352 matches
-
Istoriei cu majusculă sarea și piperul care-i dreg eventualul gust fad. E uimitor cît de multe picanterii a putut înmagazina memoria d-lui Gheran, îndreptîndu-ne gîndul către un alt performer al unei asemenea modalități, Mircea Zaciu în ipostază de diarist. Exempli gratia. Bun prieten pînă la un punct cu G. C. Nicolescu, Al. Piru și-a schimbat comportamentul cu 180 de grade din ziua în care colegului său de corp universitar i s-a decernat Premiul Academiei Române, pentru Viața lui
În fața și-n spatele camerei (I) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/11673_a_12998]
-
firii" lui Alexandru Iftodie. E din ce în ce mai clar că e o figură de contrast pentru tânărul N. Steinhardt. Developarea unui întreg trecut are ca singur scop de a găsi cauzele eșecului acestui coleg. Dar de ce atâta obstinație în analiza întreprinsă de diarist? Trebuie să fie o subtilitate psihologică la mijloc, alta decât interesul pentru un personaj. și deznodământul vine când trebuie, spre finalul însemnărilor. Al. Iftodie e demn de disprețul lui N. Steinhardt pentru că nu a realizat nimic, deși a fost doi
N. Steinhardt îndrăgostit by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/11724_a_13049]
-
că fostul său rival a fost, din punct de vedere intelectual, un mediocru și un ratat. Există și un al doilea deznodământ. Lui Alexandru Iftodie îi apare postum un mare studiu despre mânăstirile din Oltenia. E "ceva excepțional", după cum recunoaște diaristul, dar se întreabă de ce nu i-a fost arătat manuscrisul. Îi răspunde o intermediară: pentru că Al. Iftodie îl disprețuia la rândul lui (era previzibil) - "te-a socotit mereu un leneș și un ratat și cu toate că s-a despărțit și el
N. Steinhardt îndrăgostit by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/11724_a_13049]
-
romane, de la noi și de-aiurea, în biografii de scriitori, ca aceea a lui Filimon, "cîntărețul de biserică peltic și gurmand". Culese dintr-un timp deja "răcit", care-l lasă, cu larghețe, să-și croșeteze subtilitățile pe prozator, nu pe diarist, amintirile își pierd din "buchet" cînd cîte-o "ancoră" le trage la zi. Vorbesc de scurte cronici TV, care bruiază reverii diafane de cititor pătimaș, de opinii suferind de morbul generalizării, cu acroș la stricta actualitate. Un jurnal este, totuși, pe
Amintiri cu de-amănuntul by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/11741_a_13066]
-
aici. În fine, jurnalul de călătorie alcătuiește cel de-al treilea tip; pretextul său e o "escursiune" care pune în evidență confruntarea între două culturi sau moduri de viață. În literatura noastră, aceasta e forma cea mai veche, căci toți diariștii autohtoni de la Milescu se trag. Interesant este că, o dată cu trecerea timpului, se observă o vizibilă culturalizare a formei. Pe la 1930, Eliade mai putea să descopere fascinat, aidoma călătorilor din secolul romantic (Golescu, Alecsandri, Filimon & Co.), mirajul unei culturi străine. Nu
Alisa în țara literaturii by Andrei Terian () [Corola-journal/Journalistic/11757_a_13082]
-
unei culturi străine. Nu și autorii contemporani: mai ales în a doua jumătate a secolului (la Eugen Simion sau Gabriela Melinescu, de pildă), obiectul jurnalului de călătorie încetează să mai fie confruntarea dintre culturi, ci aceea dintre imaginile prefabricate ale diaristului și realitățile trăite. Turistul contemporan nu se mai întreabă, asemenea lui Aurel Vlaicu, câți creițari va fi costat "drăcovenia" ceea de Luvru, ci revede ilustrata sau recitește pasajul cu pricina pentru a-și verifica informațiile pe teren. La fel se
Alisa în țara literaturii by Andrei Terian () [Corola-journal/Journalistic/11757_a_13082]
-
