906 matches
-
trei deziceri ale lui Petru din noaptea trădării. Iată-le: a) În 1988, aflându-se la Cluj, dorește să vadă casa Doinei Cornea, dar, ajuns pe strada acesteia, se întoarce speriat atunci când zărește primul milițian. Interpretarea sa: Halal solidarizare cu disidența românească! Tentația justificării, cea pe care mi-o imaginez cel mai lesne de urmat: Ar fi fost stupid să persevereze - și, la urma urmei, în vederea a ce? Pentru a-și satisface o curiozitate?! b) Pe 6 decembrie 1989 i se
Curs de sinceritate by Dorin-Liviu Bîtfoi () [Corola-journal/Journalistic/17356_a_18681]
-
de - și e de fapt mult mai mult decât o prefață pare, în comparație cu fierbințeala gripată a micilor târguieli postdecembriste, o adiere de aer rece și curat. Toată admirația pentru un demers atât de ingenios și de consecvent onest! Altceva decât disidențele de liberă trecere ale ultimilor ani, decât epopeile de buzunar completate pe genunchi cu datele personale, la coadă la certificate, decât eroismul microscopic din pliurile unor existențe - așa zicând după vorba lui Cehov - în carapace! Nu, domnul I. Funeriu propune
Curs de sinceritate by Dorin-Liviu Bîtfoi () [Corola-journal/Journalistic/17356_a_18681]
-
-l introduce în scenă, asemeni unui actor, și anume un interviu realizat de o reporteriță italiană într-un moment în care Walesa (Robert Wieckiewicz) se bucura pe deplin de recunoașterea internațională ca laureat al Premiului Nobel pentru pace, simbol al disidenței poloneze și figură marcantă în economia simbolică a mișcărilor antitotalitare. Regizorul încearcă să recupereze tocmai naturalețea personajului, o naturalețe care are în ea ceva frust, părți nedizlocate cultural dintr- un monolit, o directețe glisând spre brutalitate, reprimată abia în ultimul
Minunatul Lech Walesa by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/2509_a_3834]
-
literatură universală Secolul 20. Între 1956-1958 a fost redactor la "Gazeta literară" din București, de unde a fost transferat în funcția de cercetător la Institutul de istorie și teorie George Călinescu. Dan Hăulică rămâne în memorie și pentru activitatea sa de disidență. În aprilie 1989, a semnat, alături de alte șase personalități (Geo Bogza, Ștefan Augustin Doinaș, Octavian Paler, Mihail Șora, Al. Paleologu și Andrei Pleșu), o scrisoare colectivă adresată Uniunii Scriitorilor, prin care se protesta față de măsurile luate împotriva lui Mircea Dinescu
Dan Hăulică a murit by Crişan Andreescu () [Corola-journal/Journalistic/21791_a_23116]
-
cel mai bine antrenat și că știe mai bine ca oricine cum, când și de ce se întocmește un protest. ( Într-o măsură mai mare sau mai mică, toți protestatarii de azi sunt în pericol psihologic de instalare comodă într-o disidență întârziată și la modă. Majoritatea chiar o fac. Culpabilitatea, deși în cea mai mare măsură inconștientă, e foarte mare, iar tentația de a o nega retrospectiv se dovedește incredibil de proteică. Mă refer, desigur, la culpabilitatea individuală, dar și la
Emancipare cu preț redus by Dorin-Liviu Bîtfoi () [Corola-journal/Journalistic/16779_a_18104]
-
cea mai mare măsură inconștientă, e foarte mare, iar tentația de a o nega retrospectiv se dovedește incredibil de proteică. Mă refer, desigur, la culpabilitatea individuală, dar și la una colectivă, culturală, fără repere individuale concrete, motivată de imaginea unei disidențe românești sumare, cel puțin ca producție intelectuală.) Asaltul vulgarității din ultima vreme apare în lipsa unei structurări conceptuale, de adâncime, a dorinței de emancipare. Se confiscă în vrac o nemulțumire constantă și aproape generală pentru justificarea unor atracții și a unor
Emancipare cu preț redus by Dorin-Liviu Bîtfoi () [Corola-journal/Journalistic/16779_a_18104]
-
