301 matches
-
stabilirea ecuațiilor lui Maxwell și previziunea derivată din ele asupra existenței undelor electromagnetice. Acestea au fost puse direct in evidență de Heinrich Hertz în 1886. Din ecuațiile lui Maxwell se poate deduce că o mișcare oscilatorie a unei sarcini electrice ("dipolul hertzian") generează radiație electromagnetică. Pentru micile oscilații armonice ale sarcinii, Hertz a arătat că puterea radiată este: unde "e" este sarcina oscilatorului, "l" este amplitudinea oscilațiilor, și se presupune că "λ » l" (lungimea de undă a radiației emise este cu
Formula lui Planck () [Corola-website/Science/315089_a_316418]
-
ale sarcinii, Hertz a arătat că puterea radiată este: unde "e" este sarcina oscilatorului, "l" este amplitudinea oscilațiilor, și se presupune că "λ » l" (lungimea de undă a radiației emise este cu ordine de mărime mai mare decât amplitudinea oscilațiilor dipolului). Modelele care se refereau la structura materiei de la sfârșitul secolului al XIX-lea erau de acord că radiația termică sau vizibilă înconjurătoare este generată de oscilații ale sarcinilor din atomi sau molecule. Altă direcție de progres considerabil era termodinamica. Al
Formula lui Planck () [Corola-website/Science/315089_a_316418]
-
λ, T)" care reproducea bine datele cunoscute și avea forma cerută de legile de deplasare (2.3): cu "C" și "A" constante. Funcția exponențială provine din distribuția maxwelliană a vitezelor și din ipoteza lui Michelson că perioada de oscilație a dipolului electric molecular este legată de viteza moleculei. Deși argumentația fizică pentru această formulă este aparent neconvingătoare, ea a jucat un rol esențial în descoperirea cuantelor. O definiție naturală a densității spațiale pe unitatea de frecvență a entropiei s(u,ν
Formula lui Planck () [Corola-website/Science/315089_a_316418]
-
luminoase incidente. Astfel, toate materialele sunt limitate de regiuni de absorbție cauzate de vibrațiile moleculare și atomice din infraroșul îndepărtat (>10 µm). Astfel, absorbția multifoton are loc când doi sau mai mulți fotoni interacționează simultan pentru a produce momente de dipol electric cu care radiația incidentă se poate cupla. Acești dipoli pot absorbi energie din radiația incidentă, ajungând la o cuplare maximă cu radiația atunci când frecvența este egală cu modul fundamental de oscilație al dipolului molecular (ca în cazul legăturii Si-
Fibră optică () [Corola-website/Science/297270_a_298599]
-
absorbție cauzate de vibrațiile moleculare și atomice din infraroșul îndepărtat (>10 µm). Astfel, absorbția multifoton are loc când doi sau mai mulți fotoni interacționează simultan pentru a produce momente de dipol electric cu care radiația incidentă se poate cupla. Acești dipoli pot absorbi energie din radiația incidentă, ajungând la o cuplare maximă cu radiația atunci când frecvența este egală cu modul fundamental de oscilație al dipolului molecular (ca în cazul legăturii Si-O) din infraroșul îndepărtat, sau cu una dintre armonicele sale
Fibră optică () [Corola-website/Science/297270_a_298599]
-
simultan pentru a produce momente de dipol electric cu care radiația incidentă se poate cupla. Acești dipoli pot absorbi energie din radiația incidentă, ajungând la o cuplare maximă cu radiația atunci când frecvența este egală cu modul fundamental de oscilație al dipolului molecular (ca în cazul legăturii Si-O) din infraroșul îndepărtat, sau cu una dintre armonicele sale. Absorbția selectivă de lumină infraroșie de către un anume material are loc deoarece frecvența aleasă pentru razele de lumină este aceeași frecvență (sau un multiplu
Fibră optică () [Corola-website/Science/297270_a_298599]
-
