115 matches
-
aspecte picarești” (G. Călinescu), imaginează un conflict în lumea pestriță a periferiei bucureștene. Ca și în romanele Jidovul cămătar. Moldova și Bucovina (1863), Un funcționar sinucis. Fratele și sora (1873), se supralicitează foiletonistic intriga amoroasă, elementele senzaționale, arsenalul sentimentalist și didacticist. Se remarcă totuși, ca la mai toți romancierii mijlocului de veac XIX, buna intuiție și adecvarea câtorva scene de moravuri, a unor portrete în tușă satirică. Scriind și roman istoric, P. transpune în Bucur, istoria fundării Bucureștilor (1858) idei unioniste
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288750_a_290079]
-
XVe Congrès International des Sciences Historiques, Bucarest, 10-17 août 1980, Actes IV (1), Editura Academiei R.S.R., București, 1982, pp. 442-444. În spațiul ex-socialist, "limba de lemn" a sistemului a complicat o dată în plus comunicarea, făcând și mai dificilă depistarea barbarizărilor didacticiste. 1 Legea nr. 10 din 31 iulie 1990, "privind proclamarea zilei naționale a României" constă, de fapt, în două propoziții: "Se proclamă 1 Decembrie ziua națională a României" (art.1) și se abrogă H.C.M. nr. 903/1949, prin care se
Didactica apartenenţei : istorii de uz şcolar în România secolului XX by Cătălina Mihalache [Corola-publishinghouse/Science/1404_a_2646]
-
neutre" strict supravegheate de aparatul de "metodiști desexuați" (fetele nu aveau voie să poarte pantaloni, cercei, inele, brățări, parfum, fard), acapararea divertismentului școlar pentru a reduce timpul liber și a impune corvoada suplimentară (participarea la coruri omagiale, la activități umoristice didacticiste, la activități sportive care culminau cu Daciada, la festivaluri așa-zis artistice precum Cântarea României, ori la diverse defilări și vizite) și, în fine, transformarea elevilor în "capacități de producție", dovedită principala direcție, care presupunea practica în îndeplinirea unor planuri
by Gelu Teampău [Corola-publishinghouse/Science/1113_a_2621]
-
excepție - zeci de pagini, deopotrivă de sobre și reconfortante, în revista de critică teologică Predania. Mai ales între anii 1940-1950, Dumitru Stăniloae își disputa prioritățile între Telegraful român și munca la Filocalie. Firește, compromisurile era vizibile. Unii adoptau o stilistică didacticistă, grăbită sau improvizată; alții sacrificau prea multe pagini unor contingențe minore ale istoriei. La aceasta se adaugă, în cazul fiecărui autor, o anumită vulnerabilitate față de legea de atracție gravitațională a istoriei: virajul spre extremismul politic în cazul lui Nae Ionescu
[Corola-publishinghouse/Science/1881_a_3206]
-
socotite matrice ale formării și împlinirii „noii” personalități a omului. Autorul se adresează cu predilecție unei anumite categorii de cititori, similară ca vârstă, psihologie și comportament cu personajele pe care le imaginează, mai toate oameni tineri, intenția fiind adesea vădit didacticistă. Protagoniștii din romanele Ora șase (1960), Anii tineri (1961), Navetiștii (1974) sau din culegerea de nuvele Vântul de seară (1962) ș.a. sunt concepuți ca modele de conduită. Tot în ciclul romanelor formării se poate încadra și Jean, fiul lui Ion
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290168_a_291497]
-
al epocii - degringolada unuia dintre cele două partide de guvernământ. Dar accentul nu cade pe acțiune, ci pe analiza psihologică. Efectuată cu mijloace oarecum învechite, din perspectiva naratorului omniscient, aglomerând comentariile mentale ale eroilor și explicitarea meticuloasă, chiar cu iz didacticist, a comportamentelor și exprimărilor, analiza sfârșește prin a da impresia de cerebralitate excesivă, de uscăciune. Totuși, interioritatea personajelor se conturează clar, conferindu-le viabilitate. Conservator & C-ia, reprezintă o treaptă superioară în evoluția scriitorului, ca și în aceea a genului
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286704_a_288033]
-
