317 matches
-
a pururi de om nedespărțită,/ Cu linia schițată aceeași pe contur". Date fiind acestea, l-am mai putea acredita pe Arghezi ca pe un poet religios? Răspunsurile oferite pînă acum de comentatori sînt diverse, conturînd în ansamblul lor o soluție dilematică. Nicolae Balotă consideră sintagma "poet religios" drept caducă, I. Negoițescu înclină spre a contesta religiozitatea bardului, ca și Nicolae Manolescu, pentru care problema acestuia n-ar viza "incertitudinea existenței", ci "certitudinea inexistenței divine". în schimb Marin Beșteliu care a publicat
Arghezi prin grila Girard by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/9182_a_10507]
-
CÎnd spunem „pisoi“, sau „motan“, ne reprezentăm desigur un mascul. Totuși, ce cuvînt vom folosi pentru a desemna un motan care nu e mascul sau o pisică lipsită de atributele esențiale ale femelei? Colonelul Pruritanal era Într-o mare tensiune dilematică, dar dilema lui Încă nu se exprima În termeni foarte preciși. De fapt, incapacitatea de a-i atribui un sex definitiv Îi provoca o anumită nesiguranță de sine, Însoțită de o anxietate crescîndă care, la rîndul ei, Îi agrava constipația
Christina Domestica şi vînătorii de suflete by Petre Cimpoieşu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1372_a_2701]
-
eșuează ca profesor, apoi în alte locuri de muncă, până ce are „iluminarea” că menirea lui este scrisul. Își face un „laborator de creație” în casa părinților, sub privirile ironice și dezaprobatoare ale familiei. Dojana surorii Mihaela îl aruncă în raționamente dilematice, dar convingerea că are talent învinge, cu toate că trebuie să treacă și de împotrivirea, mai aprinsă, a mamei, dar și a cunoscuților. Nuși găsește fericirea nici în dragoste. Într un acces de supărare, inima mamei cedează și aceasta moare, Osvald simțindu
Istorisiri nesănătoase fericirii by Rareş Tiron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1251_a_1941]
-
arată că familia nu este o simplă asociere naturală cu caracter privat, ci ...trebuie înțeleasă mai ales ca o abstracție, un construct social genizat prin care bărbații își pot exercita hegemonia asupra femeilor. Pentru feminism, relația femei-familie este fundamental una dilematică, pentru că vizează existența unui dezechilibru între „Sine” și „Altul” - aceasta este tensiunea dintre satisfacerea propriilor nevoi ale femeilor și satisfacerea nevoilor celorlalți membri ai familiei, față de care ele trebuie să se comporte genizat, adică să aibă grijă în mod „natural
[Corola-publishinghouse/Administrative/1978_a_3303]
-
în Banchetul 96, folosește mitul androginului pentru a demonstra că, în fapt, iubirea este expresia dorinței de nemurire. Pentru familia monoparentală, modul de a da o educație copilului/copiilor este pentru părintele singur o problemă care comportă mai multe aspecte dilematice. Unul dintre acestea ar putea fi: ce tip de educație se va realiza în condițiile în care părintele singur transmite (mai mult sau mai puțin voluntar) valori și matrice comportamentale specifice sexului său, iar copilul nu are acces în mod
[Corola-publishinghouse/Administrative/1978_a_3303]
-
Dar atunci când se întâmplă să fie, e limpede că s-a ajuns la o limită dincolo de care nu mai e nimic de făcut. De regulă, inteligența sa speculativă se manifestă în câmpul unor nesfârșite, deconcertante, inepuizabile "serbări galante" a minții. Dilematic prin program și natură, Andrei Pleșu nu este însă un personaj neimplicat. E adevărat, uneori se retrage lungi perioade din viața publică. Dar asta nu înseamnă că nu are un cuvânt de spus chiar și atunci. Rubrica din "Dilema" este
Vom mai avea un al doilea Pleșu? by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/7378_a_8703]
-
