440 matches
-
socio-umane. Omul universal al Renașterii încă se perpetua, dar deja câmpul cunoașterii sale se îngusta. Deși universalist ca opțiune, Iluminismul descătușează forțele diferențierii cognitive și sociale. De altfel, toate categoriile de caracterizare inițiate de iluminiști au fost formulate în termeni dihotomici și polari. Uneori, avem chiar impresia că operăm cu una și aceeași categorie, ce are de fiecare dată doi poli. Unul corespunde tradiției ce trebuia incriminată și depășită, iar celălalt modernizării ce urma a fi instituită. Astfel, categoriei de cunoaștere
[Corola-publishinghouse/Science/2357_a_3682]
-
suntem identificați cu un tradiționalism iremediabil. Numai că tranziția este și trebuie privită ca dezvoltare, chiar dacă are ritmuri variabile în timpul și spațiul social. Perspectiva demonstrativă adoptată de Pasti subsumează pe bună dreptate tranziția dezvoltării, dar formulează problema în termenii eminamente dihotomici ai dezvoltării-subdezvoltării, respectiv ai adaptării-inadaptării. Este posibil ca tranziția noastră să se fi derulat astfel încât să fi generat subdezvoltare. Argumentele invocate demonstrează această tendință, iar o lucrare ulterioară a întărit și mai mult această demonstrație. Totuși, demonstrația autorului însuși prezintă
[Corola-publishinghouse/Science/2357_a_3682]
-
principiu, conformându-se unei abordări de tipul sau/sau. Granițele demarcatoare clare apăreau în formă disjunctivă: cetățean sau străin, familie sau non-familie, cunoaștere științifică (rațională) sau cunoaștere neștiințifică, muncă sau timp liber, organizare sau haos etc. Sigur că între polii dihotomici exista un continuum, însă dezirabilitatea instituțională și răspunderea socială aveau referințe bine marcate. Organizarea birocratică (rațională) se știa în ce constă, avea norme și frontiere bine delimitate. Normele puteau fi încălcate, însă răspunderea pentru dezorganizarea rezultată era invocată pentru a
[Corola-publishinghouse/Science/2357_a_3682]
-
titlul capitolului III, Imaginație și doctrină. Vom asista, astfel, - cum zice prima secvență a acestei părți a volumului - la Persecuția apei, - mod de a sugera imixtiunea ideologic-programatică în spațiul imaginarului liber, conform unei "logici binare", înclinată spre polarizări și viziuni dihotomice în tensiune (tradiție vie-tradiție moartă etc.), în care este atrasă și relația jungiană animus-anima, repartizată de interpret, cam prea strict, și între spațiul vizionar marcat de peisajul de la Florica și cel al Miorcanilor. Sub semnul acestui conflict dintre doctrină și
O lectură nouă a operei lui Ion Pillat by Ion Pop () [Corola-journal/Journalistic/16509_a_17834]
-
font-size: medium;"><spân lang="ro-RO">unor</spân></spân><spân style="font-size: medium;"><spân lang="ro-RO"> idei care permiteau detașarea clară de ideologia comunistă și de gândirea de stânga, în general. </spân></spân></p> Este un discurs care aplică o logică dihotomica înțelegerii politicului și socialului, marcat, <spân style="font-size: medium;"><spân lang="ro-RO">așa cum </spân></spân><spân style="font-size: medium;"><spân lang="ro-RO">arată </spân></spân><spân style="font-size: medium;"><spân lang="ro-RO">Cosmina </spân></spân><spân style="font-size: medium;"><spân
Realism socialist și gen - Despre dreptul de a privi și interpreta arta trecutului recent dintr-o perspectivă feministă locală () [Corola-website/Science/296130_a_297459]
-
doar prin componentă să anti-comunistă, ci și prin </spân></spân><spân style="font-size: medium;"><spân lang="ro-RO"><b>respingerea (teoretică) a politicului</b></spân></spân><spân style="font-size: medium;"><spân lang="ro-RO">, în toate manifestările sale. </spân></spân></p> Discursul dihotomic, esențialist, normativ, autoritar și moralist al intelectualilor post-1989 fundamentează <spân style="font-size: medium;"><spân lang="ro-RO"><b>”consensul” că nu se poate vorbi despre trecutul recent decât dintr-o perspectivă în același timp apolitica și anticomunista, girata de profesioniști ai
Realism socialist și gen - Despre dreptul de a privi și interpreta arta trecutului recent dintr-o perspectivă feministă locală () [Corola-website/Science/296130_a_297459]
-
