181 matches
-
nu vorbește de căsătorie, nici de digamie atunci când respinge clericul care a luat o văduvă, sau o divorțată, sau o prostituată, etc.: deci, în acest caz nu se poate conchide dacă este sau nu este un digamos. În privința pasajului din Didascalia pe care Cereti îl citează succesiv și care numără printre văduve pe cea care a fost separată de soț dintr-o cauză care nu este moartea, privește femeile singure care trebuie să fie susținute de Biserică, dar care nu pot
Divorţaţi "recăsătoriţi" : practica Bisericii primare by Henri Crouzel S.J. () [Corola-publishinghouse/Science/100979_a_102271]
-
aleși." Afirmația reapare acolo unde sunt analizate Dioptrele Alicei Botez, în contextul general al criterionismului interbelic și în cel special al redescoperirii metafizicii cantemiriene din Sacrosanctae scientiae indepingibilis imago, lucrare de care, să recunoaștem, doar inițiații știau: "Ceea ce interesează, după didascalii [...], este funcția personajelor, în raport cu figura centrală și construcția dialogului, care trebuie condus spre o finalizare a discursului textului, oricum adresat unei elite cunoscătoare." (Subl. n. Șt.B.) Elitiste și (s)elective sunt și științele humorului sau ale ironiei, pe care, de
[Corola-publishinghouse/Science/1560_a_2858]
-
în care este inserat monologul narativ. Enunțul refutativ care deschide intervenția lui Kaliayev este direct legat de replica precedentă. Aserțiunea sa: "Dumnezeu nu poate face nimic. Dreptatea este treaba noastră!" l-a lăsat pe Foka mut de uimire, așa cum și didascalia ("un moment de tăcere") o subliniază. Luând în considerare această distanță și această problemă de neînțelegere, Kaliayev își propune să povestească legenda sfântului Dumitru, neștiută de către interlocutorul său. Kaliayev realizează astfel un dublu act de cunoaștere: cunoașterea legendei și interpretarea
by Jean-Michel Adam [Corola-publishinghouse/Science/1083_a_2591]
-
unui dialog în povestire, se întâmplă frecvent să vedem cum naratorul comentează o înlănțuire, în loc să îl arate în totalitatea sa. De cele mai multe ori, găsim o intervenție-clauză [a] la discursul direct și narativizarea reacției mimo-gestuale [a']. În teatru, de asemenea, o didascalie a autorului poate semnala ce fel de gest constituie "replica" unui personaj. Intervenția, formată din luarea de cuvânt a unui interlocutor, cea mai mare unitate monologală, se poate desfășura pe o întindere mai mare și poate fi constituită dintr-o
by Jean-Michel Adam [Corola-publishinghouse/Science/1083_a_2591]
-
277). (n. tr.) 35 O primă versiune a acestui studiu, scrisă în colaborare cu Bénédicte Le Clerc, a apărut într-unul din numerele Pratiques (nr. 59, septembrie 1988) consacrat genurilor povestirii. 36 La care se cuvine să adăugăm, bineînțeles, și didascaliile foarte scurte în teatrul clasic, însă foarte numeroase și dezvoltate la Hugo, de exemplu, pentru a arăta un exemplu reprezentativ. 37 Mișcare social-politică din Franța, la mijlocul sec. XVII, îndreptată împotriva absolutismului regal. (n. tr.) Molière, Școala nevestelor, traducere de George
by Jean-Michel Adam [Corola-publishinghouse/Science/1083_a_2591]
-
și sistematizat membrilor comunității creștine. Jean Daniélou notează în legătură cu aceasta: „Hipolit inaugurează o exegeză structurală a textelor scripturistice în creștinism. Acest lucru pare să coincidă cu o epocă în care Vechiul Testament, în ansamblul său, ocupă în liturghie, în predică, în didascalia creștină un loc pe care nu l‑a cunoscut înainte. Alături de Origen, Hipolit marchează trecerea de la o epocă în care tradiția orală era esența învățăturii creștine, la o epocă a Cărții, deopotrivă sub forma Vechiului și a Noului Testament. La
[Corola-publishinghouse/Science/2074_a_3399]
-
4.16 : éd. H.G. Opitz, Athanasius Werke, vol. 2.1. Berlin, 1940, pp. 1-45. Atanasie, De synodis Arimini in Italia et Seleuciae in Isauria, cap. 5, 2 : éd. H.G. Opitz, Athanasius Werke, vol. 2.1, Berlin, 1940, pp. 231-278. Atanasie, Didascalia cccxviii patrum Nicaenorum, vol. 28, col. 1641 : PG 28, col. 1637-1644. Atanasie, Epistula ad episcopos Aegypti et Libyae, vol. 25, col. 557 ; 592 : PG 25, col. 537-593. Atanasie, Historia Arianorum, cap. 46, 3 ; 62, 2 ; 67, 3 ; 70, 4 ; 71
