318 matches
-
in 43 Societies, Princeton University Press, Princeton, 1997. 1. Acest enunț are implicații epistemologice ce vizează însuși statutul sociologiei ca „știință a societății” sau ca „știință a societăților”. Adoptarea unei poziții în această eventuală dispută ține de mai vechiul raport dilematic dintre particularismul și universalismul sociologic. Primul pretinde, în numele unui principiu al naționalismului metodologic, că, așa cum nu există societate în general, ci numai societăți particulare identificabile de regulă cu statele-națiune sau, în interiorul acestora, cu comunități diverse, tot astfel nu există o
[Corola-publishinghouse/Science/2357_a_3682]
-
o experiență de cunoaștere, asumată individual. Enciclopedia, Înțeleasă ca o acumulare cantitativă de cunoștințe, este subsumată saltului calitativ; prin catharsis-ul lecturii trăite În act, impersonalitatea actantului-computer (ce Înmagazinează indiferent o sumă nelimitată de date enciclopedice) este substituită de subiectivitatea dilematică a ființei, cea a unui eu lecturant care valorizează diferențiat gnoza. Trăim Într-o epocă a unei tehnicități exacerbate, când urma individualului pare să fie ștearsă de Abulafia (personalizarea computerului); traversând purgatoriul lecturii celor șapte sute cincizeci de pagini ale romanului
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2111_a_3436]
-
lumii vechi și purtător al stigmatului trecutului. Scriitorul exersează mijloace stilistice total diferite însă abandonează subtilitățile unei scriituri poetico-simbolice, de sugestie și de atmosferă, în favoarea uneia realiste, exacte, de tipul scenariului cinematografic, dar cu suplețea unui stil intelectual în cheie dilematică filosofico-psihologică, fără mari profunzimi analitice. Există aici ambiția romanului total, proprie epocii în care au apărut romanele, vizând concomitent cronica unei familii (Arghir), o frescă socială (a burghezo-aristocrației de provincie) și mărturia unei conștiințe intelectuale și morale supuse vremilor. Personajul
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288399_a_289728]
-
naționaliste și "ortodoxe" de tot soiul. Pasaj adăugat ulterior, la puțin timp după ce am scris nota de mai sus: Biserica răspunde cu bomba atomică. Se publică un discurs al Patriarhului Ecumenic Bartolomeu, plus un comunicat radioactiv de presă la adresa intelectualilor dilematici existențialiști. Mai lipseau atributele "vânduți", "francmasoni", "protestantizați". Tonul răspunsului sună fals: discursul celui puternic și sigur de puterea sa, de mijloacele de coerciție pe care le are la dispoziție. Se simte chiar printre rânduri fluturarea armei supreme și superbe, excomunicarea
Fals jurnal de căpşunar by Mirel Bănică [Corola-publishinghouse/Memoirs/1440_a_2682]
-
ori de câte ori vreun intrus pătrunde în acest perimetru sfințit de cele mai nobile idei. Tocmai de aceea vehemența sa este explicabilă, fiindcă cei vizați emit judecați de valoare fără să aducă în sprijinul afirmațiilor probe concludente. Autorul se ridică astfel împotriva "dilematicilor", dar și a unor "fețe subțiri" cum ar fi H.-R. Patapievici, filosoful postdecembrist care susține un "postmodernism de cartier" sau Mihai Zamfir, profesor universitar și ambasador care crede că intelectualitatea română suferă de "maladia Eminescu", acutizată între timp, precum și
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1561_a_2859]
-
de "direcție nouă", zice Grama și, după el, epigonii. "Geniu fals", hotărăște preotul, un "cult nemeritat și periculos", "nulitate literară", "poet mediocru", o rușine națională de care ar trebui feriți școlarii și cu care nu se poate ieși în lume. "Dilematicii", în această privință, nu sunt deloc originali, constată Theodor Codreanu pe bază de citate. Într-o singură privință se deosebesc: Grama enunță antiromânismul lui Eminescu, ponegritorii mai noi naționalismul exacerbat. Încriminările de "lipsă de logică", de nerespectarea normelor sintactice, de
