1,449 matches
-
l’allemande, dansuri à la française, arii melismatice și allegro concertante à l’italienne (Suitele pentru clavecin, 1720), și, campion al reangajării, el se împrumută fără rușine. [...] La clavecin, Bach, care a amestecat nu mai puține stiluri europene, preferă să disocieze genurile: toccate, suite și partite, Concertul italian (și concerte pentru clavir și orchestră), Clavecinul bine temperat, Variațiunile Goldberg, Arta fugii, sunt tot atâtea universuri însușite într-un mod lucid.”<footnote Brigitte François-Sappey, op. cit., p. 48: „Reste le parcours des jumeaux
Fenomenul compresiei stilistice în muzica europeană (II) by Oleg Garaz () [Corola-journal/Science/83140_a_84465]
-
se înalță deasupra micului cartier. Aceste mici inserturi suprarealiste nu se transformă într-o demonstrație de virtuozitate, ci sunt mai degrabă o extensie firească a lumii care se trăiește prin lumea care se visează. În același timp, Cătălin Mitulescu se disociază de modalitatea de face film ŕ la Kusturița care, din păcate, a început să se manierizeze - de la Pisica albă, pisica neagră la Viața este un miracol -, oferind exotism balcanic și feerii est-europeeane cu Mercedesuri care împrăștie turme de curcani sau
Apocalipsa veselă by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/10000_a_11325]
-
potrivit căreia cel mai bine adaptat pentru noua situație e poetul înzestrat cu talent dramatic (de actorie) m-a dus cu gîndul la Dan Desliu tînărul, cu ale sale poeme de tristă amintire, de care, el însuși, apoi, s-a disociat. Mărturisesc că la lectură acestei tulburătoare (pentru noi toti) cărți, trimiterile la situația României din acea epoca a deceniilor dictaturii vin mereu în minte. Această carte a lui Czeslaw Milosz ne interesează acut, ea fiind, de fapt, o radiografie impresionant
TULBURăTORUL TABLOU AL UNEI EPOCI by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/17696_a_19021]
-
rugăciune, milă și iubire față de Tatăl, de mulțimi și de discipoli. Rezistență acerbă, respingerea până la hulire și ura față de învățătură lui Isus, arătate de iudei, cei de-o stirpe cu Învățătorul, este astfel comentată de Ion Murgeanu: "Ei nu puteau disocia condiția lui omenească de esență Să divină. Căci nu vedeau posibil ca Dumnezeu să fi coborât printre ei; să le grăiască de la om la om; neascunzând totuși condiția Să și locul lui din cer". Fie-ne îngăduita mirarea: cum ne-
Carte de reculegere by Geo Vasile () [Corola-journal/Journalistic/17746_a_19071]
-
Europa Estică ideea de națiune implică noțiunea de cultură, limba, religie și destin comun, iar legătură cu statul e înțeleasă în primul rând că naționalitate. Această specificitate națională a Europei Centrale și Estice, generată de faptul că sentimentul național e disociat de stat și, uneori, chiar intra în opoziție cu organizarea statală, determină actuala resurgența a naționalismului. Cauzele acestei nefericite recrudescente sunt diverse: nivelul scăzut de viață, "înghețarea" culturii naționale sub dictatură totalitara comunistă; apariția unor noi state și frontiere ca
Nationalism sau integrare by Mircea Naidin () [Corola-journal/Journalistic/17732_a_19057]
-