acest model este conceptual util, formularea matematică face mai multe presupuneri care îi limitează aplicabilitatea la sisteme reale. Această teorie statistică, propusă de Alfred Saupe și Wilhelm Maier, include contribuțiile unui potențial intermoleculare de atracție venite de la un moment de dipol indus între moleculele adiacente de cristale lichide. Atracția anizotropă stabilizează alinierea paralelă a moleculelor vecine, și teoria consideră o medie a câmpului mediu de interacțiune. Rezolvată autoconsistent, această teorie prezice tranzițiile de fază nematic termotropic-izotrop, conforme experimentelor. Modelul lui McMillan
Cristal lichid () [Corola-website/Science/314335_a_315664]
-
tratează industria. Tratamentele speciale de suprafață pot fi utilizate în dispozitive cu cristale lichide pentru a forța anumite orientări ale directoarei. Capacitatea directoarei de a se alinia de-a lungul unui câmp extern este cauzată de natura electrică a moleculelor. Dipolii electrici permanenți apar atunci când un capăt al moleculei are o sarcină pozitivă netă în timp ce celălalt capăt are o sarcină negativă netă. Atunci când un câmp electric extern este aplicat pe cristale lichide, moleculele de dipol tind să se orienteze pe direcția
Cristal lichid () [Corola-website/Science/314335_a_315664]
-
cauzată de natura electrică a moleculelor. Dipolii electrici permanenți apar atunci când un capăt al moleculei are o sarcină pozitivă netă în timp ce celălalt capăt are o sarcină negativă netă. Atunci când un câmp electric extern este aplicat pe cristale lichide, moleculele de dipol tind să se orienteze pe direcția câmpului. Chiar dacă o moleculă nu formează un dipol permanent, acesta poate fi încă influențată de un câmp electric. În unele cazuri, câmpul produce o ușoară rearanjare a electronilor și protonilor în molecule, de așa
Cristal lichid () [Corola-website/Science/314335_a_315664]
-
moleculei are o sarcină pozitivă netă în timp ce celălalt capăt are o sarcină negativă netă. Atunci când un câmp electric extern este aplicat pe cristale lichide, moleculele de dipol tind să se orienteze pe direcția câmpului. Chiar dacă o moleculă nu formează un dipol permanent, acesta poate fi încă influențată de un câmp electric. În unele cazuri, câmpul produce o ușoară rearanjare a electronilor și protonilor în molecule, de așa natură încât rezultă un dipol electric indus. Deși nu este la fel de puternic ca dipoli
Cristal lichid () [Corola-website/Science/314335_a_315664]
-
pe direcția câmpului. Chiar dacă o moleculă nu formează un dipol permanent, acesta poate fi încă influențată de un câmp electric. În unele cazuri, câmpul produce o ușoară rearanjare a electronilor și protonilor în molecule, de așa natură încât rezultă un dipol electric indus. Deși nu este la fel de puternic ca dipoli permanenți, el prezintă totuși orientarea cu câmpul extern. Efectele câmpurilor magnetice asupra moleculelor de cristale lichide sunt analoage celor date de câmpurile electrice. Deoarece câmpurile magnetice sunt generate de sarcini electrice
Cristal lichid () [Corola-website/Science/314335_a_315664]
-
dipol permanent, acesta poate fi încă influențată de un câmp electric. În unele cazuri, câmpul produce o ușoară rearanjare a electronilor și protonilor în molecule, de așa natură încât rezultă un dipol electric indus. Deși nu este la fel de puternic ca dipoli permanenți, el prezintă totuși orientarea cu câmpul extern. Efectele câmpurilor magnetice asupra moleculelor de cristale lichide sunt analoage celor date de câmpurile electrice. Deoarece câmpurile magnetice sunt generate de sarcini electrice în mișcare, dipolii magnetici permanenți sunt produși de electroni
Cristal lichid () [Corola-website/Science/314335_a_315664]
-
