6,039 matches
-
ea, unul împresurat de sumedenia indicațiilor posibile - iar tu ca prin minune având și clarviziunea lor? Și nu orice cuvânt al ei ar putea fi acela?". (p. 240) Notațiile de amănunt, precum și introspecția sunt extrem de fine, povestirea are o eleganță discretă, iar întâlnirile cu prietenii, scenele de bombardament, aventurile strecurării în săli de spectacole, amintirile din refugiu, visele, senzațiile, plimbările cu tovarășii și lungile lor discuții (dinamismul unor secvențe este la fel de bine realizat ca și la M.H. Simionescu) sau portretistica de
Reușita scriitorului by Marius Chivu () [Corola-journal/Journalistic/15489_a_16814]
-
fragilități a ființei în măsură a-și asuma o perspectivă individualizată a lumii în chip compensator, reprezentativă pentru impactul cu o istorie pe care nu doar energia împotrivirii fățișe, ci și cea a unei inaderențe de semitonuri elegiace, de combustii discrete o pot refuza cu vii ecouri în conștiința publică. Nu ne pot, prin urmare, decît bucura traducerile de care beneficiază poeta (ea însăși o activă traducătoare) în limba engleză, una cuprinsă în volumul bilingv de care ne-am ocupat în
Copilăria alterată by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/15494_a_16819]
-
Personajul principal e narator și scriitor totodată. El trăiește gelozia din Ioana, o narează și o scrie. Mai ales de pe la sfîrșitul anilor '60, cînd romanul nostru a redescoperit psihologismul, Holban s-a numărat prin modelele cele mai eficiente, deși foarte discrete.
Holban la centenar by Nicolae Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/15547_a_16872]
-
mare decât al criticului. în câteva cuvinte, un studiu fundamental, convingător, obiectiv, sistematic, scris într-un stil participativ elegant, o carte incomodă pentru gloriile literare de atunci prin pertinența cu care rostește sever adevăruri crude, o carte care-i confirmă discretului critic poziția înaltă în top-ul conștiințelor literare de cea mai mare încredere.
Creșterile și descreșterile prozei sub comunism by Marius Chivu () [Corola-journal/Journalistic/14398_a_15723]
-
iubirea. Vivir para contarla este o carte despre dragoste. Iubiri pasagere, în bordeluri, în patul Martinei Fonseca - care l-a învățat cum să iubească, dar să și studieze, dragostea Nigromantei, care era să-l coste viața, și, în fine, iubirea discretă, plină de avataruri, dar durabilă, pentru cea care avea să-i devină soție, Mercedes Barcha. Copilă fiind, Mercedes îi spusese că „nu s-a născut prințul care să mă ia de nevastă". Adult, Márquez n-a îndrăznit s-o răpească
Viața lui e un roman by Luminița Voina-Răuț () [Corola-journal/Journalistic/14417_a_15742]
-
deschide ochii: dovadă interviul acordat presei după întoarcerea de la Budapesta ori semnarea răspunsului deloc complezent dat scriitorilor sovietici, alături de Sartre și alții, după invadarea Ungariei de către trupele sovietice). Nu fără motiv, revine, așadar, mereu caracterizarea biografului - care vorbește despre "militantismul discret" și meținerea sa "oarecum în retragere". Un prieten, Raymond Aghion, antistalinist prin anii '30, dar "aliniat" mai apoi, spune în anul 2001 că: "în ce-l privește, Tzara era un comunist fără pasiune. Se distanța rămânând în același timp pe
O biografie a lui Tristan Tzara by Ion Paul Sebastian () [Corola-journal/Journalistic/14556_a_15881]
-
oamenilor. În librării, descoperim cu emoție ultimul roman al scriitorului columbian Gabriel García Márquez: Vivir para contarla ("Să trăiești ca să-ți povestești viața"). Aflăm că s-a stabilit în Mexic, unde și locuiește de câțiva ani, că duce o viață discretă, că a plecat definitiv din Columbia, unde ar fi fost amenințat cu moartea. Teatrul care ne găzduiește singura reprezentație, pe 15 octombrie, se numește Teatro Mexicano del Seguro Social. Regăsim imaginea finală, cu chioșcul cald luminat și cei nouă protagoniști
