KorAP: Find »[drukola/base=diferire & drukola/pos=noun]« with Poliqarp

<1 2 3 >

72 matches

Corola-publishinghouse/Science/1575_a_2873

dezvoltată în hipertext, apoi în hipotext este aceeași, însă demonstrația diferă prin dimensiune, ritm/ton, organizare (raport sintactic predominant, dispunerea enunțurilor în funcție de lungimea lor climax, anticlimax, simetrie sau aspect eterogen) și argumentele aduse. Repetarea este determinată de componenta ideatică, iar diferirea se relevă sub aspectul morfologiei (intra)textuale. În fragmentul din Sărmanul Dionis, experimentul care ilustrează relativitatea spațiului este descris într-o frază segmentată în trei părți, prin punct și virgulă, ceea ce imprimă o notă de dramatism demonstrației. În enunțul următor

[Corola-publishinghouse/Science/1575_a_2873]
vizualizarea centrului de greutate al segmentului repetării (entitatea intratextuală cu rol de nucleu). Însă reeditarea, fie de natură mitică, fie intertextuală, se relevă prin diferență repetiția angajată (Gilles Deleuze) între două diferențe. Intratextul din proza eminesciană reprezintă teatrul dialecticii repetare/diferire, unde dansul lui același cu altul nu este decât o revenire în spirală asupra esenței mitic-auctoriale. Din repetare în repetare, oricare serie intratextuală din cele derulate până acum ilustrează intratextul ca o respunere a sinelui, în căutarea unui ce elementar

[Corola-publishinghouse/Science/1575_a_2873]
este decât o revenire în spirală asupra esenței mitic-auctoriale. Din repetare în repetare, oricare serie intratextuală din cele derulate până acum ilustrează intratextul ca o respunere a sinelui, în căutarea unui ce elementar demers pentru care cheia se ascunde în diferire. 2. Repetare. Supunem analizei o altă dihotomie hipotext/hipertext, de această dată fiind atenți la diferire. (H7a) Ușile toate erau deschise. El intră într-o cameră naltă, spațioasă și goală. Păreții erau negri de șiroaiele de ploaie ce curgeau prin

[Corola-publishinghouse/Science/1575_a_2873]
din cele derulate până acum ilustrează intratextul ca o respunere a sinelui, în căutarea unui ce elementar demers pentru care cheia se ascunde în diferire. 2. Repetare. Supunem analizei o altă dihotomie hipotext/hipertext, de această dată fiind atenți la diferire. (H7a) Ușile toate erau deschise. El intră într-o cameră naltă, spațioasă și goală. Păreții erau negri de șiroaiele de ploaie ce curgeau prin pod și un mucegai verde se prinsese de var; cercevelele ferestrelor se curmau sub presiunea zidurilor

[Corola-publishinghouse/Science/1575_a_2873]
din înțelesul marelui tom. Lectura tabulară și jocul intertextual au ceva din "tot a șaptea filă" de natură magică. Traseele marcate de hipotext și hipertext sunt întoarceri în timp (și anulare a celui profan) care întregesc semnificația cărții. Dialectica repetare/diferire traduce jocul mitologic Memorie-Uitare. Operele din Textul Infinit care prezintă caracter fondator, dacă sunt uitate, condamnă la o tensiune și mai mare a repetării. "Sacrilegiul de a fi uitat este logic să fie ispășit aducându-ți aminte cu o deosebită

[Corola-publishinghouse/Science/1575_a_2873]
deosebită importanță ni se pare fidelitatea ideatică față de textul-sursă dublată de arta opțiunii pentru formularea cea mai expresivă în textul final. Transpusă în legile de funcționare ale mecanismului intertextual, traducerea trebuie să probeze un cuplu de atribute: repetare supusă și diferire creativă. Hipotextul din fragmentele traduse ori conspectate de Eminescu se situează la limita dintre intratext și intertext, în funcție de caracteristica luată în considerare. Astfel, dacă fidelitatea ideatică va fi utilă cercetării, va fi acționat elementul intertextual. În schimb, dacă va prevala

