73 matches
-
de satisfacție și insatisfacție), diferitele stări abulice și parabulice (caracteristice unor psihopatii și care, dacă sunt bine conștientizate, pot, cu timpul, să ducă la un conflict interior, de tipul: „vreau - nu pot”, cu unele intenții suicidare), apariția periodică a stărilor disforice, distimice (alcătuite dintr-un complex de emoții diferite care desemnează, adesea acea stare numită de unii psihologi „frustrare agresivă”). Psihologia medicală, prin cele două roluri importante ale ei - participarea la formularea „Diagnosticului” și la realizarea „actului terapeutic” - contribuie la cercetarea
[Corola-publishinghouse/Science/2141_a_3466]
-
personalității psihopatului predomină deficitul volițional, ca urmare a exacerbării tendințelor instinctive primare (biologice), se vorbește de psihopatia de tip impulsiv (sau agresiv), care are un înalt grad de periculozitate socială. Când predomină oscilațiile timice între „euforie” și „depresie”. Deci stările „disforice”, se vorbește de personalități dizarmonice de tip afectiv-ciclotim. În cadrul acestui tip de psihopatie pot apărea, așadar, atât impresii de supraestimare a eului propriu, ceea ce poate duce la încercări de impunere abuzivă a opiniilor și a sentimentelor proprii, cât și impresii
[Corola-publishinghouse/Science/2141_a_3466]
-
denumite preromantice și romantice. Descrierea este expresivă mai întîi pentru că ea deține un punct de vedere, fie pe cel al autorului sau pe cel al personajului care controlează descrierea. Ceea ce, la nivel textual, se manifestă prin prezența izotopiilor euforice sau disforice, în funcție de "starea de spirit" a celui care descrie și printr-o condensare a mărcilor subiectivității (verbe propoziționale, modalizatori, axiologici). (10) A mă trimite la Torino era, după părerea mea, a-mi asigura o viață bună acolo, a-mi găsi o
by Jean-Michel Adam, André Petitjean în colaborare cu F. Revaz [Corola-publishinghouse/Science/1084_a_2592]
-
sub-temă "ten" apare "proaspăt" pentru unul, în timp ce celălalt îl are "vinețiu"; primul este plin la față, pe cînd al celui de-al doilea este "uscățiv". Toate proprietățile celui dintîi sînt conotate euforic, în timp ce în cazul celui de-al doilea sînt disforice. Fiecare din aceste două portrete se încheie printr-o simplă propoziție descriptivă fixînd o proprietate care, în cea de-a doua secțiune, intitulată "Avuții", rezumă, în fapt, fiecare portret, stabilind astfel două macrostructuri semantice paralele: GITON (PHÉDON) Temă-titlu Temă-titlu El
by Jean-Michel Adam, André Petitjean în colaborare cu F. Revaz [Corola-publishinghouse/Science/1084_a_2592]
-
în propozițiile evaluative (p 2) și (p 3). Astfel, în p 5 și p 6, internii azilului sînt împărțiți în două categorii: "minoritatea celor care se țin bine" și "majoritatea", descrise prin cele două izotopii opuse, dar în egală măsură disforice: gras grăsime VS slab ("îngroșare a sîngelui", "înghițiți de grăsimi", "acoperiți de șunci" VS "golite", "scobite", "subțiate", "stafidite", "sleite"). EXERCIȚIUL B.16. Comparați aceste două secvențe descriptive. Ce au în comun, din punctul de vedere al prezentării temei-titlu? Textul A
by Jean-Michel Adam, André Petitjean în colaborare cu F. Revaz [Corola-publishinghouse/Science/1084_a_2592]
-
Sărmana Ioana, toată lumea o acuză că își vopsește părul negru, dar părul era deja negru cînd l-a cumpărat". În acest caz apare o distorsiune a implicației p q, în care negarea premisei nu face decît să accentueze concluzia inițială disforică. viii) " Știu că ești asaltat de invitați. Te sfătuiesc să aplici următoarea tactică: dacă se sună la ușă apari îmbrăcat de plecare; în cazul unui musafir nedorit exclami: "Vai ce rău îmi pare, trebuie să plec, sînt așteptat; în caz
