586 matches
-
din grajduri. Călăreții au făcut un pas apoi s-au oprit. Mare vânzoleală mare iar lumea a început să vocifereze. Din mulțimea adunată se desprinde un om care se prezintă drept judecător. După ce i-au comunicat dilema, judecătorul a cerut dijma pentru o sentință și, după ce aceasta i-a fost înmânată, a hotărât: „Schimbați caii între voi”. Împricinații au încălecat fiecare pe calul celuilalt și ai început goana pe viață și moarte. Unul a ajuns primul dar pe calul prietenului său
MILIOANE ŞI MILIOANE de EMIL WAGNER în ediţia nr. 2189 din 28 decembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/352702_a_354031]
-
martie 1785 autorităților transilvănene că au fost deposedați de cea mai mare parte a pământurilor proprii de către familia Kendeffi. Aceeași familie pretinde pentru pescuit pe râul Jiu, care curgea prin Petrila, o taxă de trei aurei pe an. Privitor la dijmă, stăpânii pretindeau parte din oi, capre, porci, albine etc. sau în locul lor 8 groși, un berbec pentru iernat și o cupă cu unt topit, iar crâșmăritul revenea stăpânului. Plângerile vechilor locuitori nu au fost luate în seamă de către clasa conducătoare
DATA DIN CALENDAR CARE A ÎNDOLIAT VALEA JIULUI (PARTEA A DOUA) de LIVIU PIRTAC în ediţia nr. 1779 din 14 noiembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/359974_a_361303]
-
Cehu, țăranul iobag are o sumedenie de obligații, în schimbul dreptului de folosință asupra sesiei. Țăranul iobag din Ulmeni era un contribuabil feudal obișnuit, la fel ca toți iobagii din alte locuri sau de pe alte domenii: era plătitor al censului, al dijmei, precum și alte obligații, cum ar fi aceea de prestare a robotei (clăcii). Conform urbariului din 1569, după informațiile pe care ni le oferă academicianul David Prodan, aflăm că satul Ulmeni avea la acea dată 39 de capi de familie. Aceștia
FUNCŢIILE GEOECONOMICE ACTUALE ALE ORAŞULUI ULMENI-MARAMUREŞ (1) de MIRCEA BOTIŞ în ediţia nr. 2082 din 12 septembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/360144_a_361473]
-
ultime obligații nu apăreau datorită faptului că satul era situat pe drumul principal și, ori de câte ori stăpânul tranzita zona, se abătea pe aici, fie pentru prânz, fie pentru noapte. Acesta era găzduit de către țărani, atâta timp cât locuia în sat. Sătenii plăteau însă dijma, la fel ca și nona, care se percepeau din toate produsele animale și vegetale: grâu, orz, ovăz, vin, porci, oi, păsări, chiar piei de animale sălbatice. De asemenea, nu lipsesc nici informațiile referitoare la obligațiile iobagului, cu titlul de slujbe
FUNCŢIILE GEOECONOMICE ACTUALE ALE ORAŞULUI ULMENI-MARAMUREŞ (1) de MIRCEA BOTIŞ în ediţia nr. 2082 din 12 septembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/360144_a_361473]
-
preoții care, și ei, aveau condiție iobagă. Ei totuși, în comparație cu marea masă a iobagilor, erau privilegiați, având drept de folosință asupra pământului,scutiri de taxele bisericii, dispunând și de pământ în regim familial. Dotarea preotului cu favoruri, cu părți din dijme, este o realitate evidentă. Evoluția satului Ulmeni rămâne secole de-a rândul neschimbată, istoria cunoscând același curs pe tot parcursul epocii feudale. Baza sistemului economic rămâne pe mai departe agricultura; nu lipsesc preocupări precum sporirea producției, a lucratului pământului, îmbunătățirea
FUNCŢIILE GEOECONOMICE ACTUALE ALE ORAŞULUI ULMENI-MARAMUREŞ (1) de MIRCEA BOTIŞ în ediţia nr. 2082 din 12 septembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/360144_a_361473]
-
unui tablou de Rubens. Popasul făcut la Bistrița a prilejuit excursioniștilor să viziteze Biserica Evanghelică, construită în stil renascentrist, care la explicațiile ghidului de la primăria locală ne-a informat că acest lăcaș de cult figurează în registrele de evidență ale dijmelor în anii 1332-1333. Turnul bisericii având înâlțimea de 75 metri, care are în interior un lift ce duce până în foișor de unde se vede întreaga panoramă a municipiului. Mănăstirea Piatra Fântânele ne-a întâmpinat în Pasul Tihuța pe un vârf de