au indus în rîndul "enoriașilor" fervoarea, ci greața și plictisul". De remarcat franchețea cu care autorul îi amintește aci și pe acei poeți despre care cei mai mulți contemporani preferă a păstra deocamdată tăcerea, fie pentru că au pozat într-un soi de disidență "de cafenea" (Eugen Jebeleanu), fie pentru că mai sînt în viață (Nina Cassian, Adrian Păunescu). Resortul intim al acestei nedemne prestații îl constituia beneficiul material asigurat de partidul unic mercenarilor săi. Beneficiu care indica tăios diferența dintre trădare și demnitatea celor
Un anticomunist by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/16925_a_18250]
-
așteptarea unui nou mandat, ci a unui loc în istorie. Un loc pe care trebuie să-l gestioneze cu băgare de seamă, atît ca președinte cît și ca fost șef de partid. Nucred că dl Iliescu încurajează apariția unor viitoare disidențe în PSD și a unor mici furtuni politice pentru a slăbi poziția premierului. Ion Iliescu e, adeseori, pripit în declarații, dar nu e un politician prost. Ce interes politic ar avea Ion Iliescu să zgîlțîie scaunul premierului? Ca să provoace o
Divergențele dintre Iliescu și Năstase by Cristian Teodorescu () [Corola-journal/Journalistic/15704_a_17029]
-
una are în vedere modul în care oameni din Occident au sprijinit constant, de-a lungul multor ani, rezistența culturală est-europeană, în ciuda chiar a politicii oficiale a țării ai cărei cetățeni erau, cealaltă se referă la o privire comparatistă asupra disidenței (politice și culturale) în diversele regimuri comuniste. Citind A fost odată, în alte vremuri, o asemenea comparație e imposibil de evitat. Memoriile scenografei engleze confirmă cîteva aprecieri unanim acceptate - faptul că în Cehoslovacia opoziția s-a centrat pe aspectul civic
Povești din spatele Cortinei de Fier by Iulia Popovici () [Corola-journal/Journalistic/15743_a_17068]
-
avute cu Noica, Pleșu, Dinescu, Mariana Celac, dineul dat la Ambasada Marii Britanii pentru disidenți (la care a fost invitat și Eugen Simion...) ar trebui să ducă cel puțin la o discuție onestă privind opoziția românească, a cărei atitudine pasivă (în contrast cu disidența activă, termen folosit curent de Adam Michnik) nu poate fi pusă exclusiv pe seama sprijinului acordat de Occident dictaturii lui Ceaușescu, teză susținută mai nou de Tony Judt, într-un articol din The New York Review of Books. Foarte interesantă e relatarea
Povești din spatele Cortinei de Fier by Iulia Popovici () [Corola-journal/Journalistic/15743_a_17068]
-
dacă ești sincer în ceea ce scrii, atunci vei avea probleme cu cenzura. Atunci devii scriitor politic și în acest rol ești scriitor critic, adică un spirit critic împotriva situației existente. Acesta este fenomenul care s-a numit în vremea aceea ,,disidență". În Est, scriitorul devine responsabil cu toate. De exemplu? Într-o dictatură nu există istorie, nu există jurnalistică, și atunci se scriu romane. Astfel apar scriitori care într-o societate deschisă nu ar fi niciodată scriitori, ci istorici sau publiciști
Richard Wagner: "Cine a făcut dictatura? Ceaușescu singur cu biata lui nevastă?" by Manola Romalo () [Corola-journal/Journalistic/15750_a_17075]
-
de "enormități" și a "primit imediat reacții". Cred și eu! Dar nu s-a lăsat intimidat și, într-o emisiune televizată, nu s-a sfiit să-l adaoge pe lista impostorilor pe dl Andrei Pleșu: "Aș fi vrut și eu disidența lui Pleșu la Tescani, să vedeți ce romane scriam dacă eram acolo", exclamă cu o candoare dezarmantă dl Comoroșan. Și încă: Dl Pleșu "a desconsiderat pur și simplu profesiunea de diplomat, acceptînd în mod absolut oportunist funcția de ministru de
Ura la români by Nicolae Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/16290_a_17615]
-
de atîtea ori, măcar subtextual, autorul aci discutat - nu s-ar mai putea ocupa cu... istoria, din pricina evenimentelor, uneori inevitabil presante, ale contemporaneității. Dar nu putem trece peste constatarea - stupefiantă! - că Alexandru George, atît de apropiat de Goma în blamarea disidenței românești, tocîndu-i mărunt ca și emulul său pe exponenții acesteia, îl contestă pe cel cu care, azi, se învecinează măcar la acest capitol, prin forța lucrurilor. Devenit dintr-odată retractil, opac, își taxează astfel drept �scandal� destule observații proprii. E