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1561_a_2859]
-
explorate să renunțăm la conformismul primelor impresii și la conformismul evaluărilor ideologizate, în egală măsură. "Păcatul mare menționează el în treacăt e că și apologeții de ocazie îl exaltă pe Eminescu tot reducționist, ceea ce dă din abundență apă la moara dilematicilor" (p. 387). Theodor Codreanu caută să surprindă într-o formulă consacrată gândirea efectivă a lui Eminescu și ajunge la o soluție pe care o redăm în propriile-i cuvinte: "Kant abandonase antinomiile găsind soluția în rațiunea pură, iar Hegel s-
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1561_a_2859]
-
se permite, punctele esențiale ale receptării eminesciene. Iată cum paradoxal, vorbind despre lucruri grave într-o formă modernă, Theodor Codreanu parcă se așază de această dată peste figura profesorului, înțelegând importanța asumării până la capăt a unui model cultural pe care "dilematicii" și-l vor fi dorit închis în debara și uitat, alături de eroi episodici ai literaturii noastre. Posesor al unei vaste culturi transdisciplinare, cu titluri ce provoacă teoriile contemporane, Theodor Codreanu pare a fi decis să ne amintească de la început, pe
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1561_a_2859]
-
CÎnd spunem „pisoi“, sau „motan“, ne reprezentăm desigur un mascul. Totuși, ce cuvînt vom folosi pentru a desemna un motan care nu e mascul sau o pisică lipsită de atributele esențiale ale femelei? Colonelul Pruritanal era Într-o mare tensiune dilematică, dar dilema lui Încă nu se exprima În termeni foarte preciși. De fapt, incapacitatea de a-i atribui un sex definitiv Îi provoca o anumită nesiguranță de sine, Însoțită de o anxietate crescîndă care, la rîndul ei, Îi agrava constipația
Christina Domestica şi vînătorii de suflete by Petre Cimpoieşu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1372_a_2701]
-
nemulțumiți de rezultatele pe care le obținem în comunicare. Iată de ce credem că întotdeauna, atunci când este concepută o carte despre comunicare (cu atât mai mult când avem de-a face cu o comunicare eficientă), autorul se află într-o situație dilematică: dacă, așa cum remarcau mulți cercetători din aria științelor comunicării, aceasta din urmă se regăsește în ansamblul tuturor proceselor sociale, cât de mult trebuie să intre în cuprinsul unui volum? Asupra căror zone putem să ne aplecăm mai cu migală, asupra
[Corola-publishinghouse/Science/1885_a_3210]
-
pierderii uniformității și continuității exact în parametrii urmăriți de către cadrul didactic (mai precis, participarea elevilor în activități ce acoperă numai o anumită arie a problemei nu îi prejudiciază de aportul cunoștințelor la care lucrează colegii lor?). Considerăm că această situație dilematică - deși dacă rămâne în aria reflecției didactice - nu reprezintă un pericol autentic, dacă este să ne gândim că elevii concentrați asupra rezolvării unei părți a problemei au nevoie de o privire globală, holistică asupra sarcinii și tocmai integrarea într-un
[Corola-publishinghouse/Science/1885_a_3210]
-
explicat: este vorba despre polarizarea grupului. În esență, polarizarea grupului înseamnă că grupul produce întărirea tendințelor de dezbatere pe care membrii acestuia le aveau inițial. Myers citează experimentul lui James Stoner, care a propus unor grupuri de studenți un exercițiu dilematic: trebuiau să sfătuiască un scriitor ce decizie să adopte într-un anumit caz, palierul deciziilor întinzându-se de la un risc minim acceptat la o valoare de risc maxim (Myers, 1990, pp.286-292). S-a observat că, după discuție, nu numai
[Corola-publishinghouse/Science/1885_a_3210]
-
