586 matches
-
alin. 3, vor primi loturi după ce vor fi satisfăcuți ceilalți coloniști, așezați în Dobrogea. Articolul 3 Nu pot dobândi loturi de colonizare, în baza dispozițiunilor acestei legi: a) Acei care nu-și exploatau direct proprietatea, fie în bani, fie în dijmă; ... b) Funcționarii de orice categorie, civili, militari și eclesiastici, cu excepția: preoților, învățătorilor, agronomilor comunali, administratorilor de pășuni comunale, agenților veterinari, brigadierilor silvici, pădurarilor, cum și a micilor funcționari rurali (plătiți din bugetele comunelor), care exercită funcțiunea în localitatea din Dobrogea-Veche
EUR-Lex () [Corola-website/Law/217317_a_218646]
-
ce au fost luate de săteni, se va plăti proprietarului muncile făcute, precum și samanta pe prețul stabilit de tribunalele ordinare, dacă el nu a fost stabilit de consiliul superior al agriculturii. De asemenea, acolo unde semănaturile s-au luat în dijma, săteanul se considera complet descărcat, proporția dijmei rămînînd bine stabilită acea care s-a hotarat de comun acord sau s-a stabilit de comisia centrală județeană. De asemenea, acolo unde semănaturile s-au făcut de săteni în dijma pe pamantul
EUR-Lex () [Corola-website/Law/134224_a_135553]
-
va plăti proprietarului muncile făcute, precum și samanta pe prețul stabilit de tribunalele ordinare, dacă el nu a fost stabilit de consiliul superior al agriculturii. De asemenea, acolo unde semănaturile s-au luat în dijma, săteanul se considera complet descărcat, proporția dijmei rămînînd bine stabilită acea care s-a hotarat de comun acord sau s-a stabilit de comisia centrală județeană. De asemenea, acolo unde semănaturile s-au făcut de săteni în dijma pe pamantul expropriat, iar recolta a fost ridicată de
EUR-Lex () [Corola-website/Law/134224_a_135553]
-
luat în dijma, săteanul se considera complet descărcat, proporția dijmei rămînînd bine stabilită acea care s-a hotarat de comun acord sau s-a stabilit de comisia centrală județeană. De asemenea, acolo unde semănaturile s-au făcut de săteni în dijma pe pamantul expropriat, iar recolta a fost ridicată de săteni, sătenii nu sînt obligați să restituie proprietarului vreo despăgubire. Articolul 27 Moșiile rămase în urmă exproprierii nu se pot arenda pe un termen mai mic de 7 ani. Arendarea în
EUR-Lex () [Corola-website/Law/134224_a_135553]
-
D. Constantin Brâncuși (fosta Gheorgheni) pe ambele părți fără blocuri Str. Constantin C. Diculescu Str. Constantin Dobrogeanu Gherea Str. Constantin Nottara Ale. Crăițelor Str. Crinului Str. Crizantemelor Str. D. D. Roșca Str. Dem Rădulescu Ale. Detunata Str. Diaconu Coresi Str. Dijmei Str. Dimitrie Comșa (fosta I.C. Frimu) Str. Dimitrie Onciul Str. Dina Cocea Str. Dinu Lipatti Cal. Dorobanților blocurile 25, 39, 41, 42, 47, 70, 71, 74, 76, 78, 85, 89, 90, 93, 95, 96, 97, 98, 99, Cal. Dorobanților blocurile
EUR-Lex () [Corola-website/Law/239362_a_240691]
-
se considera că și cînd s'ar fi vărsat și s'ar fi ordonanțat creditorilor. Articolul 184 Impozitele, care grevează imobilul, scadente după ziua licitației și taxele de transcriere, se vor suporta de cumpărător. Ratele scadente după ziua licitației, din dijma de vie, din răscumpărări urbariale și altele asemănătoare, precum și din datoria pentru regulari de ape, care grevează imobilul, cad în sarcina cumpărătorului, fără a fi socotite în prețul de cumpărare. Pentru alte sarcini ale proprietarului anterior - numai dacă condițiunile de
EUR-Lex () [Corola-website/Law/127795_a_129124]
-
