181 matches
-
Noul Testament (Historiae Testamenti Veteris et Novi), o culegere de douăzeci și patru de epigrame, compuse fiecare din trei hexametri (adică tristicha: grupuri de trei versuri): redactate într-un stil prețios și concis, acestea rezumă episoade biblice și urmau să aibă funcția de didascalii, probabil în maniera lui Prudențiu din Dittocheon. Opt din aceste epigrame reiau episoade din Vechiul Testament care sunt puse în paralel cu episoadele neotestamentare corespunzătoare (de exemplu: păcălirea Evei și Buna-Vestire a Mariei; Noe care ia toate animalele pe arca sa
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2080_a_3405]
-
producției de până atunci a lui Ș. Dintre ele, cel mai valoros text, cel mai cunoscut rămâne Căruța cu paiațe, evocare cu o construcție inteligentă (sunt mobilizate zeci de personaje, procedee precum cel al „teatrului în teatru” ș.a., cu importante didascalii și autocomentarii, călăuzitoare pentru regie și interpreți) a traseului biografic și artistic al lui Matei Millo. Pactul de autenticitate factologică al evocării nu este riguros, ci mai degrabă lax, dar efectele acestei licențe sunt benefice, adevărul istoric e uneori nesocotit
STEFANESCU-6. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289908_a_291237]
-
Vechiul și din Noul Testament (Historiae Testamenti Veteris et Novi), o culegere de douăzeci și patru de epigrame, compuse fiecare din trei hexametri (tristicha: grupuri de trei versuri); redactate într-un stil concis, acestea rezumă episoade biblice și urmau să aibă funcția de didascalii, probabil în maniera Dittocheon-ului lui Prudentius. Opt din aceste epigrame reiau episoade din Vechiul Testament pe care le pun în paralel cu episoadele neotestamentare corespunzătoare (de exemplu: păcălirea Evei și Buna-Vestire a Mariei; Noe care ia toate animalele pe arca sa
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2079_a_3404]
-
și sistematizat membrilor comunității creștine. Jean Daniélou notează în legătură cu aceasta: „Hipolit inaugurează o exegeză structurală a textelor scripturistice în creștinism. Acest lucru pare să coincidă cu o epocă în care Vechiul Testament, în ansamblul său, ocupă în liturghie, în predică, în didascalia creștină un loc pe care nu l‑a cunoscut înainte. Alături de Origen, Hipolit marchează trecerea de la o epocă în care tradiția orală era esența învățăturii creștine, la o epocă a Cărții, deopotrivă sub forma Vechiului și a Noului Testament. La
[Corola-publishinghouse/Science/2074_a_3399]
-
4.16 : éd. H.G. Opitz, Athanasius Werke, vol. 2.1. Berlin, 1940, pp. 1-45. Atanasie, De synodis Arimini in Italia et Seleuciae in Isauria, cap. 5, 2 : éd. H.G. Opitz, Athanasius Werke, vol. 2.1, Berlin, 1940, pp. 231-278. Atanasie, Didascalia cccxviii patrum Nicaenorum, vol. 28, col. 1641 : PG 28, col. 1637-1644. Atanasie, Epistula ad episcopos Aegypti et Libyae, vol. 25, col. 557 ; 592 : PG 25, col. 537-593. Atanasie, Historia Arianorum, cap. 46, 3 ; 62, 2 ; 67, 3 ; 70, 4 ; 71
[Corola-publishinghouse/Science/2074_a_3399]
-
menționată: Ut episcopus gentilium libros non legat, haereticum autem pro nécessitate temporis („Episcopul să nu citească lucrările păgânilor, iar pe ale ereticilor, pentru necesitățile de moment”). Este vestitul „Canon 5”, considerat de unii teologi ca având aceeași autoritate ca și Didascalia. 25. „Statuta...”, ed. cit., „Prefatio” și paragrafele 4, 6. 26. Despre originea aristocratică a episcopilor din Galia secolului al VI-lea găsim detalii la H.G.J. Beck, The Pastoral Care of Souls in South-East France During the Sixth Century, Gregorian University
Teoria generală a curriculumului educațional by Ion Negreț-Dobridor () [Corola-publishinghouse/Science/2254_a_3579]
-
9, 13, passim, V, 54, 62, passim, VI, 12, 21, passim; Dicț. esențial, 638-645; Ghițulescu, Istoria, 65-73; Nae Antonescu, Scriitori și reviste din perioada interbelică, Iași, 2001, 211-224; Adela Hagiu, Roman și mit la Camil Petrescu, Iași, 2001; Cipriana Petre, Didascalia în opera lui Camil Petrescu, Cluj-Napoca, 2001; Popa, Ist. lit., I, 680-687; Anton Adămuț, Ce nu este metoda lui Camil Petrescu, CL, 2002, 12; Săndulescu, Memorialiști, 200-203. L.H.