Shakespeare este un moment exegetic, reușind să inducă cititorului o stare imprescriptibilă de aglomerare a contradicțiilor. Dramaturgul englez surprinde ca nimeni altul jocul antinomiilor prin ceea ce Camil Petrescu numește, cu o metaforă, "fiorul de vierme în trandafir", iar Binele, obsesia dilematică dintotdeauna a omenirii, rămâne, pentru lumea personajelor shakesperiene, o mare incertitudine metafizică. Într-un anume fel, și personajul lui Shakespeare trăiește "drama condiției umane", sintagmă proprie lui Cervantes, dar o transpune în conștiința sa. El percepe din plin "nebunia lumii
[Corola-publishinghouse/Science/1457_a_2755]
-
dovedesc că acest popor a suferit un proces de educare. Paradoxul, după mine, este că acest proces de educare a fost mult mai eficient În afara Închisorii decât În Închisoare. Oamenii din Închisoare au suferit un proces de educare mult mai dilematic decât acela pe care, foarte firesc, l-au suferit ceilalți. Ceilalți au fost efectiv marcați ideatic și psihic - nu au fost chiar lobotomizați, dar, În sfârșit, li s-a creat o anumită memorie, o anumită conștiință În perimetrul cărora gândesc
[Corola-publishinghouse/Science/1910_a_3235]
-
unul al pretranziției, și aici Încerci o anumită etapizare. Eu te Întreb: nu este mai degrabă „revoluția” (haideți să o punem Între ghilimele) o punte sau un pod necesar către ideea de tranziție? De asemenea, mai ai un alt comentariu dilematic sau problematizant despre „revoluția română”. Spui: revoluția română a produs o ruptură ireversibilă care a dus la o tranziție logică, chiar dacă tranziția a fost conștientizată morfologic doar de intelectuali, apoi de demnitarii și militarii care au participat la schimbarea din
[Corola-publishinghouse/Science/1910_a_3235]
-
Observăm totodată că, deseori, violența fizică este așezată într-o difuză lumină comică. În exemplul mai sus citat, acest lucru este semnalat, la nivel frastic, prin enunțarea prescriptivă ce bulversează oarecum relația dintre conținut și expresie, conducând spre o lectură dilematică: dacă faptele sunt atât de grave, de ce sunt formulate precum indicațiile din rețetele medicale ("a se cere", "a se da", "se ia", "va curăța")? De fapt, turnând în formă prescriptivă conținutul, locutorul își semnalează detașarea de obiect (culpa-diagnostic), asentimentalismul și
by Minodora Sălcudean [Corola-publishinghouse/Science/1086_a_2594]
-
copac / n.a ucis un copac; / Niciodată o piatră / n-a depus împotriva pietrei / mărturie (...) // Iubito, iubito / pururi fără de nume, iubito" (Împotriva cuvintelor). Propunându-și să scrie "romanul unui sentiment" (formulare-subtitlu la Măreția frigului 1972), un Nichita Stănescu patetic, preocupat, dilematic, nu-și ascunde impasul: Dacă mă înțelegi bine / Azi cât timp mă înțelegi voi fi bucuros, / Chiar fericit. Dar numai azi. Dacă nu înțelegi nimic, voi fi trist / iar către sfârșitul serii, melancolic..." Lui văd ori lui aud li se
[Corola-publishinghouse/Science/1545_a_2843]
-
tu" se numește" (Lupta lui Iacob cu îngerul sau despre ideea de "Tu"). Sub aparența unui Eu unitar, puternic diferențiat, de regulă copleșit de narcisism, Nichita Stănescu e, în realitate, un problematic impacient; dualismele lui multiple, neistovite, sunt ale unui dilematic neobosit, la care râsu-plânsu, panica și extazul, gravitatea și calamburul, tot soiul de alte atitudini antitetice, compun o textură larg-sintetizatoare. Ce și cine sunt trimbulinzii săi? Niște creaturi neîncadrabile într-o tipologie. Ideea poate să-i fi venit de la Villiers
[Corola-publishinghouse/Science/1545_a_2843]
-
și nu numai, romanticii s-au scufundat cu voluptate în universul oniric; o poveste, credea Novalis, e "ca un vis", o formă de "fantezie muzicală" (Jurnal intim). În practică, visul provoacă o breșă, un fel de disociere în Eul nostru dilematic; din perspectivă suprarealistă experiența onirică înlesnește accesul în abisal, inclusiv inserția întregitoare în zonele criptice ale spiritului. Într-un eseu din 1932, André Breton invoca (pro domo) principiul așa-ziselor Vase comunicante, acestea în stare să asigure contacte între vizibil