BISERICILE ȘI MĂNĂSTIRILE TEZAURE DE ISTORIE ȘI VETRE DE CULTURĂ, REPORTAJ DE AL.FLORIN ȚENE de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 1982 din 04 iunie 2016 [Corola-blog/BlogPost/378299_a_379628]
-
stricată, uitați de Dumnezeu și de Împăratul Traian prin locuri străine. Și Norocel fu tocmit cu simbrie la boier la moșie ca slugă. Și boierul văzându-l isteț nevoie mare trimise acasă un hoț de arendaș care-l păcălea la dijmă și-l puse pe el în locul celui vechi să-i păzească, să-i îngrijească și să-i dijmuie moșia. Curte boierească, mare, cu slugi și slujnice, cu alai mare, ba boierul cel bătrân zidise lângă conac și-o biserică să
IELELE-PROZĂ SCURTĂ de ION IONESCU BUCOVU în ediţia nr. 1540 din 20 martie 2015 [Corola-blog/BlogPost/379787_a_381116]
-
apoi din nou, ca zilieri, cu o plată de nimic, punîndu-i să cultive pămîntul pentru folosul lor propriu. În ultima vreme s-a impus părerea că țăranul este adevăratul stăpîn al pămîntului. Dar cum asupra pămîntului apasă greu nu doar dijme fixe, ci și impozite, încît țăranului nu-i rămîne decît jumătate din producție, el ajunge să se găsească de fapt în condiția de salariat. Deseori, deci, țăranii vor să treacă drept simpli salariați, condițiile fiind mai avantajoase. În discuțiile din
India şi Occidentul : studii de istoria culturii by Demetrio Marin [Corola-publishinghouse/Science/1393_a_2635]
-
-i determina pe nobilii protestanți și catolici din Transilvania să accepte actul din 16 februarie 1699, confirmat în 1701. Acest text acordă clerului ortodox care a acceptat unirea aceleași drepturi și privilegii ca și clerului catolic și îl scutește de dijmă și de prestațiile în muncă datorate domnilor. La 25 martie 1701, Atanasie este uns episcop al Bisericii uniate de Transilvania. Problematica interconfesională o unire fără convingere, acceptată de Atanasie, un complot iezuit, o puternică rezistență ortodoxă are, fără îndoială, mai
Istoria Românilor by CATHERINE DURANDIN [Corola-publishinghouse/Science/1105_a_2613]
-
bunul plac al proprietarului. Această stare de lucruri și-a lăsat amprenta asupra caracterului relațiilor de producție care s-au stabilit între proprietari și lucrători, în sensul că unele forme de muncă și remunerare specifice muncii agricole (ca de pildă dijma) au fost aplicate în exploatarea petrolului. Dacă mai mulți răzeși se asociau să exploateze păcură, lucrurile se petreceau astfel: odată săparea terminată, fiecare răzeș își rezerva pentru exploatare un număr de săptămâni. În ceea ce privește puțul, el era proprietatea lor comună, ca
SCRIERI ISTORICE ALESE by Leonid BOICU () [Corola-publishinghouse/Science/100962_a_102254]
-
de săptămâni. În ceea ce privește puțul, el era proprietatea lor comună, ca și pământul pe care se afla. Dacă puțul se afla pe o proprietate boierească sau mănăstirească, atunci mai mulți țărani asociați se învoiau cu proprietarul lui, plătindu-i bani sau dijmă (o vadră din zece). Adeseori moșierul folosea pentru exploatarea păcurii țărani dependenți, dar relațiile ce se stabileau între cel dintâi și clăcașii nu se bazau pe boieresc, ci pe „tocimală”, deoarece gropașii erau specialiști, iar munca lor cerea continuitate. De
SCRIERI ISTORICE ALESE by Leonid BOICU () [Corola-publishinghouse/Science/100962_a_102254]
-
hl anual. În concluzie, în perioada dintre anii 1848 și 1864, ca urmare a îmbunătățirii metodelor de exploatare, se face trecerea de la extragerea petrolului prin gropi la cea prin puțuri. Până către deceniul șapte, în exploatarea petrolului predominau relații feudale, dijma, lucrul timp de câteva săptămâni pe an pentru proprietarul moșiei pe care se aflau gropile sau puțurile etc. Începând cu deceniul șapte, terenurile petrolifere sunt într-o măsură crescândă cumpărate de reprezentanți ai burgheziei. Documentele din perioada de după 1860 nu
SCRIERI ISTORICE ALESE by Leonid BOICU () [Corola-publishinghouse/Science/100962_a_102254]
