82 matches
-
particip la spectacolele de modă ale colegilor de breaslă... —Prea domestic, spuse Lisa sarcastic. Trebuie să prezentăm designeri internaționali ca să fim luați în serios. Nu avea de gând sub nici o formă să poarte haine făcute acasă, în dormitor, de prietenele diletante ale lui Mercedes. Revistele adevărate ca Femme făceau ședințe foto pentru haine nemaipomenite trimise de departamentele de presă ale unor case de modă internaționale. Hainele erau doar de împrumut, dar nu numai o dată s-a întâmplat să se „piardă“ după
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2243_a_3568]
-
ar fi însemnat să-l înșelăm. Kay îmi povestea despre cei șase ani de colegiu și cele două masterate pe care Lee le subvenționase cu câștigurile sale din box și despre cât de perfectă este slujba de profesor suplinitor pentru „diletanta supracalificată“ care era ea acum. Eu îi povesteam despre cum e să fii friț și să crești în Lincoln Heights. Nu vorbeam niciodată despre turnătoria mea la Controlul Străinilor sau despre viața dusă de ea cu Bobby De Witt. Amândoi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1945_a_3270]
-
1994) și Noica, portretul gazetarului la tinerețe (Editura Saeculum, 1999). Astăzi, Ion Dur este unul din cei mai avizați exegeți noicieni, așadar un autor ale cărui cărți pot fi citite fără teama că în ele vom fi întîmpinați de judecăți diletante sau de bulboane de obediență ideologică. Ion Dur nu scrie după ureche și nici din dorința de a-și vedea cu orice preț demonstrația reușită. Într-un cuvînt, Ion Dur este un ambasador de profunzime al filozofului, pe care de
În contra presei de estradă by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/8372_a_9697]
-
insolita carte postumă a lui Noica intitulată Rugați-vă pentru fratele Alexandru. Așa cum rău au fost înțelese aceste cărți în cultura română, așa va fi fost deviat sensul hermeneuticii oedipiene a lui Tomas. Petrini și Tomas sunt niște "diletanți" (cum diletantă e în lecturile sale și în muzică Tereza), unul în filosofie (după cum a și fost etichetat eroul lui Preda de către critici), celălalt în hermeneutica miturilor, căci venea, pur și simplu, dinspre medicină. Dar iată ce descoperă Tomas: de toate nenorocirile
[Corola-publishinghouse/Science/1565_a_2863]
-
ambianță (La Maison Vauquer) și din contextul celorlalte personaje. 60 Max Eastman, care e un poet minor, se îndoiește că în secolul științei "gândirea literară" ar putea avea pretenția să descopere adevărul. "Gândirea literară" este pur și simplu gin-dires nespecializată, diletantă, din zilele de dinaintea dezvoltării științei, care încearcă să persiste și care se folosește de ușurința ei de exprimare pentru a crea impresia că exprimă "adevărurile" într-adevăr importante. Adevărul din literatură este același ca și adevărul dinafară literaturii, adică înseamnă
[Corola-publishinghouse/Science/85056_a_85843]
-
joc de zaruri al lui Zevs, copilul gigant!...Ă Eu Însă astăzi nu mă pot Îmbolnăvi de scepticismul sau raționalismul dominant și-mi caut, adesea cu febrilitate, „hrana” mea spirituală În zone care nu puținora le pot părea obsolete, ridicole, diletante, post și răsuflat romantice. Dar, cu un, cred eu, bun instinct de prozator - cineva care Își Închipuie ficțiuni, istorii În care se ascund „sensuri”, simboluri, destine, viziuni poate!... - știu că există mii și mii de inși contemporani, lectori ai mei
(Memorii III). In: Sensul vieții by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2232_a_3557]
-
și a conștiinței!Ă Ne-am rătăcit puțin În „oțioasa” problemă a morții, deoarece am vrut, tocmai, să o comparăm, În „absurditatea, În nefirescul ei”‚ cu cea amintită mai sus, a „sensului vieții”; concept, ca și alte câteva la fel de „enorme, diletante”, pe care filozofia contemporană nu și-l mai pune și ne lasă pe noi, bieți scribi - dar și pe unii oameni de știință, fizicieni, matematicieni, medici -, să le abordăm, afrontând un anume ridicol, e drept, dar răspunzând nevoii și interesului
