77 matches
-
despărțirea intelectualului de dreapta de cel de stînga, primul găsindu-și rolul în a legitima și restaura valorile care exprimă tradiția, ordinea și națiunea, în vreme ce celălalt încerca să se îndrepte spre semnificațiile umanismului, ale democrației, libertății, justiției, ale drepturilor omului. Dipticul acesta îl vom regăsi însă și după cel de-al Doilea Război Mondial, cînd erau tușate mai intens atît sfera intelectualilor de dreapta, cît și a celor de stînga. Amintirea expansiunii și ascensiunii nazismului nu se ștersese încă, dar, cu
Cel de-al treilea sens by Ion Dur [Corola-publishinghouse/Science/911_a_2419]
-
mine, a crezut în mine, reînnoind de atîtea ori încredere și prietenie. Orașul căruia i-am dăruit energia și priceperea dată de Dumnezeu. Orașul care mi-a acaparat existența atîta timp. Ce să mai pun în valiză? Evident că și dipticul dăruit de IPS Daniel, icoană care mă însoțește peste tot. În secret pot să spun că și speranța unui drum fără probleme este înglobată în această sfîntă iconiță. Lucrurile sînt strînse grijuliu pentru acasă. O să mă mai întorc pe aici
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1487_a_2785]
-
Dincolo de importanța pe care angajamentul activ al privitorului o are în interpretarea narativă a imaginii statice, Suzanne Lewis descoperă la Pacht forța și strategiile prin care structurile vizualității orientează percepția privitorului. Ea nuanțează aceste aspecte prin analiza modului în care dipticul Patimile Sfântului Edmund influențează receptarea vizuală. Perechea pivotantă de imagini subliniază trecerea de la un moment la altul, mișcarea dintr-un loc în altul, cauza și efectul și contrastul frapant al moralității personajelor. Dispunerea parataxică a celor două imagini creează un
ÎNTRE NARATOLOGII by JANA GAVRILIU () [Corola-publishinghouse/Science/1208_a_2197]
-
Starobinski, Gérard Genette, Tzvetan Todorov, Paul Ricoeur ș.a.), de studiile minuțioase din Lecturi fragmentare (1983) - sunt comentați aici, între alții, Albert Béguin, Marcel Raymond, Georges Poulet, Roland Barthes, Jean-Pierre Richard, Paul Zumthor ș.a. -, dar mai ales de convorbirile reunite în dipticul Ore franceze. Tot în prelungirea acestei rețele de afinități se așază, într-o manieră surprinzătoare, preocuparea constantă pentru studierea avangardismului autohton. O posibilă motivație se găsește în Avangardismul poetic românesc, unde P. susține că avangarda „nu numai că respinge o
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288888_a_290217]
-
și stilistică, iar autoarea era cea mai în măsură să-l trateze, într-o perspectivă istorică, îmbinînd teoria cu ample analize ale prozei românești. De altfel, în chip fericit apariția noii cărți coincide cu reeditarea, într-un volum unic, a dipticului dedicat de autoare în anii '80-'90 prozei și poeziei românești din secolele al XIX-lea și al XX-lea: Limbajul artistic românesc modern: schiță de evoluție (EUB, 2005), studiu de referință pentru stilisticieni și pentru toți cei care se
Tablouri în mișcare by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/11234_a_12559]
-
țigani - zice regizorul -, pentru că ei șanț singurii care nu s-au schimbat, ăn timp, nu se lasă contaminați de civilizație, trăiesc, ăn esență, ca acum o mie de ani, ași trăiesc memoria la timpul prezent"... Descoperi, ăn ambele piese ale dipticului, acelasi scenarist (Gordan Mihic) și aceeași bunica plină de umor, cu o privire de laser care țintește direct an inima: Ljubica Adzovic, o fantastică actrița neprofesionista, care, după ce a cucerit Cannes-ul, la Vremea țiganilor, a avut tăria să refuze
Kusturica cel Liber by Eugenia Vodă () [Corola-journal/Journalistic/17503_a_18828]
-
