155 matches
-
d i s c u r s u l u i și, de aceea, solicită antrenarea noțiunilor descriptive împrumutate, de cele mai multe ori, de la teoria enunțului. V. diafonie, dialog, discurs raportat, eterogenitate, intertextualitate, polifonie. MOESCHLER - REBOUL 1994; CHARAUDEAU - MAINGUENEAU 2002. RN DIDACTICISM. Termenul didacticism desemnează caracterul pe care îl pot avea unele tipuri/forme de discurs, altele decît cele destinate a instrui, a transmite cunoștințe, într-un cadru instituționalizat. Astfel, se poate vorbi despre o tentă didacticistă atunci cînd în diverse tipuri
[Corola-publishinghouse/Science/84947_a_85732]
-
s c u r s u l u i și, de aceea, solicită antrenarea noțiunilor descriptive împrumutate, de cele mai multe ori, de la teoria enunțului. V. diafonie, dialog, discurs raportat, eterogenitate, intertextualitate, polifonie. MOESCHLER - REBOUL 1994; CHARAUDEAU - MAINGUENEAU 2002. RN DIDACTICISM. Termenul didacticism desemnează caracterul pe care îl pot avea unele tipuri/forme de discurs, altele decît cele destinate a instrui, a transmite cunoștințe, într-un cadru instituționalizat. Astfel, se poate vorbi despre o tentă didacticistă atunci cînd în diverse tipuri de discurs
[Corola-publishinghouse/Science/84947_a_85732]
-
științifice, definițiile, exemplele etc., moduri/structuri discursive la care enunțătorul apelează cu intenția, implicită sau explicită, de a instrui, de a transmite cunoștințe prin care să modifice statutul destinatarului în ceea ce privește credințele, atitudinile, comportamentul, acțiunile. Situațiile discursive în care se insinuează didacticismul sînt variate, de la discursul mediatic, atunci cînd modurile descriptiv și narativ glisează spre explicativ, la anumite categorii literare (literatura pentru copii), pînă la contexte cotidiene. În a n a l I z a d i s c u r s
[Corola-publishinghouse/Science/84947_a_85732]
-
este preocupat de surprinderea nuanțelor conceptuale care ar trebui folosite în construcția noilor tipuri de eroi; astfel, considerând ca imperativă „necesitatea eroului romantic revoluționar”, el constată falsa incompatibilitate a romantismului cu realismul, semnalând, totodată, că depășirea schematismului personajelor și a didacticismului situațiilor, prin care se „înlocuiesc oamenii cu difuzoarele”, se poate realiza numai odată cu includerea „trăsăturilor afective și spirituale” (sensibilitate, inteligență, imaginație), „asemănătoare [...] cu cele pe care le dezvăluia romantismul trecut”, în varianta sa „progresistă”. Începând cu anii ’60, din critica
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287610_a_288939]
-
o impresie neuitată, chiar din primele momente ale intrării lui în scenă"25. Deși circumscrie de fiecare dată cu claritate, tema sau temele nuvelei pe care o studiază și evidențiază trăsăturile definitorii ale eroilor reușește să nu alunece într-un didacticism fie el chiar academic: "Ghiță e, deci, complex fără să fie neadevărat. E ca o apă tulbure în care Lică, bun cunoscător de oameni, aruncă mereu momeala"26. Lucrarea dedicată scriitorului șirian pune în evidență subtilități deosebite ale criticului care
by Steliana Brădescu [Corola-publishinghouse/Science/1060_a_2568]
-
aceeași. Noi recunoaștem în această afirmație nu atât o adeziune la "energismul" artistic, cât mai degrabă opțiunea evidentă pentru eroul de factură tragică, așa cum îl va defini teoria literară a secolului al XX-lea. Că eșecul prin alunecarea acestuia în didacticism sau schematism moralist va însoți, adeseori, construcția eroului gândit ca înălțător sau sublim, asta e cu totul altceva. 6.2. Între tragic și dramatic: periplu în proza slaviciană Perioada în care Slavici își publică lucrările în revistele sau la editurile
by Steliana Brădescu [Corola-publishinghouse/Science/1060_a_2568]
-