plasează la nivelul bunului simț și respectului pentru textul liric, în linii generale tradițională, beneficiind însă de efecte moderne și de laser care realizează o atmosferă și o culoare cu totul speciale. Din acest punct de vedere, montarea budapestana se disociază net de unele reprezentări moderniste prezente în marile teatre din lume și chiar la Bayreuth, unde înscenările au unele licențe supărătoare, ce se îndepărtează cu mult de substanță filozofica și legendară a operei wagneriene. Am pătruns cu religiozitate în sanctuarul
Tetralogia de Wagner la Budapesta by Mihai Alexandru Canciovici () [Corola-journal/Journalistic/17991_a_19316]
-
de creație, care începe în 1928 cu nuvelă Hanu Ancutei). Ion, marele român al lui Rebreanu, din 1920, este, incontestabil, actul de naștere al românului modern românesc. Și, fapt revoluționar prin importantă, desi tratînd tot despre universul țărănesc, s-a disociat de lirism, de "sentimentul datoriei", de exaltarea virtuților sufletești ale omului de la sat, înfătisîndu-l realist și obiectiv. Lovinescu (se știe din cel dintîi volum al Memoriilor sale, 1932), primind, din partea autorului cele două volume ale cărții (prima ediție a apărut
Bătălie cîstigată by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/18135_a_19460]
-
omul inițial (Adam plus Eva) nu posedă o conștiință sexuală, avînd ca tovarăș celest o Idee, pe androgin, care se cuvenea să-l învețe cum să "zămislească interior". Însă acest om primordial păcătuiește prin somnul în cursul căruia Eva se disociază de Adam, întrupîndu-se din coasta lui. Se produce astfel "prima cădere". Cei doi nu au, în această etapă, constiinta despărțirii lor. De-abia după ce musca din mărul cunoașterii, devin conștienți de nuditatea lor și se lasă cuprinși de rușine. Aceasta
Ideea de geniu by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/17443_a_18768]
-
am recitit de curând un mic studiu din 1996 (introdus în volumulculegere Constelații literare, 1998) despre G. Călinescu cel din primii ani de după 1944, în care iubirea admirativă pentru magistru nu-i obnubilează nicio clipă voința și capacitatea de a disocia, cu o acribie deopotrivă profesională și etică, între regretabila lui publicistică politică și cea literară, de apărare a esteticului. Sau, recitindui articolele de după 1948, formulând distinguo-uri ca acesta: „Oricât a încercat să se alinieze criticii oficiale, G. Călinescu s-a
Al. Săndulescu 85 by Nicolae Mecu () [Corola-journal/Journalistic/2470_a_3795]
-
-i aminti doar pe Marin Sorescu, Ana Blandiana, Ileana Mălăncioiu sau Ștefan Aug. Doinaș, Mircea Ivănescu ori Emil Brumaru). Cert este că metoda, să-i zicem, grosso-modo, a destructurării, practicată de Nichita Stănescu, a „prins“, drept care, astăzi, nu mai putem disocia, insistă Danilov, imaginarul elansării și al luminozității, în general, de O viziune a sentimentelor, de o stare fugoasă a ființei noastre.
Între legendă și tratament critic by Gabriel Coșoveanu () [Corola-journal/Journalistic/2425_a_3750]
-
măcar pe cele care au ca obiect naționalismul. Cu toate ca atent la specificul etnosului, dornic a-l reliefa și a-l pune "în lucrare", autorul Etnicului românesc îl abordează fără excese, sub deviza mentorului sau, Titu Maiorescu: "naționalism în marginile adevărului". Disociind patriotismul de exagerarea naționalistă, atribuie ultimei un izvor pașoptist. Blamînd "anacronica spiritualitate a naționalismului pașoptist", o socotește a fi "principala piedică în calea însănătoșirii sufletești a neamului românesc". În pofida unor șovăiri și oscilații, criteriul junimist își spune astfel cuvîntul. C.
