622 matches
-
cuibărindu-se în cuiburi. — Prințesa B.A. este Dumnezeu, îmi zice Seth în oglinda retrovizoare. Sari la momentul când agentul imobiliar din Spokane strigă de la baza scărilor. Proprietarii castelului de granit veneau pe drumul de acces. Brandy Alexander, cu ochii dilatați, abia mai respirând într-un pat cu apă din Spokane, zice: — Rona Barrett. Rona Barrett este noua mea Ființă Supremă. Sari la Brandy în Lincoln Town Car, zicând: — Rona Barrett este Dumnezeu. De jur-împrejurul nostru, eroziunea și insectele rod pur și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1904_a_3229]
-
încet paharul pe tava de argint, auzi sunetul atingerii, un clinchet pur, cristal și argint, îl privi în ochii blajini, întredeschiși și întrebă: "Și ce va fi, excelență?" Basarab Cantacuzino deveni palid, o sclipire pînă atunci necunoscută apăru în pupilele dilatate: "Ce va fi? Ordine! Asta va fi, ordine! Sfînta ordine care duce la pacea socială și la măreția neamului." Și cu o forță neobișnuită lovi tava și paharul de zidul camerei, arătînd privirilor îngrozite ale directorului Mihail un pumn uriaș
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
-
părea deloc important să observ cine este în cofetărie. Deci, cine fusese? Ritmul întrebărilor, se întețea, era clar, începea din nou tangajul. Vâltoarea indignării îi luă din nou suflul. Cu ce drept o chestiona? El o privea intens, cu nările dilatate. Cu degetele bătea darabana pe marginea fotoliului. Cred că fuseseră doi liceeni la o masă, spre mijloc, da. Imposibil, la ora patru, când ieși tu de la birou nu aveau ce căuta liceenii acolo, nu-i văd eu purtând uniformele încă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
aia de piatră, mușcând cu dinții direct din felia de pepene. O contemplă cum ședea goală, pasivă în fața lui, cu ceafa rezemată de speteaza fotoliului, așa, fără apărare. Fizionomia toată i se schimba subit, o observă pe îndelete, cu nările dilatate, cu porii aprinși, deschiși și ei pe urmă o apucă în brațe și o trase cu forța jos pe covor. Ea lăsă să-i scape un strigăt de surprindere, de parcă nu știa dacă trebuia să se apere sau nu. Pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
așteptă. Nemișcarea o scotea din minți, i se părea o tortură pentru cineva care voia să alunge imagini recente, cutremurătoare. Mult timp nu reuși să se mențină opacă. Îi văzu fața lui Ovidiu, foarte aproape, printr-o lupă puternică: porii dilatați, mimica alterată de furie. Se contractă în ea de teamă. Violența îi repugna, o paraliza. Când era elevă se pricepea să aplaneze vrajba dintre fete. Dacă vedea doi copii bătându-se, îi certa. Ei o priveau cu mirare și nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
nu mai știam. Prea multe povești în capul meu, prea multă greață, și vomă nu mai aveam. Îmi purtam zâmbetul pe față încarnat în carne, de nebun, sub ochelari mă dureau ochii și de la lumină și fără lumină, totul era dilatat, conștientizat, pașii, oamenii, detalii, toate sar în ochi și din toate caut o semnificație care nu vine, carnea mi se umple de aer, de la căldură vasele se dilată în mine și mă îmbolnăvesc de inimă, simt cum bate prea repede
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1988_a_3313]
-
mai respirau. La vederea șefului de post, ceferistul se ridică sprinten, ca pe vremuri la exercițiile de culcat-sculat executate cu talent pe unde se nimerea În curtea unității militare care Îl făcuse bărbat. Șeful de post se opri În fața mașinii, dilatată parcă din pricina căldurii ăleia nelumești, Își dădu chipiul pe ceafă, dădu ocol mașinii, apoi se opri lângă roata pleoștită. Se uită În sus. Se uită la roată. Iar se uită În sus. Iar se uită la roată. Mai făcu de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
-
în fața lor, privindu-se cu intensitatea și profunzimea unui sentiment constant, ce nu putea fi calificat decât iubire. De cele mai multe ori, schița câte un mic gest, studiat, grațios, vaporos, nonșalant, și oglinda îi răspundea pe măsură: de dincolo gestul survenea dilatat, șarjat sau exacerbat, adesea încetinit. De data aceasta, chipul din oglindă îl privea surâzător, dar liniile aproape verticale de la colțurile gurii atârnau într-un rictus fals, ce ascundeau cumplitele dureri ce-i torturau coloana. Și a recunoscut, în acel rictus
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1567_a_2865]
-
făcut cu adresele? Cum se poate remedia o astfel de situație? În felul acesta nu se poate lucra. Va trebui să cerem o mărire. Și, în oglinda ce-i întorcea generoasă silueta eliberată de durere, vede dintr-o dată strălucind ochii dilatați, uriași ai secretarei; acei ochi morți, întâi cel verde, apoi cel albastru, clipocind pe rând, ca niște ochiuri tulburi de apă malignă și stătută. Mai sunt apoi stivele acestea de dosare de pe masă. Va trebui să găsiți timp pentru ele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1567_a_2865]