prisos (1924) sunt două din cele mai "așezate" lucrări din ultima etapă de creație a scriitorului, scrise, asemenea tuturor celorlalte, într-o notă de sfătoșenie. Critica a catalogat atmosfera acestor opere finale ca fiind apăsătoare și a acuzat scriitorul de didacticism, eticism ș.a. Aceste două texte se sustrag însă acestei încadrări restrictive. Mesajul e categoric unul de factură morală, dar el nu are nimic ostentativ. Feliile de viață" sunt tăiate cu grija celui decis să ofere mai puțin o lecție, cât
by Steliana Brădescu [Corola-publishinghouse/Science/1060_a_2568]
-
sceptic, așa cum deseori a fost calificat, însă deloc rigid în planul estetic, Z. supune criticii curentul cel mai raționalist, clasicismul, ce reprezenta, potrivit antinomiei utilizate, „omul vechi”. Eseistul respinge dogmatismul clasic, stilul vorbit, pe înțelesul tuturor, claritatea, ideea de perfecțiune, didacticismul, caracterul vetust al genurilor strict delimitate. Pentru el, Malherbe, Vaugelas, Boileau au avut rolul de „vrednici jandarmi literari”. Clasicii francezi și mai ales urmașii lor (Ernest Renan, André Maurois) au parte de adevărate (nu întru totul îndreptățite) execuții literare. Totuși
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290712_a_292041]
-
întreaga luptă contra criticii integratoare își pierde pentru noi valoarea strict principială, păstrându-și-o în schimb pe cea polemică, orientată într-un sens foarte exact, anume împotriva criticii indiscutabil marginale, așa cum este nu o dată ilustrată de diferitele modalități ale didacticismului, pozitivismului și scientismului steril.”1 În 1945, Cornel Regman publica în „Revista Cercului literar” din Sibiu (nr. 3/ 1945Ă articolul intitulat O imagine unificatoare asupra clasicilor, comentând, firește, Clasicii noștri, cartea lui Vladimir Streinu apărută cu doi ani înainte. Articolul
Un senior al spiritului VLADIMIR STREINU Eseu critic by TEODOR PRACSIU, DANIELA OATU () [Corola-publishinghouse/Science/91676_a_92909]
-
și-o mai cenzurează: „Neconcludente ni se par argumentele în virtutea cărora Eminescu este decretat „poet dificil” - și dealtfel tot ce spune Vladimir Streinu despre Eminescu (Legenda Luceafăruluiă e scris fără convingere și originalitate, nu însă și fără o umbră de didacticism.” 2 Peste mulți ani, tăiosul Cornel Regman 3 comentează sarcastic, pe dimensiunile a trei pagini de carte, rațiunile organizării primelor două volume ale ediției îngrijite de George Muntean și intitulate Pagini de critică literară (titlul studiului său: Vladimir Streinu și
Un senior al spiritului VLADIMIR STREINU Eseu critic by TEODOR PRACSIU, DANIELA OATU () [Corola-publishinghouse/Science/91676_a_92909]
-
slăbiciune trecătoare a economiei, o simplă depresiune cum au mai fost atâtea În trecut, ci manifestarea economică a unei răsturnări mai vaste, care pune sub semnul Întrebării concepția despre lume și care influențează ansamblul țărilor lumii (Didier, 1994, p. 46). Didacticismul și numeroasele „acte de caritate” promovate de unele guverne postdecembriste - cum sunt: creșterea irațională a salariilor, reducerea normelor de producție, scăderea producției fizice - au constituit un veritabil „cal troian” al economiei, având ca efect imediat deformarea eticii muncii și perpetuarea
[Corola-publishinghouse/Science/2241_a_3566]
-
Copii, Padova, 1982, precum și de Asociația Scriitorilor din București). Nota dominantă a scrierilor din această categorie este o îmbinare foarte personală de calități poetice (fragmentar, textele au valențe estetice de poeme în proză), mesaj simbolic generos, fără a cădea în didacticism, și o paletă largă de tonalități narative, perspectiva fiind asumată din unghiuri diferite de naratori neconvenționali: copii, tinere fete, întrupări terestre ale miticelor ondine ori sirene, extratereștri cu simțiri pământene. Uneori aceste narațiuni inocente, perfect circumscrise genului, trimit spre realități
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289295_a_290624]
-