[Corola-publishinghouse/Science/2074_a_3399]
-
târziu, după aprofundarea doctrinei lui Freud: "il faut être trois pour aimer" (25 ianuarie 196124). Din păcate, cerințele specifice ale textului administrativ nu i-au permis transcriptorului preluarea stilului direct, cu linie de dialog, și nici inserția tuturor elementelor de didascalie. Un motiv de frustrație profesională pentru pro-creatoarea textului și chiar de separare definitivă de colaborator, chiar și post-mortem 25 (DAGI, 321-2). Din discuție a reieșit oroarea lui Pițu pentru ideea de familie ca și dorința sa de a-și trăi
[Corola-publishinghouse/Science/1502_a_2800]
-
producției de până atunci a lui Ș. Dintre ele, cel mai valoros text, cel mai cunoscut rămâne Căruța cu paiațe, evocare cu o construcție inteligentă (sunt mobilizate zeci de personaje, procedee precum cel al „teatrului în teatru” ș.a., cu importante didascalii și autocomentarii, călăuzitoare pentru regie și interpreți) a traseului biografic și artistic al lui Matei Millo. Pactul de autenticitate factologică al evocării nu este riguros, ci mai degrabă lax, dar efectele acestei licențe sunt benefice, adevărul istoric e uneori nesocotit
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289908_a_291237]
-
menționată: Ut episcopus gentilium libros non legat, haereticum autem pro nécessitate temporis („Episcopul să nu citească lucrările păgânilor, iar pe ale ereticilor, pentru necesitățile de moment”). Este vestitul „Canon 5”, considerat de unii teologi ca având aceeași autoritate ca și Didascalia. 25. „Statuta...”, ed. cit., „Prefatio” și paragrafele 4, 6. 26. Despre originea aristocratică a episcopilor din Galia secolului al VI-lea găsim detalii la H.G.J. Beck, The Pastoral Care of Souls in South-East France During the Sixth Century, Gregorian University
[Corola-publishinghouse/Science/2254_a_3579]
-
supărarea femeii este pe măsură. Ea se observă prin imprecația ăînjurătura) folosită de femeie, care se vede că era tare zgârcită. Supărarea femeii e consemnată astfel: „... zise ea, burzuluită grozav. Din această scenă nu lipsesc indicațiile scenice ale „regizorului-, sau didascalia, cum se mai numește: începem, se ia hapsâna de nevasta lui Vasile-Aniței cu cociorva aprinsă după noi, atunci trăgea focul. Și ne mai putem îndoi de veridicitatea unei asemenea scene? Asemănarea cu schițele lui Caragiale este mai mult decât evidentă
Lumea lt;poveştilorgt; lui Creangă by Brînduşa-Georgiana Popa () [Corola-publishinghouse/Science/1634_a_2971]
-
alergați cu bucurie la Biserică. Ea este gloria voastră. Altfel ce scuză vor invoca în fața Domnului cei care nu se adună în ziua Domnului pentru a asculta Cuvântul vieții și pentru a se bucura de hrana dumnezeiască care durează veșnic?» (Didascalia apostolorum). Ziua odihnei La fel ca odinioară sâmbăta, duminica este zi de odihnă. De ce Biserica ne cere ca în prima zi a săptămânii - pe lângă participarea la celebrarea euharistică - să renunțăm la activitățile noastre obișnuite? Aceasta o face din mai multe
Micul catehism pentru familie by Christoph Casetti () [Corola-publishinghouse/Science/100995_a_102287]
-
Crowder, pasaj care-i reușește poate cel mai bine lui George Clooney. Michael Clayton este un film executat cu o mînă sigură a unui regizor atent la detalii și nuanțe, care știe să se ferească de excese și de inutile didascalii alegînd momentul oportun pentru a descoperi personajul în întreaga sa complexitate. Monologul cu care începe, reluat fragmentar pe parcurs, funcționează și ca un libret al filmului, el reprezintă ruptura de nivel care redimensionează personajele și le conduce pînă la capăt
Avocatul diavolului by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/8712_a_10037]
-