riști să scrii la fel de prost. / Există tirani, vrea să spună Lamparia, deopotrivă în politică și în artă". Îndrăznim să facem o structurare a fragmentelor. În general, aforismele lui Codreanu dispun de o simetrie perfectă. Fiecare dintre ele conțin două elemente dihotomice. Partea pozitivă, în corelație cu cea negativă. Mai sus am scos în evidență câteva dintre cugetările care accentuează răul în artă. Dar impresionează mai ales acelea în care autorul încearcă definiții. Metafora, în acest gen de aforisme, este la loc
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1561_a_2859]
-
interacționează cel mai des într-o rețea) sau la nivelul întregului set de actori (nivelul întregii rețele; de exemplu, ce densitate are o anumită rețea socială). În ceea ce privește măsurarea relațiilor, reamintesc că legăturile pot fi: (a) direcționale sau nondirecționale și (b) dihotomice și valorizate. Legăturile direcționale au direcție și origine, spre deosebire de cele nondirecționale, care nu au direcție. De asemenea, legăturile pot fi prezente sau absente (dihotomice). Legăturile prezente pot fi valorizate, în sensul în care pot indica intensitatea, tăria, frecvența etc. Aplicarea
Rețelele sociale: teorie, metodologie şi aplicații by Marian‑Gabriel Hâncean () [Corola-publishinghouse/Science/608_a_1349]
-
rețea socială). În ceea ce privește măsurarea relațiilor, reamintesc că legăturile pot fi: (a) direcționale sau nondirecționale și (b) dihotomice și valorizate. Legăturile direcționale au direcție și origine, spre deosebire de cele nondirecționale, care nu au direcție. De asemenea, legăturile pot fi prezente sau absente (dihotomice). Legăturile prezente pot fi valorizate, în sensul în care pot indica intensitatea, tăria, frecvența etc. Aplicarea tehnicilor de măsurare este determinată de posibilitățile reale de investigare a unei anumite rețele sociale. Lin (2001) consideră că pot fi aplicate cel puțin
Rețelele sociale: teorie, metodologie şi aplicații by Marian‑Gabriel Hâncean () [Corola-publishinghouse/Science/608_a_1349]
-
instrumente vizând propagarea comportamentelor funcționale pe piața muncii, realizarea unor programe de recalificare și reciclare, facilitatea mișcării teritoriale a forței de muncă, stimularea reducerii orelor de muncă etc. Diminuarea costurilor firmelor utilizează instrumente vizând diminuarea producției spre randamente ridicate etc. Dihotomic instrumentele utilizate vizează fie stimularea alocării eficiente a resurselor, fie extinderea capacităților de producție. Cele trei categorii de instrumente ale politicii structurale orientate spre stimularea ofertei includ atât măsuri, câtși acțiuni și care vizează: -fie eliminarea distorsionărilor care provoacă discrepanțe
Impactul politicilor de tip anticriză asupra economiei reale by Picu Alina () [Corola-publishinghouse/Science/1127_a_2357]
-
tematice au fost identificate o serie de teme care, la rândul lor, au cuprins o serie de afirmații. Afirmațiile corespunzătoare fiecărei teme au constituit operaționalizări ale aspectelor vieții cotidiene și strategiilor de adaptare adoptate. Ele au fost codate ca variabile dihotomice, semnalizând prezența sau absența acestor aspecte și strategii în rândul subiecților intervievați. Datele obținute pe baza acestei structuri au fost supuse ulterior unei analize statistice. Distribuțiile de frecvență au fost utilizate în vederea calculului frecvenței de apariție a anumitor aspecte ale
[Corola-publishinghouse/Science/2369_a_3694]
-
frecvență au fost utilizate în vederea calculului frecvenței de apariție a anumitor aspecte ale vieții cotidiene și strategii de adaptare în interiorul eșantionului investigat. Diferențele în cadrul grupului de subiecți au fost calculate cu ajutorul testului „t” pentru variabile nominale nepereche. Relațiile dintre variabilele dihotomice s-au calculat cu ajutorul analizei de contingență. Obiectivele care au orientat investigațiile de față sunt următoarele: 1. desprinderea aspectelor vieții cotidiene în postdetenție care ar putea fi calificate drept tipice; 2. examinarea strategiilor caracteristice de adaptare și integrare în societate
[Corola-publishinghouse/Science/2369_a_3694]
-