simpatică. Încât, la sfârșitul emisiunii, Adrian Copilul Minune părea un om cumsecade, la locul lui, drăguț, care nu înțelege ce are lumea cu el, în vreme ce Pruteanu făcea o figură de apărător al adevărului suprem, puțin inadecvată. Deci, nu sunt pentru didacticisme, pentru aroganțe inutile, sunt pentru mai mult umor, pentru mai mult discernământ, pentru un pic de educație. A.V. Sunteți o figură singulară în cultura română. Ați scris cărți foarte importante, ați lucrat în diplomație, dar nu v-ați dărâmat
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1452_a_2750]
-
realist căruia i se suprapune unul de tip fantastic, ce se amplifică obsesiv și o împinge pe protagonistă, o tânără violonistă transfugă în Elveția, spre o tentativă de sinucidere. T. reușește să transmită fiorul unui eșec fără să uzeze de didacticismul specific scrierilor pe această temă. Cu Scara de incendiu (1982) și Semicerc (1984), primele volume ale unui ciclu întrerupt, scriitorul abordează din nou romanul unui destin, de această dată politicul marcând condiția individului: cariera lui Andrei Jinga suferă două sincope
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290271_a_291600]
-
istorică. A introdus treptat în povestire termeni de specialitate cum ar fi arheologie, preistorie, secol, Epoca Fierului, Antichitate, Ev Mediu, structură socială, dinastie, formațiuni politice etc. nu neapărat și cu explicațiile corespunzătoare. În fond, ceea ce se reproșează pedagogilor, acuzați de didacticism, este ambiția de a explica la tot pasul. Eliberat de imperativele politice sau ideologice, ca și de rigorile școlare, autorul s-a văzut nevoit să-și atragă cititorul. Axioma didactică pe care s-a construit demersul său este aceea că
Didactica apartenenţei : istorii de uz şcolar în România secolului XX by Cătălina Mihalache [Corola-publishinghouse/Science/1404_a_2646]
-
among Adolescents, vol. A: Description, Edition Körber-Stiftung, Hamburg, 1997, pp. A87-A89. 313 Această ipoteză, pe care Roger Chartier o deduce din opera lui Louis Marin vizând, ce-i drept, o epocă mai veche ne ajută să înțelegem mai bine rosturile didacticismul rigid care guvernează adesea cărțile școlare sau literatura pentru copii. Vezi Roger Chartier, Lecturi și cititori în Franța Vechiului Regim, traducere de Maria Carpov, Editura Meridiane, București, 1997, p. 12. 314 Mioara Caragea, Biografia memoriei, postfață la José Saramago, Toate
Didactica apartenenţei : istorii de uz şcolar în România secolului XX by Cătălina Mihalache [Corola-publishinghouse/Science/1404_a_2646]
-
Giovanni Pascoli, Ada Negri, volumul Poeți italieni moderni, apărut în 1907, adunând mai toate aceste tălmăciri), dar și din cea franceză (Alfred de Musset, Victor Hugo ș.a.). Și cu veleități de prozator, în scrierile lui, mărunte, îmbibate de sentimentalism și didacticism (Nuvele, 1899), cultivă portretul, tratat când grațios-banal, ca într-o litografie, când în tonuri îngroșate, întunecate. O serie de profiluri de scriitori români, publicată în „Revista nouă”, reține prin informații și mai puțin prin comentarii. Antieminescian vechi, Ț. nu își
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290184_a_291513]
-
care reconfigurează Încă o dată maniera În care intelectualii maghiari le priveau pe țărăncile românce. Deși este evident că sursa folosită era articolul lui Nagy Ferenc XE "Ferenc" , Kőváry ține să distrugă toată poezia romantică a predecesorului său, Înlocuind-o cu didacticismul pedant și nesuferit al omului de știință, care traduce până și inefabilul farmec feminin În formulele prozaice ale explicației cauzale. Științificitatea pozitivistă, noua muză a secolului al XIX-lea, se inserase deja În dispozitivul receptor al imaginarului, reînvățându-i pe intelectualii
[Corola-publishinghouse/Science/2263_a_3588]
-
cu broderii bogate, la gât poartă salbe din monede de argint, iar de brâu au atârnate, În față și În spate, două catrințe. Le plac În mod deosebit cizmele roșii. Alăturând explicația științifică și observația empatică, Îmbinând căldura reprezentării cu didacticismul descrierii, Szilágyi XE "Szilágyi" ilustrează o nouă manieră de percepere a feminității românești, pe care o putem numi „de factură etnografică”, adică una foarte modernă. Chiar dacă nu atinge gradul de implicare În universul celuilalt pe care Îl presupune perspectiva antropologică