culturală”. Redactor-șef este Const. V. G. Grigorescu. Publicație de interes local, N. apelează la „cărturarii satelor și orașelor” pentru „o luminare a tuturor problemelor ce interesează opinia publică”. Lipsită de un program clar, revista are un caracter eclectic: tradiționalistă, didacticistă, cultivând valorile rurale autohtone, pe de o parte, deschisă spre universalitate și modernism, cel puțin la nivelul expresiei, în ceea ce privește procedeele stilistice, pe de altă parte. Rămâne o publicație democratică, nefiind afectată de expansiunea dreptei și de impactul neosămănătorismului intolerant asupra
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288378_a_289707]
-
cel al elevului; trebuie ca acesta să poată zice: pricep, pătrund, lucrez, mă instruiesc.” În etapa psihopedagogică a adolescenței, respectiv de la 15 la 18 ani, Rousseau sugerează că mult mai benefică pentru adolescent ar fi autoeducația prin autoreflexivitate, în detrimentul învățării didacticiste: Este neîndoielnic că dobândești noțiuni mai lămurite și mai sigure învățând singur lucrurile, decât aflându-le de la altul. Procedând astfel, nu te deprinzi a-și supune judecata fără discuție autorității altuia; apoi, dobândești mai multă iscusință în a descoperi raporturile
Istoria pedagogiei : educaţia între existenţă şi esenţă umană by Mihai VIȘAN, Mihaela MARTIN () [Corola-publishinghouse/Memoirs/101000_a_102292]
-
amintit J. Dewey, susținător a unei concepții pedagogice pragmatice a acțiunii, prin care se insista asupra valorificării experienței de viață a elevului și tânărului, concepție inserată la nivelul proiectării pedagogice. Opțiunea pragmatică reliefează o replică dată concepției herbartiene a modelului didacticist, opțiune care anticipează modelul proiectării curriculare. Dintr-o altă ordine de idei, trebuie amintită concepția filosofică evoluționistă a lui H. Bergson - cel care a inițiat pedagogia creativității și care era convins că educația este rezultatul evoluției unui elan creator, fapt
Istoria pedagogiei : educaţia între existenţă şi esenţă umană by Mihai VIȘAN, Mihaela MARTIN () [Corola-publishinghouse/Memoirs/101000_a_102292]
-
datorat îndeosebi ideilor vehiculate de acest profund cunoscător al problematicii și sufletului țărănesc, dar și limbii cu iz popular, de o savoare aparte, în care sunt compuse aproape mai toate scrierile sale. Având un pronunțat caracter moralizator și fiind ușor didacticiste, acestea se încadrează obiectivelor culturalizatoare ale Astrei. Multe dintre lucrările sale au fost publicate în calendarele populare ale vremii, ale căror rubrici de „învățătură și petrecere” erau semnate întotdeauna de D. Cele mai multe lucrări publicate aici, ca și altele, inedite, le-
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286696_a_288025]
-
motive culturale, mitologia națională și cea universală (Poemul Yggdrasill). Spiritualizat, lirismul se vrea sobru și direct, încălzit de patosul participării, de tensiunea ideilor și de flacăra dragostei (chiar dacă uneori poemele sunt compuse, și acum, în stil de discurs declarativ sau didacticist). O particularitate esențială a poeziei lui I. este aptitudinea de a cânta pe mai multe „coarde”, împletind dezinvolt și inegal socialul cu intimitatea, civismul cu lirismul, notația peisagistică cu cea ontologică. A tradus din opera lui Pușkin, Lermontov, Lev Tolstoi
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287638_a_288967]
-
grijă să evidențieze "pregătirile ritmice" ale studenților. O cauză ar fi neimplicarea membrilor redacțiilor în viața organizațiilor politice. Nici responsabilii UASC nu intervin în acest sens, nu publică în reviste. Unele articole sunt în sfera afirmațiilor generale, au o tentă didacticistă. Revista Dialog acordă o prea mare atenție "problemelor de formare culturală". Viața Politehnicii cuprinde prea multe aspecte, dar nu insistă asupra coordonatelor majore ale activităților organizațiilor. Ponderea textelor cadrelor didactice este prea mare. Nici organele de partid nu întreprind analize
[Corola-publishinghouse/Science/84949_a_85734]
-