a cosmosului" trădează, de fapt, o criză a jurnalului de călătorie. De vreme ce clișeele identitare tind să devanseze realitatea, pitorescul - valuta forte a peregrinilor dintotdeauna - se dezvăluie cu mare zgârcenie, privirea voiajorului rămânând adesea captivă în țarcul propriilor reprezentări. Astfel încât, vrând-nevrând, diaristul rătăcește uneori nu pe imașuri feerice, ci în labirintul enciclopediei de uz personal. În cazul Ioanei Bot, două sunt modelele dominante: tradiția autohtonă a prozei de hălăduială, pe care autoarea o invocă frecvent, amintindu-și cu ironie de "strămoșul Dinicu
Alisa în țara literaturii by Andrei Terian () [Corola-journal/Journalistic/11757_a_13082]
-
acel melting-pot specific unui mediu multicultural constituie sursa acestui pitoresc second-hand. Chiar și atunci când îi descrie pe aborigeni, Ioana Bot e preocupată mai mult de particular decât de "specific"; fără a eluda reflecția, ea evită generalizările. Iată de ce, spre deosebire de alți diariști - Eugen Simion își încheia Jurnalul parizian cu un consistent capitol despre "spiritul francez" -, autoarea nu caută un "sentiment helvet al ființei", ci eterogenitatea umanului. Astfel, sunt de reținut, în această comédie a limbajelor și mentalităților, paginile despre bulgarul fascist, despre
Alisa în țara literaturii by Andrei Terian () [Corola-journal/Journalistic/11757_a_13082]
-
ne organizeze un Crăciun...” În mod fatidic, cu toată intenția inițială de a privi totul prin ochii copilului de altădată, autoarea vine la întâlnirea thailandeză cu orizontul de așteptare al europeanului, cartea consemnând cu umor și uneori cu resemnare tribulațiile diaristei care își vede scurtcircuitate, la fiecare pas, toate clișeele culturale, toate imaginile preconcepute. Tatiana Covor, Țara care nu există, Editura Albatros, București, 2003, 185 p.
Așteptări... thailandeze by Irina Marin () [Corola-journal/Journalistic/12975_a_14300]
-
imaginației? Valentin Petculescu este fascinat de modulațiile cromatice ori enarmonice, mai puțin riguroase ori tranșante, dar infinit mai subtile și provocatoare. Discursul, eminamente expozitiv, comportă un travaliu în tonalitate impresionistă, ce recurge la tehnici repetitive sau improvizatorice. Rând pe rând diarist, grefier, martor, avocat, judecător, ucenic sau maestru, Valentin Petculescu ia act, se miră, se confesează, operează și, ceea ce este poate cel mai important, pune degetul pe rană, în așa fel încât entuziasmul ușor exasperat și exasperarea puțintel entuziastă sunt ca
Grația ca o săgeată by Liviu Dănceanu () [Corola-journal/Journalistic/13070_a_14395]
-
vector ideologic din viața lui Miron Radu Paraschivescu - cu iluziile și dezamăgirile sale comuniste. Revenind la Journal d'un hérétique, mă conving că, oricât de prezentă este prin pagini preocuparea politică, ea nu strivește nicidecum bogatul ansamblu de însemnări intime. Diaristul e interesat de toate ale vieții, începând cu sexul, iubirile, căsniciile. Omul se mărturisește până la impudoare, sinceritatea sa atenuând simțitor impactul confidențelor. Dincolo de incoerențele inimii și ale trupului, deslușim o mișcătoare stupoare în fața vieții afective, a pasiunilor ce se declanșează
Jurnalul lui M. R. Paraschivescu by Ilie Constantin () [Corola-journal/Imaginative/12112_a_13437]
-
mai vioi, mai elaborat. Petru Comarnescu declara că ținea jurnalul cu destulă dificultate, socotindu-l util, ca informație pentru un viitor roman al generației sale, idee la care va reveni și în alte rânduri, fără să reușească să-l scrie. Diaristul, autodefinindu-se nu o dată, era un tip monden, "om de lume"; avea excelente lecturi și deschideri spre toate artele: plastică, literatură, muzică, teatru, balet, cinematografie. Simțea nevoia de varietate, de "extensiune estetică și cognitivă". Se arăta prietenos, nu dogmatic și
Un jurnal pe sărite by Al. Săndulescu () [Corola-journal/Imaginative/12606_a_13931]
-