Alexandru George show (II) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/16113_a_17438]
-
e bine orientat politic: pe criza asta, orice ții în frigider înseamnă moarte pentru buzunar. Asta a făcut austeritatea lui Boc: să fie bine pentru toată lumea! Tu slăbești, bugetarule, țara se întremează! Puterea discută problemele puterii: Grupul de la Bruxelles face disidență în PDL cum făcea Grupul de la Cluj în PSD. Un lingău notoriu, recte (nu-i așa că sună frumos, pentru pupincuriști?) TRU, o scandalagioacă tip Băsescu, cum ar fi Macovei și un profesor acru, adică Preda, iată pe cine compară Puterea
Ziare, la zi: În Gândul, CTP sugerează că ar fi homosexual () [Corola-journal/Journalistic/27992_a_29317]
-
al doilea rând, o manifestare explicită împotriva Templului și a sacrificiilor, adică împotriva unor elemente esențiale ale Legii, în incinta Templului și în timpul Pesahului, departe de a atrage simpatia mulțimii, ar fi cauzat cu siguranță reacții violente. Uneltirea Ca orice disidență care tindea să se autonomizeze și, astfel, să ducă la scindarea religioasă a poporului lui Israel, și mișcarea lui Iisus nu avea altă soartă, dacă depășea un anumit prag de acceptabilitate, decât eliminarea sa fizică, începând cu însuși inițiatorul ei
Săptămâna Patimilor - Adevărul despre prigonirea, condamnarea la moarte şi crucificarea lui Iisus (II). În preajma Pesahului () [Corola-journal/Journalistic/26678_a_28003]
-
considerată de către serialiști o excepție inadmisibilă, în timp ce sistemul serial este cotat de către ne serialiști drept ceva ce nu este în lege, oricât ar pretinde acesta că o exprimă și o respectă. În mod cert, serialismul a devenit regulă prin hegemonia disidenței în raport cu tonalismul și modalismul începutului de secol 20. Astăzi, muzicienii și, mai cu seamă impresarii, caută o gramatică muzicală comună, închipuindu-și pentru viitor o muzică unică, întruchipând semnificațiile unui folclor mondial. Până atunci însă muzicile se desfășoară și se
Reguli și excepții by Liviu DĂNCEANU () [Corola-journal/Journalistic/83425_a_84750]
-
Realismul este subminat de modernism, iar acesta de postmodernism. Un mare scriitor este întotdeauna subversiv, novator, anticanonic. Schimbarea de paradigmă angajează confruntarea a două viziuni diferite despre lume, om și literatură, confruntare care se petrece mai întâi insidios, pe dedesubt. Disidența, ruptura sunt pregătite de insinuări și vagi conspirativități. Un discurs polemic, direct, este anticipat de un discurs ambiguu, oblic. Aceasta este principala diferență dintre disidență și subversivitate - o diferență graduală a discursului critic încorporat în textul literar. Subversivitatea, ascunsă în
Strategiile subversivității by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/8470_a_9795]
-
diferite despre lume, om și literatură, confruntare care se petrece mai întâi insidios, pe dedesubt. Disidența, ruptura sunt pregătite de insinuări și vagi conspirativități. Un discurs polemic, direct, este anticipat de un discurs ambiguu, oblic. Aceasta este principala diferență dintre disidență și subversivitate - o diferență graduală a discursului critic încorporat în textul literar. Subversivitatea, ascunsă în exprimări voalate, esopice, scapă cenzurii, pe când disidența discursului critic opozitiv nu scapă, nu trece, este interzisă în regimurile totalitare. Ar fi eronat să spunem că
Strategiile subversivității by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/8470_a_9795]
-
vagi conspirativități. Un discurs polemic, direct, este anticipat de un discurs ambiguu, oblic. Aceasta este principala diferență dintre disidență și subversivitate - o diferență graduală a discursului critic încorporat în textul literar. Subversivitatea, ascunsă în exprimări voalate, esopice, scapă cenzurii, pe când disidența discursului critic opozitiv nu scapă, nu trece, este interzisă în regimurile totalitare. Ar fi eronat să spunem că subversivitatea este tolerată. Ea nu este pur și simplu sesizată de cenzură sau nu este estimată, în faza preeditorială, la adevărata ei