(Memorii III). In: Sensul vieții by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2232_a_3557]
-
a termodinamicii conservarea energiei -...". În sfârșit, o ultimă problemă, de ordin mai general. Construirea unui nou model critic, în acord cu modelul global al gândirii post-einsteiniene, este imperios necesară. Nu cred însă că ea trebuie să se bazeze pe asimilarea diletantă a surselor științifice și filosofice sau pe falsificarea textelor comentate, în ceea ce privește valorificarea extremist protocronică a lui Eminescu, ea comportă în cazul de față un viciu fundamental de metodă. Modelele cosmologice posteinsteiniene, spre pildă modelul pulsatoriu, sunt prefigurate nu doar de
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1561_a_2859]
-
tipărească "Alăuta românească" (1837), supliment consacrat exclusiv literaturii. Asachi nu reușește, în cele opt numere pe care le scoate cu mare neregularitate, să asigure periodicitatea noii foi și nici să-i găsească un program care să depășească faza didactică și diletantă a unei literaturi "țântitoare în folosul învățăturilor". Revista are meritul de a-și fi deschis coloanele tineretului, care nu avea, decât în situații rare, ocazia să publice în "Albina românească". Puține nume de scriitori și puține producții literare propriu-zise: câteva
REVISTE LITERARE DIN PRIMA JUMĂTATE A SECOLULUI AL XIX-LEA by Brinduşa – Georgiana Popa [Corola-publishinghouse/Science/91761_a_92854]
-
performanță. Faptul că intelectualii occidentali, dintr-o grimasă antisistem, se alintă, jucându-se cu ideile comuniste și contra-cultura, premiind, într-o conjunctură favorabilă, felii de viață exotice din neorealismul mizerabilist al estului postcomunist nu înseamnă totuși că astfel de produse diletante vor rămâne în memoria publicului sau în istoria adevărată a cinematografiei. Însăilări de cineclub editate primitiv, cu replici neinteligibile și coloană sonoră rudimentară, pot stârni frisoane moftangiilor stângiști din Occident, deschiși la o adulmecare de obiele de cioban care să
[Corola-publishinghouse/Science/84960_a_85745]
-
nu ați dorit să creați o „școală“? Asta este o întrebare flatantă. Eu m-am lăudat ani mulți că sunt grupul de monolog social. Adevărul este că nu pot face nicidecum școală de vreme ce natura mea este una esențialmente lirică și diletantă. Am fost poet ca meserie de bază, am fost un capricios, un hedonist al lecturii. Niciodată n-am știut ce vreau să fac. Eu n-am avut o teorie critică, o ideologie, un instrumentar, n-am venit dinspre o poziție
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2205_a_3530]
-
care sunt corelate cu evoluția patologiei. Aceste reconsiderări mi se par cu atât mai indicate cu cât, cu excepția unor note și observații ( În special cu caracter biografic), istoria psihiatriei, dacă excludem firește din acest domeniu o mare cantitate de referințe diletante, nu a constituit Încă un domeniu destul de solid edificat pentru a permite o cuprindere corespunzătoare a acestei teme. Dintr-un studiu mai extins (3, 7, 9) ne limităm În aceste pagini la câteva aspecte pe care le considerăm esențiale. În
Prelegeri academice by Prof. dr. CONSTANTIN ROMANESCU () [Corola-publishinghouse/Science/91771_a_92355]
-
mecanismul adevărat al recuperărilor totalitare. Ne aflăm încă să nu uităm în plin război rece și orice negociere, mișcare tactică duceau doar la concesii aparente. Joc de poker diplomatic. Editarea Aspectelor se înscria și ea în această logică. Prefața era diletantă, incompetentă, vag eseistică, dar autorul, Vasile Nicolescu, personajul-cheie al întregii afaceri pe atunci director al Publicațiilor din fostul Comitet de Cultură și Educație Socialistă putea susține că, în felul acesta, el a salvat totuși cartea, propulsându-se în același timp