ale comunității respective, așa cum s-au afirmat ele În diferite momente istorice. În acest sens, afirmația autorului francez că „memoria noastră se bazează cu adevărat nu pe o istorie Învățată, ci pe o istorie trăită” trebuie Înțeleasă ca o afirmare dihotomică a priorității faptului trăit. Ea este totuși Întru câtva excesivă, câtă vreme orice comunitate Își familiarizează propriii membri cu versiunea elaborată și acceptată de majoritatea membrilor acelei comunități (sau a celor mai influenți dintre ei), recomandându-se, prin urmare, În
[Corola-publishinghouse/Science/1910_a_3235]
-
un discurs: la modul obiectiv și la modul subiectiv (în care enunțătorul se manifestă explicit sau implicit). Formulările subiective sunt "lipsite de orice valoare informativă dacă nu sunt inserate într-un context argumentativ. Axa opoziției obiectiv vs subiectiv nu este dihotomică, ci graduală, unitățile lexicale fiind încărcate cu o doză mai mare sau mai mică de obiectivitate. C. Kerbrat-Orecchioni exemplifică astfel 39: OBIECTIV SUBIECTIV Celibatar galben mic bun În cazul adjectivelor asupra cărora insistă analiza propusă de Dominique Maingueneau se face
by DOMINIQUE MAINGUENEAU [Corola-publishinghouse/Science/980_a_2488]
-
The Wife of Bath's Prologue, în „Exemplaria”, vol. 5, nr. 1, March 1993, p. 236 (în nota 53). 33 fi cicăleala, cearta, pălăvrăgeala, cleveteala erau mereu dur criticate.” 61 Putem aduce din nou în discuție cele două arhetipuri biblice, dihotomice: Eva, simbol al vorbirii, care a dus la căderea întregii omeniri, și Fecioara Maria, reliefând tăcerea, supunerea, smerenia. Păcatul originar a fost interpretat diferit, perceput ca rod al mândriei, al nesupunerii, al lăcomiei, al poftei carnale sau al vorbirii. Unul
La donna angelicata – la donna demonicata în opera lui Giovanni Boccaccio şi a lui Geoffrey Chaucer by Oana Simona Zaharia () [Corola-publishinghouse/Science/1618_a_3076]
-
una lăudând, alta avertizând în legătură cu iubirea.” William D. Reynolds, The Parliament of Fowls: Overview, în Reference Guide to English Literature, 2nd ed., edited by D. L. Kirkpatrick, St. James Press, 1991. Este vorba despre două tipuri de iubire: pământească și cerească, dihotomice, așa cum indică și inscripția. 672 William D. Reynolds, op. cit., passim. 673 Geoffrey Chaucer, Legenda..., p. 167. 674 Dar poetul nu poate fi acuzat de această aparent schematică abordare deoarece zeul Amor este cel care în poem i-a trasat modul
La donna angelicata – la donna demonicata în opera lui Giovanni Boccaccio şi a lui Geoffrey Chaucer by Oana Simona Zaharia () [Corola-publishinghouse/Science/1618_a_3076]
-
apoi voi elabora și voi explica rezultatele obținute în urma calculelor matematice. La final, voi trage concluzii și voi da indicații pentru cercetări ulterioare. Cadrul teoretic și metodologic În literatura de specialitate, conceptul de instituționalizare este privit fie ca un fenomen dihotomic, care poate apărea sau nu (Sartori 1976), fie ca un proces, prin care partidele și sistemele de partide se transformă și fac pași către instutuționalizare sau în sens invers (Mainwaring și Torcal 2006, 206). Primul autor care a abordat conceptul
by Sergiu Gherghina [Corola-publishinghouse/Science/1101_a_2609]
-
s-a impus mai mult prin intermediari, din care cei mai faimoși sunt T.S. Eliot și Ezra Pound. În ceea ce privește atitudinea sa pro-clasică, cel mai reprezentativ text al său rămâne cel intitulat Romantism și clasicism (1911-1912), unde se trasează, în mod dihotomic, coordonatele celor două viziuni artistice. Desigur, a scrie despre clasicism nu înseamnă neapărat a crede în clasicism. Acesta nu este însă cazul eseului avut în vedere, în care paralela dintre cele două paradigme estetice este, într-un mod evident, subiectivizată
[Corola-publishinghouse/Science/1558_a_2856]
-
au conjugat literatura cu studiul imaginarului politic, cu istoria mentalităților și cu hermeneutica discursului social. Instrumentarul analizei sale aparține cu precădere orientărilor lingvistice moderne, filosofiei limbajului și neo-retoricii perelmaniene. În analiza discursului pamfletar din spațiul francofon (1868-1968), Angenot nu operează dihotomic între perspectiva descriptiv-formală asupra textului și perspectiva socio-critică asupra conținutului ideologic, pentru că orice scriere de acest gen "este traversată de vectori intertextuali" care generează o configurație și o structură specifice discursului pamfletar. "O metaforă susține teoreticianul poate fi la fel de politică