Vedere din Mexic, cu Unchiul Vanea în fundal by Luminița Voina-Răuț () [Corola-journal/Journalistic/14576_a_15901]
-
al Danielei Chirion, un experiment care nu privește mijloacele neconvenționale și gesticulația șocantă, ci scufundarea în sine pentru a redescoperi valorile uitate ale unei umanități amnezice la rîndu-i, este, simultan, o mărturisire directă și o acțiune maieutică, adică o formă discretă și răbdătoare de a ușura nașterea unui nou orizont al privirii. Acela în care Sinele, al autorului, al picturii și al lumii înseși, cu întregul său halou de magie și de idealitate, poate oferi un răspuns și o soluție la
Între mãrturisire și experiment by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/14660_a_15985]
-
un nivel conceptual, deși pornesc de la o scânteie anecdotică (darul evocării, spuneam - mai mult chiar decât pe cel al povestirii). Mi-a reținut atenția îndeosebi imaginea unui Perpessicius încă solid legat de o fabuloasă Brăilă, precum și relația de caldă și discretă intimitate intelectuală cu Zeletin. Poate că ar fi fost preferabil ca volumul să fie mai mult dedicat unor evocări pur și simplu liniare. El se prezintă, în forma sa de acum, într-o anume dezordine a priorităților, cele analitic-teoretice devansându
Vremurile autorilor by Dorin-Liviu Bîtfoi () [Corola-journal/Journalistic/14646_a_15971]
-
transparența unor pînze, pe ceilalți spectatori. O parte din reprezentație am trăit cu senzația că "dincolo", vis-à-vis, este o oglindă în care ne putem verifica reacțiile, chipurile, gesturile proprii. Apoi am înțeles că se poate opera un control și în discreta atitudine din celălalt. Cred că s-a muncit mult, că inițierea în dans făcută de coregrafa Vava Ștefănescu nu a fost simplă, că am simțit respirația unei echipe coordonată în spectacol de actrița Mariana Presecan, care nu se cruță în
În sepia by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/14658_a_15983]
-
curînd, la Bacovia, angoasa ni se descoperă coborîtă la stratul primar, la originea ei confuză, emoțional-senzorială, în afara oricărui aparat explicativ. Neîndoios, partitura e a unui "final de partidă", însă pe cont propriu. În absența unei armături idealiste, apocalipsa e perfid discretă, insinuată în prozaicele ritualuri habituale aidoma unei igrasii: "plînsul fără lacrimi e la ordinea zilei/ întins pe spate îl aud cu o voluptate care-mi deschide/ venele simt nebunia cum ridică grinzile și sparge/ geamurile acum totul se vede și
Șansa "biografismului" by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/14037_a_15362]
-
El apare mereu acolo unde nu te aștepți pentru a amenda impostura, obsecviozitatea, demisiile morale ale unor "glorii" literare pentru ca apoi să se retragă demn în "Amarul Tîrg", indiferent la amenințările de răzbunare ale celor atinși, ca și la semnele discrete de satisfacție ale mulțimii tăcute. Din punct de vedere social, Gheorghe Grigurcu este unul dintre cei mai păguboși (mari!) scriitori ai literaturii române. Așa cum singur mărturisește, cu excepția pușcăriei, a cunoscut toată gama de persecuții și umilințe din inepuizabilul arsenal al
Gheorghe Grigurcu par lui même by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/14105_a_15430]
-
anonim al culiselor. Pentru cei mai mulți spectatori, numele lui Traian Zecheru nu are rezonanțe deosebite. Pentru actorii Teatrului Național, prezența acestui regizor tehnic înseamnă un strop de boierie, un parfum nobil din alt timp, un sentiment al siguranței și al protecției discrete. Un dar firesc, pe care poate unii nici nu-l mai conștientizează. Traian Zecheru preia un spectacol pe care îl însușește ca pe un prețios bun personal, pe care îl iubește și pe care îl respectă, participă emoțional la tot
Așteptînd la arlechin by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/14118_a_15443]
-