înaintarea în adînc, parcă pe urma unor călăuze care nici nu se mai văd, așa au ajuns de departe, scrie Gabriela Melinescu un șir de amintiri, publicate din vreme în vreme. Primului volum, apărut în 2000, la Univers, îi urmează "dipticul" de la Polirom, în 2002 și în 2004. Însemnările cele mai recente, "legate" într-o carte anul trecut, sînt alese din impresiile perioadei 1990-1996, cu "planetele" ei schimbătoare. Tonul lor este acela de scrisoare pe care tot amîni să o trimiți
Străinul din vis by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/11973_a_13298]
-
de ruși, iar o parte din propria familie era deportată. L-a trezit din somnul dogmatic războiul, mai exact exterminarea de către ocupantul nazist a evreilor. Reportajele lui de pe front au fost totuși cenzurate de oficialitățile sovietice. Inclusiv prima parte a dipticului său romanesc, „Pentru o cauză dreaptă”, pare o operă realist-socialistă întârziată, ceea ce nu împiedică cenzura să opereze numeroase intervenții în text. Abia cu partea a doua, Viață și destin, Grossman își eliberează talentul din chingile metodei comuniste de creație, oferind
Meridiane () [Corola-journal/Journalistic/4555_a_5880]
-
femei fatale din Dressed to Kill (1980), Femme Fatale (2002), The Black Dhalila (2006). În încercarea de a conferi adâncime poveștii, o serie de coșmaruri punctează trama psihologistă, căznită ambiguizare a interferenței dintre planul real și cel fantasmal. La fel, dipticul la care apelează regizorul, cu un volet deschis către ceea ce se întâmplă pe scena unui spectacol de balet, iar celălalt către desfășurarea unui lanț de evenimente care culminează cu crima în ideea unei sincronizări de planuri și a unei contaminări
Domnișoara Christina și domnișoara Isabelle by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/3328_a_4653]
-
a părut interesantă o comparație și m-am bucurat de prilejul de a vedea și versiunea unui alt mare făuritor de teatru liric Jean-Pierre Ponnelle, pe scena Operei de Stat din Viena. Observam atunci că din cele două laturi ale dipticului "Cav and Pag" - cum îi spun americanii cu graba lor de a simplifica până la ridicol - spectacolul "Pagliacci" mi s-a părut mai rotund, mai lucrat în detalii expresive decât "Cavalleria", rămasă în granițele unei lecturi convenționale. În versiunea Ponnelle e
"Soirées de Vienne" by Elena Zottoviceanu () [Corola-journal/Journalistic/16899_a_18224]
-
Alexandra Ciocârlie Ștefan Zicher a scris piesele Oreste în străinătate și Aglaia în 1969 și 1970, dar le-a publicat abia în 1997. Lucrul nu este surprinzător, căci secvențele dipticului dramatic nu ar fi putut apărea la data compunerii lor: în pofida plasării în spațiul antic, ele trimit la actualitate într-un fel inacceptabil pentru un regim dictatorial. Naratorul din Oreste în străinătate propune transmutarea eroului eschilian în Atena lui Cleon
Mit și actualitate by Alexandra Ciocârlie () [Corola-journal/Journalistic/5535_a_6860]
-
înrudește peste veacuri cu alte regimuri dictatoriale. Cadrul antic și mitologic deghizează referințele la contemporaneitatea autorului, ca și în Muștele lui Sartre, reinterpretare a mitului Atrizilor cu aluzii la situația Franței sub ocupația nazistă. Cea de-a doua parte a dipticului, privitoare la nașterea și formarea lui Atenus, fiul lui Oreste și al Aglaiei, îmbină și ea planuri diferite: descendenții eroilor mitici evoluează în epoca procesului lui Socrate, iar relatarea evenimentelor vizează, parcă, în mai multe rânduri, actualitatea perioadei în care
Mit și actualitate by Alexandra Ciocârlie () [Corola-journal/Journalistic/5535_a_6860]
-
două vizite (și implicit cele două articole care-au rezultat) au fost gândite cumva împreună, în chiasm. De fapt, e mai mult decât atât, adică mai mult decât contrapunerea a două tipuri de atitudine prin două tipuri de oglindire ironică. Dipticul e de fapt „un quatuor literar”(p. 62), spune autoarea. Căci e precedat de Criticele lui Gherea și urmat de Cercetarea noastră literară. Câteva păreri anonime. Cele patru intervenții se nuanțează reciproc (p. 62). Cronica de azi, îmi place să
