94 matches
-
n) ei”. Cele patru dughene vândute de Micuța au locul “denapoia dughenelor până în ulicioară ce vine de la Cizmari, cari dughene sântu pre Ulița Tărbujenească”. Cumpărătorul este Iorga “neguțitoriul”. La 30 iunie 1689 (7197) găsim un “zapis de la Despa,... giupâneasa răposatului Dimii ce au fost cămăraș”, în care scrie că “au vândut... o casă de pe Ulița Trapezănească... cu locul ei și cu pivniță și cu grădină... agăi Mihăilă și jupânesii sale”. --Acum am să-ți spun, cucernice părinte, că la 15 iunie
CE NU ŞTIM DESPRE IAŞI. In: Ce nu știm despre Iași by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/550_a_727]
-
motiv anume să mergem într-acolo, părinte? Ia scormonește în mintea ta și ai să vezi cum găsești motivul. Ce era să fac? Am început să cotrobăi prin memorie și până la urmă găsesc că la 5 septembrie 1676 „Alexandra fata Dimii a lui Hulpe, și cu feciorii” mărturisesc că au „vândut casa cu loc cu tot...în Ulița Armenească lîngă poarta sfintei mănăstiri Bărboiul”. Când lucrurile erau lămurite cu fata Dimii, bătrânul mă întreabă pe neașteptate: Spune-mi dacă în cele
CE NU ȘTIM DESPRE IAȘI Vol. II by Vasile Iluca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/547_a_741]
-
până la urmă găsesc că la 5 septembrie 1676 „Alexandra fata Dimii a lui Hulpe, și cu feciorii” mărturisesc că au „vândut casa cu loc cu tot...în Ulița Armenească lîngă poarta sfintei mănăstiri Bărboiul”. Când lucrurile erau lămurite cu fata Dimii, bătrânul mă întreabă pe neașteptate: Spune-mi dacă în cele citite de tine ai întâlnit pe unul Gligorașco Moarte. Sigur că am întâlnit, părinte. Cum s-ar fi putut să uit așa un nume - Moarte? Întrebarea-i de ce l-o
CE NU ȘTIM DESPRE IAȘI Vol. II by Vasile Iluca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/547_a_741]
-
plătiți suma de trei mii de dinari de aur lui Mahdi Alauitul, ca preț al fortăreței Alamut. Dumnezeu ne e de ajuns, El este cel mai bun dintre Protectori”. Guvernatorul este neliniștit, nu crede că iscălitura unui om Înveșmântat În dimie ar putea fi onorată pentru o asemenea sumă. Dar, de cum sosește În orașul Damghan, poate să-și Încaseze aurul fără zăbavă. XVIII Când vestea ocupării Alamutului ajunge la Isfahan, naște prea puțină agitație. Orașul e mult mai interesat de conflictul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2219_a_3544]
-
aibă fieștecând doi oameni suiulgii pe treaba aceasta, stătători și neschimbați de la slujba haznelii. Și drept aceea, acum, într această dată, aflata-am domniia mea a fi harnic de această slujbă...doi oameni streini arnăuți, anume Dima și Costandin, frate Dimii...carii, de câțiva ani...să află purtători de grijă haznelii... Și...m-am milostivit...și am așezat slujba haznalii și mai cu temeinică stare, ca să rămâie amândoi statornici și neschimbați în toată vremea vieții lor, și de dajde să fie
CE NU ȘTIM DESPRE IAȘI by VASILE ILUCĂ () [Corola-publishinghouse/Imaginative/546_a_699]
-
cine e acolo? Liniștea nu fu tulburată decît de bubuitul amenințător al furtunii. Precaută, se Îndreptă spre traveea centrală. Era gata să iasă din criptă cînd o siluetă Înspăimîntătoare se ridică dintr-odată În fața ei. Înaltă, masivă, În rasă de dimie Întunecată la culoare, ca un călugăr medieval a cărui glugă uriașă nu lăsa să se vadă decît vidul căscîndu-se În locul chipului. Marie țîșni Într-o parte țipînd. - Cine ești? Își Înălță lanterna la timp ca să vadă sinistrul personaj făcîndu-se nevăzut
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
-
Vișina, Zarzăra, Părul, Mărul, Coarna, Pruna, Migdalul, Usturoiul, Strugurele, Piperul, Ienibaharul, Chimenul, Molotrul, Cimbrul, Mărarul, Capera, Măslina, Ciuperca, MÎnăterca, Mazărea, Năutul, cuvioasa Linte, postnica Fasole, Castravetele, Agresele, surorile Coacăzele, ghebosul Roșcov, Smochina, Curmaua, Castana, Stafida, Ceapa cu douăsprezece haine de dimie, Ridichile, unchiul Nap, mătușa Sfecla, nepoții Morcovi și Pătrunjei, vărul Cartof, Loboda, Știrul, Dovleacul, Salata, Manila, Piersica, Pepinile, Urzica și, cu toate acestea, impresia este de abstracțiune pentru că simțul liric este covîrșit de simțul moral. Lipsește implicarea În materie, lipsește