by Daniela Rovenţa-FrumuŞani [Corola-publishinghouse/Science/1055_a_2563]
-
distincte: i) explozia din decembrie a consensului național anticeaușișt, așa-numita "perioadă de grație" dominată de idei utopice, de un nou sentiment de Gemeinschaft, de o identitate redescoperită (a omului real și nu cea fantasmatică "a omului nou"); ii) perioda disforică 1991-1992; iii) perioada consumului critic, selectiv al mass-media, însoțit de fidelizarea publicului și a suporturilor: 1992-1997. i) În prima fază, mass-media în general și televiziunea în particular au avut o conotație magică (efect al telerevoluției, dar și al supramediatizării scenei
by Daniela Rovenţa-FrumuŞani [Corola-publishinghouse/Science/1055_a_2563]
-
sistem închis (redus la lagărul comunist, separat de restul lumii prin cortina de fier) * sistem al liberei circulații a informației: free flow of information * sistem generator al unui discurs fatic * sistem generator al unui discurs referențial inițial euforic (1990) ulterior disforic, critic, în căutarea propriei identități sindromul Pirandello al personajelor în căutarea unui autor. Utilizînd opoziția semiotică funcție reprezentațională/ vs/funcție constructivă a limbajului (JM Floch, 1994:192) putem distinge presa referențială (a faptului divers, știrii) de presa mitologică de evocare
by Daniela Rovenţa-FrumuŞani [Corola-publishinghouse/Science/1055_a_2563]
-
care se referă. Lui Emile Benveniste îi revine meritul de fi distins cele două sisteme enunțiative: discurs /vs/ povestire (discours /vs/ récit), primul reprezentînd ancorarea în situația de enunțare (ego/hic/nunc), cel de al doilea absența unei asemenea ancorări. DISFORIC (în opoziție cu euforic) Termenul negativ al opoziției euforic/disforic, destinat valorizării micro-universurilor semantice. ENUNȚ (în opoziție cu enunțare) Într-o primă etapă enunțul a fost opus enunțării ca rezultat (produs) al actului de producție lingvistică. Termenul nu desemna o
by Daniela Rovenţa-FrumuŞani [Corola-publishinghouse/Science/1055_a_2563]
-
fi distins cele două sisteme enunțiative: discurs /vs/ povestire (discours /vs/ récit), primul reprezentînd ancorarea în situația de enunțare (ego/hic/nunc), cel de al doilea absența unei asemenea ancorări. DISFORIC (în opoziție cu euforic) Termenul negativ al opoziției euforic/disforic, destinat valorizării micro-universurilor semantice. ENUNȚ (în opoziție cu enunțare) Într-o primă etapă enunțul a fost opus enunțării ca rezultat (produs) al actului de producție lingvistică. Termenul nu desemna o unitate a textului de anumite dimensiuni, putînd fi reprezentat de
by Daniela Rovenţa-FrumuŞani [Corola-publishinghouse/Science/1055_a_2563]
-
1994]. Vezi și NARAȚIUNE COMPORTAMENTISTĂ, MOD DRAMATIC, PUNCT DE VEDERE. tipologia intrigii [plot typology]. Determinarea sistematică a tipurilor de INTRIGI potrivit similitudinilor structurale sau de altă natură. De exemplu, intrigile pot fi euforice (norocoase: lucrurile se schimbă în bine), sau disforice (fatale: lucrurile se schimbă în rău), externe (bazate pe evenimente și trăiri exterioare), sau interne (bazate pe sentimente și tranzacții interioare), simple (lipsite de PERIPEȚIE și/sau RECUNOAȘTERE), sau complexe, epice (episodice, conexate lejer), sau dramatice (împletite strîns) ș.a.m.