PETRESCU-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288780_a_290109]
-
teatru antropologic și ca teatru-imagine a acestei dramaturgii, unde proiectarea în spațiu, specifică genului dramatic, se slujește de elementele iconice ale metaforelor, strâns aderente la situație, scenă, tablou, intrigă, semnificații mitice și simbolice, stabilind o dinamică interioară abil slujită de didascalii și profund teatrală. Analiza aprofundată a „misterului păgân” Zamolxe, de pildă, dezvăluie noutatea piesei de debut, concepută ca o parabolă ceremonială și politică de actualitate, unde substratul mitic primordial se împletește organic cu o concepție modernă originală asupra tragicului. Definirea
MODOLA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288201_a_289530]
-
N-aș vrea să exagerez. Aceasta e miraculoasa aventură a metalelor. Ciudățeniile sunt bine venite numai dacă se potrivesc contextului”. „Miraculoasa aventură a metalelor trebuie să fie mai Întâi istoria erorilor ei. Punem o frumoasă bizarerie și, pe urmă, În didascalia Însoțitoare, spunem că e falsă. Până una-alta, e acolo, cititorul se dă În vânt, pentru că vede că și marii oameni băteau câmpii, ca și el”. Povestii o experiență ciudată pe care o avusesem pe cheiul Senei, nu departe de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2112_a_3437]
-
continuă discursul cu o decizie profetică, ce semnalizează bine convingerea că slujirea Cuvântului trebuie făcută întâi de toate fără a ceda în fața oricărui compromis. Cel puțin, în această mare semnificație, trebuie citit și vestit Cu-vântul sine glossa, fără acea didascalie ideologică care aruncă asupra lui o perdea interpretativă care apasă și limitează: „Dimpotrivă, refuzăm categoric: să fim slujitorii celor mari ai acestei lumi, primind favoruri din partea lor și susținând interesele lor tulburi; să fim slujitori ai idolilor societății moderne: banul
Măgarul lui Cristos : preotul, slujitor din iubire by Michele Giulio Masciarelli () [Corola-publishinghouse/Science/100994_a_102286]
-
și cazul fecioarelor, a căror existență în Biserica secolelor II și III, înainte de apariția monahismului, este atestată de multe documente. Dar noi știm că văduvele nevoiașe erau ajutate de către comunitate și că femeile repudiate erau și ele asistate. Într-adevăr, Didascalia, în traducerea siriană, dar și în reelaborarea grecească a Constituțiunilor Apostolice scrie, în privința văduvelor tinere, că ele nu pot fi primite în ordinul ecleziastic al văduvelor din cauza vârstei lor, dar că vor fi ajutate dacă se vor afla în nevoie
Divorţaţi "recăsătoriţi" : practica Bisericii primare by Henri Crouzel S.J. () [Corola-publishinghouse/Science/100979_a_102271]
-
sau acceptați de rivalul său său, papa Calixt, cu adulterul sau a doua căsătorie după divorț nu este deloc evidentă. Pentru a putea exprima o judecată, îi reproducem pasajul: După astfel de îndrăzneli, acest șarlatan (Calixt) stabilește împotriva Bisericii o didascalie, învățând ceea ce urmează: primul a avut ideea de a acorda oamenilor tot ceea ce procură plăcere, zicând că ar fi iertat toate păcatele. Dacă vreunul comite păcat, spunea, până când aparține unei alte comunități (literal: care se reunește cu o altă persoană
Divorţaţi "recăsătoriţi" : practica Bisericii primare by Henri Crouzel S.J. () [Corola-publishinghouse/Science/100979_a_102271]
-
nu vorbește de căsătorie, nici de digamie atunci când respinge clericul care a luat o văduvă, sau o divorțată, sau o prostituată, etc.: deci, în acest caz nu se poate conchide dacă este sau nu este un digamos. În privința pasajului din Didascalia pe care Cereti îl citează succesiv și care numără printre văduve pe cea care a fost separată de soț dintr-o cauză care nu este moartea, privește femeile singure care trebuie să fie susținute de Biserică, dar care nu pot
Divorţaţi "recăsătoriţi" : practica Bisericii primare by Henri Crouzel S.J. () [Corola-publishinghouse/Science/100979_a_102271]
-
alergați cu bucurie la Biserică. Ea este gloria voastră. Altfel ce scuză vor invoca în fața Domnului cei care nu se adună în ziua Domnului pentru a asculta Cuvântul vieții și pentru a se bucura de hrana dumnezeiască care durează veșnic?» (Didascalia apostolorum). Ziua odihnei La fel ca odinioară sâmbăta, duminica este zi de odihnă. De ce Biserica ne cere ca în prima zi a săptămânii - pe lângă participarea la celebrarea euharistică - să renunțăm la activitățile noastre obișnuite? Aceasta o face din mai multe
