4,704 matches
-
Apostol Pavel când se bucură de rănile sale, mireasa își exprimă acest sentiment într un mod oximoronic: frumoasă rană, rană de laudă, vindecătoare lovitură<footnote Ibidem, XII, 365.12-366.9. footnote>. Oximoroanele sugerează granița apofatică dincolo de care nu trece rațiunea discursivă Și o pregătesc pe mireasă pentru uniune exersându-i dorința Și încântarea în această rană de laudă. Această descriere a uniunii este într-adevăr extraordinară, pentru că mireasa este introdusă în dinamica Sfintei Treimi. Mireasa se minunează la vederea săgeții divine
Studia Theologia Catholica by Liviu Petcu () [Corola-journal/Science/170_a_171]
-
contextuală. Asemănător volumului, ca nuanțare în cuprindere, orizontul este un reper de nuanțare în surprindere, prin alăturare sau împerechere pas-cu-pas, (secvență cu secvență). Pe acest criteriu Vf se prezintă ca șir de obiecte spațio-temporale. Avem deci o exprimare în caracter discursiv. Modificările din cadrul unei secvențe aspectează orizontul interior al acesteia. Am arătat deja că momentele de articulare ale variabilității masei (în condiția conjuncției duratelor) se constituie în clipe. Oricât de de mare sau de mic (dar mai mult de 1), numărul
C?teva ad?ugiri teoretice ?n perspectiva sintaxei muzicale () [Corola-journal/Science/84192_a_85517]
-
nivel elementar). Ca atare, Vf nu este însă un obiect elementar decât la nivelul câmpului în care se propagă, adică în locul ei de continuitate (invarianță), și pe care-l ocupă în mod exclusiv. La nivelul expresivității (pe plan secvențial sau discursiv), Vf este un obiect compus, structural-sintaxic. Deși conform sistemului nostru teoretic nu putem considera mai multe Vf în același cadru de continuitate, recunoaștem în schimb diferite aspectări de registre cantitative în secvențialitatea structural-sintaxică a aceleiași Vf. o Terminologia nuanțelor sintaxice
C?teva ad?ugiri teoretice ?n perspectiva sintaxei muzicale () [Corola-journal/Science/84192_a_85517]
-
de condiția (tensiunea) existenței. Nu au însă de-a face cu atitudinea de conștiință orientată din perspectiva autorului unei opere, aspect situat într-un plan transcendent. Opinăm de partea acelora pentru care gândirea pe care se edifică conștiința este exclusiv discursivă, indiferent de natura (imagistică, sonoră etc. a) materialității limbajului. footnote>. Între diferitele naturi ale limbajului, cel verbal este întru totul adecvat relevării funcției de expresivitate a sensului (diferind de aceea de utilitate, pentru care limbajele semnalizatoare sunt optime). Astfel, trecerea
Aspecte ale relației timp - operă by George Balint () [Corola-journal/Science/83152_a_84477]
-
turiștii japonezi...// Noaptea. ești ploaia de stele/ filmată de turiștii americani:// Până la urmă,/ la malul mării/ ești creasta înspumată/ a unui val/ pe care/ nu alunecă nimeni." (Surfing). Ioan Radu Văcărescu, Gnoze, poeme, Botoșani, Ed. Axa, 2004. 84 pag. Poeme discursive și, uneori, discursuri propriu-zise, poetizate convențional: "Femeie: mamă, amantă, fecioară,/ cu trup de cucuteni și de vioară" (Plângere). Se remarcă elogierea iscusită a iubitei, într-un fel de toasturi lirico-eseistice pe care ni le închipuim rostite cu paharul de șampanie
Ea modelează realitatea capricios,ca pe o plastilină colorată by Alex. Ștefănescu () [Corola-journal/Imaginative/12127_a_13452]
-
Vru s-o scoale și pe muiere, dar o mai lăsă; abia se revărsaseră zorile." În ediția revăzută din 1964 (Editura Tineretului, Biblioteca școlarului) există sublinieri noi - există un timp nou care trebuie și el numit. E vorba (în stilul discursiv al "realismului socialist", dar și în stilul unor echivalențe care să anuleze regimul lozincard) de "o zi mare": "O zi mare, chiar dacă îi descrii și intervalele dintre clipe, nu numai clipele, tot seamănă cu o zi obișnuită./ Ilie Barbu se
Desfășurarea între Ana Pauker și Gheorghiu-Dej by Cornel Ungureanu () [Corola-journal/Imaginative/12088_a_13413]
-