obligație în acest sens, la începutul imperiului un criminal era judecat acolo unde a comis crima care îi era imputată. Totuși, și alte texte decât cel evanghelic fac aluzii la o asemenea măsură procedurală, precum Faptele Apostolilor, Pseudo-evanghelia după Petru, Didascalia. Teza avea să fie confirmată juridico-istoric prin descoperirea unui text al jurisconsultului roman Celsus și a două texte din Digeste potrivit cărora, un guvernator sesizat cu un dosar putea, după instruirea acestuia, să trimită acuzatul spre judecare la conducătorul provinciei
Săptămâna Patimilor - Adevărul despre prigonirea, condamnarea la moarte şi crucificarea lui Iisus (IV). Cine a fost judecătorul lui Iisus? () [Corola-journal/Journalistic/26656_a_27981]
-
prezența dramatică, rămâne condamnată la un statut marginal, parantetic, căci i se impun limitele unui gen prea puțin epic pentru gustul ei, în locul largilor desfășurări narative de care ar avea nevoie." (p. 17) Exegeza literară a constatat cantitatea mare de didascalii în teatrul lui Camil, dar nu s-a oprit analitic asupra indicațiilor scenice, ci s-a arătat preocupată îndeosebi (excesiv, am putea spune) de tematică. Constatările pe care le face autoarea sunt dintre cele mai interesante, cu atât mai mult
Cât teatru, atâta proză by Marius Chivu () [Corola-journal/Journalistic/14713_a_16038]
-
putea spune) de tematică. Constatările pe care le face autoarea sunt dintre cele mai interesante, cu atât mai mult cu cât ele vin fie să ne confirme bănuieli mai vechi, fie să ne surprindă complet. Ce este în neregulă cu didascaliile? O serie de caracteristici perfect vizibile într-una dintre cele mai nereușite piese ale autorului, și anume Mioara, se regăsesc una câte una în tot teatrul lui Camil: excesul narativ, lungimea adeseori exagerată, lipsa funcționalității dramatice, comicul și absurdul involuntar
Cât teatru, atâta proză by Marius Chivu () [Corola-journal/Journalistic/14713_a_16038]
-
autorului, și anume Mioara, se regăsesc una câte una în tot teatrul lui Camil: excesul narativ, lungimea adeseori exagerată, lipsa funcționalității dramatice, comicul și absurdul involuntar, stereotipia portretului, precizia maniacală și discursul poetic paralel cu replica. Spune Cipriana Petre: ""totalitatea didascaliilor se conturează în-tr-un text coerent, nu subordonat, ci paralel cu textul replicilor, pe care, astfel, îl concurează. Un text secund revendicându-și nu doar egalitatea, ci, mai mult, întâietatea în fața textului scenic. " (p. 35) Prozatorul epicizează textul dramatic ratând deopotrivă
Cât teatru, atâta proză by Marius Chivu () [Corola-journal/Journalistic/14713_a_16038]
-
text secund revendicându-și nu doar egalitatea, ci, mai mult, întâietatea în fața textului scenic. " (p. 35) Prozatorul epicizează textul dramatic ratând deopotrivă și teatrul (prin transcriere improprie literaturizând faptul scenic viu) și proza (prin forma neadecvată). Abordarea statistică a ponderii didascaliilor dovedește perfect neîncrederea mărturisită a autorului în posibilitățile teatrului. O serie de grafice și tabele ne arată cum numărul total al didascaliilor - 52 % din textul dramatic - depășește numărul total al replicilor, iar personajelor feminine le revin mai multe didascalii deși
Cât teatru, atâta proză by Marius Chivu () [Corola-journal/Journalistic/14713_a_16038]
-
și teatrul (prin transcriere improprie literaturizând faptul scenic viu) și proza (prin forma neadecvată). Abordarea statistică a ponderii didascaliilor dovedește perfect neîncrederea mărturisită a autorului în posibilitățile teatrului. O serie de grafice și tabele ne arată cum numărul total al didascaliilor - 52 % din textul dramatic - depășește numărul total al replicilor, iar personajelor feminine le revin mai multe didascalii deși mai puțin voluminoase decât cele destinate personajelor masculine. Statistica tipologică ne arată dominația clară a didascaliilor narative, în primul rând psihologice, care
Cât teatru, atâta proză by Marius Chivu () [Corola-journal/Journalistic/14713_a_16038]
-