Cartea apărută de curând la Polirom, Băile Király, în traducerea plină de subtilitate a lui Silviu Lupescu, el lider maximo al editurii, cu o prefață de Gabriela Adameșteanu, este un emoționant studiu al tribulațiilor psihologico-identitare ale unui personaj prin excelență dilematic. Băile Király descrie aventura descoperirii unei identități neștiute: Gabriel, un tânăr ultrasensibil, incapabil să se desprindă de marea tragedie a pierderii surorii, Marianne, e o variantă a contrario a lui Mersault, din Străinul lui Camus. Dacă eroul lui Camus trece
Pariem că normalitatea există? by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/7421_a_8746]
-
Jurnal 1978-1983, de Livius Ciocârlie. Între 1980 și 1984 am fost student al Universității din Timișoara, iar unul dintre profesorii mei de literatură franceză era chiar Livius Ciocârlie. Înalt, subțire, cu o figură intens spiritualizată, avea ceva din aerul veșnic dilematic sau poate doar vag șovăielnic, al lui Jean-Louis Trintignant. Nu privirea sticloasă a învingătorului ca la, să zicem, Alain Delon. Pe stradă sau pe holurile facultății părea veșnic scufundat în gânduri, dădea impresia că ne zărește în ultima secundă când
Belle photo de ma jeunesse by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/7808_a_9133]
-
text contrafactual. Diferă aici, în primul rând, paradigma. Dar, cu mult mai important, diferă - mă folosesc, pentru precizie, de un cuvânt la modă - mentalitățile. Din punctul de vedere al lui Codrescu, colecționarea evenimentelor interpretabile e, prin comparație cu asumarea raționamentelor dilematice, absolut neesențială. Și în aceste eseuri, (care însumează, într-o traducere compactă, volumele The Dog with a Chip in His Neck și The Devil Never Sleeps), și în altele din cele difuzate la National Public Radio, Securitatea ca instituție represivă
Cadavrul din debara by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/7678_a_9003]
-
de la istoria evenimențială la cea a mentalităților. De la mijlocul secolului al XX-lea, capodoperele semnate de Marguerite Yourcenar și Hermann Broch, de Vintilă Horia și Cristophe Ransmayr schimbă radical perspectiva și formula: romanul evită personajele eroice, căutându-le pe cele dilematice, alege scriitorul ca figură centrală și explorează mai curând fundalul epocii decât marile evenimente. După europocentrismul care ne-a dominat lecturile, a venit rândul unor scriitoare care merită descoperite, pentru că ele reînvie, prin ficțiune, timpuri de răscruce din istoria unor
Teatru Kabuki și covoare de Isfahan by Elisabeta Lăsconi () [Corola-journal/Journalistic/7695_a_9020]
-
găsesc loc, azi, într-o publicație pe care o girează cu prestigiul său o instituție universitară. Dileme și afirmații hotărâte Cronicarul speră că redactorii de la DILEMA VECHE sunt destul de vechi redactori (în sensul motto-ului pus pe frontispiciu) și destul de dilematici, ca să nu se supere dacă are și o observație nelaudativă. În numărul de săptămâna trecută, 296, Drumurile noastre toate, de altminteri foarte bun, la rubrica Ținerea de minte (p.3) este dat un fragment din Craii de Curtea Veche. Până
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/6816_a_8141]
-
încerca mai apoi să o scoată și pe sora sa, Lina. Fermitatea deciziei sale se verifică și prin faptul că nu a amânat-o câtuși de puțin. El a optat pentru o morală spontană și umană, și nu pentru o dilematică intelectuală care s-ar fi rezolvat prin amânare și predare neputincioasă în fața evidenței și a forței. Ne putem întreba câți intelectuali de talia lui Fondane, cu o operă ca a lui în spate și, mai ales, cu aceea nescrisă în
B. Fundoianu, 65 de ani de la moarte by Mircea Martin () [Corola-journal/Journalistic/6835_a_8160]
-
ceea ce credea a fi o superioritate netă a armatei naziste. Cu fiecare 23 august se naște dilema vinovăției lui Antonescu pentru crime de război. Unii se întreabă dacă mareșalul a fost un patriot sau un criminal de război, o premiză dilematică, de altfel, falsă, fiindcă mulți lideri militari au ucis în numele propriilor patrii. Istoricii contactați de site-ul spun că în perioada în care a condus România, ”Conducătorul statului” - așa cum s-a autoproclamat după puciul anticarlist din 4 septembrie 1940 - a