[Corola-publishinghouse/Science/1575_a_2873]
și (s.n.) el, nu se precizează când. Nuvela consideră că este vorba despre memoriul vieții umbrei, genitivul asociindu-se vieții, nu memoriului. În plus, Dionis spune că va reciti scrierea umbrei, când va reveni. Diferența dintre citire și recitire marchează diferirea intratextuală, în sensul că se poate prezuma că Dionis și umbra lui nu sunt de tot despărțiți, omul continuând oricând să poată accesa viața umbrei lui pe pământ. Lipsește anamneza de inspirație indiană derulată de umbră în nuvela Sărmanul Dionis

[Corola-publishinghouse/Science/1575_a_2873]
visurile noastre vom face castele, din cugetările noastre veacuri de fericire și de amor. Hai în lună! (Umbra mea Eminescu: 2011, II, 263). Personajul feminin din variantă are un nume, Onda. Deosebirea onomastică dintre personajele feminine din text/avantext determină diferirea, semnificativă intratextual. Dacă Maria invocă Fecioara sau mama, figuri arhetipale pentru om, ca entitate colectivă sau individuală, Onde trădează relaxarea în raport cu încărcătura simbolică a prozei. Vizibil omonim undei, ca pre-contu rare (vagă, incertă, insinuantă) a sunetului, Onde nu se știe

[Corola-publishinghouse/Science/1575_a_2873]
N-am avut speranțe, puțin mi-a păsat ; n-am avut dorințe, nici una-n lume, puțin mi-a păsat ;"(Eminescu : 2011, II, 57) să obțină "continuitatea în progres"44 pentru descrierea ipostazei de protagonist într-o iubire imposibilă. Raportul repetare/diferire este favorabil celei dintâi (R>D); însă, cum diferirea se dove dește de o relevanță invers proporțională cu suprafața acoperită în text, alegem să ne oprim la ea. Scrisoarea din operă începe cu apelativul "Stea", care deja avertizează asupra percepției

[Corola-publishinghouse/Science/1575_a_2873]
am avut dorințe, nici una-n lume, puțin mi-a păsat ;"(Eminescu : 2011, II, 57) să obțină "continuitatea în progres"44 pentru descrierea ipostazei de protagonist într-o iubire imposibilă. Raportul repetare/diferire este favorabil celei dintâi (R>D); însă, cum diferirea se dove dește de o relevanță invers proporțională cu suprafața acoperită în text, alegem să ne oprim la ea. Scrisoarea din operă începe cu apelativul "Stea", care deja avertizează asupra percepției de făptură intangibilă pe care îndrăgostitul o are despre

[Corola-publishinghouse/Science/1575_a_2873]
particulariza medierea literară pentru mecanismul intertextual), în timp ce noi am încercat să reducem această distanță, considerată mai ales sub aspect temporal, de fapt, să o anulăm, în virtutea principiilor de funționare ale MER. Diferența din medierea literară acționează prin spațiere; diferența intertextuală (diferirea) produce spațializare, prin lectura tabulară. În imposibila regăsire a semnului cu originea citim ideea în virtutea căreia intertextualitatea ar transcrie literar un verb inexistent (încă): "a nesfârși" [infinir]. Paradoxul repetării rezidă din a combina un efort depus pentru desăvârșirea formală cu

[Corola-publishinghouse/Science/1575_a_2873]
-ți vine-a zice că or publicul și teatrul sunt depărtați cu două sute de ani sau că piesa este nouă. Unde este timpul? (Eminescu: 2011, II, 316). Corelațiile dintre varianta finală și cea parțială conduc la un aspect numerologic al diferirii intratextuale, semnificativ pentru irelevanța categoriei temporale: în hipotext, apare cifra 200, confirmată în fraza următoare; în hipertext, cele două sute au rămas o sută, dar autorul nu este perseverent în această modificare, astfel încât, fraza care urmează lasă tot două sute. Unde este