creditorilor ipotecari cu domiciliu necunoscut, trebuie să se numească pentru reprezentarea creditorilor ipotecari cu domiciliu necunoscut curator, comunicându-se încheierea și acestuia. Dacă rezultă din cartea funduara sau daca autoritatea de cărți funduare are cunoștință că, imobilul este grevat cu dijma de vie, răscumpărare urbariala sau alta asemenea răscumpărare, sau datorie pentru regulari de ape, trebuie citați la desbaterea pentru distribuirea prețului și proprietarul îndreptățit, sau reprezentantul composesoratului, respective reprezentantul societății pentru regulari de ape. Pentru creditorii absenți sau necunoscuți nu
EUR-Lex () [Corola-website/Law/127795_a_129124]
-
se vedea, în locul acestui alineat, art. 317 și 318 din decretul-lege pentru codul de procedură fiscală, publicat în Monitorul Oficial nr. 78 din 1 Aprilie 1942, citate mai jos; ... c) Ratele, care în conformitate cu legile în vigoare grevează direct imobilul, din dijma de vie, din sumele de răscumpărări urbariale sau alte asemenea și din datorii pentru regulari de ape, care au devenit scadente înainte de ziua licitației, restante pentru un timp nu mai vechiu decat trei ani. ... Dacă creanțele dela punctul c) nu
EUR-Lex () [Corola-website/Law/127795_a_129124]
-
fost români, care trăiau în grupuri de familii mici, răsfirate. Așezarea că localitate mai mare își are originea în urmă colonizării sașilor în secolul al XIII-lea. Cea mai timpurie atestare a satului datează din 1332, când în registrele de dijme papale este înregistrat "Henricus parohul din Nova Villa", aparținând de Comitatul Bistrița-Năsăud cu capitala în orașul Bistrița. În 1453 între posesiunile lui Iancu de Hunedoara din districtul Bistrița figurează și Satu-Nou. În 1518 se desfășoară un proces între locuitorii din
Comuna Cetate, Bistrița-Năsăud () [Corola-website/Science/300869_a_302198]
-
organizarea agriculturii și a învățământului public în 1851. În primul domeniu se reglementează raporturile dintre proprietari și muncitori, aducând astfel o îmbunătățire a situației țăranilor, prin scăderea zilelor de muncă, oprind folosirea lor la alte lucrări decât cele agricole, desființează dijma, mărește imașul și ușurează condițiile de strămutare. Din punct de vedere al învățământului, se prevăd trei grade cu predare obligatorie în limba româna peste tot și la toate gradele, chiar și la cele de limbi străine. Se înființează două facultăți
Grigore Alexandru Ghica () [Corola-website/Science/299308_a_300637]
-
țările române erau stăpâni deplini pe moșiile lor, beneficiind de scutiri fiscale. Aceste domenii boierețti erau întreținute cu ajutorul țăranilor dependenți (vecini sau rumâni) sau al țăranilor așezați cu învoială (oameni liberi fără pământ). Obligațiile lor față de boieri sau mănăstiri erau dijma (a zecea parte din produse), claca (robota în Transilvania) și taxe bănești. Alături de această țărănime aservită exista și o puternică țărănime liberă, organizată în obști sătești, ce purta diferite denumiri. Reprezentanții acestor sate libere se numeau moșneni în Țara Românească
Societatea medievală () [Corola-website/Science/311793_a_313122]
-
folosință și care, la începuturile statului otoman, nu era transmisibilă decât pe linie masculină. Raiaua (țăranul musulman sau creștin înscris în registrul de recensământ drept cultivator) trebuia să îi plătească timariotului dreptul de intrare în folosință; el dădea și o dijmă din recoltă și plătea o serie de taxe pe oi, porci, pe pescuit, mori, miere și în unele regiuni dunărene, chiar pe găini.Spre deosebire de țăranul occidental, raiaua nu a fost legată de glie și a putut să își părăsească satul
Organizarea statală a Imperiului Otoman () [Corola-website/Science/329071_a_330400]
-
pe baltă în sus, și despre Râmnic și Buzău să tindea până în apa Buzăului, de stăpânia pământul și satele și pusese subași prin sate și scaune pe baltă de lua vama din toate ceale de esa din bălți și lua dijme dupe moșiile țării...Ci s-a făcuse un lucru foarte rău, carele să începusă din zilele lui Ioan Vodă. Și au nevoit Ioan Vodă ca să isprăvească acest lucru despre împărăție, ca să izgonească subașii si să spargă satele de pe balțile și