Dicţionar de naratologie by Gerald Prince [Corola-publishinghouse/Science/1400_a_2642]
-
ele de etape de acalmie sau de remisiune. Perioadele constau într-o succesiune regulată a fazelor. În sensul acesta pot fi menționate următoarele exemple: a) toate anormalitățile psihice asociate cu dezordinile personalității tind către periodicitate (stările compulsive, pseudologia fantastică, stările disforice etc.); b) dezordinile afective severe cunoscute în psihiatria franceză ca folie à double forme și folie alternante; c) periodicitatea unor simptome care stau la baza dezvoltării unor viitoare boli procesuale (bufeele delirant-halucinatorii, fazele de debut ale schizofreniei). Modelul organic, de
[Corola-publishinghouse/Science/2268_a_3593]
-
comunicării, idei delirante de inutilitate și autoacuzare, idei de suicid, tentative de suicid. Tulburările afective mai sus menționate sunt întâlnite în mod constant în cursul „bolii afective” sau al „psihozei maniaco-depresive”. În plus, diferit de acestea, mai notăm existența stărilor disforice afective de tipul ambivalenței sau inversiunii afective, cu caracter bizar, din cursul schizofreniei, precum și tulburările afective specifice ale psihopaților, cu o conotație morală (cruzimea, cinismul, indiferența față de suferința celorlalți etc.). Tulburările afective sunt de regulă asociate cu modificări patologice din
[Corola-publishinghouse/Science/2268_a_3593]
-
de „evoluție clinică” ce respectă „ordinea” acestora în „scara de gravitate” a tulburărilor psihopatologice. Să vedem, în continuare care sunt principalele caracteristici ale acestor sindroame. 1) Sindromul neurastenic se caracterizează prin scăderea inițiativei, reducerea sferei de interese, scăderea randamentului, iritare disforică sau dispoziție depresivă, cefalee, insomnii, inapetență, labilitate neurovegetativă. 2) Sindroamele afective se caracterizează prin variații de dispoziție emoțional-afectivă, fie de tip depresiv, fie de tip maniacal. În cursul stărilor depresive apar bradipsihia, fenomenele obsesive, ideile delirante de culpabilitate. În stările
[Corola-publishinghouse/Science/2268_a_3593]
-
febrile, post-infecțioase etc., - în cursul neurasteniei, - în nevroza obsesivo-fobică, - în mod episodic la psihopații psihasteniei, - în stadiul inițial la bolnavii cu hipertensiune arterială, - în stadiul terminal al encefalitei epidemice, - în epilepsie având un caracter paroxistic ca simptom al unei stări disforice, - în cursul fazei depresive a PMD. Din punct de vedere psihanalitic, S. Freud distinge două laturi psihopatologice, la sindromul obsesiv, și anume: a) reacția fobică, înțeleasă ca o formă de apărare a bolnavului împotriva anxietății, ieșită dintr-o sursă inconștientă
[Corola-publishinghouse/Science/2268_a_3593]
-
de epuizare în care manifestările psihosomatice de tip neurovegetativ reprezintă principala simptomatologie clinică. P. Berner, H. Katschning și W. Poldinger au remarcat existența unei importante relații psihopatologice între formele atinice, ca tablou clinic și evoluție a tulburărilor afective (sterile mixte, disforice și depresiile mascate) în comparație cu tablourile clinice net conturate și evoluția ciclică a stărilor maniacale și depresive (vezi schema de mai jos). Fig. pg. ms. 317/1 MANIA MANIA NEPRODUCTIVĂ MANIA INHIBATĂ STĂRILE MIXTE DEPRESIA UMEDĂ DEPRESIA AGITATĂ DEPRESIA MANIA COLEROASĂ
[Corola-publishinghouse/Science/2268_a_3593]
-
de natura lor dezechilibrată și antisocială. Din punct de vedere psihopatologic ele se caracterizează prin următoarele aspecte: impulsivitate, agresivitate, inafectivitate aparentă, absența anxietății, alte manifestări (trăsături de caracter de aparență isterică, tulburări de conduite sexuale, tulburări de dispoziție afectivă, episoade disforice de scurtă durată). Tot în cadrul acestui grup de personalități anormale trebuie menționate și sociopatiile. Acestea reunesc acele tulburări de personalitate la care predomină manifestările antisociale. Ele se definesc în felul următor: „Tulburarea de personalitate caracterizată prin neglijarea obligațiilor sociale, independență
[Corola-publishinghouse/Science/2268_a_3593]
-
