563 matches
-
modul cel mai dizgrațios posibil: prin SIMULAREA obiectivității. Dacă România a pierdut cincisprezece ani din istoria sa este și din cauză că acest ziar, care avea înscris cuvântul "Scânteia" în filigran, a intoxicat subtil sute de mii de oameni cu pesedismul lui disimulat în imparțialitate, independență a opiniei etc. Intuițiile și presupunerile noastre primesc o nouă confirmare (dar și o completare) din partea revistei ACADEMIA CA}AVENCU, care în numărul său din 30 martie 2005 publică un dosar al cazului. Dezvăluirile făcute de Mircea
Actualitatea by Alex. Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/11850_a_13175]
-
seria citatelor tocmai cu acesta pentru a nu lăsa senzația că judecata mea e una tematică. Primordială e, aici, atmosfera întru totul difuză, rezultat al unor proiecții de conștiință, al unor voluntare alterări a simțurilor, și nu cele câteva aluzii disimulate: la „pădurea de simboluri”, la „corbii poetului Tradem”, la macedonskianul Rondel al trecutului („Iată Pometeștii, iată Adâncata...”). Oricâte trimiteri de acest fel există în minusculul volum al lui Dan Sociu, ele sunt, în demonstrația mea, doar probe secundare. Din punctul
În arcane de pădure by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/2797_a_4122]
-
E, într-un fel, mai pilduitor. Admit, deci, că protagonistul e un adolescent al anului de grație 2010 (când i se și întocmește dosarul de urmărire), dar numi pot reprima convingerea că undeva în profunzime el ascunde un model excelent disimulat. „Emil Blaj. Nu, nu e numele adevărat al eroului meu. Pentru a-i proteja identitatea, am lăsat doar prenumele real. Numele de familie l-am ales eu, pentru că Emil, eroul acestei cărți, ar putea fi numit o ființă blajină, poate
Dosare de existență, exerciții de lectură by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/2631_a_3956]
-
plece fiecare în treaba ei. S-a îndreptat spre mine un prelat, fost prelat, nu știu. Era îmbrăcat civil, dar avea aerul unui rang religios. Nu era marțial, nici rigid, din contra, părea blând și comunicativ, dar avea o prestanță disimulată. Mi-a spus că are să-mi arate ceva și am pornit în sus pe scări. Am ajuns la ultimul cat, sub clopotniță. A descuiat o ușă. Am intrat într-o încăpere destul de mare, ca un apartament. La subsol e o
MANUSCRISUL DIN TREN, JURNALUL VIEŢII MELE, MEMORII 1930-1989. In: Editura Destine Literare by Livia Nemțeanu-Chiriacescu () [Corola-journal/Journalistic/90_a_412]
-
induhovnicit”. Eroare de calcul și de perspectivă. Cum poți să ucizi lumină lui Dumnezeu din om? Se spune că omul care nu se teme de Dumnezeu se teme de orice altceva. Bravura de moment este de multe ori o formă disimulata a fricii, ispita demonica de a ne face să sărim în prăpastie înainte ca îngerii Domnului să fie gata să ne prindă. După unele clasificări “antropologice” și teologice oamenii ar fi de mai multe tipuri: carnali, naturali, induhovniciti. Omul carnal
DESPRE IUBIRE de MARIN MIHALACHE în ediţia nr. 1965 din 18 mai 2016 [Corola-blog/BlogPost/380154_a_381483]
-
realismului: metonimia. O parte, o felie a realității (prezente sau trecute, dar acceptată de cenzură în secvențialitatea ei limitată) devine revelatoare pentru întregul prezent al dictaturii. Conexiunea sau extensiunea le face cititorul, stimulat de sugestiile, aluziile, "șopârlele" din text, ingenios disimulate. În poezie, dublul înțeles (condiție esențială a subversivității) funcționează altfel, mai dificil și mai percutant, pentru că textul e mai scurt, iar ascunderea aluziilor are spațiu mai mic de exploatat. În poezia Anei Blandiana, o aparentă poetică blagiană a somnului, a
Strategiile subversivității by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/8470_a_9795]
-
