4,067 matches
-
picioare. A fost o îmbrățișare tandră și un sărut promițător pentru o noapte la fel de fierbinte ca și apa dușului. Nu era prima dată când Viorel o privea fără nimic pe ea dar parcă sub efectul acestei atmosfere dată de lumina difuză a veiozei și de lumânările ce ardeau pe servantă în suporturile din sticlă lângă paharele cu șampanie, Ramona se rușină și se îndreptă spre șifonier pentru a-și lua cămașa de noapte. Avea o cămășuță nouă, scurtă, subțire, vaporoasă, de
ROMAN (CONTINUAREA ROMANULUI CAT DE MULT TE IUBESC...) de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1151 din 24 februarie 2014 by http://confluente.ro/Destine_paralele_roman_cont_stan_virgil_1393229895.html [Corola-blog/BlogPost/343483_a_344812]
-
mult decât au Ființele umane curajul să o facă. Ele nu lasă urme pe zăpadă și nu se tem de curgerea mută a timpului ori de imemorialul șopot al apelor pământului. Pot împrăștia, însă, în juru-le, lumina aceea puternică sau difuză a spiritului deja de mult ascuns în măruntaiele țărânii, topind, în geometria lor fixă, tot fluviul de neiubire din cuprinsul întregii lui vieți. Oricum ar fi, crucile nu se vor opri nicio clipă din a-și spune cu sinceritate povestea
DE LA ESTETICA SUPERIOARĂ A TEATRULUI, LA URÂTUL EXISTENŢIAL... de MAGDALENA ALBU în ediţia nr. 1838 din 12 ianuarie 2016 by http://confluente.ro/magdalena_albu_1452597072.html [Corola-blog/BlogPost/380923_a_382252]
-
nr. 2144 din 13 noiembrie 2016. În crângul meu aspru de-atâtea sălcii Se-așază o lună pe marginea bărcii, Iar lacul privește la mine cum tac Și plute de iarbă din mine desfac. Când păsări de noapte îmi cântă difuz, Cu ochii lor galbeni spre cerul ursuz, Absorb luciul apei în ochiul deschis - Un ochi care-mi ține un soare închis. Mă rabdă pădurea, mă rabdă și cerbii, Iar vântul mă-ntreabă de ce firul ierbii Așteaptă, o vreme, luna de
LORENA GEORGIANA CRAIA by http://confluente.ro/articole/lorena_georgiana_craia/canal [Corola-blog/BlogPost/385222_a_386551]
-
Cocorii se rup în stol de ... Citește mai mult În crângul meu aspru de-atâtea sălciiSe-așază o lună pe marginea bărcii, Iar lacul privește la mine cum tacși plute de iarbă din mine desfac. Când păsări de noapte îmi cântă difuz,Cu ochii lor galbeni spre cerul ursuz,Absorb luciul apei în ochiul deschis -Un ochi care-mi ține un soare închis.Mă rabdă pădurea, mă rabdă și cerbii, Iar vântul mă-ntreabă de ce firul ierbiiAșteaptă, o vreme, luna de seară
LORENA GEORGIANA CRAIA by http://confluente.ro/articole/lorena_georgiana_craia/canal [Corola-blog/BlogPost/385222_a_386551]
-
croncănind pe Altarul de gheață al Iernii. Pretutindeni, zăpada viscolită-n troiene acoperă discret păcatele omenirii. Aduceri aminte mă copleșesc... inima-mi bate năvalnic, freamătând de iubire. Ferestrele-s pictate-n dalbe flori de gheață, focul încălzește căminul și lumina difuză creează magie... Împodobit cu globulețe și ghirlande din beteală bradul cu cetină de jad strălucește-n întuneric. Asemeni unui covor mătăsos, întinsă pe podele, blana ursului polar mângâie trupurile fremătânde, cuplate-n dansul frenetic al dragostei... Privirea ta mă țintuiește
ETERNELE IUBIRI de CÂRDEI MARIANA în ediţia nr. 113 din 23 aprilie 2011 by http://confluente.ro/Eternele_iubiri.html [Corola-blog/BlogPost/350805_a_352134]
-
Acasa > Manuscris > Scriitori > CALATOR.. Autor: Camelia Constantin Publicat în: Ediția nr. 753 din 22 ianuarie 2013 Toate Articolele Autorului Te privești în ochi.. O umbră ... .pleoapele coboară grele, secvențele se succed fulgerător. Privești înapoi, lumina difuză pălește, face loc întunericului. Frigul pătrunde în oase ca o reptilă rece, nemiloasă. Te cutremuri, trupul refuză să răspundă. Mintea lucrează febril, încearcă să compenseze nemișcarea. Înfrunți tăcerea. Lumea interioară se răfuiește cu cea exterioară, se revoltă, luptă. Ai văzut
