376 matches
-
fără nici o remușcare, m-ar durea în cot de toți și de toate, numai că e bine să știi că oamenii mari au un Bau-Bau invizibil care îi ține în lesă, pe unii mai mult pe alții mai puțin, o dihanie d-asta parșivă care nici măcar n-are curaj să ți se arate, barem să știi cu cine lupți, da, cre’ că tre’ să fie neapărat un schepsis și în treaba asta, prea uităm mulți lucrurile mișto, lucrurile importante, prea ne
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1982_a_3307]
-
botezase. Îl fleoșcăise zdravăn, se murdărise și pe teniși, avea cultul tenișilor altminteri băiatul ăla, bă, zicea, ca să simți mingea ca lumea pe picior, trebe neapărat să joci în teniși, în fine, înjura și el cum se pricepea mai bine dihania cât vițelul care abandonase pleașca pe lume. Pe atunci erau prea puștani ca să se suporte râzând unul de altul, așa că au aruncat cu pietre în ochiurile de apă, s-au stropit de sus până jos, arătau ca porcii. Ideea i-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1982_a_3307]
-
pândă nu era ca noi. Era la școală. Și nu oricum, ci într-a patra. Era, dacă vreți, ca și cum Mircea cel Bătrân ar fi fost încolțit de tancurile și mitralierele U.R.S.S.-ului. Un U.R.S.S. amenințător și îngâmfat, o dihanie desprinsă din negura și oroarea viitorului. Cu un chiuit scurt, care ne-a înghețat inimile, granițele noastre au fost încălcate, ca și cum la mijloc n-ar fi fost decât niște biete roți de cauciuc înjumătățite. În mai puțin de o clipă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1982_a_3307]
-
alunecând ușor prin apartamente sau chiar câte un petec întunecat de cer și că nu-mi rămăsese nimic altceva de făcut, dacă țineam cu tot dinadinsul să evadez, decât să mă rog acestei cruci ca o inimă, în speranța că dihania se va milostivi de mine și mă va lăsa, întocmai ca o fregată pe bebelușul Mircea, în orice port, fie el și agitat, al acestei lumi. Îmi mai aduc aminte că inima strălucea nebunește și că nici vorbă să fi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1982_a_3307]
-
mult mai bine, nu încercam să-l contrazic, mai ales că eram de aceeași părere, aș fi vrut însă să-i spun să se ferească, să nu se mai ia în halul ăla de Bau-Bau (îl făcea jigodie, rânjit, tâmpit, dihanie parșivă), putea s-o pățească în orice clipă, știa și el asta și cică se pregătise, într-adevăr, n-a durat mult și din tăcerea aia țiuitoare, mai exact din colțul umbros al camerei lui tata, s-a desprins o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1982_a_3307]
-
început o schiță, cu mișcări rapide. Prezența ta o să mă zgîlțîie și-o să-i rad veșniciei o bucurință de n-o s-o poată duce. Știi ce? Am convingerea că măcar noi doi ne vom regenera imediat după-după, într-o singură dihanie destulă sieși. Par deja un cadavru? Aș fi fericită să renunț la lutul ăsta. Sînt gata. Reconstruiește-mă, Russ. Chiar cu riscul de-a ni se confunda trupurile postum? Chiar-chiar. Trag cu coada ochiului spre geam. Franz Marc își paște
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1471_a_2769]
-
sine. Fără îndoială, mantra fusese spusă greșit, pentru că Mioara se trezi exact acolo unde nu voia să se afle. La marginea Parcului Monument. Era imensă precum Gargantua, ba, mai mult, atingea norii cu creștetul. Întinse brațele, unul îi trecea peste dihania învolburată a Dunării până în Insula Mare a Brăilei, celălalt până la Siret. Când crescuse? Unde era camera, nu era ea, camera se afla la locul ei, pe bulevardul Karl Marx nr. 51 cu Mioara Alimentară croind perdeaua de mătase. Abia întinsese