Rădulescu-Motru a avut dreptate by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/18194_a_19519]
-
de la Sibiu, scris de I. Negoițescu și semnat de Victor Iancu, Eugen Todoran, Cornel Regman, Ovidiu Drimba, Radu Stanca, Ion Oana și Ștefan Aug. Doinaș, prin mijlocirea căruia tinerii scriitori își exprimau adeziunea la poziția estetică a lui E. Lovinescu, disociindu-se de atmosfera fascizantă a momentului. Recitind acel text, recent retipărit în volumul Despre E. Lovinescu, apărut sub îngrijirea poetului Dan Damaschin, avem impresia că rîndurile lui se reîncarcă de o actualitate imprevizibilă, impresionantă. Mutatis mutandi, ele răspund, în bună
Actualitatea unui manifest by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/16679_a_18004]
-
mari de bani din casieriile oficialității totalitare, dacă scriitorii în cauză n-ar fi așternut pagini numeroase de slujire a acesteia. Esteticul și eticul se suprapun în produsul literar, în afirmarea publică a unui crez angajînd ființa auctorială unică. A disocia eticul de estetic e ca și cum te-ai strădui să disociezi un obiect de culoarea și de forma sa. Regretăm că interesul, comoditatea, lașitatea îi opresc pe unii - destui - critici și scriitori a admite asemenea adevăruri simple, care țin de abecedarul
Actualitatea unui manifest by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/16679_a_18004]
-
cauză n-ar fi așternut pagini numeroase de slujire a acesteia. Esteticul și eticul se suprapun în produsul literar, în afirmarea publică a unui crez angajînd ființa auctorială unică. A disocia eticul de estetic e ca și cum te-ai strădui să disociezi un obiect de culoarea și de forma sa. Regretăm că interesul, comoditatea, lașitatea îi opresc pe unii - destui - critici și scriitori a admite asemenea adevăruri simple, care țin de abecedarul esteticii, hulite din pricini prea lesne de înțeles, înainte de-
Actualitatea unui manifest by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/16679_a_18004]
-
vezi tirajele gazetelor bucureștene publicate într-un articol din Telegraful din 1884, Timpul nefiind menționat pentru că, în martie 1884, dispăruse contopit fiind cu Binele public și în locul lor apărînd ziarul România), citit tot de gazetari (pentru a se asocia sau disocia de articolele lui) și de cîțiva oameni politici, cărora vara, în timpul vacanțelor, li se trimitea gazeta în străinătate sau la moșii. Cum putea fi cunoscut, atunci, gazetarul mai mult decît poetul, publicului larg? E efectiv o aberație. În fapt, se
O contrafacere grobiană by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/16735_a_18060]
-
al ideii de neputință, minciună, lașitate, îmbuibare, necinste, prostie și rapacitate grețoasă. Cei care mai cred în viitorul țării, se vor feri de ei ca de un stârv în descompunere! înțeleg eforturile disperate ale d-lui Isărescu de a se disocia cât mai ferm de țărăniști. Mișcările inteligente de a-i păstra pe Remeș și pe Smaranda Dobrescu fac parte din această strategie a delimitării. Nici nu cred că putea găsi un subiect electoral mai bun! Versatul guvernator al Băncii Naționale
Urna scapă turma by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/16762_a_18087]
-
a scris această carte într-o vacanță, cu ferestrele deschise către terasa însorită pe care din când în când iese fiica sa Maria-Katharina, de unde ea, privind valurile care se sparg de faleză, realizează dintr-odată că "și-ar dori să disocieze aparența de realitate". Laptop-ul deschis pe o măsuță înaintea autorului restabilește seriozitatea unei atari întreprinderi. Așternute pe hârtie, cuvintele sale pornesc apoi într-o călătorie estivală cu trenul, și ajung poate pe o plajă, sau în răcoarea unei cabane
Filosofia de vacanță by Dorin-Liviu Bîtfoi () [Corola-journal/Journalistic/16948_a_18273]
-
înrudite din punct de vedere semantic și pragmatic, chiar dacă sînt realizate prin forme lingvistice din categorii diferite: formulele modalizatoare de incertitudine, elementele de atenuare și de aproximare, categoria indefinitelor etc. într-o manieră nesistematică, amestecînd categorii care ar trebui desigur disociate cu grijă, am încerca totuși să ilustrăm potențialul vag al diferitelor clase gramaticale: substantivele cu sens generic (lucru, chestie), articolul nehotărît (un, niște), unele forme adjectivale (anume, oarecare, diverși..., diferiți...), pronumele nehotărîte (ceva, cineva, oricine), verbele cu valori modale (a