CALATOR.. de CAMELIA CONSTANTIN în ediţia nr. 753 din 22 ianuarie 2013 by http://confluente.ro/Calator_camelia_constantin_1358849122.html [Corola-blog/BlogPost/348867_a_350196]
-
sociale, ajutați de consilierii sovietici. Ulterior se vor forma cadre autohtone, adesea școlite la Moscova. Dacă în anii ’45-’60 tortura și bătaia erau principalele instrumente securistice, mai târziu metodele se vor rafina, supravegherea și delațiunea vor deveni unelte represive difuze dar nu mai puțin eficiente. Pe măsura scurgerii timpului, deși puterea devenea din ce în ce mai sigură pe poziția ocupată, aparatul Securității devenea și el din ce în ce mai stufos, semn că, paradoxal, frica regimului de propria populație creștea și ea. Duritatea metodelor aplicate în anchetele
ACTORUL ŞI REGIZORUL CREŞTIN DAN PURIC – ÎNTRE CURAJUL DE A APĂRA ŞI DEMNITATEA DE A MĂRTURISI de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 82 din 23 martie 2011 by http://confluente.ro/Actorul_si_regizorul_crestin_dan_puric_intre_curajul_de_a_apara_si_demnitatea_de_a_marturisi.html [Corola-blog/BlogPost/349142_a_350471]
-
cu misterioase nuanțe și un parfum subtil. Dar el este un poet astral, veșnic zburând prin infinitul universului, însetat de lumina pură a unei comete, pe care o simte doar „cometă-iluzie”. Și această cometă „care-i orbește sufletul” ia forme difuze, frenetice, stârnindu-i simțurile, germinându-l cu fiorii iubirii, încă neclari, pentru o iubită ireală, plutind pe o pânză de vis: „Te simt.../ Îmi presari în gând/Petale de trandafir/îmbibate cu parfum suav de lumină” („Vis”). De fapt, vălmășagul
FIORII INEFABILI de NĂSTASE MARIN în ediţia nr. 1503 din 11 februarie 2015 by http://confluente.ro/nastase_marin_1423684626.html [Corola-blog/BlogPost/340462_a_341791]
-
Urcăm treptele cu apăsarea omului năpăstuit de boală și de suferință. Trecem de ușile meticulous sculptate și intrăm în lăcașul care ne primește de fiecare dată când inimile nosatre bat mai tare decât trebuie, indiferent din ce motiv. O lumină difuză ne primește, gata să ne liniștească sufletele biciuite de gerul de afară, dar și de sfâșietoarea durere a unei ,,clepsidre sparte”... Pe catafalc întrezăresc sicriul care va însoți definitiv trupul poetului. Mă retrag, pentru ca tânăra poetă să-și poată plânge
POETUL ION VANGHELE, ÎN ZBORUL INFINIT de MANUELA CERASELA JERLĂIANU în ediţia nr. 2250 din 27 februarie 2017 by http://confluente.ro/manuela_cerasela_jerlaianu_1488215184.html [Corola-blog/BlogPost/364767_a_366096]
-
în ultimii ani au dus la aprofundarea cunoașterii pe care o avem despre organul cu ajutorul căruia percepem și judecăm realitatea. Aceste cercetări au scos la iveală și câteva descoperiri interesante despre modul în care creierul ne joacă uneori feste. Imaginile difuze, șterse din mintea noastră Creierul mediază între ceea ce recepționează ochii noștri și ceea ce conștientizăm efectiv că am văzut. Practic, realitatea vizuală pe care o trăim în fiecare clipă este un film pus în scenă de creier, care recreează realitatea, trecând
Uniunea Ziariştilor Profesionişti by http://uzp.org.ro/creierul-ne-joaca-feste/ [Corola-blog/BlogPost/94318_a_95610]
-
