajelor din jurnal, cu care se întreține diaristul, destinatarii epistolelor se transformă cu toții, imperceptibil, în "ficțiuni ale singurătății", parteneri de dialog imaginar, dând autorului exilat la Craiova-Isarlâk șansa supraviețuirii, prin cuvânt, în literatură. Cred că Ion D. Sîrbu nu a ratat șansa aceasta. Bibliografie Opera lui Ion D.
[Corola-publishinghouse/Science/84944_a_85729]
-
ci vrea mai mult să-și mențină un echilibru sufletesc și așa precar, să se confeseze jurnalului ca unui prieten răbdător. De aici pagina crudă, aparent fără pretenții literare, cultivând o autenticitate atroce. Credem, însă că această ipostază este studiată. Diaristul descrie ca într un proces verbal banalitățile zilelor pustii, menționează injecțiile și pastilele, face mici portrete de asistente sau de medici. Devine, pe neobservate, captiv și, în loc să fie bântuit de gândul evadării, trăiește o voluptate stranie a captivității. Diaristul doar
FOAIE DE OBSERVAŢIE -jurnalul unei conştiinţe- by VIRGIL ANDRONESCU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/274_a_499]
-
studiată. Diaristul descrie ca într un proces verbal banalitățile zilelor pustii, menționează injecțiile și pastilele, face mici portrete de asistente sau de medici. Devine, pe neobservate, captiv și, în loc să fie bântuit de gândul evadării, trăiește o voluptate stranie a captivității. Diaristul doar în aparență este în spital, în realitate el este în infern. Jurnalul captează în scris, la cald, necenzurate, acele stări care însoțesc experiențele de acest fel. E limpede că poetul a bătut în retragere, s-a ascuns, lasă experiența
FOAIE DE OBSERVAŢIE -jurnalul unei conştiinţe- by VIRGIL ANDRONESCU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/274_a_499]
-
jurnal - care nu e scris din fuga cotidianului, ci, cum ar fi spus Roland Barthes, lucrat à mort - o „încercare a scriitorului”, dar una a cărei rațiune de a fi rămâne, în cele din urmă, tot jurnalul. Ca atare, „lucrarea” diaristului, practicând detașarea de contingent chiar atunci când îl evocă, nu pregătește altceva, ci dobândește virtuțile ficțiunii, devine un produs elaborat. În Punte, unde Teofil A. reapare, complexitatea crește prin suprapunerea mai multor partituri și prin subtile note de subsol. Cu o
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290226_a_291555]
-
asocia „Gide” cu „jidan” și se denunța recenta vizită a scriitorului în URSS, manifestanți legionari conduși de Mihail Stelescu forțează intrarea și produc o busculadă; Comarnescu e pălmuit, sala e „încărcată de electricitate”, dezbaterea nu poate continua. De atunci, precizează diaristul Comarnescu, „la simpozioane nu mai veneau decât oameni curajoși”. Astfel, următoarele ședințe, despre Mussolini, Bergson, Proust, Gandhi, Valéry au fost mai liniștite, dar cu asistență rarefiată, încasările scăzând și pierderile suportându-le asociații. Pe Mussolini l-au prezentat Mihail Polihroniade
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286517_a_287846]
-
început selectiv (ca o încununare) apoi tot mai lărgit (ca fenomen de masă) prin "primirea în partid", în momentul când statutul de "om al muncii" era limpede. Lectura lor este pregătită de o anume insolență a punerii în text (scriptorul diarist "ia în balon" cum se spunea în limbajul familiar estudiantin al epocii ceea ce făcea farmecul "literaturii de gen", respectiv scriitura calofilă a "jurnalelor intime", din care se publicau uneori fragmente în revistele culturale), pentru a trece în mod neașteptat la
[Corola-publishinghouse/Science/1502_a_2800]
-
Neagu, A doua carte cu prieteni, București, 1985, 274-275; Ungureanu, Proza rom., 699-719; Eugen Simion, Temele romanului social, RL, 1986, 47; Cosma, Romanul, I, 172-174; Miruna Barbu, Un posibil jurnal al ficțiunii, RL, 1991, 34; Alunița Cofan, Universul domestic al „diaristului”, CC, 1991, 10-12; Platon Pardău, Plecarea lui Nicolae Țic, RL, 1992, 9; Petre Sălcudeanu, Sufletul plutitor, RL, 1992, 9; Cristea, A scrie, 241-244; Aurel Martin, Romanul social, RL, 1993,17; Sânziana Pop, Nicolae Țic, LCF, 1996, 3; Cristina Corciovescu, Bujor
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290168_a_291497]
-
la începuturile literaturii române. Scriind în Europa Orientală prima operă care vorbește minuțios despre China, despre Extremul Orient, atît de puțin cunoscut în epocă, autorul scrie și primul Jurnal (de călătorie) din literatura română. Este, cum s-ar spune, primul diarist, instituind o specie în discursul literar românesc (4). Faptul că limba în care a scris este limba rusă ridică, desigur, unele probleme de evaluare a stilului și a expresivității nemijlocite ale limbajului. Nu împiedică, însă, observarea organizării discursului și a
[Corola-publishinghouse/Science/1472_a_2770]