341 matches
-
grup; ● informarea/formarea continuă cu noutățile în domeniu; ● utilizarea conduitei reflexive pentru îmbunătățirea procesului didactic. C. TEMATICĂ ȘTIINȚIFICĂ DISCIPLINA PENTRU LIMBA ȘI LITERATURA ROMÂNĂ 1. LIMBA ROMÂNĂ a) Nivelul fonetic: norme ortografice și ortoepice, sunet, silaba, despărțirea cuvintelor în silabe, diftongi, triftongi, hiat, accent; ... b) Nivelul lexico-semantic: cuvânt, categorii semantice (sinonime, antonime, omonime, paronime), cuvinte monosemantice/polisemantice. unități frazeologice (expresii/ locuțiuni), sensul cuvintelor, vocabular (mijloace de îmbogățire a vocabularului: derivarea, compunerea, schimbarea valorii gramaticale, împrumuturile); ... c) Nivelul morfosintactic: părți de vorbire
EUR-Lex () [Corola-website/Law/228456_a_229785]
-
supraveghetor). C. TEMATICĂ ȘTIINȚIFICĂ PENTRU DISCIPLINA LIMBA ȘI LITERATURA ROMÂNĂ 1. LIMBA ROMÂNĂ a) Nivelul fonetic: normele actuale de ortografie și ortoepie în limba română; aspecte funcționale referitoare la: sunetele limbii române, la regulile pentru despărțirea cuvintelor în silabe; la diftongi, triftongi, hiat, accent. ... b) Nivelul lexico-semantic: cuvântul, structură; categorii semantice: sinonime, antonime, omonime, paronime, cuvinte monosemantice/polisemantice; neologisme, regionalisme, arhaisme; unități frazeologice (expresii/locuțiuni); sensul cuvintelor în context/sens denotativ și sens conotativ; vocabularul limbii române: mijloace de îmbogățire a
EUR-Lex () [Corola-website/Law/228456_a_229785]
-
-i- în varianta fonetică -i-, respectiv, trecerea lui -e- în -e-; ● Opozițiile ch/s și e/z; Valorile semantice ale vocalelor a și o în dihotomia "apropiere/depărtare"; ● Alfabetul oficial al limbii rromani; Valorile literelor postpoziționale -q-, -o- și -c-; ● Diftongii. c) Vocabular ... ● Vocabularul fundamental și masa vocabularului. Sensul propriu și sensul figurat. Relații semantice între cuvinte (sinonime, antonime, omonime); Structura lexicală a limbii rromani comune. Lexicul rrom: indian, prebalcanic (elemente afgane, persane, armenești, osete, gruzine, kurde), balcanic (elemente turcești, grecești
EUR-Lex () [Corola-website/Law/228456_a_229785]
-
-i- în varianta fonetică -i-, respectiv, trecerea lui -e- în -e-. Opozițiile ch/s și e/z. Valorile semantice ale vocalelor a și o în dihotomia "apropiere/depărtare". Alfabetul oficial al limbii rromani. Valorile literelor postpoziționale -q-, -o- și -c-. Diftongii. c) Vocabular ... ● Vocabularul fundamental și masa vocabularului. Sensul propriu și sensul figurat. Relații semantice între cuvinte (sinonime, antonime, omonime). Structura lexicală a limbii rromani comune. Lexicul rrom: indian, prebalcanic (elemente afgane, persane, armenești, osete, gruzine, kurde), balcanic (elemente turcești, grecești
EUR-Lex () [Corola-website/Law/228456_a_229785]
-
didactic trans-, inter- și multidisciplinar; - construirea unui climat educativ interactiv, de cooperare, stimulativ cu scopul creșterii eficienței rezultatelor activităților didactice. TEMATICA ȘTIINȚIFICĂ Elemente de construcție a comunicării 1) Fonetică și fonologie Sistemul vocalic și consonantic al limbii spaniole. Accentul, silaba (diftongul, triftongul, hiatul). 2) Morfologie Substantiv, articol, pronume, adjectiv, numeral, verb, adverb, prepoziție, conjuncție, interjecție. Categorii nominale: gen, număr, determinare. Categorii verbale: modul, timpul, diateza, aspectul. Perifraze verbale. 3) Sintaxa propoziției Propoziția simplă, propoziția complexă. Predicat verbal și predicat nominal. Verbele
EUR-Lex () [Corola-website/Law/228456_a_229785]
-
care le urmează în silaba închisă. Vocale alungite numai de /v/, /z/, /ʒ/, /ʁ/ și /vʁ/: Vocale alungite de orice consoana: Limba franceză are trei semivocale: /j/, /w/ și /ɥ/, corespunzătoare vocalelor /i/, /u/, respectiv / y/. Toate trei pot forma diftongi ascendenți, iar / j/ și diftongi descendenți. Exemple: "bien" [bjɛ̃] „bine” (cu diftong ascendent), "évantail" [e.vɑ̃.taj] „evantai” (cu diftong descendent) "oui" [wi] „da”, "huit" [ɥit] „opt”. De multe ori, semivocalele alternează cu vocalele corespunzătoare: "nie" [ni] „neagă