Cornelia Ștefănescu Numărând în jur de două mii de pagini fiecare, cele două volume compacte (alt echivalent îmi este greu să găsesc genului de carte pusă în circulație de Editura Univers Enciclopedic, pe hârtie fină între coperte de discretă eleganță, gândită de Eugen Simion pentru edițiile care, după un număr, ajuns să depășească douăzeci, se configurează deja într-o reală geografie spirituală a literaturii române), poezia lui Marin Sorescu este perfect integrată în această arhitectură a civilizației lecturii. Poetul
Ficțiunea realității by Cornelia Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/14112_a_15437]
-
la ei, că la noi... Și-apoi, colcăie Hollywoodul de celebrități. 7 februarie. Rămân același împătimit iubitor de film... Pe Antena 1: Întâlnire cu moartea. Veche, ne-au obișnuit televiziunile; Pe Pro Tv: Creaturi ucigașe; Prima Tv e ceva mai discretă și îmi prezintă Tărâmul umbrelor. Mă duc și mă culc la un vecin care are câine-lup și armă de vânătoare. 8 februarie. Pro Tv: Crimă perfectă. I-auzi! 9.02. Prima Tv: Cum s-a înecat Mona. Sunt curios și
Jurnal de cobai cine-telefil by Telefil () [Corola-journal/Journalistic/14153_a_15478]
-
Barthes, cei care se pretind nu numai făuritorii modelor intelectuale, ci și groparii lor, au anunțat (dacă nu au socotit-o chiar de-a dreptul consumată) moartea operei sale. Și totuși, în mod recurent și în valuri succesive, când mai discrete, când mai vii, asistăm la o revenire în vogă a lecturii sale și a destinului său critic, care este și o revenire amiabilă a autorului, de el însuși anunțată cândva. Asemeni lui Orfeu, referință mitografică esențială a scrisului său, Barthes
Întoarcerea lui Roland Barthes by Micaela Ghițescu () [Corola-journal/Journalistic/14150_a_15475]
-
licitații, federații de fotbal. Și, totuși, ce s-a întâmplat cu ei? Erau și nu mai sunt - deloc și nicăieri. Amănunțite, sistematice investigații, prin mijloacele curente rămân fără nici un efect. Trebuie recurs la noi tehnologii, la aparatură din dotarea spațială. Discrete cercuri de influență știu ceva, dar nu fac destăinuiri profanilor. O asemenea neprețuită sursă ne-a atras atenția asupra unui fenomen întâlnit cu relativă frecvență și discernabilă repetabilitate numai în Statele Unite ale Americii. Acolo, persoane de ambele sexe, de preferință
De disparitione baronorum by Barbu Cioculescu () [Corola-journal/Journalistic/14160_a_15485]
-
mai recentă apariție în volum pe care Michel Tournier ne-o propune prin intermediul Editurii La Musardine poartă un titlu pe cît de incitant, pe atît de dificil de transpus în altă limbă fără a pierde ceva din parfumul echivocului său discret. e înseamnă deopotrivă Jurnal în afara timpului, conform sensului ce poate fi avansat de limba engleză cuvântului «extime», cît și Jurnal extim, caz în care aceeași originală vocabulă ar apărea ca pereche antonimică pentru «intim», interpretare către care ne orientează, încă
Jurnal extim by Radu Sergiu Ruba () [Corola-journal/Journalistic/14209_a_15534]
-
despre teatru. Nu întotdeauna am fost de acord, dar tonul dialogului sau chiar al polemicii a avut ținută și savoare. Atîtea imagini îmi defilează prin minte și prin suflet... cuvintele mi se leagă greu. DUMITRU SOLOMON a fost o persoană discretă, greu de descifrat pînă la capăt. Tolerant, a impus mereu o atmosferă civilizată, firească în toate întîlnirile la care a participat. A fost un factor de echilibru și chiar mediatorul între tot felul de tabere, grupuri și grupulețe atît de
Adio, Dolfi! by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/14259_a_15584]
-
un mesaj, în ceasul ultim, bătrânului deposedat de toate bunurile pământești, iar acum și de tăinuita blană de focă în zadar tăinuită, un mesaj care ar suna astfel: nimic nu vom lua cu noi dincolo, în marea călătorie. Un moralism discret, bine supravegheat de prozatoare, irizează în final paginile aceste cărți în care ni s-a vorbit despre eșec și despre lipsa de sens a goanei după înavuțire. O temă clasică.