Dimineața poeților. Eseu despre începuturile poeziei române by Eugen Simion () [Corola-publishinghouse/Science/1935_a_3260]
-
precum Gavril, fiul Cârlianței, cu frații și cu feciorii lui, Andronic și Ion, Constantin, fiul Caliei etc. Iar în actul de întăritură domnească din 28 februarie 1698 ni se relevă și vânzările făcute sigur după 1684, de către „Andrei Tonul, ficiorul Dimii din Torcești” și de „Ioan și fratele lui, Costandin, ficiorii lui Andronic de Torcești”, ambele grupuri familiale vânzând „din acei o sută de stânjeni ci au fost rămas răzeșilor din bătrânul lui Gurban”, mai explicit spus, acea „a opta parte
Umbrărești : vatră milenară de istorie by Ion T. SION () [Corola-publishinghouse/Science/101010_a_102302]
-
clericii contemporani care au uitat de nevoia unei asceze autentice: „nici sfântul Domenico și nici sfântul Francisc n-aveau de schimb patru sutane și nu îmbrăcau ca ei veșminte făcute din mătăsuri sau alte țesături de soi, ci straie din dimie groasă și nevăpsite cu văpsele, ca să se apere de frig și nu ca să se umfle în pene.” 511 Veritabila vita apostolica, dominată de sărăcie, simplitate și credință autentică fusese părăsită pentru opulență, decadentism și dragoste de putere. Elementele de cult
La donna angelicata – la donna demonicata în opera lui Giovanni Boccaccio şi a lui Geoffrey Chaucer by Oana Simona Zaharia () [Corola-publishinghouse/Science/1618_a_3093]
-
s-au constituit multă vreme într-un microsistem economic închis sau aproape închis. Aproape în totalitate, cele necesare traiului se obțineau pe plan local: pâinea și produsele de panificație, carnea și produsele din carne, laptele și brânza, vinul și țuica, dimia, pânza de in, de bumbac și borangic, bocanci și opinci etc. Fără îndoială, au existat și produse care se cumpărau, cum ar fi: petrolul și păcura, sarea, uneltele agricole, unele produse coloniale, citrice ș.a. Baza subzistenței a constituit-o, totuși
Monografia Comunei Oncești Bacău by Octavian I. Iftimie () [Corola-publishinghouse/Science/1775_a_92288]
-
cel cooperatist și desființarea comerțului privat, unele produse, cum ar fi cele textile, de tricotaje, încălțăminte și alimentare, au început să fie procurate din comerțul local sau de la orașe. Așa se face că, de pildă, astăzi nu se mai poartă dimia 1 tradițională, nu se mai cresc viermi de mătase pentru țesăturile din borangic și sunt pe cale de dispariție și alte preocupări tradiționale ale gospodarilor și gospodinelor satului. Dintre acestea, aș aminti doar fabricarea pâinii. Și ce pâine făceau mamele și
Monografia Comunei Oncești Bacău by Octavian I. Iftimie () [Corola-publishinghouse/Science/1775_a_92288]
-
clericii contemporani care au uitat de nevoia unei asceze autentice: „nici sfântul Domenico și nici sfântul Francisc n-aveau de schimb patru sutane și nu îmbrăcau ca ei veșminte făcute din mătăsuri sau alte țesături de soi, ci straie din dimie groasă și nevăpsite cu văpsele, ca să se apere de frig și nu ca să se umfle în pene.” 511 Veritabila vita apostolica, dominată de sărăcie, simplitate și credință autentică fusese părăsită pentru opulență, decadentism și dragoste de putere. Elementele de cult
La donna angelicata – la donna demonicata în opera lui Giovanni Boccaccio şi a lui Geoffrey Chaucer by Oana Simona Zaharia () [Corola-publishinghouse/Science/1618_a_3076]
-
care punea la dispoziția cetățeanului alimente și haine. Mijlocul de culturalizare În regimul comunist sînt reprezentate de ziare și cărți. Apare radioul și televizorul. Locuitorii satului se ocupau cu mineritul și agricultura. Vechea Îmbrăcăminte consta la bărbați, din nădragi de dimie albă, simpli sau Împodobiți cu gîtane cu 3, 5, 7, 9 fire, după posibilități. În picioare aveau opinci din piele de porc sau de vită, mai rar argăsite, pe care uneori le pingeleau ca să țină mai mult. Ciorapii erau din