Strategiile subversivității by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/8470_a_9795]
-
literatură subversivă numai atunci când un text esopic e publicat și difuzat, dovedit ca incomod posteditorial sau după punerea în scenă a unei piese de teatru. Când un text este interzis și circulă clandestin, poate chiar în samizdat, ține de categoria disidenței, pentru că mesajul său este de la început, din faza primei lecturi a cenzurii, unul explicit sau prea transparent opoziționist la regimul politic în exercițiu. De cele mai multe ori, textele disidente sau opoziționiste nici nu ajungeau la cenzură, pentru că autorul însuși le știa
Strategiile subversivității by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/8470_a_9795]
-
-nvârte/ în tavanul bodegii/ pe care-o vom deturna în curând". Discursul critic se radicalizează în volumul Moartea citește ziarul (1989), care nu poate apărea decât în străinătate, la Amsterdam. Subversivitatea, dacă e consecventă în discursul critic, duce inevitabil la disidență. Metafora aluzivă și esopismul epic se transformă în protest deschis și în pamflet radical. Scriitorii subversivi sunt disidenți potențiali. Securitatea îi avea sub o severă supraveghere.
Strategiile subversivității by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/8470_a_9795]
-
text a unei politici a scepticismului discret, flexibil, față de prezent, contrapusă unei politici festiviste, dogmatice, autoritare. Ea nu adoptă în mod deschis o opoziție fermă, ce ar duce la un conflict al punctelor de vedere cu oficialitatea. E tactica unei disidențe pe sfert, cu pași mărunți, jocul unei insubordonări de probă, ca să stârnească și să estimeze reacția puterii. Principiul non-beligeranței înseamnă, într-un fel, o reeditare a filosofiei tolstoiene a reformismului blând, a măcinării din interior a sistemului. Mai binele e
Literatura subversivă by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/8493_a_9818]
-
enorme eforturi, să sugereze (pentru că nu putea arăta direct) că în regimul comunist nu trăiam în cea mai bună dintre lumile posibile. O banalitate, un adevăr elementar, în numele cărora s-a constituit un stil aparte, diferit de oportunism, evazionism sau disidență. Literatura se constituie ca o contra-putere prin strategiile subversiunii, dar nu devine cu adevărat o contra-putere decât atunci când depășește evazionismul și limbajul esopic, forme de refugiu și de conservare a esteticului. La o politizare excesivă, de fațadă, nu se poate
Literatura subversivă by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/8493_a_9818]
-
dar nu devine cu adevărat o contra-putere decât atunci când depășește evazionismul și limbajul esopic, forme de refugiu și de conservare a esteticului. La o politizare excesivă, de fațadă, nu se poate răspunde eficient decât cu o politizare de sens opus, disidența, capabilă să ofere o alternativă, un răspuns contra-ofensiv. Literatura, un câmp estetic prin excelență, este transformată de dictatură într-un câmp de bătălie politică.
Literatura subversivă by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/8493_a_9818]
-
dintr-o metafizică a operei, dintr-un simbolism spiritual, de neconceput și de neacceptat în sistemul materialist al proletcultismului sau al realismului socialist. este, în fond, singura consecventă estetic cu menirea literaturii. Numai ea, în comparație cu celelalte atitudini (oportunismul, subversivitatea și disidența), crede în autonomia esteticului. De aceea, literatura evazionistă poate fi definită foarte clar în funcție de "formalismul estetic", ca o coordonată esențială a ei. Dar această tendință puristă a trezit întotdeauna suspiciuni, uneori identice în acuze, deși pot veni dinspre ideologii incongruente
Literatura evazionistă by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/8514_a_9839]