Deși nu este la fel de puternic ca dipoli permanenți, el prezintă totuși orientarea cu câmpul extern. Efectele câmpurilor magnetice asupra moleculelor de cristale lichide sunt analoage celor date de câmpurile electrice. Deoarece câmpurile magnetice sunt generate de sarcini electrice în mișcare, dipolii magnetici permanenți sunt produși de electroni care se deplasează. Atunci când se aplică un câmp magnetic, moleculele vor tinde să se alinieze cu sau împotriva câmpului. În absența unui câmp exterior, directoarea unui cristal lichid este liberă să se îndrepte în
Cristal lichid () [Corola-website/Science/314335_a_315664]
-
unui cuptor se deplasează după direcția axei "x", întâlnind în drum un câmp magnetic orientat după axa "z", adică perpendicular pe direcția de mișcare a atomilor. Acest câmp magnetic posedă o mare neomogenitate în spațiu, si ca urmare, asupra polilor dipolului magnetic atomic acționează forțe de mărimi diferite, a căror rezultanta imprimă dipolului o accelerație fie în sensul câmpului, fie în sens opus, în funcție de orientarea dipolului în raport cu câmpul. Dacă dipolul atomic s-ar afla într-un câmp magnetic omogen, forța rezultanta
Spin (fizică) () [Corola-website/Science/311287_a_312616]
-
câmp magnetic orientat după axa "z", adică perpendicular pe direcția de mișcare a atomilor. Acest câmp magnetic posedă o mare neomogenitate în spațiu, si ca urmare, asupra polilor dipolului magnetic atomic acționează forțe de mărimi diferite, a căror rezultanta imprimă dipolului o accelerație fie în sensul câmpului, fie în sens opus, în funcție de orientarea dipolului în raport cu câmpul. Dacă dipolul atomic s-ar afla într-un câmp magnetic omogen, forța rezultanta care ar acționa asupra sa ar fi nulă, deoarece forță magnetică acționează
Spin (fizică) () [Corola-website/Science/311287_a_312616]
-
atomilor. Acest câmp magnetic posedă o mare neomogenitate în spațiu, si ca urmare, asupra polilor dipolului magnetic atomic acționează forțe de mărimi diferite, a căror rezultanta imprimă dipolului o accelerație fie în sensul câmpului, fie în sens opus, în funcție de orientarea dipolului în raport cu câmpul. Dacă dipolul atomic s-ar afla într-un câmp magnetic omogen, forța rezultanta care ar acționa asupra sa ar fi nulă, deoarece forță magnetică acționează asupra polului sau nord cu aceeași intensitate că și asupra polului sau sud
Spin (fizică) () [Corola-website/Science/311287_a_312616]
-
posedă o mare neomogenitate în spațiu, si ca urmare, asupra polilor dipolului magnetic atomic acționează forțe de mărimi diferite, a căror rezultanta imprimă dipolului o accelerație fie în sensul câmpului, fie în sens opus, în funcție de orientarea dipolului în raport cu câmpul. Dacă dipolul atomic s-ar afla într-un câmp magnetic omogen, forța rezultanta care ar acționa asupra sa ar fi nulă, deoarece forță magnetică acționează asupra polului sau nord cu aceeași intensitate că și asupra polului sau sud. S-a dovedit că
Spin (fizică) () [Corola-website/Science/311287_a_312616]
-
emise de către obiectele aflate la temperatura camerei este în infraroșu. Energia în infraroșu este emisă sau absorbita de molecule atunci când se schimbă mișcările de rotație - vibrație. Energia în infraroșu excită moduri de vibrație într-o moleculă printr-o schimbare de dipol, făcându-l interval de frecvență util pentru studiul acestor stări energetice pentru moleculele de simetrie corespunzătoare. Spectroscopia în infraroșu examinează absorbția și transmiterea de fotoni în intervalul energetic infraroșu. Radiațiile infraroșii sunt folosite în aplicații industriale , științifice sau medicale. Aparatele
Infraroșu () [Corola-website/Science/310798_a_312127]
-