engleză) și a fost descoperit în 1898. De ce are loc acest fenomen? Sacadele constituie cea mai rapidă mișcare produsă de corpul uman, iar imaginile înregistrate pe retină în timpul acestora ar fi neclare și încețoșate. Astfel, creierul elimină atât aceste imagini difuze, care nu ar fi utile în procesul de percepție, cât și senzația că lipsește ceva. Râsul schimbă ceea ce vedem Un cercetător australian a demonstrat recent că vedem lumea altfel atunci când râdem. Jack Pettigrew, profesor la Universitatea din Queensland, a explicat
Uniunea Ziariştilor Profesionişti by http://uzp.org.ro/creierul-ne-joaca-feste/ [Corola-blog/BlogPost/94318_a_95610]
-
moment,pentru poet,secunda supremă este edenică,la fel și invocarea divinității nu sunt altceva decât semnificațiile unei transsubstanțiere a presentimentului apariției iubitei,moment ce-l consideră poetul,edenic. Există o serie de lucruri montaliene care circumscriu tematicii profetice,acel difuz presentiment obscur care ne conduce spre edenul imaginarului poetic. Spre deosebire de Montale,la Fernando Pessoa edenul se află între abis și oglindă.Este acelaș peisaj care,în realitate poetul și-l creiază,prin limbajul poeziei dat de expresia recognoscibilă.Paradoxul implicit
AL.FLORIN ŢENE-MITUL EDENULUI ÎN UNIVERSUL POETIC EUROPEAN AL SECOLULUI XX de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 1325 din 17 august 2014 by http://confluente.ro/al_florin_tene_1408249391.html [Corola-blog/BlogPost/369165_a_370494]
-
a noastră, în iluzii Picurându-se-n perfuzii dintr-o iarnă obosită... Și ne cad bucăți din Doi, se strivesc de caldarâm, Mit sihastru ce-l dărâm, recompus etern ca "Noi" Iar în zori ce se ridică, în lumina lor difuză, Mușc din sângerânda-ți buză, cu iubire și cu frică... Iar mi-e liniștea pierdută...mă trezesc pe un altar Răstignită-n vis hoinar de-o iubire arzând mută, Eu și Zeul vagabond ce mă vrea în disperare Și îmi
EU ȘI ZEUL VAGABOND de ANTONELA STOICA în ediţia nr. 2275 din 24 martie 2017 by http://confluente.ro/antonela_stoica_1490351975.html [Corola-blog/BlogPost/375674_a_377003]
-
mare măsură și de cele lumești ... Observi, dragă George, în timp ce caut să aștern pe hârtie și să povestesc - având drept repere dicte-urile tale - mâna îm tremură, parcă îmi este penetrată de lamele de cuțit al unui reumatism atroce, cu dureri difuze și paralizante. Se poate vedea din caligrafia întreruptă, unduitoare, rătăcită și nu fermă a literelor. Dacă această boală se accentuiază, voi fi ca și infirm. Ar fi dezastruos să nu mai scriu. Să încerc să continui, chiar trecând peste acest
CÂTE CEVA DESPRE ACTIVITATEA EXTRAŞCOLARĂ... de GEORGE NICOLAE PODIŞOR în ediţia nr. 226 din 14 august 2011 by http://confluente.ro/Cate_ceva_despre_activitatea_extrascolara_.html [Corola-blog/BlogPost/360117_a_361446]
-
Am senzația că suntem doar noi doi, prizonieri ai timpului, blocați împreună parcă pentru o eternitate...!” Monologul Laurei în fața oglinzii dezvăluie adevăratele sentimente ale tinerei și acest procedeu de prospectare a conștiinței, mai puțin folosit în scrierile epice, aruncă lumini difuze asupra stilului acestui original autor care deja a scris câteva romane de dragoste. Și iată acum, acest roman de introspecție psihologică presărat cu scene de dragoste care au loc în subconștientul personajului Iustin, cât timp se află în comă. Autorul
TAINICELE CĂRĂRI ALE IUBIRII (1) de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 1533 din 13 martie 2015 by http://confluente.ro/marian_malciu_1426265661.html [Corola-blog/BlogPost/348661_a_349990]
-