ponderii didascaliilor dovedește perfect neîncrederea mărturisită a autorului în posibilitățile teatrului. O serie de grafice și tabele ne arată cum numărul total al didascaliilor - 52 % din textul dramatic - depășește numărul total al replicilor, iar personajelor feminine le revin mai multe didascalii deși mai puțin voluminoase decât cele destinate personajelor masculine. Statistica tipologică ne arată dominația clară a didascaliilor narative, în primul rând psihologice, care, diferențiindu-se în funcție de genul personajului, "reflectă nu o necesitate a textului dramatic, ci doar o prejudecată a
Cât teatru, atâta proză by Marius Chivu () [Corola-journal/Journalistic/14713_a_16038]
-
ne arată cum numărul total al didascaliilor - 52 % din textul dramatic - depășește numărul total al replicilor, iar personajelor feminine le revin mai multe didascalii deși mai puțin voluminoase decât cele destinate personajelor masculine. Statistica tipologică ne arată dominația clară a didascaliilor narative, în primul rând psihologice, care, diferențiindu-se în funcție de genul personajului, "reflectă nu o necesitate a textului dramatic, ci doar o prejudecată a autorului. Limbajul psihologic al didascaliilor este un reflex al psihologiei autorului." (p. 103) Analiza tehnicilor de racord
Cât teatru, atâta proză by Marius Chivu () [Corola-journal/Journalistic/14713_a_16038]
-
decât cele destinate personajelor masculine. Statistica tipologică ne arată dominația clară a didascaliilor narative, în primul rând psihologice, care, diferențiindu-se în funcție de genul personajului, "reflectă nu o necesitate a textului dramatic, ci doar o prejudecată a autorului. Limbajul psihologic al didascaliilor este un reflex al psihologiei autorului." (p. 103) Analiza tehnicilor de racord conturează definitiv ideea că didascaliile nu sunt delimitate de replici, ci formează împreună un text unitar, distincția dintre textul scenic propriu-zis și indicația scenică fiind una formală, de
Cât teatru, atâta proză by Marius Chivu () [Corola-journal/Journalistic/14713_a_16038]
-
psihologice, care, diferențiindu-se în funcție de genul personajului, "reflectă nu o necesitate a textului dramatic, ci doar o prejudecată a autorului. Limbajul psihologic al didascaliilor este un reflex al psihologiei autorului." (p. 103) Analiza tehnicilor de racord conturează definitiv ideea că didascaliile nu sunt delimitate de replici, ci formează împreună un text unitar, distincția dintre textul scenic propriu-zis și indicația scenică fiind una formală, de convenție. De altfel, fără funcționalitate teatrală, adesea gratuite și absurde, în fine, povestind, didascaliile au rolul de
Cât teatru, atâta proză by Marius Chivu () [Corola-journal/Journalistic/14713_a_16038]
-
definitiv ideea că didascaliile nu sunt delimitate de replici, ci formează împreună un text unitar, distincția dintre textul scenic propriu-zis și indicația scenică fiind una formală, de convenție. De altfel, fără funcționalitate teatrală, adesea gratuite și absurde, în fine, povestind, didascaliile au rolul de a decora literar. O demonstrează Cipriana Petre în capitolele cele mai savuroase ale studiului: Iradierea câmpurilor semnatice și Absurdul comentariilor. Umorul involuntar. Imaginația lui Camil Petrescu aici își dă reala măsură și o face pe Cipriana Petre
Cât teatru, atâta proză by Marius Chivu () [Corola-journal/Journalistic/14713_a_16038]
-
și umilit ca un melc", "perfidă ca niște ghilimele", "surâde ca un bust de filozof cu cap mare", "lucid ca dungile unui fotospectru analitic", "cu un dispreț de metal pur" etc. Concluziile vin de la sine: "Personajul de hârtie conturat de didascalii are mult mai multă forță decât personajul în carne și oase al replicilor ș" ț Criteriile de prioritate sunt inversate. Spectacolul va avea mai puțină forță decât piesa tipărită. O înfrângere necondiționată a teoreticianului și dramaturgului." (pp. 168-169) Cu alte
Cât teatru, atâta proză by Marius Chivu () [Corola-journal/Journalistic/14713_a_16038]