Filosofie și conștiință artistică by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/4746_a_6071]
-
cărui problematică - aleasă și distribuită pe capitole tematice omogene - pare a răspunde întrucâtva faimosului Jurnal (intim), de unde și titlul, frapant ca o replică din spațiul public la un text paralel din spațiul privat. Stricta omologie a celor două ramuri ale dipticului astfel sugerat poate desigur fi supusă discuției, nu însă și priceperea editorială a îngrijitoarei actualei ediții, nici acuratețea cu care au fost îngrijite textele cuprinse în ea. O atenție deosebită trebuie acordată amplului studiu introductiv, prudent și ferm în același
Semnătura lui Sebastian by Mihai Șora () [Corola-journal/Journalistic/14549_a_15874]
-
părerea lui (și aici mistrețul deodată se zbîrlise și-și arătase colții), creația pentru gărgărițe de pildă nu se ridică deasupra unei gargariseli... gargariseli." Nu vă ambalați curiozitatea, sîntem între animale... O primă secvență de poezie (volumul I, }oiuri, al dipticului }oiuri și ventuze), cu o nota auctoris undeva între maledicțiune (sic!) și calambur, făcînd referire la însuși volumul în care apare, anunță Vizuina vizuinii, în care convenția fabulei devine subțirel paravan. Versurile de la-nceput, din Nu cunosc, de pildă, sînt
Vizitarea fabulei by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/9554_a_10879]
-
propriilor sale preocupări, faptelor petrecute cu două milenii în urmă. Mit și actualitate Ștefan Zicher a scris piesele Oreste în străinătate și Aglaia în 1969 și 1970, dar le-a publicat abia în 1997. Lucrul nu este surprinzător, căci secvențele dipticului dramatic nu ar fi putut apărea la data compunerii lor : în pofida plasării în spațiul antic, ele trimit la actualitate într-un fel inacceptabil pentru un regim dictatorial. Naratorul din Oreste în străinătate propune transmutarea eroului eschilian în Atena lui Cleon
În dialog cu anticii by Alexandra Ciocârlie () [Corola-publishinghouse/Journalistic/836_a_1585]
-
înrudește peste veacuri cu alte regimuri dictatoriale. Cadrul antic și mitologic deghizează referințele la contemporaneitatea autorului, ca și în Muștele lui Sartre, reinterpretare a mitului Atrizilor cu aluzii la situația Franței sub ocupația nazistă. Cea de-a doua parte a dipticului, privitoare la nașterea și formarea lui Atenus, fiul lui Oreste și al Aglaiei, îmbină și ea planuri diferite : descendenții eroilor mitici evoluează în epoca procesului lui Socrate, iar relatarea evenimentelor vizează, parcă, în mai multe rânduri, actualitatea perioadei în care
În dialog cu anticii by Alexandra Ciocârlie () [Corola-publishinghouse/Journalistic/836_a_1585]
-
întâlnește cu timbrul lui Robert Louis Stevenson. Ca orice zămislitor de mituri, Hergé știe că, în cele din urmă, miracolul imaginației nu poate fi epuizat și că strălucirea comorilor este farul ce strălucește din adâncul unui ocean tulburat de furtună. Dipticul închinat căutărilor lui Haddock și Tintin (Le secret de la licorne și Le trésor de Rackham le Rouge) înscrie poveștile lui Hergé într-o descendență mitologică ilustră. Banda desenată urmează literatura și cinematograful, fascinată, la rândul ei, de promisiunea minunilor. Există
Camera obscură : vis, imaginaţie și bandă desenată by Ioan Stanomir () [Corola-publishinghouse/Imaginative/595_a_1437]
-
și cinematograful, fascinată, la rândul ei, de promisiunea minunilor. Există, în acest cosmos al piraților lui Hergé, sâmburele de libertate și rebeliune pe care îl exprimă, în altă gamă cromatică, Johnny Depp în Pirates of the Caribbean. În egală măsură, dipticul marin al lui Hergé ascunde și un parcurs inițiatic, la capătul căruia transformarea lui Haddock în castelanul de la Moulinsart este desăvârșită. Salvat din mâinile uzurpatorilor, Moulinsart este transformat în căminul ce adăpostește un cvartet unit de experiența descoperilor - Tintin, Milou