care au proprietatea de a rămâne magnetizate și a emite câmp magnetic chiar și după înlăturarea câmpului extern ) au câmpuri magnetice persistente cauzate de efectul numit feromagnetism. ul se manifestă și sub formă de lichide magnetice. Magnetismul se manifesta ca dipoli. Totusi unii fizicieni au prezis existenta monopolilor magnetici, un concept analog sarcinii electrice. Feromagnetism , (incluzând și ferimagnetismul) este cel mai frecvent întâlnit și cel mai puternic tip de magnetism responsabil pentru ceea ce noi numim fenomen magnetic. Nu toate substanțele sunt
Magnetism () [Corola-website/Science/302841_a_304170]
-
face din gheața carbonică un eficient lichid de răcire, fiind mai rece decât gheața și totodată nelăsând nici un reziduu. Entalpia sa de sublimare este de 571 kJ/kg (25.2 kJ/mol). Gheața carbonică este non-polară, cu un moment de dipol la zero, deci forțele van der Waals de atracție intermoleculară funcționează. Compoziția duce la un coeficient scăzut de conductivitate termică și electrică. Gheața carbonică („dry ice”) a fost descoperită pentru prima oară în 1834 de chimistul francez Charles Thilorier, care
Gheață carbonică () [Corola-website/Science/327487_a_328816]
-
O inductanță ideală este un dipol care poate înmagazina energia prin intermediul unui câmp magnetic. Ea este realizată dintr-un anumit număr de spire de material bun conductor electric, care, cel mai adesea, înconjoară un circuit din material feromagnetic (bun conductor al câmpului magnetic), a cărui funcție
Inductanță () [Corola-website/Science/306085_a_307414]
-
în orice punct din spațiu. În acest caz, inducția magnetică a câmpului este dată de relația: unde formula 41 este curentul de test ipotetic și formula 42 este lungimea firului ipotetic prin care trece curentul. Câmpul magnetic exercită o forță asupra tuturor dipolilor magnetici, inclusiv, de exemplu, magneții folosiți în busole. Câmpul magnetic terestru este aliniat aproape de orientarea axei de rotație a Pământului și aceasta determină acul magnetic al busolei să se orienteze pe direcția forței magnetice. Combinând definiția curentului electric ca viteza
Forță () [Corola-website/Science/304451_a_305780]
-
lor de operare de sunt necesare aproximativ de heliu lichid, făcând din LHC cea mai mare uzină criogenică la temperatura heliului lichid. O dată sau de două ori pe zi, în timp ce protonii sunt accelerați de la până la cel mult , câmpurile magnetice ale dipolilor electromagnetici supraconductori sunt mărite de la 0,54 la . Protonii pot ajunge fiecare până la o energie de , energia totală de coliziune ajungând astfel până la (). La acest nivel de energie protonii au un factor Lorentz de aproximativ 7.500 și se deplasează
Large Hadron Collider () [Corola-website/Science/311548_a_312877]
-
5. "Limită de referință" înseamnă nivelul nominal la care se referă valorile limită de ale omologării de tip și ale conformității producției. 2.1.6. "Antenă de referință" pentru o gamă de frecvență de la 20 la 80 MHz: înseamnă un dipol simetric rezonant, adică un dipol rezonant în semiundă la 80 MHz; iar pentru gama de frecvență de peste 80 Mhz: înseamnă un dipol simetric rezonant în semiundă acordat pe frecvența de măsură. 2.1.7. "Emisie de bandă largă" înseamnă o
jrc2750as1995 by Guvernul României () [Corola-website/Law/87905_a_88692]
-
nivelul nominal la care se referă valorile limită de ale omologării de tip și ale conformității producției. 2.1.6. "Antenă de referință" pentru o gamă de frecvență de la 20 la 80 MHz: înseamnă un dipol simetric rezonant, adică un dipol rezonant în semiundă la 80 MHz; iar pentru gama de frecvență de peste 80 Mhz: înseamnă un dipol simetric rezonant în semiundă acordat pe frecvența de măsură. 2.1.7. "Emisie de bandă largă" înseamnă o emisie care are o lățime
jrc2750as1995 by Guvernul României () [Corola-website/Law/87905_a_88692]