1,706 matches
-
cu mai multe eforturi și cu mai firave rezultate. De foarte devreme am descoperit diferența dintre a reuși să fii singur și a fi lăsat singur. Pentru că nu eram lăsată singură, luptam să rămân singură". Aici se cuvine făcută o disociere între singurătatea "filosofică", cea care se corelează cu perspectiva divorțului de lume asumat speculativ, cu vizionarismul de factură anticolectivistă (Baudelaire: "când voi izbuti să trezesc sila și oroarea unanimă, voi cuceri singurătatea") și singurătatea economiei existențiale, ca o cerință concretă
O posedată a scrisului by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/10309_a_11634]
-
omului, ce e al omului. Am exact aceeași convingere, că perspectivele nu trebuie confundate și că, de pildă, îl putem penaliza oricât pe Eugen Barbu ca individ, citindu-i în același timp cu seninătate un mare roman precum Groapa. O disociere, e drept, inconfortabilă, pe care Monica Lovinescu și alți critici, din diasporă ori din țară, nu pot sau nu vor să o facă. E poate o șansă a actualei promoții de comentatori această distanță pe care ei, o au, nolens-volens
Forța bunului simț by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/10346_a_11671]
-
și tonul ritos al monopolului de opinie, reziduul dogmatic. Perplexitatea noastră, observă pe bună dreptate S. Damian, e și un rezultat al neputinței de a alătura cele două imagini: cărturarul autentic, cu o fină recepție a angrenajului cerebral, propunînd subtile disocieri în interpretare, și ștrengarul rătăcit prin galerii ilustre, îmboldit de pofta de a-și bate joc, de-a anihila. Curios, foarte curios, Gabriel Liiceanu poate fi întîlnit în ambele variante și contradicția nu pare să-l pună în încurcătură. Că
Protocronismul proteic by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/10013_a_11338]
-
critică a abuzurilor pan-seriale, iar minimaliștii americani își formulează programul în termenii unei atitudini aproape ironice-condescendente față de exagerările unei concepții seriale deja anacronice de pe vechiul continent. Oricât de contestatare ar fi aceste reacții la adresa pan-serialismului, considerăm că aceasta disociere nu este suficientă pentru a-i defini pe compozitorii mai sus enumerați drept postmoderni. Este vorba doar despre ecuația unei evoluții interne a modernismului muzical înalt și, în același timp, despre o prefigurare a unei foarte apropiate dispersii a celei
Muzica postmodernă: reinventarea artei muzicale după sfârșitul modernității by Oleg Garaz () [Corola-journal/Science/83151_a_84476]
-
și apodictic, drept nedrept "cal de bătaie", în idea că din urmă ne vin, cu regimentul scenaristic respectiv și cu tehnică din dotare, nu semnele falimentului, ci "semnul cel mai bun". Alte lungi pomelnice egalizatoare, la fel epurate de orice disocieri, cu zeci de nume și titluri, puse toate sub insignă bucuriei atîta timp exersate la comanda ("motive serioase de încredere", "alte semne de curaj") întocmește Călin Căliman după "concursurile de scenarii" cu care a înțeles să-și înceapă activitatea noul
Falimentul cinematografiei buftene si sfîrsitul criticii cameleonice by Valerian Sava () [Corola-journal/Journalistic/17667_a_18992]
-
nuda...". Încă în Personalitatea..., combătîndu-l pe Taine, Aderca specifică esteticul printr-un criteriu psihologic, socotind "știință frumosului" drept "o disciplină psihologică" și nicidecum istorică sau sociologică, hărăzita a ne revelă "sentimentalitatea" proprie operelor de artă. Patru sînt principalele acte de disociere a esteticului de contextul sau cultural, pe care le reclamă teoreticianul nostru. Mai întîi confuzia dintre estetic și terapeutică medicală, întrupata de teoria, faimoasa în epoca, a lui Max Nordau, asupra fiziologiei geniului și talentului, considerată că tipologie de "degenerați
Felix Aderca sau "un spectacol al registrelor extreme"(II) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/17725_a_19050]