POLITICĂ ŞI CULTURĂ by ADRIAN MARINO () [Corola-publishinghouse/Science/873_a_1589]
-
elemente comune din discursul puterii periclitate, modelele de reformă de sus, temele, ideile și vocabularul ideologiei extremiste, de dreapta etc. Se simte în astfel de pagini, precise și totodată relaxate, antrenamentul, deprinderea, capacitatea și plăcerea analizei, uneori am spune ușor diletantă. Dar, pe de altă parte, înțelegem foarte bine și insistența asupra unor teme mult timp interzise. Mai ales a analizelor de politică externă. Chiar dacă uneori în ton (aparent sau nu) de causerie, ele sunt nu mai puțin pătrunzătoare. Nu le-
POLITICĂ ŞI CULTURĂ by ADRIAN MARINO () [Corola-publishinghouse/Science/873_a_1589]
-
se va problematiza și, deci, într-un anume sens, chiar se va steriliza. Istoria poeziei române moderne verifică și ea această constantă literară. Dar, deocamdată, suntem încă la stadiul, ereditar și net dominant, al erupției spontane, adesea inevitabil amatoristice și diletante. Nu dăm neapărat accepții înjositoare acestor cuvinte. Cu atât mai mult cu cât suprimarea libertății de expresie, timp de decenii, a făcut și face, în continuare, o astfel de izbucnire emoțională foarte legitimă. Ea n-a putut fi strangulată nici măcar
POLITICĂ ŞI CULTURĂ by ADRIAN MARINO () [Corola-publishinghouse/Science/873_a_1589]
-
ar trebui să facă și ele ceva în acest sens. A face poezie doar din instinct sau prin imitație duce, în cel mai bun caz, la kitsch și improvizație. În ce privește revistele, ele sunt destule pe teritoriul național. Dar multe sunt diletante, fără corectori de meserie, fără acel "cap limpede" de altădată care făcea ca o publicație să fie model de limbă literară. Aș mai reproșa revistelor de azi că nu au o concepție limpede a profilului lor, că pun în pagină
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1456_a_2754]
-
pe care o ducea. Comparând cultura celor doi, mia spus că Iosif era evident mai cultivat decât Anghel, ale cărui studii se opreau la liceu. Făcea însă impresie... Cunoștea întradevăr literatura franceză, dar într-o modalitate de cafenea și oarecum diletantă, câtă vreme Iosif cunoștea bine, în afara celor romanice, literaturile germană, engleză și maghiară. Foarte interesantă mi s-a părut informația după care Iosif îi retușa lui Anghel poeziile; în perioada în care au fost prieteni, Anghel nu tipărea o poezie
BUCOVINA ÎN PRESA VREMII /vol I: CERNĂUŢI ÎN PRESA VREMII 1811-2008 by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/460_a_970]
-
suta de pagini și ne-atingând măcar statutul, tensiunea și capacitatea tipologică ale unei nuvele, mulți tineri sau mai puțin tineri prozatori, de la noi sau de aiurea, ruinează de fapt prestigiul adevăratului roman și Îndepărtează publicul de acest gen. Slaba, diletanta, improvizata lor capacitate epică se conjugă nefericit cu ignorarea „științei romanești” și, În primul rând, cu ignorarea artei tipologiei, arta grea și complicată a creării personajelor. După Dostoievski și Marcel Proust, această artă, știință, a devenit Într-adevăr extrem de dificilă
(Memorii IV). In: Sensul vietii. by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2231_a_3556]
-
și a Veronicăi Micle. Portretul lui Eminescu este la turnat În bronz. Când veniți În București trebuie să treceți pe la atelierul ei, să vedeți și alte numeroase lucrări, sculptură adevărată, de mare calitate. Vorbesc În numele artei, ca specialistă, nu ca diletantă. Vreau să vă convingeți, venind la atelier. Așteptând un răspuns fulger de la Dv., vă transmit numai urări de bine, de sănătate, de realizarea tuturor gândurilor bune, pentru anul 1976, spor În munca frumoasă pe care o aveți. Vă urez LA