-
măsură crescândă cumpărate de reprezentanți ai burgheziei. Documentele din perioada de după 1860 nu menționează exploatarea păcurii cu țărani dependenți. Gropașii erau în mare parte oameni liberi, răzeși. Ei extrăgeau păcură de pe pământurile lor sau ale moșierilor și mănăstirilor, plătindu-le dijma, care s-a urcat mereu peste cuantumul legal de 1/10. Documentele însă menționează gropi boierești, adică gropi pe care le exploatau înșiși moșierii. Cine lucra în aceste gropi ? Deși munca în acest domeniu nu e compatibilă cu sistemul de
SCRIERI ISTORICE ALESE by Leonid BOICU () [Corola-publishinghouse/Science/100962_a_102254]
-
erau mai independenți decât cei de la câmpie. Plătind moșierilor o rentă în bani, ei se puteau îndeletnici cu alte activități. Principalul lucru însă e că moșierii și mânăstirile au preferat să arendeze exploatarea păcurii. Apar astfel arendașii, care plătesc proprietarilor dijmă și bani, dar ei nu participă în procesul de producție decât cu capital și supravegherea lui, iar extragerea păcurii se face cu muncă salariată. Dezvoltarea industriei extractive petrolifere a fost totuși lentă, deoarece și forțele de producție în Moldova progresau
SCRIERI ISTORICE ALESE by Leonid BOICU () [Corola-publishinghouse/Science/100962_a_102254]
-
astfel supraviețui. În Dacia, triburile germanice, astingii și lacringii, au fost colonizate încă din perioada romană (ante 275) și, ca mici agricultori, au obținut o parte din pământul daco-roman, încă înainte de părăsirea provinciei. Satele aflate sub stăpânirea goților plăteau o dijmă în produse (natură), însă duceau o viață mai liberă decât cele rămase sub stăpânirea Imperiului, care trebuiau să suporte povara fiscală și întreținerea armatei romane. În absența fiscalității romane, viața rurală sub barbari (goți) era mult mai ușoară. Consecința acestei
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
herghelii de cai. Între 375, înfrângerea goților pe Siret (Întorsura Buzăului) și 527, revenirea Imperiului la Dunărea de Jos, Dacia făcea parte nominal din Confederația hunilor și a urmașilor lor, gepizii, după 454. Hunii organizau incursiuni episodice pentru încasarea dărilor (dijmelor) de la autohtoni, dar ei n-au avut locuințe stabile și tabere în Dacia romană. Cele mai multe resturi hunice (urme arheologice) se află dincolo de Tisa, în Crișana și vestul Banatului, dar nu și în Transilvania și pe văile râurilor interioare. Hunii n-
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
bogății, care intrau în tezaurul regal (al kaganului). Subzistența comunităților umane avare o asigurau populațiile supuse, romanici, germani, slavi, populații sedentare care practicau agricultura. Populația autohtonă din teritoriile dominate de avari era obligată să cedeze o parte a producției agricole (dijma) stăpânilor avari ei îi îndemnau pe localnici: "ieșiți, semănați și secerați, noi vă vom lua numai jumătate ca dare". Avarii n-au primit creștinismul surse carolingiene vorbesc despre păgânismul lor până târziu, în secolul al VIII-lea, dar existau creștini
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
20 Exodul locuitorilor din Imperiu, în nordul Dunării, din cauza unei fiscalități apăsătoare a continuat și în secolul al VI-lea și începutul celui de-al VII-lea. Slavii și avarii cereau de la supușii lor temporari, fugari romani din Imperiu, numai dijma în natură (produse). Mihai Sirianul notează: "...avarii, slavii și longobarzii spuneau locuitorilor supuși de ei: ieșiți, semănați, cosiți, noi vom lua de la voi numai jumătate din produse". În concluzie, acestea erau condițiile de viață ale autohtonilor sub avari și slavi
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