regimului comunist și obligat de împrejurări să nu publice nimic aproape douăzeci de ani, Geo Dumitrescu ni se înfățișează destul de mult schimbat în deceniul șapte, când revine în viața literară. Exploatându-și experiența pe care o are în practicarea poeziei discursive, el se străduiește acum să scrie texte asemănătoare cu discursurile rostite în ședințele "de partid": Și-apoi,/ unde sunt inovațiile noastre, tehnica nouă,/ metodele îndrăznețe, înaintate?.../ Dar vastele noastre resurse interne,/ resurse uitate?:/ nopțile pierdute în somnul adânc al veacurilor
Geo Dumitrescu by Alex. Ștefănescu () [Corola-journal/Imaginative/12444_a_13769]
-
apă / posedată de lună” - dar, ceva mai jos: “Îngenunchez în mlaștină, / căutându-mă în începuturi / și dincolo de ele”... Inteligent și subtil-complicat rămâne exercițiul imagistic și în Captivitatea cercului (1970), unde “ideea” e acoperită adesea ingenios de metafora insolită și rupturile discursive, dând un ușor aer ermetic poemelor propuse “traducerii”. O stare de tensiune abia comprimată, care e și a simțurilor aprinse, pare canalizată spre alambicuri verbale chemate parcă să le atenueze, cu apeluri la mici insolențe jucate (“Dragul meu semen numărul
Note despre poezia Norei Iuga by Ion Pop () [Corola-journal/Imaginative/13548_a_14873]
-
din momentele în care "vrea să fie rău" ("scrii ca și cum ai mîzgăli/ niște pereți cu cuvinte obscene") și definiri poetice ("ceva din mine aburul care ar putea fi/ chiar poezia somnul dulce din jurul/ mașinii de scris"), dar subordonate unui flux discursiv debordant: „am o biată mașină de scris/ îți scriu de la rețete compensate/ pînă la texte financiar-contabile/ cu lux și flux de amănunte/ înșirînd zilnic dincolo/ de banda neagră aceleași cîrlige/ de la a la z o viață trăită între/ munți de
LECTURI LA ZI by Roxana Racaru () [Corola-journal/Imaginative/13813_a_15138]
-
cel aflător în Larousse du XX-čme sičcle, vol. IV, literele I-M, Paris, 1931, pag. 96, prima coloană din stânga, ultimul paragraf de jos, din care extrag esențialul: "Intuiție = Cunoaștere clară, directă, imediată a adevărului, fără ajutorul raționamentului.ș...ț Cunoașterea discursivă este cea care se dobândește prin raționament. Cunoașterea intuitivă, dimpotrivă, este cea care se dobândește fără raționament. Intuiția este un sentiment imediat și irațional al lucrurilor. Ai astfel intuiția unui pericol". Poți avea, consider eu, și intuiția unei personalități. Este
George Radu Bogdan versus Pavel Șușară by George Radu () [Corola-journal/Imaginative/11728_a_13053]
-
și se răspîndea pe cer o înserare viorie. Se făcea frig" - Dumitriu, p. 43, r. 14: " Se răspîndea pe cer o înserare viorie. Se făcea mai răcoare" ș.a. Diferențe flagrante există, însă, la un moment dat, în construcția dialogului. Replici discursive, molatice, arhaizate, din varianta Vinea (pp. 248-249) devin, în varianta Dumitriu (p. 40), scurte, repezi, cu nerv. În fine, localizarea precisă din textul atribuit lui Vinea ("... lumina soarelui acelei zile de toamnă cu cer senin și vînt rece a anului
Petru Dumitriu și "negrul" său by Ion Vartic () [Corola-journal/Imaginative/11819_a_13144]
-
cu ușurință, gradele și scopurile auto-ficționalizării diferă, metoda rămânând însă funcțională. Fie că avem de a face cu rebela traducere de sine a fracturiștilor, fie că ne aflăm în fața unor portrete mai elaborate epic, nucleul rămâne reflectarea privatului în oglinda discursivă. Personajele care se scriu și se spun sunt perfect conștiente de importanța alterității pentru propria dezvoltare. De multe ori, Celălalt nu va apărea sub forma controversată a unui partener: el poate fi reprezentat de întreaga comunitate ce contribuie direct și
Generația-electroșoc by Cristina Cheveresan () [Corola-journal/Journalistic/10333_a_11658]
-