adecvare despre fenomenul legionar piere". Într-atît de pasională e atmosfera ce înconjoară fenomenul istoric cu pricina, încît pînă și plasarea cercetătorului într-un "spațiu neutru", al înregistrării evenimentelor, nu e scutită de suspiciunea unei tendențiozități mascate, a unui odios partizanat disimulat. Și totuși nu putem trece cu vederea la nesfîrșit ori a eticheta rudimentar faptul că am avut a face cu o mișcare de masă, care a cuprins straturile sociale cele mai felurite, dintre care trei mai semnificative, după aprecierea lui
Noica între extreme by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/8534_a_9859]
-
la catedrala Sf. Martin. Atracția de a auzi această capodoperă într-un cadru atât de special, m-a condus acolo, sub arcadele acelei impresionante arhitecturi. Larga sală era plină până la refuz și audiența era copleșită de o stare emotivă abea disimulată. Din program am văzut că muzicienii interpreți sunt Orchestra 1756, cu aproximativ 2o de componenți - cu instrumentele de suflat asemeni celor din timpul lui Mozart - Corul XVII, format din 18 persoane și soliștii vocali sopana Mariana Garcia-Crespo, mezzosoprana Iwona Sakowicz
Mozart la Bratislava by Mircea Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/84255_a_85580]
-
drumul parfumeriei industriale a secolului XX. Fenomenul n-ar fi rezistat deloc, mai ales în zilele noastre, fără contribuția majoră a publicității. Germenii unei campanii publicitare se regăsesc în discursul lui Birotteau, posibilele reticențe ale lui Balzac sunt extrem de bine disimulate. César e victima unui elan infantil și contagios, dorința de a introduce pe piață un produs nou mătură orice rezervă a nevestei (care are un nume predestinat, Constance!). Eroul profită, o dată în plus, de comisul său, dar o face cu
Dintre sute de parfumuri? by Diana Gradu () [Corola-journal/Journalistic/7772_a_9097]
-
sarcasmul lejer cu profunzimi metafizice. Mă-ndoiesc însă că sub pojghița agreabilă a cărții vom găsi, la răzuire, cine știe ce abisuri. Stilul romanului apărut la Curtea Veche (ca și al celor anterioare, de la Humanitas și Cartea Românească) nu e superficial și disimulat, ci, mai simplu, superficial și autosuficient. Aici e un paradox. Sătul să mai opereze, în materie de proză, cu puncte din oficiu, Cernat uită că acestea pot fi și pe minus, nu neapărat pe plus. Ceea ce conduce, evident, la erori
Un roman de fițe by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/6902_a_8227]
-
cu liftul. Fiecare dintre persoanje preia pe rând controlul asupra situației și-l pierde apoi în favoarea celuilalt. Invitându-l la el acasă, Andrew a pregătit un întreg scenariu de descalificare a amantului care-i pune coarne cu o satisfacție abia disimulată. Totul pornește cu invitația soțului adresată amantului de a fura bijuteriile soției, el urmând să obțină prima de asigurare și garanția că având bani de cheltuială, soția nu va mai dori să se întoarcă la el. Spectacolul începe când acesta
Romancierul și actorul by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/6935_a_8260]
-
poetică a obiectelor comportă riscul unei reificări. Poetul presimte pericolul de a rămâne singur cu lucrurile, și această presimțire îl bântuie, cu puteri mereu sporite. "Salvarea" sa constă tocmai în capacitatea de a capta quiditatea obiectelor, retorica lor asumată și disimulată, care devine, printr-o logică a metaforismului, însăși esența poeziei. Dar, pentru Emil Botta, nu numai ce-ul obiectelor este "materie" poetică, ci în primul rând expresivitatea lor. "Expresivitatea lucrurilor (... ) nu trebuie oare să afle în limbajul însuși, și, mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1504_a_2802]
-
la modul pateticromantic: subțire, nici scundă, nici înaltă, față smeadă, părul negru revărsat pe umeri, ca o „invitație la păcat” (citez chiar de la începutul caietului). Deși am parcurs puține pagini, am deja impresia că manuscrisul lui P.H.L. este o confesiune disimulată. Sexagenarul scriitor, persoană publică cunoscută la vremea lui, remarcabilă prin sobrietate și pu9 doare, n-ar fi avut curajul să și transcrie fără ocol propria trăire, să-și expună cel mai bine păzite „încăperi” ale sufletului. Deduc, prin urmare, că
