131 matches
-
respirat. Numai că, de data asta, masca lui Logan nu mai avea iz de Carmol. Isobel se mișca lent, În sus și-n jos, Împungând carnea umflată cu un deget acoperit de două mănuși, făcând observații detaliate și metodice pe dictafonul ei. Iubițelul - Brian - mergea după ea ca un cățeluș dement. Labagiu cu păr umflat. Inspectorul Insch se evidenția din nou prin absență, folosindu-se de conștiința Încărcată a lui Logan ca să nu vină, dar procurorul și legistul de rezervă se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1999_a_3324]
-
atunci când nu arată că are mai mult de patruzeci și șase, ca să nu mai vorbim de cincizeci? Erau câteva fapte simple pe care le putea verifica înainte de a întreprinde vreo acțiune. Cu o hotărâre bruscă, se întoarse la birou, apucă dictafonul și începu: "Către Secția arhivă, Ministerul Apărării, Washington, D.C. Stimate domn, Vă rog să-mi trimiteți cât mai urgent posibil dosarul personal din timpul războiului mondial. Am făcut parte..." Explică în detaliu, căpătând încredere pe măsură ce continua. Memoria îi era clară
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85100_a_85887]
-
Evidență a Nașterilor din Chicago Illinois: "M-am născut pe 1 iunie 1922 în orașul Daren, Illinois. Vă rog să-mi trimiteți cât mai urgent certificatul de naștere ", dictă el. O sună pe domnișoara Pearson și îi dădu înregistrarea de la dictafon. - Verificați aceste adrese, o instrui el scurt. Cred că trebuie plătită o mică taxă. Aflați cât, anexați ordine de plată și trimiteți ambele scrisori par avion. Se simți satisfăcut de sine când fata ieși din birou. N-avea sens să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85100_a_85887]
-
din bandă. Chiar și asta nu era un secret pentru ea, din moment ce-o spusese cu voce tare, de auzise și el. Dar era singurul lucru pe care el nu trebuia să-l spună cu voce tare. Dacă existau dictafoane care înregistrau convorbirea, era mai bine să împărtășească acest secret în tăcere. Deci, în afara acestui aspect, îi expuse totul în câteva cuvinte. Chiar înainte ca el să termine, fata se așeză într-un fotoliu și-și mușcă buzele, vizibil dezamăgită
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85122_a_85909]
-
cu spatele discret și, fără nici o tragere de inimă, îmi scot ceasul. Apoi, ușor stângace, mă aranjez pe canapea, încercând să nu-mi strivesc prețiosul BlackBerry. Am văzut regula că n-ai voie cu echipament electronic. Și i-am predat dictafonul. Dar trei ore fără BlackBerry ? Pe bune, dacă intervine ceva important la birou ? Dacă e o urgență ? Și nici măcar n-are sens. Dacă chiar îi interesează ca oamenii să se relaxeze aici, ar trebui să-i lase să-și țină
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2362_a_3687]
-
e, spune cu dispreț. Ned, ea e ! Vino-ncoa’ ! — E aici ! A ieșit ! — Ea e ! Aud glasuri de peste drum și, spre groaza mea, mă trezesc că apar alți nu știu câți ziariști care se grăbesc spre porțile noastre, cu aparate foto și dictafoane. Ăștia de unde au mai răsărit ? — Domnișoară Sweeting. Angus Watts, Daily Express. Tipul cu ochelari negri își ridică spre mine microfonul. Aveți vreun mesaj pentru tinerele din ziua de azi ? — Chiar vă face plăcere să spălați wc-urile? intervine altcineva, vârându-mi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2362_a_3687]
-
de produse, încât pur și simplu nu știu ce să aleg. Sunt, însă, câteva lucruri esențiale pe care trebuie neapărat să le cumpăr. Așa că clichez pe un scaun ergonomic rotitor, cu tapiserie roșie ca să se asorteze cu iMac‑ul meu, plus un dictafon care scrie cuvintele direct în computer. După care mă trezesc că adaug o clamă foarte cool de oțel care îți ține hârtiile în timp ce scrii, un set de dosare laminate de prezentare - care or să‑mi fie foarte folositoare - și un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1997_a_3322]
-
aminte doar cum a venit și și-a băgat nasul la mine În dormitor. Nu-i deloc de mirare că a fost atât de al naibii de interesat. Cred că și-a luat și notițe, Încontinuu. Cred că avea chiar și un dictafon În buzunar. Iar eu, pur și simplu... i-am deschis larg ușile. Iau o gură mare de schnapps și mă cutremur. N-am să mai am niciodată Încredere În nici un bărbat. Niciodată. — Dar părea atât de drăguț ! zice Lissy Îndurerată
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2128_a_3453]
-