umane, logica seamănă cu vocalizele prin care soliștii profesioniști își întrețin tonusul vocii. E vorba de un profesionism al exercițiului continuu, de un efort dur și adesea arid, al cărui scop e coerența gîndirii și înlănțuirea fără fisură a argumentelor discursive. Dintre profesioniștii pe care logica românească îi are în clipa de față, Mircea Dumitru este un exemplu privilegiat. Privilegiat din motivul că, făcînd parte din ultima generație de logicieni, Mircea Dumitru se mișcă în miezul paradigmei anglo-saxone de gîndire analitică
Profesionistul Mircea Dumitru by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/10350_a_11675]
-
stat liberal este neutralitatea sa18. Potrivit acestei determinații, un stat liberal "nu trebuie să favorizeze vreuna dintre concepțiile morale, religioase ori filosofice ale cetățenilor săi, sau, în termenii folosiți de obicei, vreuna dintre concepțiile lor despre bine"19. Această ficțiune discursiva utilă, devine o piatră de încercare a liberalismului atunci cand ne dam seama că, de fapt, instituirea, consolidarea și prezervarea acestei neutralități, sunt garantate de ieșirea statului din zona neutralității prin selectarea și încurajarea anumitor moduri de a gândi binele public
Polis () [Corola-journal/Science/84980_a_85765]
-
societățile și-au instituit propriile ordini simbolice fundamentate pe limite, prejudecăți și excluderi specifice. Pe criterii religioase sau ținând de moravurile burgheze, instituționalizate odată cu epoca iluminista, oamenii și-au ales hrană, vestimentația, și-au întemeiat familii, au proiectat în câmpul discursiv propria ordine înțeleasă că nevoie de sens și de apartenență; propria închidere, dacă vreți. Lucrurile nu pot sta diferit nici astăzi, avertizează Mihăilescu, oricât credit am da ideologiilor militante care afirma drepturile animalelor și egalitatea lor cu oamenii, de exemplu
Polis () [Corola-journal/Science/84980_a_85765]
-
din conținutul ei, surprinde un adevăr simplu: credința înseamnă mai întîi trăire și abia în al doilea rînd înțelegere, sau mai precis înseamnă să trăiești cu sufletul o viziune intuitivă asupra lumii și mai puțin să înțelegi cu mintea cunoștințele discursive ce decurg din viziunea inițială. Psihologic vorbind, elementele de bază din care se încheagă natura interioară a unui credincios sunt în număr de trei: 1) viziunea lui, adică reprezentarea pe care și-a făcut-o despre lume; 2) credința lui
O erezie cît o religie by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/10540_a_11865]
-
îmbrățișează sufletește propria viziune - iar de acest grad depinde coerența dintre viziune și atitudinea pe care o adoptă în cursul vieții; 3) teoria lui, adică edificiul de distincții și argumente cu care își poate sprijini polemic viziunea. Teoria, fiind forma discursivă pe care o poate lua în final intuiția credinciosului, este precum o excrescență a cărei însemnătate stă numai în dimensiunea ei persuasivă. Așadar, teoria, ca armătură conceptuală pusă în slujba unei intuiții, are menirea de a-i convinge pe alții
O erezie cît o religie by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/10540_a_11865]
-
așa cum spuneam, adevărul stă în viziune și în intensitatea cu care ți-o asumi, iar nu în prelungirea exterioară și secundară a teoriei emergente. Iar cînd viziunea nu mai poate convinge pe nimeni, din ea nu vor rămîne decît urmele discursive ale unei credințe pe care cercetătorii de astăzi, oameni moderni avînd o cu totul altă viziune despre lume, nu o mai pot sesiza. Și atunci, devitalizînd credința prin trombele de subtilități fine iscate în jurul distincțiilor terminologice, cărțile de cercetare doctă
O erezie cît o religie by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/10540_a_11865]
-
universitatea - în opoziție cu alte instituții - și-a amplificat funcția pe care o exercită în societate. Ea își păstrează ca prerogative de bază: "împărtășirea cunoașterii cu altcineva, aducerea în Ťlimbăť a cunoașterii, deci comunicarea. ș...ț Iar din caracterul comunicativ, discursiv al învățăturii, rămâne, în continuare, inspirată și organizarea cercetării științifice" (p. 421). Capitolele dedicate de A. Marga filosofiei dreptului și celei politice, domenii atât de slab reprezentate în spațiul românesc, sunt, de asemenea, de o importanță hotărâtoare pentru comprehensiunea corectă
