300 matches
-
tendința „de a transforma antifascismul în prosovietism". Sunt luări de atitudine care vorbesc despre „libertatea de spirit" a lui Fondane, neîntâlnită chiar la tot pasul în mediile intelectuale franceze antebelice, dominate de stângism. Dacă este să rezumăm sever problematica din Dicțiunea ideilor, sacrificând nuanțele, vom spune că ea gravitează în jurul raporturilor dintre idee și expresie. Teza unghiulară este aceea că ideile și expresia sunt indisociabile și toată demonstrația, în al cărei sprijin sunt convocați Valéry, Marcel Raymond, Vianu, G. Călinescu, Roland
Idee și expresie by Gabriel Dimisianu () [Corola-journal/Journalistic/6050_a_7375]
-
de arid ar fi terenul de manifestare, oricât de abstract. „Abstracțiunea, ne previne Mircea Martin, nu presupune obligatoriu recea neutralitate și, mai ales, nu exclude apartenența. Ideile sunt totdeauna ale cuiva." Și încă: „...tema pe care am numit-o a dicțiunii, a modului de construcție și de formulare ce face ideile recognoscibile și inconfundabile. Se înțelege că această dicțiune nu poate fi în cazul unui gânditor adevărat decât una personală". Mutată în teritoriul criticii literare discuția despre dicțiunea ideilor conduce la
Idee și expresie by Gabriel Dimisianu () [Corola-journal/Journalistic/6050_a_7375]
-
recea neutralitate și, mai ales, nu exclude apartenența. Ideile sunt totdeauna ale cuiva." Și încă: „...tema pe care am numit-o a dicțiunii, a modului de construcție și de formulare ce face ideile recognoscibile și inconfundabile. Se înțelege că această dicțiune nu poate fi în cazul unui gânditor adevărat decât una personală". Mutată în teritoriul criticii literare discuția despre dicțiunea ideilor conduce la aceleași concluzii. Pentru unii, observă Mircea Martin, contează „ce spune criticul și nu cum spune", deci ideile și
Idee și expresie by Gabriel Dimisianu () [Corola-journal/Journalistic/6050_a_7375]
-
numit-o a dicțiunii, a modului de construcție și de formulare ce face ideile recognoscibile și inconfundabile. Se înțelege că această dicțiune nu poate fi în cazul unui gânditor adevărat decât una personală". Mutată în teritoriul criticii literare discuția despre dicțiunea ideilor conduce la aceleași concluzii. Pentru unii, observă Mircea Martin, contează „ce spune criticul și nu cum spune", deci ideile și nu expresia, dar ei se află într-o iluzie. Sunt adevărate, sunt valabile judecățile unui critic dacă sunt expuse
Idee și expresie by Gabriel Dimisianu () [Corola-journal/Journalistic/6050_a_7375]
-
Cosmin Ciotloș Pentru Mircea Martin, dicțiunea ideilor pare să reprezinte în primul rând un concept teoretic și abia în al doilea titlul unei cărți proprii. Faptul e cum nu se poate mai ilustrativ pentru ceea ce înseamnă profesionalism în critica literară. Nu numai o sumă de virtuți
Semnal de alarmă by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/6164_a_7489]
-
nu admite reformulări. Iar când devine, pe spații mici, aluziv sau când folosește, în plin discurs academic, sugestia, putem fi siguri că n-o face cu trimitere la contingent. Despre acesta, atunci când vorbește, vorbește pe fără înconjur. Reeditându-și acum Dicțiunea ideilor, Mircea Martin e, cum spuneam, mai preocupat de concept decât de succes. Față de cuprinsul inițial, din 1981, al cărții, au apărut, de altfel, câteva modificări, care arată că, din punctul de vedere al autorului, conținutul nu e cel mai
Semnal de alarmă by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/6164_a_7489]
-
o consideră, în subsidiar, strict necesară. În plus, precedând cuvântul înainte la ediția întâi, și-a făcut loc în cea de astăzi un adevărat studiu, consistent inclusiv ca număr de pagini, care adâncește câteva din observațiile mai vechi referitoare la dicțiunea ideilor. Adâncește, adică sporește vehemența. Căci acum, datorită acestor noi precizări introductive, modalitatea de definire a conceptului nu pare să mai aibă neutralitatea din urmă cu aproape trei decenii. Dacă neutralitate o fi fost aceea. Căci nu-i exclus ca