Ionescu. Diferențele de opinie se adâncesc, încât în 1933 ajunge să creadă din ce în ce mai puțin în Eliade și Noica și de aceea prietenia față de ei scade, ba chiar să-i simtă ostili, ca și pe Emil Cioran, Mircea Vulcănescu, Eugen Ionescu. Diaristul repeta încă o dată că se situa "pe o poziție democrată în sens european". Părerile lui despre confrații de generație nu sunt dintre cele mai măgulitoare: Eugen Ionescu, "dornic de succes prin orice mijloc" ar fi fost "o lichea talentată", Mihail
Un jurnal pe sărite by Al. Săndulescu () [Corola-journal/Imaginative/12606_a_13931]
-
le-au întâmpinat: "pagini ilizibile, întreruperi, cuvinte indescifrabile, fragmente pierdute. Toate au fost consemnate cu paranteze (...). Iar completările - posibile - ale editorilor cu croșete. Parantezele fără trei puncte aparțin lui Petru Comarnescu și marchează adnotări marginale". De asemenea, se precizează că diaristul însuși a introdus unele scrisori în jurnal, procedeu pe care l-au preluat și editorii. Se simțea totuși nevoia unor note, ca în cazul scrisorii lui Emil Cioran adresată lui Petru Comarnescu la 30. I. 1933, care trebuia să figureze
Un jurnal pe sărite by Al. Săndulescu () [Corola-journal/Imaginative/12606_a_13931]
-
la citirea volumului proaspăt tipărit: "Cartea Soranei Gurian Les Mailles du filet mă dezamăgește. Mult prea mult jurnalism, clișee, anecdote, situații exagerate, neadevăruri manifeste toate într-un jurnal ce se vrea intim."8 Ce-i drept, cîteva zile mai apoi, diaristul mărturisește: "Am fost prea crud cu Les Mailles du filet. Nu citisem încă Epilogul, care ne spune, aproape pe de rost, povestea noastră, a celor ce visasem libertatea și nu știm ce să facem cu ea."9 Nu poate fi
Misterioasa viață a Soranei Gurian by Victor Durnea () [Corola-journal/Imaginative/13906_a_15231]
-
l-a citit pe Emil Cioran, și știm cu toții ce efect contaminant are Emil Cioran. Teofil Răchițeanu scrie jurnal ca și cum ar folosi fișe de lectură. E inautentic, fals, e Cioran second hand. Îmi pare rău să scriu lucrurile astea, melancolia diaristului poate fi reală, tristețile veridice, dar forma literară le compromite. În plus, fragmentele, efulgurațiile, n-au titanismul disperării originalului. Sunt subțirele, tânguioase, aproape ridicule: "Singur, singur, singur! Un dumnezeu al însingurării s-a închis în mine cu lacăte grele. Cine
LECTURI LA ZI by Iuliana Alexa () [Corola-journal/Imaginative/14082_a_15407]
-
condoloanțe". Acesta e numai debutul unei secvențe în care Tia Șerbănescu dezvoltă tot ce ține de rîsul negru, de rîsul legat de zonele tabu, între care și moartea. Este singurul mod în care moartea poate fi îmblînzită, pare să spună diarista. Viața ca o corectură (variațiune la Viața ca o pradă) pare un episod din biografia lui Victor Petrini din Cel mai iubit dintre pămînteni, cînd filozoful e trimis, din motive politice, la "munca de jos". La fel i se întîmplă
JE EST UN AUTRE by Ioana Pârvulescu () [Corola-journal/Imaginative/14359_a_15684]
-
autoarea (cu două romane publicate în anii '70 și două în anii '80) a fost nevoită să se mulțumească cu edificiul mai puțin pretențios și mai puțin cronofag al consemnării de jurnal. Prozatoarea Tia Șerbănescu este mult mai spectaculoasă decît diarista. Totuși paginile confesive au o mare calitate, prind cu destul firesc personajul cel mai greu de prins în cuvintele unui jurnal: timpul. Dacă n-ar fi decît sintagma "cadranul feței", pomenită de diaristă sau perceperea timpului în chip de Zburător
JE EST UN AUTRE by Ioana Pârvulescu () [Corola-journal/Imaginative/14359_a_15684]
-
Tia Șerbănescu este mult mai spectaculoasă decît diarista. Totuși paginile confesive au o mare calitate, prind cu destul firesc personajul cel mai greu de prins în cuvintele unui jurnal: timpul. Dacă n-ar fi decît sintagma "cadranul feței", pomenită de diaristă sau perceperea timpului în chip de Zburător. Cu toate acestea (și cu riscul de a greși) mizez fără ezitare pe romancieră. Nu e greu de observat că "femeia din fotografie" spune "eu" à contre coeur, că are inteligența de a