și comprehensivă. Nu avem pretenția că am găsit formula ideală, dar credem că termenii de mai sus prind ceva din personalitatea - greu reductibilă la o unică formulă - a criticului. Și monografistul său, Serafim Duicu, după o minuțioasă analiză didactică și didacticistă a operei, ezită să ne dea necesarul portret final. Se lansează, în schimb, într-o serie de fastidioase justificări și explicații: "...investigația noastră este prima și ea trebuie să ducă, în primul rând, la cunoașterea cât de cât adecvată a
Un senior al spiritului VLADIMIR STREINU Eseu critic by TEODOR PRACSIU, DANIELA OATU () [Corola-publishinghouse/Science/91676_a_92912]
-
eseuri critice precum și un volum: Pagini de critică literară, Marginalia, Eseuri, Editura Fundațiilor Regale, ". G. Călinescu admite concesiv reticent: Poetul a scris și eseuri, interesându-se de problema criticei, atingând felurite puncte de estetică poetică." Divinul critic încheie cu sfaturi didacticiste: În aplicări, eseistul va avea de reexaminat unele opinii prea cordiale ori prea reticente, precum va trebui să-și corecteze stilul oficios." Optica rămâne neschimbată în Compendiu. Șerban Cioculescu a fost prietenul de o viață al lui Vladimir Streinu. O
Un senior al spiritului VLADIMIR STREINU Eseu critic by TEODOR PRACSIU, DANIELA OATU () [Corola-publishinghouse/Science/91676_a_92912]
-
și a unor metode de acțiune practică,fundamentate Însă pe o nouă concepție filozofică, umanistă, În esență, pe ideea unității dintre teorie și practică, dintre școală și viață, dintre cunoaștere și acțiune. În general, pentru „școala modernă”, metodele tradiționale sau didacticiste, bazate pe comunicarea directă, ex cathedra, pe argumentarea demonstrațiilor etc. cu toată valoarea lor pozitivă care le-a asigurat un loc binemeritat În istoria școlii, prezintă numeroase neajunsuri și rămâneri În urmă față de cerințele și nivelul la care a ajuns
[Corola-publishinghouse/Science/2051_a_3376]
-
și practica pedagogică de actualitate. O primă clasificare are În vedere un criteriu istoric, de raportare a metodelor la cerințele de ieri și de astăzi ale Învățământului, departajându-le În două grupe: - metode vechi, denumite și „tradiționale” sau „clasice”, „dogmatice” ori „didacticiste”, În esență cele care fac apel la comunicarea directă, În curs de transformare și ele, și - metode noi sau „moderne”, expresie a celor mai recente inovații pedagogice, În esență centrate pe elev, pe activitatea și dezvoltarea personalității acestuia. Adoptând această
[Corola-publishinghouse/Science/2051_a_3376]
-
curs de transformare și ele, și - metode noi sau „moderne”, expresie a celor mai recente inovații pedagogice, În esență centrate pe elev, pe activitatea și dezvoltarea personalității acestuia. Adoptând această diviziune, Robert Lafon (1963) subdivide metodele vechiîn: - metode așa-zis didacticiste - verbale prin excelență, centrate pe memoria reproductivă și lipsite de interes pentru elev; - metode atractive - bazate de obicei pe utilizarea jocului, fără să țină seama de efortul necesar Învățării; - metode așa-zis intuitive - fundamentate pe observarea lucrurilor și fenomenelor concrete
[Corola-publishinghouse/Science/2051_a_3376]
-
și „metode globale” (Flexman, Matheny, Brown). Călăuziți după criteriul sugerării activității științifice, M.N. Skatkin și I.Is. Lerner, Împart metodele de predare În ilustrative, de problematizare, de cercetare. În a sa Philosophie de l’éducation, J. Leif (1974) distinge metode: didacticiste, atractive, interogative, intuitive și active. O clasificare În funcție de dezvoltarea istorică a metodelor a dat naștere la trei categorii: metode obiective, metode verbale și metode practice (Okoñ, 1974). Reluând o idee mai veche, Întâlnită la J.A. Comenius și I.Fr. Herbart
[Corola-publishinghouse/Science/2051_a_3376]
-
crize de identitate; bonurile de ordine se eliberează până la numărul 7, însă Veterinarul decide că programul policlinicii nu poate începe decât cu posesorul bonului 8, care nu fusese repartizat nimănui etc. În schimb, dramele lui I. accentuează dimensiunea moralizatoare, chiar didacticistă, a conflictului. Nu suntem îngeri (reprezentată în 1975 la Teatrul Mic din București), inițial piesă-metaforă, transformată ulterior într-una realistă, după mărturisirile autorului („La început a fost proiectul unei piese scurte: un director general primește în audiență un ins care