Semnal de alarmă by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/6164_a_7489]
-
interne, să fi avut o oricât de discretă încărcătură polemică. Să se fi opus, așadar, de la bun început exceselor verbale de genul beției de cuvinte sau limbii de lemn. Iată cum sună paragraful final al postfeței de atunci (numită, ludic, Dicțiunea ideilor, un manifest în loc de postfață), păstrată în ediția de astăzi: „Se înțelege din tot ce am spus până acum că dicțiunea care ne interesează nu înseamnă pronunție neapărat festivă, ci răspicare firească, adecvare continuă. Nimic declamativ așadar, întrucât ceea ce se
Semnal de alarmă by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/6164_a_7489]
-
genul beției de cuvinte sau limbii de lemn. Iată cum sună paragraful final al postfeței de atunci (numită, ludic, Dicțiunea ideilor, un manifest în loc de postfață), păstrată în ediția de astăzi: „Se înțelege din tot ce am spus până acum că dicțiunea care ne interesează nu înseamnă pronunție neapărat festivă, ci răspicare firească, adecvare continuă. Nimic declamativ așadar, întrucât ceea ce se declamă e întotdeauna anterior declamației propriu-zise. Or, aici vorbim de concrescența ideii cu expresie. Nimic care să țină de o cosmetică
Semnal de alarmă by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/6164_a_7489]
-
răspicare firească, adecvare continuă. Nimic declamativ așadar, întrucât ceea ce se declamă e întotdeauna anterior declamației propriu-zise. Or, aici vorbim de concrescența ideii cu expresie. Nimic care să țină de o cosmetică fonologică sau de vreo gesticulație fotogenică. Am spus anume dicțiunea ideilor (nu a cuvintelor) spre a sublinia că actul expresiei, așa cum îl concepem, implică și punerea în pagină, și decupajul de ansamblu. Nu simpla formulare ori reformulare, deci, dar construcția și reconstrucția, încatenarea ideilor, emergența lor captată și călăuzită. Dicțiunea
Semnal de alarmă by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/6164_a_7489]
-
dicțiunea ideilor (nu a cuvintelor) spre a sublinia că actul expresiei, așa cum îl concepem, implică și punerea în pagină, și decupajul de ansamblu. Nu simpla formulare ori reformulare, deci, dar construcția și reconstrucția, încatenarea ideilor, emergența lor captată și călăuzită. Dicțiunea ideilor și nu retorica lor pentru că dicțiunea implică organicitatea și, dacă termenul nu e, cumva, prezumțios, trăirea." (p. 257) În rândurile acestea, ferme, dar calme, Mircea Martin tocmai încheia o frumoasă pledoarie pentru stil, înțeles esențial (și nu ornamental) ca
Semnal de alarmă by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/6164_a_7489]
-
sublinia că actul expresiei, așa cum îl concepem, implică și punerea în pagină, și decupajul de ansamblu. Nu simpla formulare ori reformulare, deci, dar construcția și reconstrucția, încatenarea ideilor, emergența lor captată și călăuzită. Dicțiunea ideilor și nu retorica lor pentru că dicțiunea implică organicitatea și, dacă termenul nu e, cumva, prezumțios, trăirea." (p. 257) În rândurile acestea, ferme, dar calme, Mircea Martin tocmai încheia o frumoasă pledoarie pentru stil, înțeles esențial (și nu ornamental) ca făcând corp comun cu ideea (și nu
Semnal de alarmă by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/6164_a_7489]
-
comentatori seduși de jargoanele scientiste ale momentului, îndeosebi, la vremea aceea, de cel al semioticii. Cerea deopotrivă, cu tact pedagogic, rigoare în demonstrație și eleganță în conducerea acesteia. Altfel stau lucrurile în ceea ce privește textul adăugat noii ediții (intitulat Din nou despre dicțiunea ideilor sau despre natural, artificial și autentic - în scris și în viață). Diferența de ton e imediat perceptibilă, polemistul devenind la răstimpuri sarcastic. Nemulțumirea distantă a lui Mircea Martin, pe care am văzut-o la lucru mai sus, va căpăta