Istoria Brăilei () [Corola-website/Science/328831_a_330160]
-
și județul Săcuieni, aceste patru județe, cu toată hirotonisirea preotească și bisericească”. Peste aproape o jumătate de secol, la 12 iulie 1584 voievodul Petru Cercel (1583-1585) întărește dreptul episcopului de Buzău , păstorea pe atunci vestitul Luca din Cipru, „să ia dijma de la preoții din sat din județul Brăilei pentru brânză și pentru stupi, cum a fost legea veche de mai înainte vreme”. Timp de aproape șaizeci de ani, așadar, după constituirea raialei Brăilei, județul cu același nume continua să existe și
Istoria Brăilei () [Corola-website/Science/328831_a_330160]
-
odinioară, au trăit numeroși români. Situată la o distanță de doar 9 km față de Târgu-Mureș, localitatea Pănet ( fost Pănetu de Câmpie, în ungurește Mezopanit) este atestată documentar în prima parte a secolului al XIV-lea. În anul 1332 registrele de dijme papale amintesc de preotul Ioan „de Pambus” care achită o anumită sumă de bani. În perioada următoare denumirea localității variază: 1431-Panijth; 1567-Panijt; 1733-Penyed; 1750-Penyet;1760-62: Panit; 1850-Panot; 1854-Panit. Odinioară numărul creștinilor ortodocși era destul de însemnat, împuținarea acestora, ca dealtfel a
Biserica de lemn din Pănet () [Corola-website/Science/313828_a_315157]
-
XI, din care s-a dezvoltat satul medieval. Prima atestare documentara scrisă a satului datează din anul 1774 când Divanul Țării Românești da ordin ispravnicilor județului Dâmbovița să oblige pe locuitorii de pe moșia Pietroșița să facă claca și să plătească dijma cuvenită. Denumirea satului Dealu Frumos apare pentru prima oara în documente scrise în anul 1774. Se presupune că satul și-ar fi luat denumirea de la îmbinarea mirifica a pădurii cu colinele înverzite atunci cand Radu cel Frumos le-a văzut, de la
Dealu Frumos, Dâmbovița () [Corola-website/Science/301166_a_302495]
-
unor domenii boierești, împărțire numită ,lanț”. Evenimentul a avut loc în urmă cu mai bine de 100 de ani și începând de la această dată locuitorii au devenit proprietari ai terenurilor pe care le foloseau cu condiția de a plăti o ,dijmă” vechiului proprietar. S-a făcut astfel o evidență a locuitorilor stabiliți aici până la această dată. Cu prilejul ,lanțului” au primit suprafețe de teren cetățenii din 10 localități apropiate: Șuncuiuș, Vadu-Crișului, Dobricionești, Josani, Cacuci, Ortiteag, Aștileu, Roșia, Bălnaca și Bratca. Se
Zece Hotare, Bihor () [Corola-website/Science/300883_a_302212]
-
și s-au integrat nobilimii. Mulți cnezi și voievoizi au urcat la rangul nobiliar. Țăranii erau în mare parte iobagi, indiferent că erau români sau unguri. Obligațiile iobagilor erau însă mai mari pentru că rezervă seniorială era mai mare. Iobagii plăteau dijma bisericii catolice, iar a nouă parte era dată nobilului. Trebuia să aducă daruri în piei de animale vânate, diverse daruri cu ocazia sărbătorilor religioase sau sărbătorilor nobilului, și lucrau un număr de zile pe săptămâna. Tarataii plăteau pentru fiecare poartă-gospodărie
Statele medievale românești () [Corola-website/Science/296803_a_298132]
-
mitropolitan până în secolul XVI, când a fost înființată o episcopie ortodoca la Strei-Sângeorgiu. Biserica catolică predomină în voievodatul Transilvaniei, fiind supusă episcopiei catolice din Albă Iulia. Episcopiile erau împărțite în arhidiaconate. Bisericile săsești erau grupate în decanate. Doar catolicii plăteau dijma bisericească, fiind strânsă de preot, care trebuia să o împartă cu arhidiaconii, episcopul și cu dijmutorii papali. Episcopul avea atribuții juridice asupra laicilor în probleme de morală și de moștenire și dădea sentința finală, însă aprobată de voievod.