A fost mareșalul Ion Antonescu criminal de război? by Iordachescu Ionut () [Corola-journal/Journalistic/75276_a_76601]
-
relația autobiografică tată-fiu este abordată din perspectiva mitului clasic al centaurului Chiron, profesorul lui Ahile, care renunță la nemurire pentru a-l salva pe Prometeu, are drept moto un citat din teologul Karl Barth, care se referă exact la "mijlocul" dilematic, sursă a tragismului condiției umane: "Cerul este o creație de neconceput pentru om, pământul, creația pe care o poate concepe. El însuși este o creatură la granița dintre cer și pământ." Tetralogia Rabbit În universul prozei lui Updike speranța grației
John Updike și „mijlocul“ dilematic by Rodica Mihăilă () [Corola-journal/Journalistic/7630_a_8955]
-
imun la orice posibile argumente contrare, viziunea sa pare de neclintit. Dacă cei doi ar putea fi transformați în personaje de western (pentru că tot este Cristian Tudor Popescu specialist în filme), ca psihologie, l-aș vedea pe Emil Hurezeanu în dilematicul șerif interpretat de Gary Cooper în High Noon, iar pe Cristian Tudor Popescu în ipostaza vitalului și foarte umanului răufăcător întruchipat de Anthony Quinn în Last Train from Gun Hill. Am mai spus-o și cu alt prilej, Cristian Tudor
Secvențe din România de azi by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/6715_a_8040]
-
mai remarcat pe drept cuvânt, scrisorile lui Cioran nu conțin surprize. Îl regăsim așa cum îl știm din cărțile sale și din alte, numeroase, confesiuni și exhibări epistolare. A depășit de acum etapa nihilismului radical și avansează, tot solitar, în cea dilematică, a nuanțărilor și reconsiderărilor retrospective. Constantă a rămas acuitatea cu care observă și interpretează lumea vremii sale. De aceea, cred că cea mai interesantă parte din acest epistolar rezidă în comentariile sale asupra actualității politice. Două aspecte îl preocupă cu
Vestigiile unei prietenii by Radu Ciobanu () [Corola-journal/Journalistic/6623_a_7948]
-
cei care i-au protejat în articolele publicate în Polemici (Opere complete, vol. 7). Există scriitori care au avut relații bune cu Dumitru Popescu Dumnezeu, Vasile Nicolescu, Gogu Rădulescu, Dumitru Popescu, iar după '89 cu Iliescu și Băsescu. Sunt echidistanți, dilematici, simpatici, au urmărit o carieră literară și politică și nu au avut o atitudine, convingere și caracter. În plus, se laudă că nu s-au certat cu nimeni. Toți au dreptate, având abilitatea de anghilă care se strecoară din mână
BUJOR NEDELCOVICI: „Nu am scris niciodată un roman vădit autobiografic“ by Nicolae Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/6078_a_7403]
-
specifică, „toată povestea e numai o alegorie în multe locuri, unde prin țigani să înțăleg și alții”. Putem deduce filosofia sceptică a lui Budai- Deleanu, nedispus a opta, limitativ, pentru o anume direcție, etalîndu- le pe toate sub o acoladă dilematică, atît de... postmodernă. Date fiind acestea, realizăm mai lesne motivul pentru care Traian Ștef și-a îndreptat acum atenția asupra Țiganiadei, propunîndu-și a-i da o identitate prozastică. Adică a o „tălmăci” pentru a o repune într-o mai susținută
Țiganiada renovata by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/5770_a_7095]
-
Observator cultural și 22, unde cele două doamne, abile generatoare de calomnii și injurii, fără prezentarea unor probe mature, impregnându-și filipicele cu fantezisme lugubre, apelând la o retorică nevricoasă ce împinge discuția la margine de șanț, susțin fără balansuri dilematice că, pur și simplu, Tudoran l-ar fi turnat pe Botez la Securitate. Adică, în interpretarea amară a lui Tudoran: „În pură tradiție a logicii pe care o practicăm, azi, după apariția cărții, sunt încă o dată de vină - că mi-
Un mare disident: Dorin Tudoran by Radu Călin Cristea () [Corola-journal/Journalistic/5825_a_7150]
-