latinii de la Dunărea de Jos. Slavii numeau pe romani valahi, vlahi, volohi denumire preluată de slavi de la germani care numeau pe romani Welschen.21 Anterior, înaintea slavilor, și neamurile germanice din Dacia și Moesia-goți, taifali, gepizi-au fost strângători ai dijmelor în cereale și vite de la daco-romani. În privința raporturilor autohtoni-migratori, istoriografia mai veche românească considera că românii s-au retras în munți (subcarpați) în fața năvălirii barbarilor, coborându-se la câmpie mai târziu, după retragerea lor (A.D. Xenopol ș.a.). Dar, în acest
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
din stânga (nordul) Dunării, slavii au luat în stăpânire pământul, au devenit proprietarii, de fapt, stăpânii lui. Acești stăpâni (proprietari) ai pământului au alcătuit boierimea sau nobilimea romanicii au fost supuși, adică munceau mai departe pământurile lor, dar pentru aceasta plăteau dijmă (slav) stăpânilor lor slavi și le prestau acestora munci gratuite (slav). La sosirea lor aici, slavii le-au spus locuitorilor din țările supuse, autohtonilor romanici: "semănați, secerați, noi vom lua numai o parte", adică dijma. În istoriografia românească, într-o
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
lor, dar pentru aceasta plăteau dijmă (slav) stăpânilor lor slavi și le prestau acestora munci gratuite (slav). La sosirea lor aici, slavii le-au spus locuitorilor din țările supuse, autohtonilor romanici: "semănați, secerați, noi vom lua numai o parte", adică dijma. În istoriografia românească, într-o anumită perioadă, s-a crezut că la noi n-ar fi existat o stratificare socială, în momentul întemeierii statelor medievale toți locuitorii ar fi fost atunci oameni liberi, am fi avut un regim țărănesc, o
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
apud Panaitescu, p. 188). Slavizarea și creștinarea se împlinesc și se împletesc, în secolul al IX-lea, cu feudalizarea societății bulgare.8 Dominația bulgară în nordul Dunării Avarii erau așezați în pusta panonică, dintre Dunărea mijlocie și Tisa, și primeau dijme (tributuri) de la supușii lor din Panonia și Dacia de nord-vest. Dar, în 796, Carol cel Mare a atacat și a distrus ringul, centrul puterii avarilor, care sunt supuși definitiv, iar rămășițele lor sunt lichidate de bulgari, în anul 803. Marca
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
reușesc în ciuda opoziției bulgarilor și ungurilor să se întoarcă în Imperiu. Să observăm că bulgarii, care dominau nordul Dunării, nu aveau o armată în zonă, ci trimit pe un comite din sud. Colonizarea celor prinși s-a făcut în scopul dijmelor ce se puteau percepe de pe urma muncii lor. Ei au fost așezați departe de Dunăre și mai observăm că erau înarmați -aceasta înseamnă că regiunile din nord și locuitorii lor se bucurau de autonomie din partea stăpânitorilor din sud.10 În legătură cu starea
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
Dobrogea), din 943. Constituirea noii clase feudale românești a avut două origini: 1. ridicarea din rândul obștilor a unor fruntași (stăpâni) bogați și puternici, care treptat ajung să domine membrii de rând ai obștii, impunându-le obligații de muncă și dijmă, în schimbul organizării militare a obștilor și uniunilor de obști; 2. nașterea feudalismului ca urmare a așezării pe teritoriul obștilor sătești a unor stăpânitori alogeni, din rândul populațiilor migratoare (slave). Nu este exclus ca ambele origini ale feudalismului să fi jucat
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
bucurau încă de drepturi ereditare, dar care răspund nevoii de apărare a obștilor împotriva dușmanilor dinafară. Concret, în Viața Sf. Sava, din secolul al IV-lea, se arată că în câmpia Munteniei erau obști țărănești care lucrau pământul și plăteau dijme aristocrației goților. Menander Protector, vorbind despre războiul bizantinilor cu slavii, amintește despre fruntașii militari și de "ighemonii" comandantului slav (voievodului), adică membrii aristocrației tribale. Strategicon-ul împăratului Mauriciu, de pe la anul 600, vorbește despre triburile slave din văile râurilor Munteniei, în mijlocul cărora
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]