se Întoarcă la Glasgow. Jemima e absolut stupefiată. — Emma, nu-mi vine să cred. Ai avut tot timpul informațiile astea ? Sigur e ceva foarte interesant. Trebuie să fie. Păcat că nu știm mai multe. Expiră frustrată. N-ai avut un dictafon la tine sau așa ceva, nu ? — Evident că n-am avut ! spun pufnind În râs. Era o Întâlnire ! Ce, tu te duci cu dictafonul la... În clipa În care Îi zăresc expresia, amuțesc. Nu te cred. — Nu Întotdeauna, zice ea, ridicând
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2128_a_3453]
-
foarte interesant. Trebuie să fie. Păcat că nu știm mai multe. Expiră frustrată. N-ai avut un dictafon la tine sau așa ceva, nu ? — Evident că n-am avut ! spun pufnind În râs. Era o Întâlnire ! Ce, tu te duci cu dictafonul la... În clipa În care Îi zăresc expresia, amuțesc. Nu te cred. — Nu Întotdeauna, zice ea, ridicând din umeri defensiv. Doar dacă cred că mi-ar putea fi de vreun... Oricum. N-are nici o importanță. Ideea e că ai suficiente
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2128_a_3453]
-
acolo și care să mă mustre, căci locul nu există. De aceea lăsațimă să o spun clar, Locul pe care îl descriu se află în mine.) Aici îmi încep povestirea despre Biblia lui Gustave Doré. O voi rosti într-un dictafon marca Sony MZN 710. Când va deveni carte, ea va fi împodobită cu ornamente și miniaturi minunate. Sper că această carte va fi gata la timp pentru marea sărbătorire a lui Doré, spre eliberarea mea și spre cinstirea lui Gustave
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1873_a_3198]
-
zise și mama. Undeva, la început, vreau să se tipărească mulțumiri, pentru toți cei care au ajutat la realizarea acestei cărți. Și pentru Gustave Doré. Dacă Biserica suedeză va hotărî să participe cu fonduri la tipărire, trebuie pomenită și ea. Dictafonul pe care îl folosesc se numește Sony MZN 710. Nici acest lucru nu trebuie trecut sub tăcere. Dacă voi, cei care faceți cartea, socotiți vreodată că mă îndepărtez de la subiect, puteți să treceți fără nici o grijă peste acea bucată. Sau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1873_a_3198]
-
lângă școala din Avabäck. Și despre Scrisoarea pe care mi-a scris-o tata. Vă rog să fiți necruțători! Tot ce este de prisos trebuie să dispară. O carte trebuie, de bună seamă să trateze numai subiectul ei! Dacă opresc dictafonul și pe urmă îl pornesc din nou, se aude un pocnet. Acesta, desigur, nu trebuie să apară în forma scrisă. Vocea mea se modifică de la o zi la alta. Uneori e mai limpede, alteori mai întunecată; în unele zile vorbesc
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1873_a_3198]
-
urcat pe bicicleta lăcuită în albastru, spunând: Transmite-i salutări inginerului silvic! Da, în treacăt fie spus, vi s-a comunicat dumneavoastră, colaboratorilor mei, cum s-a ajuns să încercăm să facem împreună această carte? Chiar adineauri, înainte să pornesc dictafonul, stăteam lângă fereastră și priveam întreaga zonă: cei șapte kilometri de pantă în care râul Ava și-a săpat valea lui întortocheată, lacurile pe care se scurg șirurile de bușteni, fermele înșirate de-a lungul drumului numit Svångremmen sau Svältbältet
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1873_a_3198]
-
absenței. Lipsa nu este ceva care are de-a face cu amintirea și care revine când și când, raportându-se la anumiți stimuli. Adevărata lipsă este constantă, este temeiul existenței noastre. Dar cum poți vorbi despre asemenea lucruri într-un dictafon fără să-i rănești de moarte pe toți cei pe care i-ai iubit în viața ta? Prin urmare, aș dori să pot vorbi despre lipsă fără să pătez câtuși de puțin, de pildă, amintirea iubitului meu tată, care hotărâse
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1873_a_3198]
-
și-au golit conținutul, precipitațiile propriu-zise, peste zona muntoasă din Västerbotten, peste munții înalți din nord, Sulo, muntele Ammar și Nasa. Când ajung aici, nu le-au mai rămas decât învelișurile umede și lăbărțate. Așadar stau culcat pe spate, iar dictafonul mi se odihnește pe piept. Mă simt mult mai sigur când stau culcat decât când sunt așezat. Este important să te simți în siguranță. Ceea ce trebuie să spun acum nu face parte din lucrurile care se spun ușor. Nu știam
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1873_a_3198]
-
Curtea gospodăriei era înconjurată cu tufe de soc, de liliac și de păducel. A adus din grajd un cal de călărie brun-închis, pe care l-a înșeuat. Apoi s-a urcat pe el. într-o mână ținea frâul, în cealaltă dictafonul. Și în vreme ce translatoarea traducea cu grijă fiecare cuvânt pe care-l spunea, el călărea încet, înainte și înapoi, prin fața noastră. în timp ce alcătuia discursul, călărea, iar în vreme ce călărea, crea. în momentul acela am înțeles că harul scriitorului este un dar pentru