Semnal de alarmă by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/6164_a_7489]
-
nu știu germană, nu mă sfiesc să afirm că traducerea este de un înalt nivel, atât semantic, cât și stilistic. „Nespecialistul" care se declară a fi George Guțu l-a citit cu atenție pe Cioran și i-a tradus inspirat dicțiunea ideilor, într-un mod care ne face să descoperim în text, la tot pasul, fraze și formulări la fel de reușite ca acelea din eseistica sa. Îl recunoști pe Cioran în aceste epistole redactate în germană, iar aceasta este, cred, dovada cea
Cioran necunoscut by Răzvan Voncu () [Corola-journal/Journalistic/6293_a_7618]
-
și a proiectului gustian de modernizare a satului. Și, totodată, o istorie instituțională a interbelicului autohton și a derivelor sale autoritare. O carte în care claritatea și seninătatea discursului se aliază cu o informație de primă mînă și cu o dicțiune a ideilor ce indică nu doar un expert, ci și un autentic intelectual critic. Alegerea școlii gustiene se dovedește relevantă atît ca principal laborator de formare a elitelor tehnocratice în vederea reformei sociale, cît și ca indicator al evoluției politicilor publice
Sociologia lui Dimitrie Gusti by Paul Cernat () [Corola-journal/Journalistic/4877_a_6202]
-
nici un caz cele de care ai pomenit! E obligatoriu ca un critic să fie inteligent și să aibă umor (deși știu că sînt cazuri care nu respectă... multe cazuri). - În ce constă pregnanța unui text critic: exactitate sau fascinație a dicțiunii? Adevăr sau expresivitate? Metodă sau libertate a asocierilor și disocierilor? - Fie nu există o singură „pregnanță”, fie „pregnanța” e o valoare de confluență, făcută din toate cele de mai sus; care nu văd de ce-ar sta într-o relație
Al. CISTELECAN: „Criticul nu-i doar o mașină de citit, ci și un stil, o fascinație, un seducător” by Iulian Bol () [Corola-journal/Journalistic/5098_a_6423]
-
Protopsaltul”, tineri inimoși conduși de lectorul Sabin Preda de la Facultatea de Teologie Ortodoxă. Prezentă în strană, cântarea liturgică întărește credința, stabilește comuniunea spirituală a fidelilor; adusă pe scena de concert, aceasta trebuie să dezvăluie, pe aceeași direcție, inclusiv valori privind dicțiunea, claritatea intonației îmbogățite de microtonii savuroase, de un colorit timbral ce rezultă dintr-o impostație firească a glasului. Intonarea sobră, dreaptă, monocromă, nu aparține duhului acestor cântări. Este motivul pentru care colaborarea cu psaltul Ioannis Arvanitis, invitat de onoare sosit
Momente inedite în sălile bucureștene de concert by Dumitru Avakian () [Corola-journal/Journalistic/5136_a_6461]
-
decât adresarea la scenă deschisă, marcată de implicite concesii făcute publicului. Frazele sunt întinse, foarte întinse, niciodată neclare însă, cu opriri și aprofundări frecvente, cu explicitări personale ale omenescului generic. Raicu nu dă impresia c-ar face vreo diferență de dicțiune între aceste eseuri în doi timpi și cărțile substanțiale (despre Labiș, despre Gogol) pe care le-a publicat înaintea exilului său din 1986. E o metodă sigură de a menține legătura cu țara, cum bine observă Vasile Popovici în prefață
Inimitabil by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/6511_a_7836]
-
absența, înserarea, modulările unui timp mitic, acestea sunt toposurile predilecte ale poetului, acele elemente ale figurației lirice care îi conturează un relief propriu, într-o rostire elegiacă, ce-și interzice tonalitatea retorică, amplitudinea timbrului, asumându-și, în schimb, modulația reținută, dicțiunea solemnă și o poetică a elipsei, prin care nerostitul dobândește o pondere și o valoare semnificativă în raport cu ceea ce e spus sau scris. Retranșat în propriile viziuni ca într-o geografie simbolică fabuloasă, angajat cu fervoare elegiacă în exigențele autoscopiei, poetul