[Corola-publishinghouse/Science/1545_a_2843]
-
Chiar de-aș vrea, n-aș îndrăzni pe față. / Și-n loc să te blestem și să hulesc, / Te laud, osândită pe viață" (Iubire). În cele din urmă, aceste 13 monologuri, niște scrisori deschise, larg îmbietoare, pun între paranteze situațiile dilematice, lăsând îndărăt trene de lumină, năzuind să sugereze ceea ce adesea ține de informulabil. Monologuri ca instrumente de cunoaștere! Erosul, formă de umanism fortifiant, e ritual în trepte suitoare. Totul e spus cu naturalețe, cu simplitate și concizie, cu candoare și
[Corola-publishinghouse/Science/1545_a_2843]
-
acest punct poate fi reținută relația pe care o face Ioan Șt. Lazăr între Arjuna și păstorul carpatic (Bhagavad-Gità și Miorița, în revista „Antract”, nr. 1, 2008, p. 10). Zeul Krșna l-a îndemnat pe Arjuna, aflat într-o situație dilematică, să acționeze pentru împlinirea legii universale (Drahma), ca finalitate a împăcării supreme; dincoace s-a pronunțat, cu discreție, tot o divinitate, dar mai apropiată, chiar familiară, în chip de cioban bătrîn care a slujit la oi pînă la albire. Alt
Mioriţa : un dosar mitologic by Petru URSACHE () [Corola-publishinghouse/Science/101018_a_102310]
-
dea sfaturi de bună purtare, să transmită vești vrednice de luat în seamă. Grecii aveau încredere în Pytia, carpaticii, mai „primitivi”, s-au atașat de „mioara năzdrăvană” atoateștiutoare, cu naivă sinceritate și familiaritate. Dar, în vreme ce insularii, cu firea lor mereu dilematică, sensibilizată de cauzalități și de principii, o plasau pe celebra și misterioasa preoteasă într-un spațiu care favoriza răspunsuri probabile, cel mult să-l scoată în față pe „ori-ori”, mesajele Mioarei erau formulate cu claritate cutremurătoare, direct prin „viu grai
Mioriţa : un dosar mitologic by Petru URSACHE () [Corola-publishinghouse/Science/101018_a_102310]
-
lipsește avîntul narativ (care, de regulă, configurează și justifică această realitate poetică), deși se recunosc unele secvențe povestite; nici în lirică, datorită îngrădirilor baladești, cu tot cu tonalitățile acute, uneori de doină, alteori de bocet și de colind. Pentru evitarea acestei situații dilematice, difuze, mai potrivit mi se pare să se utilizeze termenul de poemă decît cel de baladă. Structura complexă și „îmbinarea imposibilă” de genuri asigură unicitate textului și îl ridică la înălțimea capodoperei. Îmbinarea presupune un efort creator „exemplar”, în accepțiunea
Mioriţa : un dosar mitologic by Petru URSACHE () [Corola-publishinghouse/Science/101018_a_102310]
-
și rezumate de Allen Buchanan sub forma unei dileme. Primul horn al dilemei pune în dificultate ceea ce am numit egalitarianism suficientist, în vreme ce al doilea horn al dilemei subminează ceea ce am desemnat drept egalitarianism maximalist. În formularea lui Buchanan, acest argument dilematic împotriva egalitarianismului susține că principiul strict al egalității de acces "ne forțează să alegem între două alternative inacceptabile. Putem fie să stabilim pachetul de servicii medicale garantat public la un nivel mai mic decât cel tehnic posibil, fie să-l
Dreptate distributivă şi sănătate în filosofia contemporană by Loredana Huzum [Corola-publishinghouse/Science/1416_a_2658]
-
pedagogic, o anume artă de a-i face pe elevi să înțeleagă că pot încredința institutorului/profesorului problemele lor, că-i poate ajuta sincer cu orice problemă, oferindu-le o soluție sau cel puțin un sfat pertinent într-o situație dilematică, că se pot lumina anumite lucruri pentru ei confuze, că-i poate ghida în situațiile delicate ce apar în raporturile cu cadrele didactice, părinții și elevii, că pot și doresc să li se ofere răspunsuri la marile întrebări care-i
Prevenirea și combaterea efectelor negative ale frustrării în relația profesor-elev by Preda Constanța () [Corola-publishinghouse/Science/91511_a_92350]