Fonologia, fonetica și prozodia limbii franceze () [Corola-website/Science/330116_a_331445]
-
închisă. Vocale alungite numai de /v/, /z/, /ʒ/, /ʁ/ și /vʁ/: Vocale alungite de orice consoana: Limba franceză are trei semivocale: /j/, /w/ și /ɥ/, corespunzătoare vocalelor /i/, /u/, respectiv / y/. Toate trei pot forma diftongi ascendenți, iar / j/ și diftongi descendenți. Exemple: "bien" [bjɛ̃] „bine” (cu diftong ascendent), "évantail" [e.vɑ̃.taj] „evantai” (cu diftong descendent) "oui" [wi] „da”, "huit" [ɥit] „opt”. De multe ori, semivocalele alternează cu vocalele corespunzătoare: "nie" [ni] „neagă” ~ "nier" [nje] „a nega”, "loue
Fonologia, fonetica și prozodia limbii franceze () [Corola-website/Science/330116_a_331445]
-
ʁ/ și /vʁ/: Vocale alungite de orice consoana: Limba franceză are trei semivocale: /j/, /w/ și /ɥ/, corespunzătoare vocalelor /i/, /u/, respectiv / y/. Toate trei pot forma diftongi ascendenți, iar / j/ și diftongi descendenți. Exemple: "bien" [bjɛ̃] „bine” (cu diftong ascendent), "évantail" [e.vɑ̃.taj] „evantai” (cu diftong descendent) "oui" [wi] „da”, "huit" [ɥit] „opt”. De multe ori, semivocalele alternează cu vocalele corespunzătoare: "nie" [ni] „neagă” ~ "nier" [nje] „a nega”, "loue" [lu] „închiriază” ~ "louer" [lwe] „a închiria”, "tue" [ty
Fonologia, fonetica și prozodia limbii franceze () [Corola-website/Science/330116_a_331445]
-
franceză are trei semivocale: /j/, /w/ și /ɥ/, corespunzătoare vocalelor /i/, /u/, respectiv / y/. Toate trei pot forma diftongi ascendenți, iar / j/ și diftongi descendenți. Exemple: "bien" [bjɛ̃] „bine” (cu diftong ascendent), "évantail" [e.vɑ̃.taj] „evantai” (cu diftong descendent) "oui" [wi] „da”, "huit" [ɥit] „opt”. De multe ori, semivocalele alternează cu vocalele corespunzătoare: "nie" [ni] „neagă” ~ "nier" [nje] „a nega”, "loue" [lu] „închiriază” ~ "louer" [lwe] „a închiria”, "tue" [ty] „omoară” ~ "tuer" [tɥe] „a omorî”. Semivocalele și vocalele corespunzătoare
Fonologia, fonetica și prozodia limbii franceze () [Corola-website/Science/330116_a_331445]
-
brusc ideilor susținute de Vsevolod Hanțov cu privire la formarea limbii ucrainene din două dialecte, nordic și sudic. Exagerările lingvistice susținute au împiedicat adoptarea numeroaselor idei legitime ale lui Smal-Stocki (de exemplu, ideea apropierii dintre limba sârbă și cea ucraineană, renunțarea folosirii diftongilor în dialectul ucrainean nordic) . În ultimii ani, activitatea sa s-a concentrat pe interpretarea operei lui Taraș Șevcenko, pe izolarea conștientă a acestuia de dezvoltarea istorico-literară ("Taraș Șevcenko. Interpretări", 1934-1936 și alte articole). El a scris lucrări lingvistice și literare
Ștefan Smal-Stocki () [Corola-website/Science/319399_a_320728]
-
de îmbogățire a vocabularului. Derivarea. Compunerea. Schimbarea valorii gramaticale (conversiunea). Familia lexicală. ● Mijloacele externe de îmbogățire a vocabularului, împrumuturile. Neologismele. ● Sinonimele. Antonimele. Omonimele. Paronimele. ● Regionalismele. Arhaismele. ● Cuvintele polisemantice. Unitățile frazeologice (locuțiuni, expresii). ● Pleonasmul. 2. Noțiuni de fonetică ● Vocalele, Consoanele. Semivocalele. Diftongul. Triftongul. Hiatul. ● Silaba. Despărțirea cuvintelor în silabe. ● Folosirea corectă a accentului în limba română. 3. Morfosintaxa ● Părțile de vorbire flexibile. Clasificarea/ felul (verb, substantiv, articol, pronume, numeral, adjectiv). Locuțiunile. Categoriile morfologice (diateză, conjugare, mod, timp, persoană, gen, număr, caz, grad
EUR-Lex () [Corola-website/Law/156661_a_157990]
-