Micul catehism pentru familie by Christoph Casetti () [Corola-publishinghouse/Science/100995_a_102287]
-
liberă, eterogenă, fundată pe amalgamarea unor elemente diverse, mai ales dramatice"140. Printre acestea, la loc de frunte se situau pantomima, dialogul, muzica, jocurile de scenă, toate întrerupând textul literar sau venind în completarea anumitor idei și asemănându-se cu didascaliile textului dramatic. Deși din cele o sută cincizeci de cărți cuprinzând satirae menippeae pe care le-a alcătuit Varro s-au păstrat doar fragmente (Un Ulise și jumătate, Beți cu măsură, Cine fuge de ai săi fuge departe), un lucru
Parodia literară. Șapte rescrieri românesti by Livia Iacob () [Corola-publishinghouse/Science/1021_a_2529]
-
dramatice reunește evenimentele scenice, petrecute sub ochii spectatorului, și evenimente relatate de către personaje (dialogul dramatic are și o funcție narativă); cele două serii de întâmplări configurează subiectul piesei prin alăturarea a două dimensiuni temporale: prezentul dramatic (timp/durată precizată în didascalii) și trecutul actualizat în discursul personajelor (timp/durată anterioară, „povestită“ de către personaje) - planul discursului dramatic, reliefând conflictele, confruntările de idei dintre personaje - planul convențiilor teatralității - limbajele scenice (nonverbale), specifice artei dramatice (joc scenic al actorilor, vestimentație, decor, recuzită, sunet, lumini
Şi tu poţi lua 10 la BAC! Ghid complet pentru probele de limbă, comunicare şi literatură română by Mioriţa Baciu Got, Rodica Lungu, Ioana Dăneţiu () [Corola-publishinghouse/Science/1365_a_2894]
-
chiar și în poezia epică sau în proza scurtă. - Genul dramatic este caracterizat printro dublă temporalitate: timpul ca moment obiectiv/ca durată a acțiunii scenice (un prezent al timpului dramatic, dând impresia de viață în plină desfășurare) este precizat în didascalii și reprezentat prin limbaje scenice (decoruri: seară/dimineață, vară/toamnă; „îmbătrânirea“ personajelor etc.), iar timpul subiectiv este numit ori sugerat în dialogul/în monologul personajelor (relativizare a timpului dramatic, care multiplică planurile temporale ale acțiunii prin evocarea unui timp trecut
Şi tu poţi lua 10 la BAC! Ghid complet pentru probele de limbă, comunicare şi literatură română by Mioriţa Baciu Got, Rodica Lungu, Ioana Dăneţiu () [Corola-publishinghouse/Science/1365_a_2894]
-
se adaugă elemente/modalități de expresie specifice artei teatrale, spre a deveni un spectacol. Viziunea despre lume, ideile, concepțiile, sentimentele scriitorului dramatic sunt obiectivate prin intermediul personajelor, al acțiunii scenice și al modalităților spectacolului. Discursul direct al scriitorului se limitează la didascalii - text nonliterar cu funcții pragmatice care are rol directiv în montarea spectacolului. Creația dramatică este o formă de artă sincretică, având un dublu sistem de semnificare (dualitate semiotică): discursul dramatic (dialogurile și monologurile rostite pe scenă) și limbajele scenice (forme
Şi tu poţi lua 10 la BAC! Ghid complet pentru probele de limbă, comunicare şi literatură română by Mioriţa Baciu Got, Rodica Lungu, Ioana Dăneţiu () [Corola-publishinghouse/Science/1365_a_2894]
-
pe scenă) și limbajele scenice (forme nonverbale, specifice, de semnificare: jocul scenic al actorilor, decorul, recuzita, fundalul sonor, jocul de lumini etc.). 3.3.1. Opera dramatică. Discursul dramatic Opera dramatică însumează textul literar propriuzis (discursul dramatic), paratextul reprezentat de didascalii (cuprinzând lista de personaje și precizările care însoțesc numele acestora, indicațiile scenice propriuzise și notațiile privind unitățile compoziționale - acte, scene, tablouri) și metatextul alcătuit din elementele spectacolului dramatic (ansamblul mărcilor particulare ale artei dramatice: regie, scenografie - decor, cos tume, recuzită
Şi tu poţi lua 10 la BAC! Ghid complet pentru probele de limbă, comunicare şi literatură română by Mioriţa Baciu Got, Rodica Lungu, Ioana Dăneţiu () [Corola-publishinghouse/Science/1365_a_2894]
-