[Corola-publishinghouse/Science/1575_a_2873]
în fraza următoare; în hipertext, cele două sute au rămas o sută, dar autorul nu este perseverent în această modificare, astfel încât, fraza care urmează lasă tot două sute. Unde este timpul? Mai productivă pentru scopul prezentei cercetări este sesizarea nuanțelor stilistice ale diferirii intratextuale. "Tabloul viu de viață" devine "icoană vie a vieții", ca expresie a faptului că, de îndată ce este convocat, intertextul nu numai că răspunde, dar conferă intertextualității forma ei plenară, dinamică în spectrul artistic-sacru. Identitatea ătman-Brahmăn se traduce, în termenii alegoriei

[Corola-publishinghouse/Science/1575_a_2873]
științei. Așa cum Amita Bhose circumscrie gândirea indiană reprezentării einsteiniene a universului, Mihai Cimpoi relaționează imaginarul eminescian la certitudinile fizicii deja vechi de aproape un secol, care, însă, nu încetează să producă noi consecințe, inclusiv pentru înțelegerea cărții de literatură. Pentru că diferirea din intratextul eminescian derivă, în multe situații, din diferența de discurs (filosofic, liric, dramatic, publicistic, al corespondenței/epic), se cuvine să abordăm raportul intertext/interdiscurs exprimat în termenii analizei discursului. Interdiscursul este pentru discurs ceea ce intertextul semnifică pentru text. J

[Corola-publishinghouse/Science/1575_a_2873]
păstrată, ceea ce trimite la repetare, ca una din cele două componente ale intertextualității. Pe de altă parte, formularea va fi elocventă, conotativă, dacă se impune, astfel încât sensul din textul tradus să nu fie alterat dimensiune la nivelul căreia se relevă diferirea, dictată de schimbarea codului lingvistic și supusă (sub aspect semantic) repetării. Traducerea oferită de Mihai Eminescu (în ms. 2258) poate fi valorizată prin raportarea la originalul kantian, dar mai ales prin comparație cu alte propuneri de tălmăcire în limba română

[Corola-publishinghouse/Science/1575_a_2873]
Dumitrescu Bușulenga: 2000, 284). Matematică sau filosofică, traducerea eminesciană nu se abate de la textul și mai ales de la spiritul cărții tălmăcite. Eminescu traduce din pasiune, iar când acest demers intertextual vizează poezia (Fr. Schiller), repetarea inter textuală este învinsă de diferire și poetul naște o creație nouă. Bibliografie primară Corpus restrâns: proza lui Mihai Eminescu Corpus de lucru: Opere Mihai Eminescu Ediția integrală Opere Mihai Eminescu București: Editura Național, 2011 Ediție îngrijită, studiu introductiv, notă asupra ediției D. Vatamaniuc Textele ediției

[Corola-publishinghouse/Science/1575_a_2873]
Contours littéraires". * parodia; * miturile literaturii. SPIRIDON Monica [1989] (2000) Melancolia descendenței figuri și forme ale memoriei generice în literatură, București: Cartea Românească (ediția a doua : Melancolia descendenței : o perspectivă fenomenologică asupra memoriei generice în literatură, Iași: Polirom). * arhi-realitatea; * meta-realitatea; * repetiția/diferirea. STALLONI Yves [2005] (2008) Les Genres Littéraires, Paris: Armand Colin, Collection "128" (aceleași date și pentru prima ediție). * genuri literare. VAILLANT Alain (1992) La poésie. Initiation aux méthodologies d'analyse des textes poétiques, Paris: Nathan. * intratextualitatea. VALETTE Bernard [1992] (1997