Melancolii în palimpsest by Iulian Bol () [Corola-journal/Journalistic/4747_a_6072]
-
așa cum s-a afirmat, o poziție a spiritului pur în relațiile sale antagonice cu lumea fenomenală cred că ar fi o exagerare. Oricît se străduiește acesta în unele texte a se detașa, a se articula cu o severitate caracteristică a dicțiunii, avem a face aici cu o mixtură între spirit și materie, cu o plasmă în care poeta își poate înscrie mai convenabil confesiunile. Între postura spiritualilor și cea a hileticilor, spre a apela la conceptele gnostice, se află o zonă
Relațiile cu transcendența by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/5684_a_7009]
-
dimoviene. Autorul nu rămâne, nici în aceste compuneri „pe o temă dată”, prizonierul formulei consacrate. Sumarul conține 13 secvențe - cifră deloc întâmplătoare, căci o întâlnim și în sumarul volumului anterior, Dialectica vârstelor (1977) -, reprezentând tot atâtea decupaje din scenariul consacrat. Dicțiunea poetică dimoviană rescrie (sunt tentat să spun și eu, ca și editorul, postmodern) textul folcloric, oferindu- ne o demonstrație de măiestrie literară, defel disonantă în contextul poeticii „ultimului Dimov”. Dacă facem abstracție de planul epic, de sorginte folclorică, și această
Ultimul Dimov by Răzvan Voncu () [Corola-journal/Journalistic/4490_a_5815]
-
a ei. Nu avem de-a face cu un lirism „vetust” sau „anacronic”, inaderent la actualitate, ci cu o permanentă actualizare a „vechiului” în interiorul unei meditații foarte personale despre melancolia trecerii. Discursul poetic elegiac, de o elevație impecabil strunită a dicțiunii, aparține unui autor îmbibat de cultură; subtilitatea reflecției și complexitatea viziunii nu exclud nici autenticitatea, nici intensitatea, chiar patosul disperat al vibrației subiective, de-a dreptul paroxistice la final - prin efect de acumulare - în rememorarea morții celor din jur: „dar
Poezia ca bio-Biblio-grafie by Paul Cernat () [Corola-journal/Journalistic/3508_a_4833]
-
pe care le pot orchestra aceștia sunt mai degrabă nesemnificativi. Vizionarismul său e străin de convenția vizionarismului. (Iar Al. Cistelecan și Ion Pop au dreptate, pe coperta a patra, să vorbească despre un regim „informat de sacru”, respectiv despre o „dicțiune marcat ritualică”). Poetul acumulează, absoarbe cuvinte și se lasă locuit de ele. Ceea ce, oricum, tot la o retorică imnică ar fi condus, chiar și în absența intenției. Așa însă, se poate reflecta asupra compoziției aparte a acestor poeme. Majoritatea, spuneam
Originalitatea vintage by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/3414_a_4739]
-
așadar, văzut atât ca râvnită, voluptuoasă performanță plastică (ut pictura poesis), cât și ca ,incantație divină", îl îndrituiește pe Mihai Moșandrei să simtă prezența zeilor în reveria copilului-poet. Atunci când știe să evite stilul luxuriant al cavalerului Marino sau nefireasca, artificioasa dicțiune dannunziană, autorul se impune prin darul de a vizualiza și a descrie grafic sau pictural, ritmând partituri de o avântată senzualitate verbală. Ca orice artist cu toate simțurile în alertă, nu pregetă să abordeze teme aparent banale (,Trup de Veneră
O restituire by Geo Vasile () [Corola-journal/Journalistic/10961_a_12286]
-
grupaj de poeme, în mare parte inedite, și care ,abia acum se publică integral, și în formă definitivă" (în ciuda fatalelor greșeli de tipar, corectate cu pixul), vom spune că atunci când păstrează echilibrul între retorică - relatare inteligentă, elaborată și tropul poetic - (dicțiune revelatorie, emoționantă), Gheorghe Izbășescu este un poet de raftul întâi. Preluând titlul unui cunoscut text juvenil eminescian, el își prefațează călătoria finală, introducându-l în scenă pe ,Fercheșul bidiviu al lungilor nopți de insomnie/ cu ochi halucinați ca două explozii
Poeme în limbaj alcalin by Geo Vasile () [Corola-journal/Journalistic/11027_a_12352]