Monografia comunei Cătunele, județul Gorj by Păunescu Ovidiu () [Corola-publishinghouse/Science/1828_a_3163]
-
neagră iar peste ele nelipsitele cureluțe late cate Încingeau piciorul pînă la glezne, după obiceiul dacic. İarna și la călătoriile mai lungi, cînd vremea era umedă aveau la picioare potlogi. Pentru iarnă cine avea posibilitatea, Își făcea manta lungă de dimie saucojoace din piei de oaie. Se Încingeau cu brîu roșu și brăciri țesute cu diferite modele. Aveau cuțitul la brîu. Vara purtau cămașă peste izmene, ce nu trecea de genunchi Însă, făcută din pînză de bumbac, in sau cînepă. Femeile
Monografia comunei Cătunele, județul Gorj by Păunescu Ovidiu () [Corola-publishinghouse/Science/1828_a_3163]
-
cap purtau vara legătura În trei colțuri tivită cu mărgele sau sabace și basmale subțiri de tîrg, iar iarna broboade groase din lînă. Pe lîngă haina scurtă cu crețuri la spate, cele În vîrstă purtau și o haină lungă de dimie albă Împodobită cu găitane. Această haină a fost Înlocuită cu scurteică sau zevelca, o haină cu guler de blană de vulpe, În diferite culori. Costumația țărănească purta și ea pecetea timpurilor ei, Începînd să piardă cu timpul din originalitate, Înlocuite
Monografia comunei Cătunele, județul Gorj by Păunescu Ovidiu () [Corola-publishinghouse/Science/1828_a_3163]
-
230-231). Doctorul Davila fusese unul dintre primii părinți care își îmbrăcase fiii în uniformă de "curcani". O fotografie a lui Pia Davila îl prezintă într-o poză demnă, exagerat de încruntat pentru chipul său juvenil, cu căciulă împăunată, duman de dimie și strângând pușca. Tatăl său sesizase marea importanță a acestei forme de joacă pentru modelarea sentimentelor patriotice, fortificarea prin gimnastică și obișnuirea copiilor cu ordinea și rigoarea militară. Ei făceau exerciții, se obișnuiau cu portul și manevrarea puștii, cu ordinele
Sociologia modei. Stil vestimentar şi dezirabilitate socială by Alina Duduciuc [Corola-publishinghouse/Science/884_a_2392]
-
presărați de-a lungul drumului către mănăstire. Nu par a fi cerșetori „profesioniști”, ci mai degrabă oameni săraci de prin partea locului, care și-au luat inima în dinți pentru a încerca mila pelerinilor. Cel mai „reprezentativ” dintre ei are dimie de lână, căciulă de oaie pe cap, cizme cu carâmb înalt în picioare - aproape imaginea unui țăran „folcloric”, desprins din „Cântarea României”. Ziua următoare mi-a arătat că, pe măsură ce drumul se apropia de mănăstire, creștea și numărul cerșetorilor „profesioniști”. Mai
Nevoia de miracol: fenomenul pelerinajelor în România contemporană by Mirel Bănică () [Corola-publishinghouse/Memoirs/606_a_1365]
-
în celulă o târnă (coș) cu bunătăți: carne, cozonac, slănină, pâine, ouă, brânză, prăjituri, murături, sarmale și altele trimise de părinți și frați din dragoste; o pătură cu cearceaf, un cojocel cu mâneci și o pereche de pantaloni groși de dimie, pentru că nu permitea folosirea lor regulamentul închisorilor, au fost returnate. Ca favoare de Crăciun am avut dreptul să ne vizităm în celule. Ne-am urat la mulți ani, în speranța că vor fi buni cu ajutorul lui Dumnezeu, am împărțit darurile
Imn pentru crucea purtată – abecedar duhovnicesc pentru un frate de cruce by Virgil Maxim () [Corola-publishinghouse/Memoirs/863_a_1818]
-
până sub genunchi și se purtau cu ițari și suman sărăduit. Și aici întâlnim ornamente, motive și folosirea pânzei de lână țigaie în situații deosebite. în zona Pogonești Ivești originalitatea apare și în domeniul costumului bărbătesc, compus din pantalon de dimie (suman), cămașă scurtă și leibărică. Țesăturile de interior prezintă și ele o mare varietate tipologică și funcțională, în rândul lor înscriindu-se ștergarele, fețele de masă, fețele de pernă, prostirile, pichirile, velințele, lăicerele, țolurile, covoarele, etc. Ele înfrumusețează în primul