Camera obscură : vis, imaginaţie și bandă desenată by Ioan Stanomir () [Corola-publishinghouse/Imaginative/595_a_1437]
-
Haddock în castelanul de la Moulinsart este desăvârșită. Salvat din mâinile uzurpatorilor, Moulinsart este transformat în căminul ce adăpostește un cvartet unit de experiența descoperilor - Tintin, Milou, Tournesol și căpitanul Haddock. În Tintin au pays de l’or noir și în dipticul format din Les sept boules de cristal și Le temple du soleil, vocația de cartograf și creator de universuri este reconfirmată. Rând pe rând, Arabia și țara vechilor incași își relevă secretele lor unui trio ce nu cunoaște frica sau
Camera obscură : vis, imaginaţie și bandă desenată by Ioan Stanomir () [Corola-publishinghouse/Imaginative/595_a_1437]
-
Haddock este întărită și de revelația ciclică a acestui curaj moral și fizic pe care reporterul nu încetează să îl probeze. Și dacă renașterea lui Haddock este legată de acest spațiu marin ce intermediază întâlnirea cu spectrele propriei sale eredități, dipticul lunar al lui Hergé este omagiul pe care narațiunile lui Tintin îl aduc liniei culturale ce trimite la gestul întemeietor al lui Jules Verne. Însă epopeea lunară a lui Tintin este lipsită de inocenta încredere în progres la care mai
Camera obscură : vis, imaginaţie și bandă desenată by Ioan Stanomir () [Corola-publishinghouse/Imaginative/595_a_1437]
-
onirică, Pratt își construiește, meticulos, propria epopee a veacului trecut. Și nu este un accident că Rasputin se reîntâlnește cu Corto odată ce revoluția ivită de la 1905 irumpe în lume. Corto Maltese en Sibérie și La maison dorée de Samarkand sunt dipticul prin care Pratt oferă un decupaj narativ și grafic în care se topesc vocile și obsesiile lui Malraux, Bulgakov și Șolohov. În centrul acestui vast tablou ficțional, recompus cu minuție documentară afină cu rigoarea de arheolog a unor Hergé sau
Camera obscură : vis, imaginaţie și bandă desenată by Ioan Stanomir () [Corola-publishinghouse/Imaginative/595_a_1437]
-
scrisă, un grăunte de miracol care lucește peste ani și ani. Proza grafică a lui Pratt închide cercul care se deschide odată cu Stevenson. În Pratt, sensibilitatea scoțianului tulburat de vedenii și măci nat de boală își are un echivalent ilustru. Dipticul gândit de Pratt dă viață fantasmelor pe care, adolescenți fiind, le-am contemplat la rândul nostru. Co moara din insulă nu este doar sipetul ascuns cu grijă de piratul Flint, ci și promisiunea aventurii și a libertății. Câți dintre noi
Camera obscură : vis, imaginaţie și bandă desenată by Ioan Stanomir () [Corola-publishinghouse/Imaginative/595_a_1437]
-
structurează imaginea și felul în care sunt orientate, organizate, sugerează dinamismul sau stabilitatea imaginii. J. Organizarea complexă a imaginii Compoziția în două sau trei registre este soluția fericită pentru teme narative, complexe, unde se povestește mult în imagini. De asemenea, dipticul, tripticul și polipticul pun alte probleme compoziționale, de continuitate a circulației formelor de la o imagine la alta. K. Folosirea perspectivei ca element dramatic Se folosește fie perspectiva cu un punct central de fugă, cu două puncte de fugă, cu trei
Arta compoziþiei by Ion Truicã () [Corola-publishinghouse/Science/594_a_1265]
-
În cinstea Sfintei Treimi. Astfel anaforaua are trei părți: marea rugăciune euharistică, memorialul recunoscător al lucrării lui Hristos și epicleza, care, păstrând adresarea către Tatăl, sunt Închinate fiecăreia dintre persoanele Sfintei Treimi. Acestora li se adaugă o a patra parte, dipticele, care Îmbrățișează Întreaga Biserică. Ca urmare anaforaua liturgică se Încheie cu un ecfonis care exprimă unitatea În slăvirea lui Dumnezeu spre care trebuie să tindă Biserica: „și ne dă nouă cu o gură și o inimă a slăvi și a
Din suflet de creștin. Ediția a V-a by Mihail Iustin Mitrea () [Corola-publishinghouse/Science/91775_a_92309]