[Corola-publishinghouse/Science/1575_a_2873]
tehnică deviantă, nici metamorfică. Deviantă nu poate fi, dacă o considerăm un fenomen benefic, constructiv și necesar. Gr. meta= altul, morphe= formă nu ni se pare adecvat, în situația în care, pentru intertextualitate, tocmai forma reprezintă elementul de stabilitate, în timp ce diferirea se ocupă de a îmbrăca vechea structură inedit și inubliabil. * Diferența nu poate fi infimă și infinită, dacă vom pune intertextualitatea într-un sistem de ecuații cu repetarea măcar parțial cunoscută, astfel încât diferirea să nu rămână de tot necunoscută. 51

[Corola-publishinghouse/Science/1575_a_2873]
tocmai forma reprezintă elementul de stabilitate, în timp ce diferirea se ocupă de a îmbrăca vechea structură inedit și inubliabil. * Diferența nu poate fi infimă și infinită, dacă vom pune intertextualitatea într-un sistem de ecuații cu repetarea măcar parțial cunoscută, astfel încât diferirea să nu rămână de tot necunoscută. 51 Cristina Hăulică op. cit., p.20. Traducătoarea și cercetătoarea operei lui Borges apelează la sprijinul Tel Quel, prin Roland Barthes și Philippe Sollers ["Intertextul nu este în niciun caz, trebuie s-o repetăm, banca

[Corola-publishinghouse/Science/1575_a_2873]
Corola-publishinghouse/Science/302_a_593

cooperare regională la care România este parte. În ultimii ani, personal din cadrul Centrului Militar Zonal Iași a răspuns afirmativ la solicitări de acest gen, și a depășit cu succes probele de selecție în vederea participării la misiuni cu caracter divers în diferire teatre de operații (Irak, Afganistan, Bosnia) și în alte țări cu anumite probleme de securitate de pe continentul african , după cum urmează: 1. Lt. col. Sănduți Gavril: misiunea ONU din Coasta de Fildeș - ONUCI; misiunea ONU din Etiopia-Eritreea - UNMEE. 2. Lt. col. Țâru Ioan-Cătălin

Arc peste timp : 1968 - 2013. In: Arc peste timp : 1968-2013 by Cezar COBUZ, Cătălin ŢÂRU (2013) [Corola-publishinghouse/Science/302_a_593]
Corola-publishinghouse/Memoirs/101011_a_102303

și referate despre atrocitățile maghiare contra românilor, mișcările de trupe ungare, schițe cu drumurile, podurile și bisericile minate de autoritățile guvernului de la Budapesta, precum și propaganda desfășurată de diferite organizații - bisericești, de într-ajutorare, culturale sau teroriste - venite din Ungaria sub diferire pretexte. Agenții acoperiți ai Detașamentului au identificat organizarea și dislocarea unităților militare maghiare aflate în Târgu-Mureș, Dej și Bistrița, transporturile și depozitele de muniții, trecerile clandestine de frontieră și „tot ceea ce a interesat siguranța noastră”. Au fost semnalate contrabandele din

Istoria serviciilor de informaţii-contrainformaţii româneşti în perioada 1919-1945 by Alin SPÂNU (2010) [Corola-publishinghouse/Memoirs/101011_a_102303]
Corola-website/Science/326471_a_327800

sufismului în Occident la Universitatea din Sussex în 1966. Aceasta a fost publicată mai apoi ca monografie cu titlul Probleme special în studiul ideilor sufite. Shah a explicat mai apoi că activitățile sufite se împart în trei componente sau departamente diferire: ”studii "în" Sufism”, ”studii "despre" Sufism” și ”studii "pentru" Sufism”. Studiile "pentru" sufism aveau ca obiectiv îndrumarea oamenilor spre sufism și cuprindea promovarea cunoștințelor care lipsesc din cultura respectivă, având nevoie de a fi restabilite și difuzate - spre exemplu înțelegera

Idries Shah (2017) [Corola-website/Science/326471_a_327800]