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1494_a_2792]
-
defect de refracție a imaginilor prismei. Orașul era mândru de urâțenia lui. Strâmbătatea gândurilor oamenilor se imprimase acestui oraș, tremura urât, cu tentaculele în evantai al străzilor delirând spre Dunăre. Delirul Dunării se transmisese și țărmurilor, între care mormăia nemulțumită Dihania. Macheta unui arhitect neinspirat cu blocuri în care apartamentele erau cutii de pantofi cu pereții mereu în transformare. Pentru că delirul injectase oamenii cu morbul schimbării: să facem urâtul perfect! Și ca-n jocul de domino, morbul dintr-un cartier își
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1494_a_2792]
-
ne-am dat drumul pe munții de grâu din partea de sud a orașului. Zeci de mii de oameni, excavatoare, buldozere, macarale, tancuri, veterani ai războaielor mondiale lopătau grâul în vagoanele strălungilor trenuri și noi schiam pe pârtiile afânate până la malul dihaniei leneșe, Dunărea, unde marinarii, profesorii, muzicienii, actorii, miniștrii, pușcăriașii și gravidele încărcau grânele în șlepurile care-și așteptau rândul cuminți, înșirate unele în spatele celorlalte, tocmai de la izvoare. * * * Î ncerc să mă reclădesc din țesălatul cailor asudați, din nări ies aburi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1494_a_2792]
-
de gheață cu obrajii roșii, paralel cu drumul uneori înainte, uneori în urmă dar tot pe lângă el uneori aproape, uneori departe ocolind pădurea ca să răsară în față prin gura de peșteră a depărtării, tensiunea i-a îmbujorat obrajii pentru că urmărește dihăniile care nu o lasă până nu o zdrobesc și oglinda gheții o răsfrânge, o sfărâmă, cioburi de Lună sub copite, sar așchii de Lună înghețată. Un strigăt nefiresc opri caii din zborul avântat și spectrele se buluciră unele într-altele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1494_a_2792]
-
de picioare numai cu o mână, (În cealaltă fata ducând o găleată cu pește) Va se chinuia să-și țină ochișorii Închiși, pentru a nu mai vedea cum toate tufele, copăceii și florile mai Înalte sunt prefacute, magic, În felurite dihănii amenințătoare, de către aceeași noapte care acoperise cu Întuneric peștii rămași În iarbă și stufăriș pe malul Rămășiței. Neputând scăpa de certitudinea că este mai aproape de cer decât de pământ și pentru a nu pierde legătura cu lumea celor de jos
Milenii, anotimpuri şi iubiri (sau Cele şase trepte ale iniţierii) by VAL ANDREESCU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1708_a_2958]
-
fi rac și cumpără piatra soarelui. Pe Nineta am recunoscut-o, după voce, fără niciun dubiu. Am emoții. Oare ce animal periculos o fi și ea? Cade cerul pe mine. O aud pe Nineta: "Scorpion". Doamne, Nineta e scorpion! Ce dihanie o mai fi și asta? Neîndoielnic, una mai grozavă și decât leul. Olimbiada o tratează ca pe o regină. Reușesc să-mi fac rost de câmp vizual. O ia pe gazdă de mână, se așază în genunchi, se apleacă mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1577_a_2875]
-
inimă de rechin. Nimic nu pare a fi digerabil" îmi spun, înciudat, dar chiar în clipa aceea ochii îmi cad pe două căpșuni mari și coapte, care escortează, ca un cuplu de paji fideli, trupul pântecos și aburind al unei dihănii oceanice necunoscute. Tot acest ceremonial gastronomic poate fi experimentat în aproape orice loc de pe coasta de est a Japoniei, însă niciunde el nu are, parcă, strălucirea calmă degajată de "Perla cea Verde", cum a numit Oshima un poet aproape uitat