Editura Multimedia, Arad, 1996. Concepte operaționale: acțiune, autor, basm popular/ cult, momentele subiectului, final, gen literar, imagine artistică, legendă populară/cultă, moduri de expunere (narațiune, monolog, dialog, descriere), personaj literar, temă, titlu, versificație (strofă, vers, rimă). Limba română - Sunet. Literă. Diftongi. Triftongi - Fondul principal de cuvinte - masa vocabularului - Relații semantice: polisemia, omonimia, antonimia - Câmpul lexical și câmpul semantic - Flexiunea numelui (declinare) și a verbului (conjugare) - Substantivul. Clasificare. Locuțiuni substantivale - Articolul. Clasificare - Adjectivul. Gradele de intensitate (de comparație) - Pronumele și adjectivul pronominal
EUR-Lex () [Corola-website/Law/205887_a_207216]
-
care domină astăzi în lumea de știință. Conform informațiilor adunate de la surse scrise, galica s-a bucurat de sistemul vocalic destul de bogat și asemănător latinei clasice: a cuprins cinci vocale scurte și cinci vocale lungi. De asemenea, au existat cinci diftongi: , , , și , care au fost supuși mai multor schimbări cu timp. și s-au îmbinat și monoftongizat la , iar și au fost reduse la . În general, diftongii lungi au devenit scurți și apoi s-au simplificat formând monoftong. este un alofon
Limba galică () [Corola-website/Science/316656_a_317985]
-
a cuprins cinci vocale scurte și cinci vocale lungi. De asemenea, au existat cinci diftongi: , , , și , care au fost supuși mai multor schimbări cu timp. și s-au îmbinat și monoftongizat la , iar și au fost reduse la . În general, diftongii lungi au devenit scurți și apoi s-au simplificat formând monoftong. este un alofon al când acest sunet este poziționat înainte de . Fonemele consonantice nu au fost supuse schimbărilor atât de turbulente ca a fost în cazul vocalelor și multe dintre
Limba galică () [Corola-website/Science/316656_a_317985]
-
marca -s a pluralului, iar triftongul [e̯aw] s-a redus la /o/. Grupurile de litere vocalice din cuvintele "fou" [fu] „nebun”, "voir" [vwaːʁ] „a vedea”, "feu" [fø] „foc”, "saut" [so] „săritură”, "chaise" [ʃɛːz] „scaun”, în franceza veche redau diftongii [ow], [oj], [ew], [aw], respectiv [aj]. Pe lângă rămânerea în urmă a grafiei față de pronunțare, încep să apară și litere care nu sunt destinate să fie pronunțate ca atare. De pildă, din dorința de a prescurta, pentru a economisi pergament, apar
Ortografia limbii franceze () [Corola-website/Science/330721_a_332050]
-
cu valoare distinctivă pentru omonime (de exemplu "a" „are” vs. "à" „la”) și pentru e pronunțat altfel decât /ə/. Începe să fie folosit și accentul circumflex, mai întâi de către Jacobus Sylvius, pentru a nota pronunțarea ca o singură vocală a diftongilor din Evul Mediu notați ai, au etc., accentul fiind scris deasupra ambelor litere ca pentru a le uni. Apoi Étienne Dolet îl folosește în locul unor litere care nu se mai pronunțau. De exemplu scrie "uraiˆment" „cu adevărat” (azi scris "vraiment
Ortografia limbii franceze () [Corola-website/Science/330721_a_332050]
-
majusculă. Pentru a distinge între vocale lungi și vocale scurte, ortografia germană folosește consoane simple sau duble. După vocale scurte se scriu, de obicei, consoane duble ("tt", "dt", "ll", "ck", "mm", "nn", "ss", "tz" etc.), iar după vocale lungi sau diftongi se scriu consoane simple ("t", "d", "l", "m", "n", "s", "z" etc.). Pentru a se reda sunetul "s" după o vocală lungă sau după diftong, în scrierea germană se folosește în multe cazuri, încă din evul mediu, și litera specială
Limba germană () [Corola-website/Science/296610_a_297939]
-
duble ("tt", "dt", "ll", "ck", "mm", "nn", "ss", "tz" etc.), iar după vocale lungi sau diftongi se scriu consoane simple ("t", "d", "l", "m", "n", "s", "z" etc.). Pentru a se reda sunetul "s" după o vocală lungă sau după diftong, în scrierea germană se folosește în multe cazuri, încă din evul mediu, și litera specială " ß", numită pe românește „s dur” sau și „s ascuțit” ("scharfes S" sau "Eszett"). Astfel: "ich esse" (= eu mănânc) se pronunță cu "e" scurt, dar
Limba germană () [Corola-website/Science/296610_a_297939]
-