pentru că e un cadou de la mama lui. Se roaga însă în fiecare seară „zeului Vișnu, Fecioarei Maria, tovarășului Brejnev și lui Hemingway să nu fie război. Măcar în timpul serviciului meu militar.” Personajul a parcurs traseul complet: de la adeziunea naivă, sinceră, dilematica, oportunista, la dezamăgire - până ce totul a basculat definitiv. Și-a pierdut eroii. Neîncrederea într-unul a fost însoțită de neîncrederea în celălalt. Sceptic acum, și-a pierdut rostul. Îl va regăsi mai tarziu, aici, în carte, mărturisind. Visul personajului de
Isus și Tito by Constanța Ciocârlie () [Corola-journal/Journalistic/5511_a_6836]
-
societatea românească. Scrie, competent, despre coloniile italiene din Africa, formulează aprecieri despre „amiralul Darlan” și viitorul flotei militare franceze; își aruncă privirile și asupra „Uniunii Sud-Africane. Un dominion puțin disciplinat”, ca să încheie (pag. 12, „Vremea”, 2 martie 1941) cu foiletonul dilematic Anglia așteaptă invazia germană, sfârșit sub semnul unei așteptări încordate: „Două popoare și două conduceri stau gata să se înfrunte...”. Începând cu numerele următoare, comentariile lui Paul Ștefan, sau Radu Costin sunt însoțite de hărți militare. Redacția înnoiește cuprinsul numărului
George Ivașcu, cronicar de război, la ziarul „Vremea“ (1941-1944) by Pavel Țugui () [Corola-journal/Journalistic/3695_a_5020]
-
vii singuri în casă, tatăl era plecat în vecini, mama lor era la muncă în Cipru, și tocmai le scrisese că nu le mai trimite bani, fiindcă s-a decis să se mărite cu un localnic), sondarea universului psihic fraged, dilematic al unor copii, mai curând maturizați prin forța lucrurilor, așadar trestii gânditoare ce se apară de rafalele abandonului, plăsmuindu-și mai mereu un punct de sprijin concret sau imaginar, un substitut de parcurs al celor plecați și înlocuiți de felurite
Orfanii noștri albi by Geo Vasile () [Corola-journal/Journalistic/3820_a_5145]
-
surd, uscat și fără dinți. „...cu cât e mai multă conștiință, cu atât e și voință!” N-o să mă tai în săbii filozofice cu Kierkegaard, dar nu cred ce spune. Cu cât ai mai multă conștiință, cu atât ești mai dilematic, mai hamletian și, în ultimă instanță, mai inert. Oamenii ar vrea să nu fie uitați. Când se mai vorbește despre ei la ani după ce au dispărut, adesea e din cine știe ce motiv mărunt. Așa, noi, astăzi, ne-am amintit-o pe
însemnări by Livius Ciocarlie () [Corola-journal/Journalistic/3781_a_5106]
-
uneori, ci, aici, ca în cazul a numeroase alte nuvele, de asumarea conștientă a unei multitudini de unghiuri, pentru a da viață unor povestiri ce mimează complexitatea vieții omenești, susceptibilă și ea de lecturi plurale și discordante, dovadă a naturii dilematice a Decameronului, a caracterului său constitutiv problematic. În acest sens este foarte probabil ca școala de drept frecventată în junețe, cu tehnica denumită ponere casum, care le cere învățăceilor să inventeze mici întîmplări în măsură să prilejuiască dezbaterea unor chestiuni
Lucia Battaglia Ricci Pentru o nouă abordare a Decameronului by Doina Condrea Derer () [Corola-journal/Journalistic/3125_a_4450]
-
ales în suflet, ceea ce ai tradus cândva, poate să-ți placă sau poate să nu-ți mai placă. Cartea aceea, traducerea ta, rămâne prietenul tău într-o permanentă schimbare, transformare. Plurivalența unei expresii din textul original poate deveni apăsătoare, obsesivă, dilematică. Plurisemantismul, cu nenumăratele lui trimiteri, în progresie geometrică uneori, joacă renghiuri. Eugen Evu spunea: „rezultă deci, că trepidația cvasi-empatică a traducătorului între cuvântul poetului (de) tradus (de echivalat transfigurativ-semantic, vezi procedeul Sorkin), în triunghiul Bermuda al conjucturii, al travaliului, uneori
Marginalii la Semnul Isar – Semn şi semnificaȚie sau despre ingratul statut de ,,caiafă” al traducătorului. In: Editura Destine Literare by MUGURAȘ MARIA PETRESCU () [Corola-journal/Journalistic/101_a_265]