albastră iar spotul de lumini își marturisește teama în fascicule. unde ideilese învălmășesc în etape, că totul un tot... zero, unul, zero, unul, unul, zero ca într-o cartelă matematică, este peren. Numai prieteniile se duc și vin, și iubirea difuză... în orice ipostază! Referință Bibliografică: Răspuns la o idee / Aurel Avram Stănescu : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 148, Anul I, 28 mai 2011. Drepturi de Autor: Copyright © 2011 Aurel Avram Stănescu : Toate Drepturile Rezervate. Utilizarea integrală sau parțială a
RĂSPUNS LA O IDEE de AUREL AVRAM STĂNESCU în ediţia nr. 148 din 28 mai 2011 by http://confluente.ro/Raspuns_la_o_idee.html [Corola-blog/BlogPost/344227_a_345556]
-
Prestația și conștiința mireanului în Biserica noastră rămâne problematică, iar relația dintre Ortodoxie și spațiul public din România arată prost. Trei motive, cauze și pricini pot fi invocate aici și acum pentru a înțelege de ce statutul mireanului este astăzi nedefinit, difuz, contestat. Pe de-o parte, „dictatura“ liberei cugetări, dominantă în spațiul public, care vituperează - de cele mai multe ori liberă de orice cugetare - la apariția vreunei voci „reacționare“. A doua pricină este lipsa de coerență și de consistență a „turmei credincioase“, care
Despre cine suntem noi astăzi, cum (mai) suntem noi astăzi ortodocşi şi în ce (mai) credem noi, românii de astăzi – din perspectiva şi în viziunea sociologului român Dan Dungaciu… by http://uzp.org.ro/despre-cine-suntem-noi-astazi-cum-mai-suntem-noi-astazi-ortodocsi-si-in-ce-mai-credem-noi-romanii-de-astazi-din-perspectiva-si-in-viziunea-sociologului-roman-dan-dungaciu/ [Corola-blog/BlogPost/94287_a_95579]
-
Acasa > Versuri > Frumusete > GÂNDURI DIFUZE Autor: Aurel Avram Stănescu Publicat în: Ediția nr. 139 din 19 mai 2011 Toate Articolele Autorului Când eram mic dar mare... mă gândeam într-o dimineață când soarele strălucea puternic, și afară ploua cu stropi mari de căldură ce nu
GÂNDURI DIFUZE de AUREL AVRAM STĂNESCU în ediţia nr. 139 din 19 mai 2011 by http://confluente.ro/Ganduri_difuze.html [Corola-blog/BlogPost/344238_a_345567]
-
ești tot tânără însă înțeleaptă. Era pe vremuri... când eram tineri copii de o șchioapă și mi s-a părut că ești singură. Oare ai fost singură sau... am fost noi vreodată tineri? Grafica - pictor - Liliana-Nastas Brătescu Referință Bibliografică: Gânduri difuze / Aurel Avram Stănescu : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 139, Anul I, 19 mai 2011. Drepturi de Autor: Copyright © 2011 Aurel Avram Stănescu : Toate Drepturile Rezervate. Utilizarea integrală sau parțială a articolului publicat este permisă numai cu acordul autorului. Abonare
GÂNDURI DIFUZE de AUREL AVRAM STĂNESCU în ediţia nr. 139 din 19 mai 2011 by http://confluente.ro/Ganduri_difuze.html [Corola-blog/BlogPost/344238_a_345567]
-
sinele să se detașeze de impactul agresiv al profanului cu lumea, el o acceptă ca pe o formă de studiu, de atașare ca dorință de viață, de analiză profundă și de încercare de a-i putea funcționa spre bine mersul difuz al pașilor lui. Iisus Hristos atrage atenția, de nenumărate ori, discipolilor lui, părinții apostolici de mai târziu, să se ferească de oameni: ”Feriți-vă de oameni, căci vă vor da pe mâna soboarelor...” (Anania VII, NT, Cap.10:17, 2011
ÎNDEMNUL CA FAPT ȘI ÎNSEMNUL CA ROST RITUALIC PETRECUT ÎN VIAȚA OMULUI DE LA SATE de ŞTEFAN LUCIAN MUREŞANU în ediţia nr. 1692 din 19 august 2015 by http://confluente.ro/stefan_lucian_muresanu_1440008846.html [Corola-blog/BlogPost/372754_a_374083]
-