sinuciderea. Adesea au probleme când trebuie să se concentreze sau să ia decizii. Tabelul nr. 8.1. Tipuri de tulburări depresive, conform DSM IV124 Tipuri de tulburări depresive, conform DSM IV Tulburări depresive unipolare Tulburarea depresivă majoră Tulburarea distimică Tulburarea disforică premenstruală (categorie provizorie) Tulburări bipolare Tulburarea bipolară I; Tulburarea bipolară II; Tulburarea ciclotimică Subtipuri care se aplică la tulburarea depresivă majoră sau la fazele depresive de la tulburările bipolare Cu elemente melancolice Cu elemente atipice Subtipuri care se aplică la tulburarea
by Camelia Dindelegan [Corola-publishinghouse/Science/1025_a_2533]
-
de gradul II se explică prin faptul, că În acest stadiu manifestările patologice de caracter sunt mai exprimate. În acest stadiu al alcoolismului au loc modificări evolutive a structurii personalității pînă la cele severe cu predominarea excitabilității, manifestărilor isterice și disforice. Mare se dovedește a fi și rolul traumatismului craniocerebral, care contribuie la complicarea structurii personalității patologice, sensibilizind-o la factorii psihotraumatizanți. Și, În sfîrșit, printre factorii agravanți care predispun către agresivitate un rol important Îl au și somatogeniile. Acestea scad posibilitățile
BULETIN DE PSIHIATRIE INTEGRATIVĂ 2003, an IX, volumul VIII, numărul 1 (15) by M.Revenco () [Corola-publishinghouse/Science/574_a_1478]
-
către agresivitate un rol important Îl au și somatogeniile. Acestea scad posibilitățile adaptative și compensatorii a personalităților patologice, măresc sensibilitatea lor față de factorii provocatori. Pe fundalul astenic apărut după bolile somatice descărcările afective apar mai ușor, fiind Însoțite de dispoziție disforică. Analiza comparativă a acțiunilor agresive În lotul neagravat și cel agravat prin factori nocivi dovedește că În cel agravat predomonă acțiuni agresive cu consecințe grele. Așa, În lotul neagravat acțiunile violente ocupă doar 17% din tot lotul, pe cînd În
BULETIN DE PSIHIATRIE INTEGRATIVĂ 2003, an IX, volumul VIII, numărul 1 (15) by M.Revenco () [Corola-publishinghouse/Science/574_a_1478]
-
deafi sub presiune; - detașarea; - dependență și atitudine de cerere excesivă față de alții; - imposibilitatea de a stabili sau menține relații interpersonale strânse; - pasivitate; - pierdere de interes; - plângeri persistente legate de starea de sănătate; - asocierea ocazională a unor uneori manifestări hipocondrice; - dispoziție disforică sau labilă. Forme clinice: - modificări durabile ale personalității neatribuite unei leziuni sau boli cerebrale. - modificări durabile ale personalității după o experiență catastrofică. - modificări durabile ale personalității după o boală psihică. Diagnostic funcțional: Se elaborează prin aprecierea clinică atât a intensității
EUR-Lex () [Corola-website/Law/232814_a_234143]
-
fi sub presiune; - detașarea; - dependență și atitudine de cerere excesivă față de alții; - imposibilitatea de a stabili sau menține relații interpersonale strânse; - pasivitate; - pierdere de interes; - plângeri persistente legate de starea de sănătate; - asocierea ocazională a unor uneori manifestări hipocondrice; - dispoziție disforică sau labilă. Forme clinice: - modificări durabile ale personalității neatribuite unei leziuni sau boli cerebrale. - modificări durabile ale personalității după o experiență catastrofică. - modificări durabile ale personalității după o boală psihică. Diagnostic funcțional: Se elaborează prin aprecierea clinică atât a intensității
EUR-Lex () [Corola-website/Law/239799_a_241128]
-
a investigației sociale. Incapacitatea Nu este afectată APT Activitatea profesională Aprecierea diagnosticului funcțional va fi făcută în conformitate cu criteriile clinice și funcționale centrate pe aplicarea GAFS (Global Assessment of Functioning Scale) - vezi secțiunea III. TULBURARE ANXIOS-DEPRESIVĂ MIXTĂ- F41.2 1) dispoziție disforică recurentă sau persistentă care durează cel puțin 1 lună; 2) însoțită de simptome adiționale care trebuie să dureze cel puțin 1 lună și includ cel puțin 4 din: - dificultăți de concentrare/memorie - perturbarea somnului - fatigabilitate/energie scăzută - iritabilitate - aprehensiune - hipervigilitate
EUR-Lex () [Corola-website/Law/239799_a_241128]