-
-mi croiesc drum înapoi către locul dezastrului, unde probabil zăcea prăbușit însoțitorul meu "cățărat" și înghițit de vintrele bibliotecii. Și drumul spre locul damnat a durat o eternitate... cu respirația tăiată, ... căci aerul era complet irespirabil... Și pe parcursul acestor clipe dilatate, eu mă gândeam la istoria acestei povești răzbunătoare.Ea și-a făcut veacul prin sertare și a ieșit acum la lumină să provoace nenorociri. În același timp, reflectam la nesăbuința mea, și mai ales la neputințele mele de-a asuma
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1567_a_2865]
-
Dom Ignacio" se văd formele moi și suave ale Abadianiei; un pământ roșu și uscat, cu arbuști verzi cu trunchiurile și crăcile enervate. Un univers calm, ondulat se deschide în fața ochilor, un spațiu cristalin, desfășurat într-un timp paralel, încetinit, dilatat; un spațiu al umbrelor și al spectrelor ce se mișcă relaxat, fără grabă, la ralanti. Fugărit și hăituit din toate părțile, odată ajuns în acest fund de lume, descoperi dintr-o dată că ai foarte mult timp. Pentru că aici nu e
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1567_a_2865]
-
puterea 100 ale propriei sale ființe și, dintr-o dată, zidul: Infinitul avea sfârșit? Sau era unul dintre universurile vieții ei căreia îi fusese dat prea puțin să-l cunoască. Mitică strigă arată-te odată! Pelerina se întoarse încet, un încet dilatat, divizat în trepte de încet. Trecuse un ceas? Un război? Gluga căzu brusc și dezveli chipul: Mama!? îngăimă și căzu fără simțire... Se trezi în pat. Și pe astea trebuie să le iau și ridicându-se anevoie le îngrămădi pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1494_a_2792]
-
puțin decât faraon: „Închis în piramidă, bine îmbălsămat, / aș putea și eu aștepta câteva secole / sosirea hoților de morminte.“ Iar altă dată se reprezintă pe sine ca pe un... câmp (în sensul pe care îl are acest cuvânt în fizică): „Dilatata clipă a vieții / nu mă încape. // Sunt ceva mai mult / decât un fragment / de tactil și de previzibil. Poate un fel de câmp, / câmpul dumitruignat din familia / interacțiunilor universale“. N-ar fi exclus ca și pe cărțile de vizită ale
Cum te poti rata ca scriitor ; Cateva metode sigure si 250 de carti proaste by Alex Stafanescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1314_a_2703]
-
se afla pe aproape. Cu vădită alarmă pe figură, a rămas Împietrit În ușă. ― Doctore Cuc! Mi se pare mie sau ești atât de șocat... Încât n-ai Înțeles că trebuia să vii cu un brancardier? Complet debusolat, cu ochii dilatați ca În fața unei primejdii iminente, doctorul Cuc a făcut un pas spre securist... Profesorul - al cărui calm era recunoscut - a ordonat, aproape scrâșnind: ― Dacă În două minute nu dispari de aici cu tot cu acest hoit, poți să-ți depui demisia!!! ― Soră
Hanul cercetaşului by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1198_a_2268]
-
râs, Gruia și doctorul Pas au ieșit repede În hol, unde au râs sănătos. Apoi, doctorul Gruia a venit cu precizarea:: ― Așa trebuie lucrat, domnule doctor! Să l treacă toate nădușelile pe acest neica nimeni!... Securistul a rămas cu ochii dilatați, ca În fața unei primejdii iminente. Sora șefă a refăcut pansamentul. Când s-au liniștit, Gruia și doctorul Pas au intrat, din nou, În salon. ― Doamnă soră șefă, să nu uiți să-i faci injecțiile prescrise pacientului - a ordonat doctorul Pas
Hanul cercetaşului by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1198_a_2268]
-
tensiunile se scurgeau, ca prin minune, prin lemnul crăpat al scenei. Emil Boroghină era ca un arc, atent la toți și la toate, era ca un cocoș țanțoș și îmi spunea "va fi un spectacol mare!". Ilie Gheorghe avea ochii dilatați ca să absoarbă, sănătos, șansa lui de a fi acolo, atunci. Mirela Cioabă și Valer Dellakeza îmi păreau că plutesc. Tudor Gheorghe își răsucea, mucalit, mustățile. Le-am rămas în preajmă. Și mă uluiam de dezlănțuirea lui Ștefan Iordache pe scenă
Salve pentru general by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/8056_a_9381]
-
nu - / să locuiesc în turnul de fildeș / oaspete al propriei mele tăceri // cu lumea pierită / prin cețoasele văluri / cu lucruri aduse la irealele lor dimensiuni // într-un somn visător / aș străbate abisul unor duminici // stăruind în penumbră / mireasma și ea dilatată / ar tremura ca argintul // cu gînduri neretușate / aș pătrunde în răsfrîngerea clipei / doar în umbrele ei" (Miezul lucrurilor). De fapt e o "chemare de dispariție", căci în "haosul tîrziu" al unei asemenea deconectări "trupul meu plutitor / își pierduse conturul / aerul
Un postsimbolism by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/7889_a_9214]