JE EST UN AUTRE by Ioana Pârvulescu () [Corola-journal/Imaginative/14359_a_15684]
-
lectură la un jurnal de Mircea Horia Simionescu I. M.H. Simionescu, Febra. Pe 408 pagini care se parcurg destul de anevoios, se fac însemnări din (aproximativ) un deceniu de viață: 1963-1971. Jurnalul începe cu o febră de 38 de grade a diaristului și se încheie, simetric, tot la temperatură ridicată, cu tezele din iulie. Posibil ca titlul să facă aluzie la o stare febrilă a autorului în toți acești ani, dar sensul rămîne imprecis, greu de descifrat. Autorul, după cum rezultă din notațiile
JE EST UN AUTRE by Ioana Pârvulescu () [Corola-journal/Imaginative/14337_a_15662]
-
la un dicționar (probabil lingvistic sau poate ortografic - obsesia pentru cuvinte, virgule, puncte etc. e evidentă) și la o a doua lucrare științifică, chiar mai puțin conturată, dar unde, vai, nu reușește să treacă de alcătuirea bibliografiei. Adevăratul scop al diaristului este altul: să facă ironii la adresa criticilor literari și să-i pună la încercare cu elucubrațiile lui, într-un cuvînt să-și bată joc de eforturile celor mai nobili dintre mînuitorii condeiului (o frustrare a filologului care nu poate fi
JE EST UN AUTRE by Ioana Pârvulescu () [Corola-journal/Imaginative/14337_a_15662]
-
pildă, Klam), jurnalul păstrează pentru noi, cei care n-am prins perioada respectivă decît ca șoimi ai patriei, date și fapte cutremurătoare. Cei trei F, foamea, frigul și frica sînt prezenți în tot jurnalul, chiar și sau mai ales cînd diaristul avea o poziție privilegiată, dovedind că e o pură utopie încercarea prozatorului de a evada în estetic: el transcrie pagini din M. de Montaigne, de pildă numai pentru impresia de tablou dată de frecvența utilizării lui y în franceza veche
JE EST UN AUTRE by Ioana Pârvulescu () [Corola-journal/Imaginative/14337_a_15662]
-
se confirmă și aici. Dintre toate jurnalele interbelice pe care le-am citit, indiferent de formula lor, numai la unul singur încă am avut aceeași convingere, că nu era destinat publicului: cel al lui Jeni Acterian. Nici unul dintre cei doi diariști nu a mai avut timp să-și ajusteze imaginea, pentru întîlnirea cu ochii străini. Ca și în cazul Jeni Acterian, și în cel al lui Lovinescu, posteritatea nu are decît de cîștigat din dezvăluirile "prea-omenescului". Căci nimic nu îți apropie
JE EST UN AUTRE - Seninătatea destrămată by Ioana Pârvulescu () [Corola-journal/Imaginative/14257_a_15582]
-
în timp real, biografismul cu dileme mai vechi sau mai noi, și colportajul alert. Ion Lazu focalizează în sute de ipostaze felia de viață ce i se arată în ilustra oglindă plimbată de-a lungul drumului, și în paralel, în calitate de diarist, este bucuros să-și exprime dinamica vieții interioare, hrănite din lecturi și proiectele propriilor cărți, amânate, eșuate sau trecute prin furcile caudine ale cenzorilor. Câștigându-și existența în mediul aspru, aproape ostil, (uman și natural) al șantierelor geologice, naratorul își
Geologul, antierou și scrib by Geo Vasile () [Corola-journal/Imaginative/11404_a_12729]
-
Filip și Adrian Munțiu, sub titlul Pagini de jurnal, în trei volume, anii 1923-1968, este un document al periplului autorului lui, dar și o imagine, fatalmente subiectivă, a lumii literare și artistice prin care a trecut. Aminteam, mai sus, că diaristul a fost contrariat de derapajele ori orientările unor colegi de generație. Nu se identifică deloc cu teoriile ,primitiviste" ale lui Mircea Eliade și Mircea Vulcănescu, la acesta, pe care, de altfel, îl socotește ,o mină de inteligență și genial într-
Centenar Petru Comarnescu by Iordan Datcu () [Corola-journal/Imaginative/11122_a_12447]