Creativitatea artistică la copilul cu dizabilități by Cleopatra Ravaru () [Corola-publishinghouse/Science/688_a_1327]
-
pantalonilor. Fusta se lega peste mijloc cu bete țesute din lână. Poalele fustei cădeau cam la o palmă deasupra genunchilor. Pe cap, flăcăii purtau căciuli de miel, de obicei, negre. În picioare aveau ghete. Bătrânii purtau cioareci albi, lucrați din dimie groasă, dată la piuă. Cămășile și fustele lor nu mai erau împodobite. Peste mijloc ei se legau cu un brâu lat cam de o palmă, țesut din lână roșie, iar peste brâu puneau chimirul din piele, lucrat la târg. Brâul
MONOGRAFIA COMUNEI PROVIȚA DE JOS by BADEA CRISTINA () [Corola-publishinghouse/Science/91872_a_92396]
-
uimitor de numeroasă și o armată țărănească atât de pricepută și atât de dârză în atacarea dușmanului în asemenea locuri grele, încât cei care nu ar vedea acest lucru, cu greu ar putea fi făcuți să creadă. Îmbrăcați într-o dimie de culoare brună, grosolană și peste măsură de păroasă, acoperiți pe cap cu o căciulă ascuțită de același fel, în formă de piramidă și încălțați cu opinci și cu fețele negre din cauza bărbii, a părului lung și nepieptănat, înarmați doar
Ştefan cel Mare şi Sfânt – domn al Ţării Moldovei : (1457-1504) by Manole NEAGOE () [Corola-publishinghouse/Memoirs/101012_a_102304]
-
și pe Pruna Cum și dopotrivă Nuca și Aluna. Pann făcea "metafore", antropomorfizând, cum e cazul în portretul cepei: Cum simți aceasta Ceapa, totodată, Cum e din natură foarte veninată, Se-mbrăcă îndată, iute, cu mânie, Douăsprece haine puse de dimie, Și cămăși atâtea albe, subțirele, Îmbrăcând binișul roșu peste ele, Pieptenă și barba-și albă și bătrână, Scuturînd-o bine de pământ, țărână. Metoda fundamentală este aglomerarea de sentințe, grămădirea aproape monstruoasă de aforisme pe o idee inițială și printr-o
Istoria literaturii române (Compendiu) by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Science/295570_a_296899]
-
până sub genunchi și se purtau cu ițari și suman sărăduit. Și aici întâlnim ornamente, motive și folosirea pânzei de lână țigaie în situații deosebite. în zona Pogonești Ivești originalitatea apare și în domeniul costumului bărbătesc, compus din pantalon de dimie (suman), cămașă scurtă și leibărică. Țesăturile de interior prezintă și ele o mare varietate tipologică și funcțională, în rândul lor înscriindu-se ștergarele, fețele de masă, fețele de pernă, prostirile, pichirile, velințele, lăicerele, țolurile, covoarele, etc. Ele înfrumusețează în primul
Creativitatea artistică la copilul cu dizabilități by Cleopatra Ravaru () [Corola-publishinghouse/Science/688_a_1326]
-
împărțiți în 10 bulibășii peste care, mai mare era Baș-bulibașa de seimi; că bulibașii, sutașii sau hotnogii comandau 100 de soldați. Deci bulibașii erau în localitate niște ostași. „Iordache Bulibașa ot Huși", se scrie într-o condică din anul 1694; „Dimia Bașbulubașii" se pomenește într-un zapis de vornic de la Dolhești. Turcagi-baș-aga, Baș-ceauș-aga, Ciohodar-aga erau funcționari turci trăitori în țară și care aveau în sarcina lor judecarea pricinilor turcilor care făceau negoț în țară. Domnitorul Cantemir spune că la turci era
VASLUI. TRADIŢIONALISM… Oameni și întâmplări by ION N. OPREA () [Corola-publishinghouse/Science/91666_a_92808]
-
căreia orașul Buzău constituia un important nod, a dat un puternic impuls evoluției de la mici ateliere meșteșugărești spre instalații industriale. Prima astfel de instalație industrială a fost moara "Garoflid", deschisă în 1883, care funcționa și ca fabrică de postav și dimie. În 1894, s-a construit o rafinărie de petrol a societății "Saturn", rafinărie care a funcționat timp de 50 de ani. După o scădere drastică la nivel național a producției industriale cauzată de Primul Război Mondial (producția din 1919 era
Buzău () [Corola-website/Science/296938_a_298267]