-
cimitirele... N-o să mai avem nici morți, nici cimitire de vândut, în țara asta cimitir!..." (p. 436). Prin intermediul profesorului universitar Zeze Puțintelea zis Poponețea, romancierul și-a terminat ideea... Iată de ce codul roșu sub care sunt plasate scenele și dialogurile dilatate ale romanului poate fi invocat și pentru această proză, care e abundentă și complicată când ar putea fi simplă și profundă, și devine facil-reportericească exact atunci când s-ar impune o distilare epică. Nu e probabil întâmplător că fragmentele mai puternice
Cod roșu (II) by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/7427_a_8752]
-
această alteritate, sălbăticia devine copleșitoare. Este noapte și fiecare obiect este proiectat într-o umbră amenințătoare de aprinderea unui chibrit, episodul are ceva de desen animat aproape, iar regizorul se joacă puțin cu clișeul terifiantului produs de o imaginație infantilă dilatată enorm. Fetița se ascunde într-o scorbură și după momentul de agitație și suspans apare luna, iar peisajul se schimbă, avem o feerie nocturnă, o clipă de magie. Animalele pășesc nestigherite, învăluite în haina nopții, dar deconspirate fascinant de lumina
Cum visează vulpile fetițe cu chibrituri by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/7348_a_8673]
-
adrenalina în sistem. Inițial sintetizate între cele două războaie mondiale, au fost folosite ca drog militar pentru a le da soldaților mai multă energie și a le mări viteza. Cum arată un tânăr sub influența lor: energic, euforic, cu pupilele dilatate, vorbăreț, atent, sigur de sine, superior. Amfetamina sulfat dă celor care o folosesc extraenergie pentru 6-10 ore, previne somnul, reduce apetitul, mărește viteza inimii, accelerează respirația și dilată pupilele. Consumatorii acestei amfetamine se simt plini de energie, mai veseli și
Ce efect au drogurile luate de agresorul lui Galamaz () [Corola-journal/Journalistic/76440_a_77765]
-
Gheorghe Grigurcu Dar aceste limite nu sunt, cum s-ar părea, trăsături ale neantului ca atare (terifiant întrucît refuzîn-du-se reprezentării), ci forme ale existențialului, dilatate, infuzate de-o energie a rezistenței care mobilizează ființa ce pare a dispune de un misterios plan de rezervă. Departe de-a se subordona dispariției, aceasta își făurește un nou sistem de referințe, o nouă textură de imagini care îi
O carte tulburătoare by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/6185_a_7510]
-
îi însoțea perorațiile, C. D. Zeletin digerînd cultura la propriu, ca pe o hrană propriu-zisă, fără ostentație și fără parăzi cabotine. De fapt, Zeletin secreta cultură cu ușurința cu care o glandă își secretă hormonii, porii pielii sale părînd anume dilatați pentru a emana particule olfactive de ordin spiritual. În prezența lui simțeai mirosul unui creștet vibrînd enciclopedic în interiorul unui orizont care sfîrșise prin a-l absorbi cu totul. Dar ce te înmărmurea la Zeletin nu era atît luxurianța erudiției, înspăimîntătoare
Picături savante by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/6513_a_7838]
-
interesează gestul în sine, semnificația și puterea lui. Puterea lui Radu Beligan de a se întoarce acolo unde este plin de amintiri, de chipuri, de lupte întru valoare, de energie, de vibrație unică, de prieteni, de complicități, de un timp dilatat în care încap zilele de repetiții și nopțile de îndoieli, succesul unei echipe formidabile, turnee celebre, destine, nume mari. Acolo unde este tinerețe fără bătrînețe și viață fără de moarte.
Spiritul unui călător by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/4611_a_5936]
-
unghi sugerat de Chaucha, punctul de plecare al accidentului îl constituie un amănunt trivial care îl determină să plece de la petrecere, să apeleze apoi la prietenul său pentru un drum cu mașina etc. Fiecare gest nesemnificativ în sine apare deodată dilatat și precizat ca etapă a traseului destinal la retrospectivă. Și aici vinovăția este plasată într-un plan inaccesibil, al unui sens care se refuză comprehensiunii. Putem socoti că situația este complet absurdă, că șirul de întâmplări relevă imposibilitatea de a
Fără sens by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/5473_a_6798]
-
dintre gemeni, fără să greșească. Dându- le același nume, strigai unu, veneau doi, ceea ce, într-o lume ca asta, dădea un plus de siguranță. Atunci când ochii nici nu le jucau prea tare în cap, nici nu rămâneau țepeni, cu pupilele dilatate, Puțică erau dintr-aceia buni la toate. Inclusiv să te mire, atunci când toate celelalte erau lămurite. Căci Puțică nu erau gemeni ca toți gemenii, ei semănau leit, dar nu între ei, ci fiecare cu imaginea celuilalt din oglindă. Amândoi erau
Dincolo de lumea de dincolo - fragment - by Varujan Vosganian () [Corola-journal/Journalistic/3811_a_5136]