256 matches
-
evaluare, care depind de cumpărător și de decizia de cumpărare (modelul valorii de așteptare se bazează pe evaluarea mai multor atribute cărora li se acordă o importanță diferită, modelul conjunctiv al alegerii se bazează pe evaluarea unui atribut unic, modelul disjunctiv este axat pe alegerea între două atributeă. În etapa de evaluare, consumatorul întocmește clasamente ale mărcilor și își definește incipient intențiile de achiziționare. În general, luarea deciziei de a cumpăra (4Ă vizează produsul/ marca preferată și implică deciderea alternativei care
Revista de psihologie organizațională () [Corola-publishinghouse/Science/2246_a_3571]
-
a atracției succede, poate succede astfel mașinii repulsive: o mașină miraculantă după o mașină paranoică”. (Deleuze și Guattari, 1972, p. 17Ă. Dacă mașinile dezirante corespund producției din cadrul sintezei conective, mașinile paranoice și cele miraculante corespund corpului fără organe din cadrul sintezei disjunctive. Un al treilea gen de sinteză care succede primelor două tipuri îl constituie sinteza conjunctivă a „mașinilor celibatare”: „punctele de disjuncție pe corpul fără organe formează cercuri de convergență în jurul mașinilor dezirante; atunci subiectul, produs ca reziduu al mașinii, apendice
Corpul în imaginarul virtual by Lucia Simona Dinescu () [Corola-publishinghouse/Science/1913_a_3238]
-
esențial fonetic, prezenta semne diacritice, constând în special dintr-un punct, menite să marcheze pronunțarea diferită a literei șin. Semnele care marcau accentele textului se deosebeau de semnele vocalice, în sensul că nu păreau controlate de reguli fixe; astfel, accentele disjunctive erau indicate prin puncte plasate în anumite părți ale literelor. În ceea ce privește împărțirea textului în versete, nu există nici o diferență între manuscrisele palestiniene și textul tiberian. 3.4.3. Vocalizarea făcută de către masoreții tiberieni - sistemul tiberiantc "3.4.3. Vocalizarea făcută
[Corola-publishinghouse/Science/2096_a_3421]
-
Torei, hrwt ymuf, cu referire directă la practica numită „hironomie”, încă în uz în câteva comunități iudaice, prin care oficiantul își folosește mâinile pentru a indica accentuarea textului cântat. Accentele întâlnite în cele 21 cărți în proză se clasifică în disjunctive și conjunctive. Accentele disjunctive se întâlnesc în ultimul cuvânt al unei propoziții sau al unei fraze și au rolul de a marca o anumită pauză. Accentele conjunctive se întâlnesc în cuvintele situate între cuvintele marcate de accente disjunctive și au
[Corola-publishinghouse/Science/2096_a_3421]
-
referire directă la practica numită „hironomie”, încă în uz în câteva comunități iudaice, prin care oficiantul își folosește mâinile pentru a indica accentuarea textului cântat. Accentele întâlnite în cele 21 cărți în proză se clasifică în disjunctive și conjunctive. Accentele disjunctive se întâlnesc în ultimul cuvânt al unei propoziții sau al unei fraze și au rolul de a marca o anumită pauză. Accentele conjunctive se întâlnesc în cuvintele situate între cuvintele marcate de accente disjunctive și au rolul de a arăta
[Corola-publishinghouse/Science/2096_a_3421]
-
clasifică în disjunctive și conjunctive. Accentele disjunctive se întâlnesc în ultimul cuvânt al unei propoziții sau al unei fraze și au rolul de a marca o anumită pauză. Accentele conjunctive se întâlnesc în cuvintele situate între cuvintele marcate de accente disjunctive și au rolul de a arăta că reprezintă o parte a frazei care se încheie la următorul accent disjunctiv. În terminologia tradițională, conjunctivele sunt numite „slujitorii” (<ytr?m) disjunctivelor, în acest context apărând termenul latin servus (plural - servi) pentru a
[Corola-publishinghouse/Science/2096_a_3421]
-