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1873_a_3198]
-
de la particular, într-o adâncă simpatie, spre ceea ce este general și odată terminată, îl dezvăluie nu numai pe cel care a realizat-o, ci și pe cel care o va primi. Uneori călărea, ca să spun așa, în gol. Atunci cobora dictafonul spre spinarea calului, strângând din buze și încruntându-și fruntea. Cu toate că aceasta era doar o demonstrație de creație, o probă fără valoare durabilă, voia în mod clar s-o facă cât mai bine. Unde mă aflam eu însumi la vremea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1873_a_3198]
-
luă o mică pauză. Călări către un tufiș, lăsând calul să pască câteva frunze proaspete, verzi, după care își reluă călăritul pe pietrișul din fața noastră. Ce a gândit studentul Wolfgang Neuler, dintr-un sat de lângă Lübeck, a spus el în dictafon, ce a gândit acel fiu al unui simplu învățător de țară când a participat cu mândrie la marea ardere de cărți din Piața Operei? Poate că și-a zis: Acum distrugem spiritul uman în cea mai condensată formă a lui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1873_a_3198]
-
de toți! Las pradă focului operele complete ale lui Heinrich Heine și Heinrich Mann, tipărite la Berlin, Leipzig și München, cu dreptuti de reproducere, cu tot! Strittmatter a părut să adreseze ultimele fraze mai curând sie însuși și calului decât dictafonului. Nu, pe Dumnezeu, el nu se va preta la compunarea acelui discurs! Scriitorii se pretează la orice. Acesta este cel mai mare defect al literaturii. Dar el se va proteja și nimeni nu va putea să-l folosească. Scriitorii care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1873_a_3198]
-
împăiată pe masa de scris. Era destul de mică, probabil un pui. în ultima vreme am simțit adesea ceva ce amintește de senzațiile lui Manfred în fața scrisului. Cele mai bune idei sunt cele pe care nu le voi spune niciodată în dictafonul Sony MZN 710. Existența mea ca om al muzeului, cea mai fericită perioadă din viața mea, acea formă de existență care a avut cel mai profund conținut, s-a sfârșit brusc și aproape umilitor. Totul a fost din propria mea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1873_a_3198]
-
făcut este să o închei, spunând ce-a mai rămas de spus până la sfârșitul fericit. Cei care mi-au comandat-o au spus că nu trebuie să fie prea lungă, căci vor intra și ilustrațiile. Pe urmă îmi va lipsi dictafonul. Dar, oricum, am avut cu cine să vorbesc. Manfred Marklund a fost trimis la Spitalul Central. Eva nici nu se aștepta la altceva. Deunăzi ședeam din nou pe piatra mea, jos, la marginea drumului, și așteptam autobuzul de Åmlid. în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1873_a_3198]
-
mai bine această carte, în vreme ce rostesc cuvânt după cuvânt, mă gândesc adesea la moarte. Ea este ceva supărător și de cele mai multe ori definitiv. Robia morții este cea mai mare povară a creației. între mine și moarte stă de fapt numai dictafonul Sony MZN, care, cu o răbdare de nedescris, înmagazinează tot ce spun. Dacă apăs de două ori pe clapeta din dreapta, atunci revine la ceea ce am spus mai devreme și-mi dovedește că am spus-o cu adevărat. Ceea ce s-a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1873_a_3198]
-
spus-o cu adevărat. Ceea ce s-a rostit în treacăt rămâne pentru întotdeauna. în aceste momente mă gândesc adesea la Erwin Strittmatter - nu neapărat la demnitatea simplă cu care se ținea pe spinarea calului și la capacitatea de a manevra dictafonul, ci aud în adâncul meu regulile pe care el le stabilise pentru creația artistică nemuritoare: Alternează frazele scurte cu unele lungi! Amestecă psalmul curat, înalt, cu conversația cotidiană! Lasă gândul filosofic să se întrevadă ici și colo, în spatele fabulei cotidiene
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1873_a_3198]
-
nouă carte? Voi studia doar ediția originală, spun eu. Pentru mine însumi. Ediția de lux, în legătură de marochin. Și mi-a mai rămas încheierea propriu-zisă. Apoi i-am spus acele lucruri pe care apoi aveam să le rostesc în dictafon, cuvânt cu cuvânt, și Manfred a ascultat cu ochii larg deschiși. Buzele i se mișcau necontenit, ca și cum și el, la rândul lui, rezuma totul în articole potrivite. Lucram la uzina de termoficare din Uppsala, am spus eu. în cea mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1873_a_3198]