Jurnalul lui P. H. Lippa by Gheorghe Drăgan () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1687_a_3006]
-
fapt, autorul. El nu mai este pudicul poet pe seama căruia se făceau glume. Profesorul o uimește pe Teodora cu voluptăți de limbaj greu de acceptat sub „pana” bătrânului scriitor basarabean. După îndelungi tatonări, asortate cu „aluzii fine”, „eschive glumețe”, „propuneri disimulate”, ea acceptă o „întâlnire secretă”. Iată-l dezbrăcând-o nerăbdător, precipitându-se în căutarea sânilor, a abdomenului ușor încordat, cu pielea întinsă. Atinge cu obrazul vegetația ce îi protejează floarea roz, încă închisă sub răcoarea trecutelor nopți de așteptare... Profesorul
Jurnalul lui P. H. Lippa by Gheorghe Drăgan () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1687_a_3006]
-
mine...” O frază înregistrată de Domnul R. fără nici un comentariu. A tăcut și atunci, și mai târziu, fără a înceta să o întoarcă pe toate părțile. Ar putea spune, cel mai simplu: „O declarație de dragoste, laconică, de un patos disimulat.” Și punct! Dar Domnul R. nu s-a oprit la punct. A pus în loc două puncte explicative, apoi le-a înlocuit cu punct și virgulă (acestea cer completări, variante), în fine, s-a oprit la trei puncte de suspensie, situație
Jurnalul lui P. H. Lippa by Gheorghe Drăgan () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1687_a_3006]
-
imagine credibilă asupra regulilor de funcționare ale Troicăi... Înclin să cred că avem de-a face cu un Bildungsroman aparte, al cărui protagonist există în măsura în care deprinde, fără zgomot, tainele scrisului și ale poveștii. O temă grea, împletind necesitatea ultimă, intenția disimulată și jocul antrenamentului cultural. Cum devine scriitor cineva care trăiește printre scriitori? Iată o întrebare ce ține de proza cu memorie și nu de simpla, arida, memorialistică.
Memorie versus memorialistică by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/8776_a_10101]
-
tot marionete erau și șefii gazetei în care se publica relatarea, nu ei decideau scrierea unui asemenea articol și nu de ei depindea apariția lui. Impersonal, mecanismul funcționa implacabil și excludea responsabilitatea individuală. Posibile erau doar eschivele, sustragerile discrete și disimulate. Cine a citit 1984, romanul lui George Orwell, își reamintește desigur fără efort de ședintele "de ură". Cu această simplă diferență: 1984 era o ficțiune literară, ceea ce se petrecea în România anilor 1984-1985 nu era ficțiune. Cărți ca Un om
Poveste din anii orwellieni. by Mircea Iorgulescu () [Corola-journal/Journalistic/8789_a_10114]
-
un eseu din anii șaptezeci, intitulat Fors și publicat în Georgia Review), în sistem deconstructivist, reprezintă primul pas în jocul substituțiilor, un joc pe care Utterson și-l asumă integral atunci cînd se identifică cu "dl. Investigație". El este poeticianul disimulat, care încearcă descifrarea semnelor unui sistem indistinct, personalizat, depersonalizat și repersonalizat, într-o derutantă mișcare de structuri. Procesul acesta este sui-generis și nu altceva ne invită doctorul Jekyll să vizualizăm în legătură cu propria sa dedublare. În final, domnul Hyde scapă de sub
Deconstrucție postmodernă by Codrin Liviu Cuțitaru () [Corola-journal/Journalistic/8827_a_10152]
-
să includă - pe lângă Craii..., Remember sau Sub pecetea tainei - și acest amplu filtru critic. Adică ar obtura lucid tocmai misterul decadentist, ritualul mnemotehnic, recitarea evlavioasă în care stătea, de fapt, elitismul Clubului postulat de Ion Barbu. De două ori, bine disimulat, regretul acestei mutații iese la suprafață sub forma unor discrete iluzii. Întâi în prefața care fixează traiectoriile analizei: Sunt modeste contribuții la un posibil dicționar Mateiu I. Caragiale, de care, în orele mele de lectură sub semnul reveriei erudite, aș
De la Evanghelii la patristică by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/8883_a_10208]
-