La o reeditare by Gabriel Dimisianu () [Corola-journal/Journalistic/14281_a_15606]
-
unui ciclu Spre deosebire de anii precedenți, dar la fel ca în cel precedent, și la actuala ediție au participat doar patru sculptori: Mircea Bochiș și Traian Moldovan din Baia Mare, Ioan Mihele din Oradea și Gheorghe Mureșan din Tîrgu Mureș. în mod discret, s-au petrecut acum și cîteva modificări de atitudine și de acțiune. După patru ediții și după structurarea unui adevărat campus artistic, nevoia de integrare în sit a luat locul gesticulației de pionierat, al urgenței de a produce. Și poate
Un moment aniversar by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/14983_a_16308]
-
despre ce fel de Paradis e vorba? De unul material, în prelungirea realului, în care dumnezeirea e mai curînd difuză, nedesprinsă de starea modelării solemne a elementelor, dar și de cea a familiarității cu celulele, cu spețele mărunte, cu emanațiile discrete ale vegetalelor: "Am simțit mîinile zeului frămîntînd lutul, apa și sarea, cimbrul și ienupărul, munții și/ lacurile, sori și nebuloase, stele și aburi;/ Prima zi a Verii sosi apoi purtînd mireasma/ Zilei a Opta, în plinătatea-i se revărsa, ca
Despre un Dumnezeu estet by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/15000_a_16325]
-
degrabă cu gradele votcii decât cu subtilitatea exprimării ideii, grohăieli cu pretenția de pamflete la adresa �dușmanilor culturii și limbii române", ce mai, o revărsare de resentiment și ură la adresa a tot ce nu e pe placul puterii. Trecerea într-o discretă dizgrație a lui Sergiu Nicolaescu a determinat împingerea în față a actorului cu providențialul nume Mălaimare. Pentru cine nu-și aduce aminte, e vorba de individul care, acum câțiva ani, amenința cu folosirea mitralierei împotriva adversarilor viziunii despre lume și
Doctrina Oltenița by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/15039_a_16364]
-
în cele vechi. Bibliotecile publice ("populare") de împrumut s-au răspîndit tot sub comunism. Ele existau din prima jumătate a secolului XIX, frecventate de tîrgoveți, cînd doar boierii aveau biblioteci proprii. Comunismul le-a dat amploare. Era și un mod discret de a controla și cenzura lectura. Și cîte și mai cîte s-ar putea povesti despre cum s-a schimbat lumea.
Se schimbă lumea by Nicolae Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/15092_a_16417]
-
literatură de sertar? Cum o evaluezi azi în contextul volumelor apărute după '89? V.N.: Acuma să ținem seama că era vorba de o perioadă când eram expatriat, nu? N-aveam cum să știu mare lucru. Gary făcea uneori aluzii foarte discrete la literatura lui de sertar în corespondeență. Apoi am citit mai ales Adio Europa, imediat după 1990 într-un manuscris pe care mi l-a dat Cornel Regman. M-a întors pe dos. L-am citit în avion, în drum
Virgil Nemoianu în dialog cu Carmen Firan: Despre I. D. Sârbu și alții by Carmen Firan () [Corola-journal/Journalistic/15103_a_16428]