Darurile zeiţei Amaterasu by Roxana Ghiţă, Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Imaginative/1390_a_2632]
-
o cârjă, o bucată de lemn uscat, numai să fie ușor, cu multe noduri și atât de lung încât să-ți vină ușor când vei fi nevoit să-l învârți pe deasupra capului sau în jurul tău, dacă ești atacat de vreo dihanie sau un om care te poate confunda cu un hoț. Apoi, dragule, nu uita că ești băiat mare, privește înainte ca atunci când vrei să descoperi ceva sau te afli într-o misiune pe tărâm necunoscut. Dacă așa vei face, vei
LA DEPĂNAREA FUSULUI by COSTANTIN Haralambie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1621_a_2949]
-
apere, toată suflarea să știe că trebuie să atacăm murind, apoi să atacăm pentru că suntem pe pământul nostru. Dacă toate-s pregătite, viteazule Amar, Bursu și Pădur să meargă către luptătorii lor și, dacă n-au ce face până apare dihania ce ne zdruncină viața, să joace bâza. -Fie precum dorește sfinția ta, au zis conducătorii luptătorilor uri, s-au închinat apoi au plecat, fiecare la locul stabilit din aria de luptă. Uran și Amar au încălecat pe cai și au
LA DEPĂNAREA FUSULUI by COSTANTIN Haralambie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1621_a_2949]
-
zile a cerut ajutorul preotului din sat. Acesta s-a ocupat serios de mine, astfel că după douăsprezece zile, în urma slujbelor săvârșite, m-a pus pe picioare. ...... fie că știm sau nu știm, îngerul nostru păzitor este întotdeauna lângă noi ..... DIHANIA Din cauza unor minți bolnave, tăvălugul celui de al doilea război mondial, a produs multe necazuri și țării noastre. După război teritoriul țării trebuia în primul rând curățat de urme apoi se trecea la reconstruirea României și refacerea ramurilor economice. Așa
LA DEPĂNAREA FUSULUI by COSTANTIN Haralambie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1621_a_2949]
-
oi sau cu animalele slobode care înaintează domol în pășunea lor, și se apropie. Dar cîtă strădanie trebuie pentru asta și de cîte ori aceste strădanii rămîn înșelate! De aceea vînătorul care se întoarce la popas ducînd în spate o dihanie de cincisprezece kilograme e sărbătorit ca pentru o ispravă eroică." Vremile ce s-au scurs de atunci încoace i-au primenit mult pe colindătorii Bărăganului, învățîndu-i totodată pe ,mitropoliți" să-și identifice altfel dușmanii, iar pe vînători să afle noi
Epistolă către Odobescu (IX) by Ștefan Cazimir () [Corola-journal/Journalistic/7874_a_9199]
-
bou. în noaptea următoare, un vînător și un pădurar se așază la pîndă, cocoțați într-un mesteacăn, așteptînd ca ursul să revină spre a-și isprăvi ospățul. Pădurarul, într-un tîrziu, adoarme, iar vînătorul aude foșnet de frunze, semn că dihania s-a întors la prada din ajun. întuneric total. Omul trage la nimereală. "- L-ai ucis? - Nu știu... Am dat la noroc." Cei doi coboară din copac. "Cu mîna pe trăgaciul puștii, cu suflarea oprită, înaintam încet spre locul de
Epistolă către Odobescu (XI) by Ștefan Cazimir () [Corola-journal/Journalistic/7689_a_9014]
-
dintre cei care nu/ vor nicicum să tacă, ai iar necazuri? Nu/ s-a schimbat nimic după Revoluție. Mai scrii?/ Dau din cap și privesc printre aguzi,/ printre gene, în depărtare, de pe peron la vagoanele/ marfarelor, la tot felul de dihănii/ oprite în stație, la Focșani... Îți poți imagina? Nu mă/ mai simt bine singur, dragă, numai/ cu mine însumi”. (p. 29) Cam acesta ar fi, în privința atitudinii, noul Liviu Ioan Stoiciu. Și aici se opresc în general comentariile criticilor empatici