și au rolul de a marca o anumită pauză. Accentele conjunctive se întâlnesc în cuvintele situate între cuvintele marcate de accente disjunctive și au rolul de a arăta că reprezintă o parte a frazei care se încheie la următorul accent disjunctiv. În terminologia tradițională, conjunctivele sunt numite „slujitorii” (<ytr?m) disjunctivelor, în acest context apărând termenul latin servus (plural - servi) pentru a desemna accentele conjunctive. În textele babiloniene primare (ca de altfel și în cele palestiniene) erau marcate doar accentele disjunctive
[Corola-publishinghouse/Science/2096_a_3421]
-
conjunctive se întâlnesc în cuvintele situate între cuvintele marcate de accente disjunctive și au rolul de a arăta că reprezintă o parte a frazei care se încheie la următorul accent disjunctiv. În terminologia tradițională, conjunctivele sunt numite „slujitorii” (<ytr?m) disjunctivelor, în acest context apărând termenul latin servus (plural - servi) pentru a desemna accentele conjunctive. În textele babiloniene primare (ca de altfel și în cele palestiniene) erau marcate doar accentele disjunctive, în timp ce în textele babiloniene târzii (cele care prezintă vocalizare „compusă
[Corola-publishinghouse/Science/2096_a_3421]
-
disjunctiv. În terminologia tradițională, conjunctivele sunt numite „slujitorii” (<ytr?m) disjunctivelor, în acest context apărând termenul latin servus (plural - servi) pentru a desemna accentele conjunctive. În textele babiloniene primare (ca de altfel și în cele palestiniene) erau marcate doar accentele disjunctive, în timp ce în textele babiloniene târzii (cele care prezintă vocalizare „compusă”), semnele tiberiene folosite pentru desemnarea accentelor conjunctive se adaugă semnelor babiloniene folosite inițial pentru desemnarea accentelor disjunctive, producând un sistem hibrid. Textele palestiniene târzii menționează adeseori anumite semne cu rolul
[Corola-publishinghouse/Science/2096_a_3421]
-
babiloniene primare (ca de altfel și în cele palestiniene) erau marcate doar accentele disjunctive, în timp ce în textele babiloniene târzii (cele care prezintă vocalizare „compusă”), semnele tiberiene folosite pentru desemnarea accentelor conjunctive se adaugă semnelor babiloniene folosite inițial pentru desemnarea accentelor disjunctive, producând un sistem hibrid. Textele palestiniene târzii menționează adeseori anumite semne cu rolul de accente conjunctive, însă acestea nu se apropie de sistemul tiberian de accentuare nici în forma semnelor, nici în modul în care sunt folosite. Majoritatea cercetătorilor susțin
[Corola-publishinghouse/Science/2096_a_3421]
-
modul în care sunt folosite. Majoritatea cercetătorilor susțin că sistemul tiberian de accentuare nu s-a dezvoltat dintr-o fază primară în una finală, ci pur și simplu reprezintă continuarea sistemului palestinian de accentuare a cuvintelor 1. În general, accentele disjunctive sunt independente de cele conjunctive 2, însă accentele conjunctive nu pot fi introduse în text decât dacă precedă un accent disjunctiv. În același timp, dacă toate accentele conjunctive au aceeași valoare „de alăturare, de unire”, accentele disjunctive au valori pauzale
[Corola-publishinghouse/Science/2096_a_3421]
-
în una finală, ci pur și simplu reprezintă continuarea sistemului palestinian de accentuare a cuvintelor 1. În general, accentele disjunctive sunt independente de cele conjunctive 2, însă accentele conjunctive nu pot fi introduse în text decât dacă precedă un accent disjunctiv. În același timp, dacă toate accentele conjunctive au aceeași valoare „de alăturare, de unire”, accentele disjunctive au valori pauzale diferite, marcând o pauză mai mare sau mai mică. Următoarele două liste prezintă numele și formele accentelor întâlnite atât în cărțile
[Corola-publishinghouse/Science/2096_a_3421]
-