Vigilența gândirii by Ana Pantea () [Corola-journal/Journalistic/10550_a_11875]
-
literar. Oricât de incitative sunt asemenea subiecte, ele, totuși, nu au produs o mutație considerabilă a valorilor. Sau a identităților. O privire asupra dimensiunii estetice relevă faptul că marile opere clasice sunt cele ce tind cu adevarat spre perfectarea formei discursive și aprofundarea filosofica a înțelesurilor, ele nefiind interesate cu adevarat de acel efect imediat și superficial asupra receptorului pe care il întâlnim la multe din operele recente. M-a convins din nou de acest adevăr recentă lucrare a unuia dintre
Destine literare by Editura Destine Literare () [Corola-journal/Science/89_a_362]
-
nu doar să-l amintim, ci să-l și omagiem la celebrările bianuale eminesciene. Perfectă logică internă a comentariului sau critic scoate la lumină valori, sensuri, deșchideri hermeneutice semnificative. Așadar, o carte reper în cercetarea eminescologică. Surprinde prin originalitate, acuratețe discursiva, profunzime. Sintagme că „spiritul hyperionic”, „timp mitic”, „eliberarea dincolo de dincolo” etc., dovedesc o extraordinară forță de tălmăcire și interpretare a capodoperei eminesciene, pe care George Popa o plasează, fără-ndoială, în nemurire. Ultima strofa a Luceafărului, cu un pronunțat caracter
Destine literare by Editura Destine Literare () [Corola-journal/Science/89_a_362]
-
de E. Lovinescu, datorită numeroasele "insuficiențe" pe care le constată în autoevaluarea din faza imediat următoare sau în etapa maturității: "Evidente în Pași, aceste deficite nu constituie totuși un punct de plecare al unei evoluții ulterioare, întrucât, de la un ton discursiv, cu o prolixitate abia mascată de o lapidaritate aparentă, de la un anecdotism spiritual sau numai familiar, de la o cordialitate plebee, critica mea avea să se îndrepte în sensul contrar, al abstracției, al expresiei nude și tecnice, al ordonanței stricte, și
E. Lovinescu - 125 - Bovarismul ideologic (II) by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/10598_a_11923]
-
decât ale multor altora; iar adevărurile personale ori personalizate - mai importante decât adevărul strict. Lectura cărții îi provoacă cititorului un fel de vertij, stilistica amuțind spiritul critic sau făcându-l, în orice caz, somnolent, abulic, benevolent. Suntem în plină magie discursivă a unui sofist (Andrei Pleșu e mai degrabă un discipol al lui Eugen Ionescu, decât al lui Constantin Noica), lansând câteodată teze inacceptabile logic și moral. Cum să susții că principiile sunt "ideile semidocților, singura lor înălțime accesibilă", sau că
Colecționarul by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/10573_a_11898]
-
mises en abymes), textul autoficțional, care are în centrul narațiunii, ca și al discursului, propria sursă de enunțare, se prezintă ca un metatext denotativ intermitent, atenția enunțătorului-narator fiind centrată asupra sieși, atît ca eu psihologic, cît mai ales ca sursă discursivă, și asupra discursului care, atîta vreme cît se produce, îi confirmă existența în act. Dacă autoficțiunea mizează pe o estetică a autenticității, aceasta se manifestă mai degrabă ca pragmatică. 4) o instanță enunțiativă care se referă permanent la ea însăși
Autoficționarii by Alexandru Matei () [Corola-journal/Journalistic/10604_a_11929]
-
literar. Oricât de incitative sunt asemenea subiecte, ele, totuși, nu au produs o mutație considerabilă a valorilor. Sau a identităților. O privire asupra dimensiunii estetice relevă faptul că marile opere clasice sunt cele ce tind cu adevarat spre perfectarea formei discursive și aprofundarea filosofica a înțelesurilor, ele nefiind interesate cu adevarat de acel efect imediat și superficial asupra receptorului pe care il întâlnim la multe din operele recente. M-a convins din nou de acest adevăr recentă lucrare a unuia dintre
Destine literare by Editura Destine Literare () [Corola-journal/Science/89_a_363]