CORESPONDENŢĂ FĂLTICENEANĂ VOL.II by EUGEN DIMITRIU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/700_a_1279]
-
al unui fapt sau fenomen sau realitate care nu-și va trăda niciodată sensul ultim, în ciuda tuturor investigațiilor rațiunii și ale științei. Sigur, poate părea puțin forțată alăturarea celor două „mistere”, cel al istoriei cu cel al vieții; forțată și diletantă, dar noi credem, apropo de „misterul istoriei”, că în ciuda admirației și respectului profund pe care-l avem față de istorie ca știință, mai ales istoria științifică, cea care a răspuns celei romantice prin argumente critice și materiale, Gibbon și Momsen fiind
(Memorii II). In: Sensul vietii by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2354_a_3679]
-
recunoașterii identității noastre spirituale. Nu trebuie decât să vrem, să știm și să urmăm o strategie bine susținută de cunoaștere și recunoaștere a operei sale în lume. Iar acest lucru nu se poate face doar prin ediții ocazionale, prin traduceri diletante, prin volume în care să se popularizeze poezii ca Somnoroase păsărele, Pe lângă plopii fără soț, Ce te legeni, codrule? ș.a. Trebuie să căutăm și să angajăm poeți veritabili, de aiurea, care să cunoască și să înțeleagă poezia lui Eminescu. Or
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1482_a_2780]
-
de scânteia-ispită lăsată de providență să-l rupă ori să-l țină de pământ ca un dat, ca un făcut cuibărit în liniștea din preajma fiecărei clipe trăite pe altarul timpului" (?!). Exemplele ar putea fi înmulțite. E o analiză punctuală dar... diletantă, nu atât în înțelegerea critică a poeziilor cât în exprimarea, în comentariul exegetic pe care-l face, aflat într-o suferință de rigoare a judecății. Căci apelul la un limbaj pedestru, ca să nu spun de o uzualitate... stradală, duce judecata
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1482_a_2780]
-
acesta, frumoase și demne de luat în seamă, ar fi primit o altă greutate și un alt înțeles dacă ar fi fost dezvoltate pe parcursul unui eseu analitic, la obiect, decent și fără patima unei retorici să-mi fie cu iertare diletante. Dar, să reținem, oricum, intenția înălțătoare, în acel context dat, al atâtor români aflați departe de țară, ce simțeau nevoia acută (mult mai mult decât cei din țară) de a-și aclama cu patos, înainte de orice altă considerație, valorile perene
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1482_a_2780]
-
și dăunător pentru integrarea europeană pe care o punem în pericol cu astfel de pseudocercetări și de rezultate, când singurii îndreptățiți să facă cercetări sunt sociologii. Mai mult, ei le-au și făcut și acestea contrazic rezultatele noastre (y compris: diletante, iresponsabile și tendențioase). Președintele ASR somează de asemenea SNSPA să facă publică baza de date „în 3 zile!”. Între altele, la o minimă documentare, președintele putea citi negru pe alb că eu am condus proiectul ca întreg, iar Ana Bulai
Dincolo de îngeri și draci: etica în politica românească by Mihaela Miroiu [Corola-publishinghouse/Memoirs/1964_a_3289]
-
directă cu aceasta, el a fost frumos în sine: considerații despre literatură, pictură și societate, în formulări metaforice, elegante: „scriitorul e o bombă de cuvinte”, „arta îndulcește asprimile vieții”, „peisajul ne vindecă de migrenele cotidiene” etc. N-au lipsit trimiterile diletante la clasicii picturii universale: Da Vinci, Vermeer ș.a. Bineînțeles, totul a fost spus cu o dicție elaborată, pedantă. A lipsit, în schimb, judecata de valoare (fie și în filigran). În expoziție erau două trei lucrări cu adevărat bune, de unul
Provinciale by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/853_a_1751]