În general, accentele disjunctive sunt independente de cele conjunctive 2, însă accentele conjunctive nu pot fi introduse în text decât dacă precedă un accent disjunctiv. În același timp, dacă toate accentele conjunctive au aceeași valoare „de alăturare, de unire”, accentele disjunctive au valori pauzale diferite, marcând o pauză mai mare sau mai mică. Următoarele două liste prezintă numele și formele accentelor întâlnite atât în cărțile în proză, cât și în cărțile poetice: Potrivit primelor tratate referitoare la accentele introduse de către masoreți
[Corola-publishinghouse/Science/2096_a_3421]
-
mare sau mai mică. Următoarele două liste prezintă numele și formele accentelor întâlnite atât în cărțile în proză, cât și în cărțile poetice: Potrivit primelor tratate referitoare la accentele introduse de către masoreți (Horayat ha-Qore)1, în funcție de valoarea lor muzicală, accentele disjunctive întâlnite în cărțile în proză se împart în trei categorii: 1. Hbâg) (înălțând vocea) : Pazer, Telișa, Geresh, Șalșelet; 2. <wr (ridicat): Zarqa, Revia, Tevir, Legarmeh; 3. hyât!?! (oprire): Pașta, Zaqef, Tifha, Atnah, Silluq. Potrivit acestei clasificări, accentele pauzale majore se
[Corola-publishinghouse/Science/2096_a_3421]
-
Legarmeh; 3. hyât!?! (oprire): Pașta, Zaqef, Tifha, Atnah, Silluq. Potrivit acestei clasificări, accentele pauzale majore se află în categoria a treia, iar accentele pauzale mai slabe se regăsesc în primele două categorii. Cercetătorii creștini din perioada Renașterii au clasificat accentele disjunctive în patru categorii, în funcție de valoarea lor pauzală 2: 1. împărați: Silluq, Atnah; 2. regi: Segolta, Șalșelet, Zaqef, Tifha; 3. duci: Zarqa, Pașta, Tevir, Revia; 4. conți: Pazer, Telișa, Gereș, Legarmeh. Întrucât masoreții care au stabilit sistemul de accentuare au trăit
[Corola-publishinghouse/Science/2096_a_3421]
-
accent în locul altuia. Cu toate acestea, pe baza studiilor anterioare, ne putem contura o imagine aproximativă a principiilor care se aflau la baza plasării accentelor. De exemplu, Hanau 3 și Ben Ze’ev4, comparând listele pasajelor în care apar accente disjunctive și funcția sintactică a acestor cuvinte, au ajuns la concluzia că inițial, versetele erau împărțite în două sau trei părți; dacă versetul are două părți, atunci la finalul primei părți se pune accentul Atnah, iar dacă versetul are trei părți
[Corola-publishinghouse/Science/2096_a_3421]
-
versetul este împărțit în două părți; aceste două părți, se împart, fiecare, la rândul lor, în alte două părți, și așa mai departe, până când întregul verset este împărțit în simple cuvinte sau grupuri de cuvinte unite prin accente conjunctive. Accentele disjunctive specifice care trebuie plasate la fiecare nouă împărțire în două a versetului se stabilesc pe baza regulilor de întrebuințare a accentelor. În general, Atnah împarte versetul în două, Zaqef marchează următoarea împărțire a versetului, iar Pașta și Revia accentuează următoarele
[Corola-publishinghouse/Science/2096_a_3421]
-
mult mai târziu. Cea mai importantă parte a acestui tratat se numește Sefer Ta’ame ha-Miqra, este atribuită lui Yehudah ben Bal’am și se referă la regulile de accentuare a textului ebraic. Această carte conține o listă a accentelor disjunctive și arată care este succesiunea accentelor disjunctive în text și ce accente conjunctive pot fi folosite cu ele; în același timp, oferă o listă cu accentele disjunctive alături de care poate apărea orice accent conjunctiv și descrie modul în care accentele
[Corola-publishinghouse/Science/2096_a_3421]
-
a acestui tratat se numește Sefer Ta’ame ha-Miqra, este atribuită lui Yehudah ben Bal’am și se referă la regulile de accentuare a textului ebraic. Această carte conține o listă a accentelor disjunctive și arată care este succesiunea accentelor disjunctive în text și ce accente conjunctive pot fi folosite cu ele; în același timp, oferă o listă cu accentele disjunctive alături de care poate apărea orice accent conjunctiv și descrie modul în care accentele conjunctive se folosesc cu accentele disjunctive. Un