Statele medievale românești () [Corola-website/Science/296803_a_298132]
-
Brașov în schimbul unor noi împrumuturi, cele șapte sate săcelene, din care făcea parte și Tărlungeni, împreună cu Apața și Crisbav și care aparțineau de cetatea Branului. Cu toate că au fost predate Brașovului, castelanul Branului administrează satele zălogite mai departe, încasând dări și dijme. În anul 1650, principele Ardealului, Rákóczi Gyorgy (Gheorghe) al II-lea cedează Brașovului definitiv cetatea Branului cu cele șapte sate săcelene până în anul 1784, când împăratul Iosif al II-lea desființează districtul Brașovului, iar comunele din S-V trec la
Tărlungeni, Brașov () [Corola-website/Science/300972_a_302301]
-
an, iar preoții primeau 7.000-10.000 de livre pe an. Numeroși episcopi dețineau mai mult decât o singură episcopie și nu erau văzuți niciodată în vreuna din ele. Averea bisericii provenea din pământul pe care îl deținea și din dijme. Biserica deținea circa 10% din pământ. În nord, biserica deținea până la o treime din pământ, în Auvegne numai 3%. Dijma era o parte din recolta fiecărui an, plătită bisericii de către deținătorii de pământ, neexistând uniformitate. În anumite zone din Dauphine
Revoluția franceză () [Corola-website/Science/297527_a_298856]
-
și nu erau văzuți niciodată în vreuna din ele. Averea bisericii provenea din pământul pe care îl deținea și din dijme. Biserica deținea circa 10% din pământ. În nord, biserica deținea până la o treime din pământ, în Auvegne numai 3%. Dijma era o parte din recolta fiecărui an, plătită bisericii de către deținătorii de pământ, neexistând uniformitate. În anumite zone din Dauphine, ea nu constituia o povara mare, ridicându-se numai până la a 50-a parte din recolta, dar în Bretania, era
Revoluția franceză () [Corola-website/Science/297527_a_298856]
-
din recolta fiecărui an, plătită bisericii de către deținătorii de pământ, neexistând uniformitate. În anumite zone din Dauphine, ea nu constituia o povara mare, ridicându-se numai până la a 50-a parte din recolta, dar în Bretania, era de un sfert. Dijma asigura întreținerea preoților și localului bisericii, sprijinul săracilor, dar cea mai mare parte din ea ajungea la episcopi și abați, stârnind nemulțumiri în rândul clerului inferior și țăranilor. Clerul avea multe privilegii, fiind scutit de impozite. În locul impozitelor, Adunarea clerului
Revoluția franceză () [Corola-website/Science/297527_a_298856]
-
Țăranul săraci nu avea speranța de mai bine și trăia într-o stare de nesiguranță cronică. Vremea rea sau epidemiile îl puteau aduce în rândul vagabonzilor care trăiau din cerșit, furt și slujbe ocazionale. Toți țăranii erau obligați să plătească dijma bisericii, impozite statului și drepturi feudale seniorului lor. Proprietarii de pământ se bucurau de drepturi și privilegii, iar țăranii le datorau dări și obligații prin muncă, ca corvoada-"la corvee", "la champart"-părți din recoltă, "lods et ventes"-o taxă
Revoluția franceză () [Corola-website/Science/297527_a_298856]
-
la taille", "la vingtieme", "la capitation", și "la gabelle", toate crescând enorm din 1749 până în 1780, pentru a acoperi costurile războaielor în care de implicase Franța, impozitele reprezentând 5-10% din venitul țăranilor. Cea mai grea povară pentru țărani o constituiau dijmele către biserică și obligațiile feudale, dar și arenzile, care au crescut accentuat ca urmare a creșterii demografice. În 1790, populația Franței număra 27,9 milioane de locuitori. O altă componentă a Stării a Treia era alcătuită din muncitori urbani, ce
Revoluția franceză () [Corola-website/Science/297527_a_298856]