-i reflectată în oglinda realității, încât serile senine se contopesc de dragul ei în magii desăvârșite, ce aduc o parte din cuprinsul infinitului în raiul multicolor călătorind lent deasupra colinelor din zări, ținând respirații îndelung ațintite, aproape pierdute, către ele. Lumina difuză a spectacolului celest îmbrățișează culmile semețe, revărsându-se peste întinderile de pretutindeni, pline de liniștea sublimă, în care agitația cotidianului în ritm monoton și secătuitor își găsește sfârșitul. Existența se desfășoară cu pașii lenți ai certitudinilor spre desăvârșirea-i, prin
CONTEMPLÂND ENIGME LUMEŞTI de CRISTINA P. KORYS în ediţia nr. 2302 din 20 aprilie 2017 by http://confluente.ro/cristina_p_korys_1492649313.html [Corola-blog/BlogPost/375793_a_377122]
-
înfățișau nefiresc două hoteluri și casinouri cu nume împrumutate dintr-o realitate terestră, “Sahara”, și-un altul din învelișurile superioare ale scoarței pământului, “Stratosphera”, iar noi am coborât într-unul din cele opt ascensoare existente pe etaj tocmai în lumina difuză și amurgică bombardată de rafalele multicolore ale zecilor de mii de becuri mascate sau de-a dreptul orbindu-te ale tavanelor casinoului de la parter, parte a uriașei capele a circului de la care vine și numele hotelului de “Circus-Circus” ... După îmbăieri
LAS VEGAS-UL CU PĂCATELE LUI...ŞI NOI!? (II) de GEORGE NICOLAE PODIŞOR în ediţia nr. 182 din 01 iulie 2011 by http://confluente.ro/Las_vegas_ul_cu_pacatele_lui_si_noi_ii_.html [Corola-blog/BlogPost/367120_a_368449]
-
avatar invers, lupul se transformă în ființă umană, lucrarea avatarului este umanizantă și îmi pare, prin asta, o poetică metafizică excepțională, nescrisă de nimeni până la Eugen Dorcescu . Avatar Dormeam. Se prelingea din trupul meu Fluidul somn, împrospătând pământul Ca o difuză negură. Și eu Spre trupul meu veneam, recunoscându-l. Înaintam în negură. Eram Ființa care-mi seamănă. Și care Se recunoaște-n sine. Cum un ram Își recunoaște umbra plutitoare. Și-am tresărit simțindu-mă. În trup Eram cu mine
EUGEN DORCESCU- AVATARUL LUP de CRISTINA ŞTEFAN în ediţia nr. 1839 din 13 ianuarie 2016 by http://confluente.ro/cristina_stefan_1452683035.html [Corola-blog/BlogPost/369611_a_370940]
-
de mare clasă, Eugen Dorcescu. Poezia se numește Avatar și a fost interpretată apoi de actrița Eliza Noemi Judeu, care a transformat poezia într-o incantație impresionantă. AVATAR Dormeam. Se prelingea din trupul meu Fluidul somn, împrospătând pământul Ca o difuză negură. Și eu Spre trupul meu veneam, recunoscându-l. Înaintam în negură. Eram Ființa care-mi seamănă. Și care Se recunoaște-n sine. Cum un ram Își recunoaște umbra plutitoare. Și-am tresărit simțindu-mă. În trup Eram cu mine
SĂ NE CUNOAȘTEM SCRIITORII BĂCĂUANI! SERI LITERARE de CRISTINA ŞTEFAN în ediţia nr. 1862 din 05 februarie 2016 by http://confluente.ro/cristina_stefan_1454653937.html [Corola-blog/BlogPost/363348_a_364677]
-
cu succes de cancer, dar care este expus infecțiilor postoperatorii, și corpul politic al națiunii noastre este vulnerabil. În vidul postcomunist s-au insinuat, la pachet cu renașterea admirabilă a credinței și reafirmarea unor elite autentice, derutele veacului: un spiritualism difuz și heterodox, hedonismul și avatarurile sale, dreptomismul tâmp și fratele său, multiculturalismul ignar. Deși s-au produs multe reașezări benefice, nu cred că putem depăși cinci decenii de ateism, minciună și stupiditate programatică prin saltul în vidul consumist. Îmi păstrez
DIALOG CU ADRIAN PAPAHAGI, CONSILIER AL MINISTRULUI AFACERILOR EXTERNE de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 146 din 26 mai 2011 by http://confluente.ro/Eu_nu_concep_civilizatia_europeana_fara_crestinism_dialog_cu_adrian_papahagi_consilier_al_ministrului_afacerilor_externe.html [Corola-blog/BlogPost/344344_a_345673]