este bine păstrat în limba ladino, pentru că aceasta a devenit limbă separată înaintea schimbărilor prezentate mai sus. Spaniola are cinci vocale care pot apărea atât în silabe accentuate cât și în neaccentuate. De asemenea, sistemul vocalic al spaniolei conține șase diftongi descendenți și opt ascendenți. Adițional, în vorbirea rapidă, vocalele în hiat devin diftongi sau, când reprezintă același sunet, fuzionează împreună. Nazalizarea fonetică poate să aibă loc atunci când o vocală precede o silabă cu consoană nazală la sfârșit sau când apare
Limba spaniolă () [Corola-website/Science/296859_a_298188]
-
schimbărilor prezentate mai sus. Spaniola are cinci vocale care pot apărea atât în silabe accentuate cât și în neaccentuate. De asemenea, sistemul vocalic al spaniolei conține șase diftongi descendenți și opt ascendenți. Adițional, în vorbirea rapidă, vocalele în hiat devin diftongi sau, când reprezintă același sunet, fuzionează împreună. Nazalizarea fonetică poate să aibă loc atunci când o vocală precede o silabă cu consoană nazală la sfârșit sau când apare între două consoane nazale. Un /e̞/ epentetic este întrodus înaintea combinației /s
Limba spaniolă () [Corola-website/Science/296859_a_298188]
-
mult mai multe în comun cu greaca modernă decât cu cea veche. Cele mai semnificative trei schimbări din timpul acestei perioade au fost pierderea distincției lungimii vocalelor, înlocuirea sistemului accentual tonic (muzical) cu accentul dinamic (de intensitate) și monoftongarea majorității diftongilor. Evoluția fonetică este descrisă în cele ce urmează: "Greaca Koine biblică" se referă la varietățile de Koine folosite în Biblia creștină și în texte înrudite. Principalele ei surse sunt: A existat o dispută între erudiți, deoarece nu se știa cât
Limba greacă comună () [Corola-website/Science/307324_a_308653]
-
vestmânt - / ...si era vânt... / Și scârțâiau coroanele... și-am început să-l strig... și era frig... și-i atârnau aripile de plumb....”. Epitetele “adânc”, “întors”, “funerar”, “singur” contribuie la realizarea unei neliniști metafizice. Frecvența consoanelor “m, b, v, l” , a diftongului “au” și a triftongului “eau” sugerează foarte bine plânsetul, ca ecou al atmosferei insuportabile, realizând o muzicalitate interioară a versului. La nivelul prozodic se constată folosirea iambului. Sentimentul dominant este de oboseală, de trecere inevitabilă spre moarte. Se remarcă maxima
Plumb (George Bacovia) () [Corola-website/Science/302262_a_303591]
-
în text au origine latină, excluzând cuvintele repetate și substantivele proprii. Unele din formele incorecte se datorează scrierii cu litere chirilice, care are probleme cu notarea unor sunete românești ca î și ă. Textul are unele particularități fonetice (în "ceale" , diftongul "ea" nu s-a redus încă la "e;" apare forma mai veche, "pre" a prepoziției "pe" provenit din latinescul "per" etc.) și gramaticale (de exemplu forma unică pentru persoana a III-a singular și plural a auxiliarului "a avea" : "au
Scrisoarea lui Neacșu () [Corola-website/Science/298821_a_300150]
-
vocalele [ə] și [ɨ] (scrise ă, respectiv î/â în română) prezintă deosebiri, ambele realizându-se când ca [ə], când ca [ɨ], când ca o vocală situată între ele, în funcție de graiuri. Semivocalele din aromână sunt aceleași ca în română, formând diftongii [e̯a], [o̯a], [j] + vocală, vocală + [j], [w] + vocală, vocală + [w] și triftongi. Există și două vocale asilabice (sau scurte), la sfârșit de cuvânt, după vocală + consoană: [ʲ] (i asilabic), ca în română, și [ʷ] (u asilabic
Limba aromână () [Corola-website/Science/296849_a_298178]
-
1499, la Milano, sub numele de "Lexicon graecum". Această lucrare considerabilă, de un milion și jumătate de cuvinte, cuprinde de intrări conducând spre date istorice, biografice și lexicografice. Intrările sunt clasate potrivit unui sistem în același timp alfabetic și fonetic: diftongii sunt clasați după vocalele simple. Astfel diftongul "αι" / , din greaca veche, este clasat după "ε" ("epsilon"). Iar "ω" ("omega") vine după "ο" ("omicron"), ceea ce nu corespunde cu clasamentul grecesc clasic. Este o compilație de compilații, care utilizează biografii, bibliografii și
Suda (enciclopedie) () [Corola-website/Science/332928_a_334257]