[Corola-publishinghouse/Science/2263_a_3588]
-
de onorabilitate, de câte vicii și crime e în stare protipendada bucureșteană. Deși știe să adiționeze destul de abil scene din varii medii, să găsească detalii sugestive, să dea uneori substanță caricaturală adecvată unor chipuri, schematismul etic este evident, contrastele apăsate, didacticismul - obositor. Sunt tare obișnuite ale literaturii vremii, pe care romancierul nu le poate ocoli. Bunăoară, iubirii dintre un tânăr boier și o fată de proveniență umilă i se împotrivesc intrigi urzite monstruos, tenebrele pândesc pretutindeni, intervin mereu omoruri, răsturnări spectaculoase
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285923_a_287252]
-
se măsoare cu viața bărbătească, proaspătă de la țară care dă năvală în orașul Londra pentru a distruge și a fi distrusă" (31). Așa arată umilii care nu vor moșteni niciodată pământul, condamnați pe vecie de o ideologie totalitară. Un asemenea didacticism la London nu poate decât să servească senzaționalului (care în acest loc este fundamental discursiv) ca scop: să-l sperie de moarte pe cititor asemenea unui jurământ pe lucrurile sfinte. Dar eforturile lui London nu se limitează la pasajele discursive
[Corola-publishinghouse/Science/84971_a_85756]
-
ontologică a credinciosului botezat cu Biserica nu poate fi comparată cu nici o altă relație, menținută prin contract ori asociere de interese. Când subiectivismul individualist ne ancorează conștiința religioasă în prezent, atunci nu este deloc greu să emani pretutindeni un sufocant didacticism. Este foarte ușor să-ți imaginezi că ceea ce suflețelul tău a descoperit în ortodoxie reprezintă întreg potențialul ortodoxiei și singurul lucru de care cel de lângă tine are, la rândul său, nevoie. Spre marea noastră fericire, ortodoxia bimilenară a Bisericii are
[Corola-publishinghouse/Science/1881_a_3206]
-
cazul marii poezii, instituția modernă a criticii confirmă, nu o dată, profunda singurătate a conștiinței auctoriale (D.T. Suciu). Comentariile secunde despre intenția textului rămân parazite și atunci când lămuresc, trădează și atunci când transmit aparența unor noi înțelesuri. Arareori explicația nu decade în didacticism, iar limbajul erudiției nu devine recenzia anacronică a unor imagini moarte. Și în cazul Scripturii, sau poate mai ales al ei, problema interpretării pe care exegetul vrea s-o rezolve are câteva aspre contururi. Relația dintre text și Cuvânt a
[Corola-publishinghouse/Science/1881_a_3206]
-
vom afla pe Cioran interogîndu-l, aproape inchizitorial, pe "Demiurgul cel rău". Însemnările lui Cioran de la sfîrșitul anului 1928 și începutul lui 1929, descoperite de noi în arhiva lui Relu Cioran și inedit publicate 107, cu toată simplitatea și evidentul lor didacticism, formulează în mare parte tema autorului, nucleul dur de obsesii care vor fi reiterate în publicistică și în cărțile deceniului patru. Textele acestea sînt ale unui scriptor ce intră în scenă ca un actor dezabuzat, încruntat și care face semne
Cel de-al treilea sens by Ion Dur [Corola-publishinghouse/Science/911_a_2419]
-
care a viețuit, propunându-se ca o veritabilă „carte de recitire” a tot ce cuprinde semnificativ vasta bibliografie asupra prozatorului, Scriitorul și umbra (1995), eseu consacrat lui Sorin Titel, impune ca dominantă relația dintre autor și propriul său text. Refuzând didacticismul critic și privind opera printr-o lentilă livrescă, R. se oprește asupra temelor (naștere și moarte, inocență, singurătate, suferință) și a simbolurilor (casa, circul, călătoria). Următoarele cărți, dedicate lui Marin Preda (1996) și lui Liviu Rebreanu (1997), schițează un nedisimulat
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289079_a_290408]