barieră în calea iubirii. 6. În scena citată, caracterizarea directă a eroilor se realizează în indicațiile scenice, din perspectiva dramaturgului (această dăruire exaltată a ei), ori în replicile altui personaj (— Tu, imprudentă...)./ Caracterizarea indirectă vizează comportamentul, gestica, mimica, precizate în didascalii (tulburat [...] o privește totuși cu un zâmbet neînduplecat), precum și ideile formulate de personaje, limbajul lor, relațiile dintre ele: MARIA: Suntem oa meni... putem greși; GELU: [...] am văzut că totuși se poate trăi fără tine... timp de trei ani? 7. În
Şi tu poţi lua 10 la BAC! Ghid complet pentru probele de limbă, comunicare şi literatură română by Mioriţa Baciu Got, Rodica Lungu, Ioana Dăneţiu () [Corola-publishinghouse/Science/1365_a_2894]
-
tine... timp de trei ani? 7. În textul dramatic citat, indicațiile scenice au rolul de a dirija jocul actorilor, prin precizarea elementelor paraverbale și nonverbale ale discursului [MARIA (înnebunită de durere/exasperată)]. 8. O trăsătură a genului dramatic este prezența didascaliilor, prin care se precizează elemente ale spectacolului teatral. Deși în număr redus, indicațiile scenice apar și în fragmentul citat: tulburat de această dăruire exaltată a ei, o privește totuși cu un zâmbet neînduplecat. O altă particularitate a genului este structurarea
Şi tu poţi lua 10 la BAC! Ghid complet pentru probele de limbă, comunicare şi literatură română by Mioriţa Baciu Got, Rodica Lungu, Ioana Dăneţiu () [Corola-publishinghouse/Science/1365_a_2894]
-
încât numai când totul ia sfârșit spectatorul conștien ti zează caracterul iluzoriu al „realității“ scenice. 6. În scena citată, caracterizarea indirectă vizează numele eroilor (dramaturgul Samuel Beckett și personajul absent din piesa Așteptândul pe Godot), comportamentul, gestica, mimica precizate în didascalii (Godot: Pe umărul lui Samuel Beckett/Smiorcăinduse); de asemenea, trăsăturile de caracter pot fi sugerate și prin ideile formulate de personaje, prin limbajul lor, prin relațiile dintre ele. De exemplu, afirmația lui Samuel Beckett - Cel mai important lucru e să
Şi tu poţi lua 10 la BAC! Ghid complet pentru probele de limbă, comunicare şi literatură română by Mioriţa Baciu Got, Rodica Lungu, Ioana Dăneţiu () [Corola-publishinghouse/Science/1365_a_2894]
-
7. În textul dramatic citat, indicațiile scenice au rolul de a dirija jocul actorilor, prin precizarea elementelor paraverbale și nonverbale ale discursului [Samuel Beckett (Privind stânjenit în jur, șoptind); Godot (Mirat, agitat)]. 8. O trăsătură a genului dramatic este prezența didascaliilor, prin care se precizează elemente ale spectacolului teatral. Deși în număr redus, indicațiile scenice apar și în fragmentul citat: Cei doi se îmbrățișează. O altă particularitate a genului este predominanța dialogului dramatic, ca mod principal de expunere. Fragmentul citat este
Şi tu poţi lua 10 la BAC! Ghid complet pentru probele de limbă, comunicare şi literatură română by Mioriţa Baciu Got, Rodica Lungu, Ioana Dăneţiu () [Corola-publishinghouse/Science/1365_a_2894]
-
Ruscanu, tatăl lui Gelu. Ca prezență scenică, eroul asupra căruia se focalizează spectacolul se definește mai ales prin prezență scenică și discurs. Prima apariție a lui Gelu Ruscanu (actul I, scena III) este însoțită de un portret inițial schițat în didascalii: „Gelu e un bărbat ca la 27- 30 de ani, de o frumusețe mai curând feminină, cu un soi de melancolie în privire, chiar când face acte de energie. Are nervozitatea instabilă a animalelor de rasă. Privește totdeauna drept în
Şi tu poţi lua 10 la BAC! Ghid complet pentru probele de limbă, comunicare şi literatură română by Mioriţa Baciu Got, Rodica Lungu, Ioana Dăneţiu () [Corola-publishinghouse/Science/1365_a_2894]
-
surprinse prin constructul dramatic - monodrama -, prin discursul scenic (monolog aproape imposibil de structurat în acte, tablouri, scene) și prin asocierea diverselor limbaje scenice, de la comic și ironic la liric și tragic. Motivarea artis tică a acestor opțiuni este formulată în didascalii: Ca orice om foarte singur, Iona vor bește tare cu sine însuși, își pune întrebări șiși răspunde, se comportă, tot timpul, ca și când în scenă ar fi două personaje. Se dedublează și se „strânge“, după cerințele vieții sale interioare și tre
Şi tu poţi lua 10 la BAC! Ghid complet pentru probele de limbă, comunicare şi literatură română by Mioriţa Baciu Got, Rodica Lungu, Ioana Dăneţiu () [Corola-publishinghouse/Science/1365_a_2894]