două, notabile, excepții: Lactanțiu și Cosma Indicopleusteus). Observând asemenea chestiuni, Corin Braga propune, practic, corectarea percepției clișeizate a medievalității, dovedind că o ucenicie în atelierele geografilor, călătorilor și cartografilor lumii "vechi" este recompensată prin foloase indubitabile. Fascinantă rămâne bucuria abia disimulată a autorului de a străbate spațiile rezervate ale unei considerabile istoriografii și ale unor depozite arhivistice și de biblioteci cu sentimentul întâlnirii cu terra incognita. Într-adevăr, istoriile pe care le aduce Corin Braga la suprafață sunt nebănuite, uluitoare, iar
În Avalon by Ovidiu Pecican () [Corola-journal/Journalistic/9791_a_11116]
-
care lasă,-n urmă, aripi de fluture și pudră de grafit" (ibidem). O identică năzuință de redempțiune s-ar spune că-i dictează bardului formula "îngropării" unor versuri în țarina prozastică. Ne îngăduim a reproduce textul cu pricina, marcînd separarea disimulatelor stihuri: "Granitul are un trecut imemorial, încît/ s-ar zice că e (aproape) sempitern. Altminteri,/ este semitern, apatic, antipatic, mat./ Distant și sumbru ca un grande, se înrudește cu granatul,/ dar nu-i o piatră nestemată, nici bună pentru a
Dureroasa caligrafie by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/9052_a_10377]
-
teatru", diagnosticînd, printre alte simptome, în primul rînd, pe acela al "falsului", al "imitației", adică maladia care constă în a plasa teatrul sub semnul unei iluzii, recunoscută ca atare și denunțată de un ochi avizat. Barthes făcea, astfel, procesul artificiului disimulat, al mediocrității care încearcă să păcălească, prezentînd "falsul" drept ceva "adevărat". Implicit, Barthes apela la ceea ce am putea numi morala materiei. Discursul lui se referea la Brecht, modelul său de atunci: la Berliner Ensemble, acesta repudiase "falsul", străduindu-se să
George Banu - Portretul tatălui în chip de colecționar by Anca Măniuțiu () [Corola-journal/Journalistic/9126_a_10451]
-
colo, aveau să fie suficiente, credeam noi. Ne-am înșelat. Amarnic. Bon, Ledoux, Gentil - pe astea le-am lichidat rapid. Dar recensământul care a urmat a arătat că, în realitate, fără măcar să știm, eram o națiune de moderați. O națiune disimulată. Fiecare nume, chiar și cel mai bizar, ascundea o moderație. A trebuit, onorați străbuni și vecini, amintiți-vă, a trebuit să schimbăm starea civilă a întregii țări și, pentru a evita alte complicații, să desemnăm un singur nume pentru toată lumea
Cuvântul din cuvinte by Monica Lovinescu () [Corola-journal/Journalistic/9405_a_10730]
-
situația, dansînd alături de fetiță care-și trăiește dezinhibat momentul de glorie. Deși regizorii nu apasă prea mult pe pedală în acest sens, putem vedea în film și un rictus ironic la adresa societății americane cu miturile ei urbane, genul de critică disimulată a consumerismului exacerbat și a reflexelor mentalitare care decurg de aici ca și în American Beauty a lui Sam Mendes. Există și momente similare gag-urilor din comediile pionierilor cinematografului, dar filmul nu cade niciodată în parodiile nefericite după superpoducții
Micuța rază de soare by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/9410_a_10735]
-
editurile funcționează după modelul băncilor - „capitalul“ nu poate fi împrumutat infidelului, marginalului, talentului care nu satisface (exigențele structurii de piață, dar mai ales) algoritmul ideologic, psihologic, stilistic și provocator de valori culturale. Salariul existențial al scriitorului este condiționat de înflăcărarea (disimulată) prin care acesta se investește în destinul întreprinderii de producție literară. Nu are absolut nici un sens ideea naivă că un eventual proces al libertății spirituale, și mai cu seamă morale, a scriitorului ar ameliora starea de lucruri sau ar îndreptăți
Singurătatea lui Adam: despre neîmplinire şi alte regrete by Claudiu Soare () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1325_a_2713]