"Deunăzi" by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/16985_a_18310]
-
prieten cu evreul Fundoianu) de vechile idealuri și, asumîndu-și calitatea de exilat, încetează să mai scrie în românește (cu excepția eseului Țara mea, prin 1944, publicat postum) și devine un extraordinar filosof moralist francez. Întrebarea e: dacă celebrul autor s-a disociat critic, în scrisorile către familie și prieteni, în interviuri cu răsunet, în însemnările din Caiete (tot postum publicate), atît de tranșant, de scrierile tinereței românești, pe care le-a repudiat efectiv chiar cu iritare, mai are rost să ne ocupăm
Opera românească a lui Cioran by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/17055_a_18380]
-
1941), e mereu obiect de meditație. Într-un loc, d-na Marta Petreu calculează că aventura politică a lui Cioran n-a durat decît opt ani, 1933-1941 (cît o fi durat cea a lui Mircea Eliade, de vreme ce nu s-a disociat niciodată decis de ea?). Autoarea chiar a alcătuit o spovedanie a filosofului, alcătuită numai din texte ale sale de abjurare și regret. Apoi viața pauperă de la Paris l-a absorbit, s-a hotărît să scrie numai în franceză și, încheind
Opera românească a lui Cioran by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/17055_a_18380]
-
Gheorghe Grigurcu Inaugurîndu-și activitatea sub auspiciile lui G. Călinescu, Adrian Marino s-a disociat treptat de autorul Principiilor de estetică, în raport cu care ne putem da seama cu ușurință că prezintă mai multe disonanțe decît consonanțe, începînd cu un articol din 1945, intitulat Destinul criticului tînăr, nu înainte de-a fi elaborat Viața lui Alexandru
Adrian Marino între lumini și umbre by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/15783_a_17108]
-
limitelor transpunerii visului în limbaj. în Jurnalul lui Mircea Zaciu (vol. IV, însemnare din 22 ianuarie 1987) regăsim o formulă introductivă ("Vis cu C."), aproximarea ("era un fel de cîmp", "nu părea"), alternarea de imperfect și prezent; naratorul încearcă să disocieze planurile conștiinței ("știam din vis", "realizam asta încă din vis"). La Corin Braga (Oniria, Jurnal de vise, 2 septembrie 1985), observăm (în prima pagină a textului; materialul întregii cărți oferă multe alte exemple de trăsături caracteristice) introducerea ("Să vedem visele
Realism politic și fantezie poetică by Gheorghe CeauȘescu () [Corola-journal/Journalistic/15810_a_17135]
-
multiplele însușiri ale operei sale - merită să fie așezat în același mare capitol, chiar dacă spre sfîrșit. Aceasta nu înseamnă o diminuare a operei lui Slavici ci o dreaptă prețuire a unei arte adevărate care a izbutit să ne impună posterității, disociind capodoperele de multele (prea multele) scrieri de tot felul. Ceea ce l-a cucerit pe Eminescu la Slavici a fost, cu siguranță (ca mai tîrziu la Creangă), întruchiparea purității sufletului țărănesc. Viitorul prozator era o inepuizabilă comoară de literatură populară a
Integrala Slavici (I) by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/15871_a_17196]
-
în penitenta Haină de cînepă (titlul celui de-al doilea ciclu). Dacă în Phantastikon poeta coopera fertil cu pictorița, plăsmuind frenetice tablouri ludice, iscînd un turbion carnavalesc al unei satire contrase în imaginar, în textele mai noi d-sa se disociază de limbajul plastic, se denudează sufletește în vederea confesiunii. La ușa confesionalului, mitologia e părăsită precum o slăbiciune. Poetica înscrie, prin reducția sa la notația frugală, degajată de sonoritatea formei tradiționale, un act de umilință. Scăpată de povara mitologiei, fie ea
Despărțirea de mitologie by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/15885_a_17210]
-
unor noi editori ai lui Rădulescu-Motru (ca, de pildă, un domn Marin Aiftincă: exultant față de opiniile despre românism al filosofului interbelic), reținînd sensul vechi, originar al conceptului de românism. Mă voi referi mai încolo la aceste opinii ale lui Rădulescu-Motru, disociindu-mă și de prea acutele tușe ale d-lui Preda. Trece, apoi, prea fugitiv în revistă opiniile lui Eminescu, exclusiv prin filtrul apreciativ al lui A.C. Popovici, trece galopant peste aprecierile lui Gherea și se oprește tocmai la D. Stăniloae
Despre liberalism si românism by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/15903_a_17228]