by Minodora Sălcudean [Corola-publishinghouse/Science/1086_a_2594]
-
românilor din Principate"220, text care, publicat ulterior, la 1 august 1876, în Convorbiri literare, va fi considerat articolul-cadru definitoriu pentru etapa a doua a publicisticii eminesciene. Scena politică bipolară cu corespondentul său scriptic presa partinică ne dezvăluie principalele direcții dihotomice (conservatorism-liberalism, autohtonism-europenizare, ruralism-urbanizare, tradiționalism-modernizare etc.), precum și intensitatea dezbaterilor ideologice și culturale în a doua jumătate a secolului al XIX-lea. În acest context socio-politic practică scriitorul Eminescu gazetăria, ca pe o meserie de vocație și e o obligație morală față de
by Minodora Sălcudean [Corola-publishinghouse/Science/1086_a_2594]
-
integrează acesteia. Este vorba de un acord care poate clarifica reacțiile stranii ale oamenilor care, în prezent, afirmă că regretă acea epocă de coerciție, manifestând o adevărată nostalgie a sclaviei lor. Ne aflăm în prezența unei realități cu două fețe, dihotomice. Ce raport există între aceste două elemente? Este vorba de o contradicție, în sensul dialectic al termenului? Există vreun conflict intern între impactul străin și structura tradițională, un conflict care s-ar traduce în mod obligatoriu în vreo sinteză oarecare
by LAURENT BAZIN, MONIQUE SELIM [Corola-publishinghouse/Science/1015_a_2523]
-
realizează separarea cu geniul rău subliniază ca simbol al incertitudinea: "(...) să cercetez dacă există Dumnezeu și, în cazul în care există dacă poate fi înșelător"153. Universul în care se manifestă celelalte cogitate este unul al cunoașterii prin manifestarea sa dihotomică bine-rău, adevăr-falsitate. Trecând prin ideea de Dumnezeu, ideile se pot manifesta în universul logos-ului implicit al cogito-ului. Noile idei prezentate ca generalitate idei ce sunt ființări ale lumii cogito-ului și au un statut asemănător plantelor din Geneză. Cum pământul
[Corola-publishinghouse/Science/84931_a_85716]
-
formă de imitare, prelungire și manifestare a acestuia în limita posibilităților de manifestare ale umanului. Acest paralelism își găsește relevanța în faptul că, în sens spiritual, actul creației se manifestă asemenea unui mister inexplicabil, intraductibil și regăsit în însăși constituția dihotomică a omului 180. Din aceste rațiuni, noțiunea de creație face astfel referire atât la atributul natural, cât și la cel supranatural al firii umane. Constituit din spirit și materie, omul face parte din două lumi diferite, ce interferează printr-o
by Adrian Stoleriu [Corola-publishinghouse/Science/1040_a_2548]
-
culturali factori culturali > factori biologici diferențele dintre grupuri sînt explicate prin factori nonculturali diferențele dintre grupuri sînt explicate prin factori culturali măsurătorile sînt independente de context măsurătorile sînt dependente de context instrumente psihologice standardizate instrumente calitative acceptă comparații evaluative Discriminare dihotomică cei doi poli extremi reprezentînd mai degrabă tipuri ideale epistemologice refuză comparațiile evaluative perspectiva imposed etic (din "afară") perspectiva derived emic (dinăuntru) sau antropologiei culturale (C care lămurește aria noțiunii de "cultură" și funcționalitatea acesteia), ci este necesară o sinteză
Psihologie interculturală: repere teoretice și diagnoze românești by Alin Gavreliuc () [Corola-publishinghouse/Science/855_a_1870]
-
exemplu concret, pe o scala de la 1 ("este în mică măsură orientat spre performanță"), trecînd prin 4 ("este orientat către performanță într-o măsură moderată"), pînă la 7 ("este în mare măsură orientat către performanță"). Așadar, aceste dimensiuni nu sînt dihotomice, ci un întreg semantic, cu exteriorizări specifice în culturi organizaționale/societale distincte. Merită semnalat, totodată, că dimensiunile evocate sînt conceptualizate atît la nivel organizațional, cît și la nivelul societății, deopotrivă ca practici (registrul lui "ceea ce este"), cît și ca orientări
Psihologie interculturală: repere teoretice și diagnoze românești by Alin Gavreliuc () [Corola-publishinghouse/Science/855_a_1870]