[Corola-publishinghouse/Science/2096_a_3421]
-
regulile de accentuare a textului ebraic. Această carte conține o listă a accentelor disjunctive și arată care este succesiunea accentelor disjunctive în text și ce accente conjunctive pot fi folosite cu ele; în același timp, oferă o listă cu accentele disjunctive alături de care poate apărea orice accent conjunctiv și descrie modul în care accentele conjunctive se folosesc cu accentele disjunctive. Un alt tratat bazat pe Hidayat al-Qari, cunoscut în general sub numele de Mahberet ha-Tijan, a fost publicat în limba ebraică
[Corola-publishinghouse/Science/2096_a_3421]
-
accentelor disjunctive în text și ce accente conjunctive pot fi folosite cu ele; în același timp, oferă o listă cu accentele disjunctive alături de care poate apărea orice accent conjunctiv și descrie modul în care accentele conjunctive se folosesc cu accentele disjunctive. Un alt tratat bazat pe Hidayat al-Qari, cunoscut în general sub numele de Mahberet ha-Tijan, a fost publicat în limba ebraică, într-o formă mai extinsă (la Derenbourg, 1870), și ulterior în limba arabă, într-o formă mai restrânsă (la
[Corola-publishinghouse/Science/2096_a_3421]
-
Revelatori fideli ai stării de spirit, ei anunță în fond o nouă epocă în istoria acestei idei. La întrebarea deja pusă, dacă Europa e un spațiu geografic, un mit, un centru spiritual, o piață comună, nu trebuie să se răspundă disjunctiv, ci cumulând toate aceste ipostaze, poate și altele, într-o imagine complexă, derutantă, schimbătoare, al cărei studiu nu se poate socoti nicicând încheiat. A extinde mereu acest studiu e în același timp o exigență cognitivă și pragmatică. Cronica, XXV, 32
[Corola-publishinghouse/Science/1451_a_2749]
-
a pune semn de egalitate între cei doi. Că și Nietzsche, pe care mai tarziu îl reneagă, acuzându-l de a fi un fals iconoclast dărâma idoli, doar pentru a-i înlocui cu altii -, Cioran se refuză, din cauza gândirii sale disjunctive, desfășurate în dualisme și paradoxuri, unei determinări univoce, iar a vedea în Cioran exclusiv un epigon al lui Nietzsche înseamnă o desfigurare totală, care nu ignoră doar gândirea să complexă, hrănita de multiple influențe, ci și contribuția să originală la
[Corola-publishinghouse/Science/1473_a_2771]
-
ca să ajungă la judecata universală că „toți S sunt P”. 41 După natura relației în care intră predicatul sau subiectul, judecățile pot fi categorice („Orice om este o ființă rațională”) ipotetice, ("Dacă este om, atunci este o ființă rațională”) și disjunctive ("A și om înseamnă a fi ori ființă rațională ori animal”) Formele logice care structurează cunoașterea raportului dintre un lucru și propria lui esență sunt judecați modale. Din punct de vedere al modalității, 40 H.Wald, op.citată , p.3
Logica între gândire și limbaj by Elena Manea () [Corola-publishinghouse/Science/1693_a_3069]
-
Ajunsă la înălțimea judecății apodictice, gândirea sparge judecata și începe să se desfășoare în silogism. Așadar, judecățile clasificate după calitatea copulei (afirmative și negative), după cantitatea subiectului (particulare și universale), după natura raportului dintre subiect și predicat (categorice, ipotetice și disjunctive) și după modalitatea raportului dintre subiect și predicat (asertorice, problematice și apodictice), constituie „cele patru trepte logice pe care pășește gândirea în procesul de cunoaștere a lucrurilor. Pe prima treaptă oglindește întâmplătorul, pe a doua comunul și generalul, pe a
Logica între gândire și limbaj by Elena Manea () [Corola-publishinghouse/Science/1693_a_3069]