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287570_a_288899]
-
să mediteze la modelul pe care îl oferă aceste predici. R.D.M.: Orice întâlnire cu Steinhardt, cu opera lui, este, cred, deschizătoare de minte și e un contact cu o sursă clară, nepervertită a unei teologii neconstrânse de limite "academice" sau didacticiste, așadar a unei teologii pentru omul concret de astăzi. E adevărat că pentru mulți teologi, cu o formație strict de specialitate, poate fi dificil să intre în universul lui Steinhardt, care cere o minimă pregătire literară, filosofică sau estetică, pentru
by Adrian Vasile SABĂU [Corola-publishinghouse/Science/984_a_2492]
-
intelectualizare și rafinament al versului într-o vreme când dogma oficială în materie de creație literară împingea majoritatea poeților conformiști la compuneri plate, narativ-expozitive, neavenite estetic. B. era, într-un fel, un nonconformist în sânul conformismului. Insuficiența fondului poemelor - deseori didacticist, convențional, simplist - era compensată în parte de vigoarea formală. În fabulele sale, al căror limbaj „este când familiar, când purist, când bălțat cu neologisme și barbarisme anume așezate, în vederea efectului” (Șerban Cioculescu), poetul, „scăpărător de vervă” (D. Micu), surprinde nu
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285879_a_287208]
-
tematic: proză istorică și de aventuri, legende eroice, basme și alegorii. Excelează în proza scurtă, prezentată uneori în foileton. Textele se înscriu în registrul fantastic și alegoric, precum și în cel naturalist și modernist, nelipsind, în același timp, o anume notă didacticistă. Lirica se încadrează stilistic într-un registru larg, de la poezia clasică (G. Coșbuc, Al. Vlahuță) la cea neoromantică ori simbolistă sau la genuri „minore” (precum fabula, epigrama etc.). Dimensiunea teoretică este absentă. Articolele de fond, prezente în fiecare număr, dezbat
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289194_a_290523]
-
de la poezia clasică (G. Coșbuc, Al. Vlahuță) la cea neoromantică ori simbolistă sau la genuri „minore” (precum fabula, epigrama etc.). Dimensiunea teoretică este absentă. Articolele de fond, prezente în fiecare număr, dezbat teme morale, sociale, politice, culturale, practicând un discurs didacticist asupra problemelor abordate. Sunt publicate versuri de Vasile Militaru, Petre Dulfu, Maria Pană, alături de aceștia aflându-se I. Gr. Periețeanu, Ilie Marin, S. Prunculeț, George Silviu, Ioan I. Ciorănescu, Elena Farago, Radu Boureanu, Victor Ion Popa. Aici apare poemul Lumânările
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289194_a_290523]
-
trăiesc frustrările, obsesiile, eșecurile, dezamăgirile, singurătatea, devitalizarea, resemnarea, într-un cuvânt, drama, în zece scene cotidiene disparate, toate grupate sub semnul celor zece porunci. O astfel de organizare nu foarte originală a materiei epice, cu un alarmant potențial tezist și didacticist, nu constituie o premisă de lectură din cale afară de optimistă. Cei care vor trece de această prejudecată, vor avea însă numai de câștigat. Pentru că, din fericire, cititorul are șansa să uite ideile preconcepute chiar de la primele rânduri ale cărții: "Are
Decalogul nefericirii by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/9699_a_11024]
-
interferență documentarului cu ficțiunea. A consultat arhive cu documente istorice, a încercat să-și formuleze textul pe alocuri în dialect berlinez, renan etc.... Rezultatul acestor strădanii este discutabil, nu neapărat în sensul negativ al termenului. Chiar dacă tonul moralizator și intențiile didacticiste se fac pe alocuri simțite, nu acesta este elementul care deranjează. Și nici absența ironiei sau autoironiei, care ar fi putut salva unele istorioare de nedorită lor asemănare cu pasaje dintr-un manual de istorie. De fapt, autorul mărturisește în
Günter Grass si "Secolul său" by Rodica Bin () [Corola-journal/Journalistic/17616_a_18941]