Vârstele poeziei by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/5954_a_7279]
-
mîini și cu picioare era și p-atunci, tot cu ochi și cu urechi, tot cu nasul d-asupra gurii și cu călcîiele la spate, dar de învîrtea copaciul smuls din rădăcină și mi-ți izbea la mir leii pustiilor, dihăniile cădeau tumba, cu labele în sus, marghiolindu-se a moarte" (Palatul de cleștar, 1884). Dacă mesajul social și uman al acestor texte sună neinteresant, lexicul și fraza lui Delavrancea frapau prin noutate. Ca și Odobescu, nuvelistul caută cu tot dinadinsul cuvintele
Complexele avocatului de succes by Mihai Zamfir () [Corola-journal/Journalistic/6211_a_7536]
-
și de transformare socială...El considera că, atunci când reprezenta ritualurile inventate de el, reușea să influențeze și lumea din jurul său...” Îmi închid computerul. Dar încă nu reușesc să uit de coiot. De animal în sine. Cu trecerea anilor, din cauza acelei dihănii pe care Beuys a dus-o să locuiască cu el în galerie, am citit multe lucruri despre coioți. Mi-a plăcut mai mult ceea ce am aflat despre coiotul din Texas, cunoscut și sub numele „lupul de preerie”. Am văzut fotografii
Două povestiri de Sônia Coutinho () [Corola-journal/Journalistic/5357_a_6682]
-
se poate de concludentă: „În iarna în care caloriferele vor fi calde,/ te voi chema în igluul meu cu trei etaje/ să îmbrăcăm cu inimi de catifea neagră/ bradul de sârmă ghimpată// Ghețarii de mucava/ se vor retrage dincolo de ecuator,/ dihănii împăiate vor evada din muzee/ și vânătorii plini de vânătăi/ vor trage cu serpentine multicolore/ în nălucile cu ari-pile-n lanțuri.// Ne vom întinde pe canapeaua de granit,/ îți voi lua palma rătăcită printre convulsiile mele/ și voi încerca să ghicesc
Altă generație by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/6400_a_7725]
-
ține una și bună, ca în bolgiile infernului, extins în cotidianitate, că e rea, rea, rea, deșteaptă și sălbatică, pornită să miște lumea din loc, și va suferi, va suferi negreșit, plătind mai târziu, plătind, de fapt, toată viața - așadar, dihania asta de fată are forța de a așeza lucrurile în relieful cuvenit, la locul menit: „Aici toți, toți nu fac nici cât degetul dumitale cel mic, nici în privința inteligenței, nici în a inimii! Ești mai cinstit decât toți, mai nobil
Tăcerea care ne umple de dangătul tuturor clopotelor by Aura Christi () [Corola-journal/Journalistic/4731_a_6056]
-
fabulei de uz comunist, omul poate fi disociat de creator. Petru Dumitriu a debutat în perioada când se afla la studii la München, cu însemnări despre contactul său cu realitățile germane șcf. semnalării lui Mircea Popa (Cele trei lupte cu dihania, în "Viața Românească", nr. 11, 1997), așadar înaintea apariției textelor din "Revista Fundațiilor Regale", menționate doar acestea în comentariile consacrate scriitoruluiț, a fost premiat în 1945 "pentru cea mai bună nuvelă a anului" și a fost primit, în același an
Petru Dumitriu,după naufragiu by Mircea Braga () [Corola-journal/Memoirs/9009_a_10334]
-
se năpusti peste el în bucătărie, poetul ținea în mână o tartină cu icre roșii. Și așa a și rămas încremenit. Prinse un moment când ogarul își culcă botul pe genunchii săi și încercă să o bage în gură, dar dihania aia își înălță fulgerător botul spre el și începu să-l hârâie și să-l împingă cu colții în piept. Măcar dacă javra ar fi înfulecat-o, dar așa, nu, acesteia nu îi era foame, dar nici pe el nu
Un basarabean în România by Andreea Răsuceanu () [Corola-journal/Journalistic/3109_a_4434]