-
bazează, nu sînt în continuare discutabile. El consideră, de pildă, că anumite atitudini culturale sau estetice "marginale", "experimentale", "greu de clasificat" sînt susceptibile să formeze "un posibil hinderland pentru postmodernismul actual". Dar în condițiile în care nu se fac anumite disocieri "experimentalul" nu se leagă de noutate și, prin urmare, de avangardă sau chiar de modernism? Cît privește "marginalitatea", mă tem că ea riscă să se suprapună și să se confunde uneori cu o marginalitate funciară a culturii române înseși. În
Schimbarea de canon by Mircea Martin () [Corola-journal/Journalistic/17716_a_19041]
-
de gramatică, au obiecte alese tot dintre aspectele cele mai controversate și insuficient studiate ale limbii române: dativul posesiv, pronumele dînsul, structurile partitive, comparația, ordinea cuvintelor. În analize de o remarcabilă finețe și complexitate, descrierea strict gramaticala se completează prin disocieri stilitice și de uz - și, mai ales, evadează în explicații de natură socială și culturală. În cazul dativului posesiv, de exemplu, e observată diferența dintre uzul de determinant verbal și cel adnominal - argumentîndu-se convingător originea populară a primei construcții și
Limbă, istorie, cultură by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/17865_a_19190]
-
aș reuși să surprind toate nuanțele profilurilor critice ale lui Cornel Regman) despre cele două studii dedicate poeziei și prozei lui Alecsandri, despre spiritul "Junimii", ca moment fundamental al culturii române prin introducerea noilor concepții critice, a noilor criterii de disociere, a noilor idealuri, în ultimă instanță; despre conflictul lumilor în Baltagul sadovenian; despre simfonia (beethoveniana) a aspectelor stilistice din Răscoală lui Rebreanu; despre forță (argheziana) de plasticizare a verbului poetic blagian; despre proza de "observație și experiența" a lui Pavel
Printre clasici by Dan Croitoru () [Corola-journal/Journalistic/17915_a_19240]
-
chiar limba de lemn cuprindea, în varianta ei populistă, anumite elemente de oralitate folclorică, unele amintind de convențiile literare sămănătoriste. De aceea, și în analiza oralității publicistice de azi mi se pare că merită să fie făcute o serie de disocieri, printre care cea între elemente populare preluate din oralitate și care stabilesc legătura textului jurnalistic cu stilul conversațional al momentului - și elemente populare de sursă predominant literară, care pot crea o impresie de oralitate dar se folosesc de fapt mai
Șturlubatic by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/17374_a_18699]
-
vor să-mi ia locul"(ibidem). Că o probă a incongruentei ființei cu sine, ni se înfățișează, în limbaj suprarealist, o demontare a corpului în părtile-i componente, ce se săvîrșește în somn. Mecanismele subconștientului apar sugerate prin astfel de amuzant-terifiante disocieri: "traiul nostru aici era un trai obișnuit:/ la culcare ne desfăceam în părțile componente care/ își luau tălpășița unde le tăia capul./ cînd ne trezeam intrăm în propriul corp/ ne spălăm pe fata cu o foarte rece muzică și porneam
Un nou "rău al veacului" by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/17889_a_19214]
-
de semnificație distingem în cantul lui Viniciu Moroianu. Mai puțin în Concertul de Robert Schumann și în mod evident pe parcursul recitalului sau susținut la Ateneul Român, elocventa adresării capătă gravitate și spectaculozitate; în Suita "În aer liber" de Bela Bartok, disocierea, personalizarea culorilor timbrale sprijină definirea unui întreg sistem de imagini a caror sugestie muzical poetica este coordonată de Viniciu Moroiau în egală măsură cu claritate, cu noblețe. Alături de pagini aparținând lui Frederic Chopin și Johannes Brahms, Sonata în fă diez
Pianistii by Dumitru Avakian () [Corola-journal/Journalistic/17955_a_19280]
-
EU NU sunt nici Ioan Grigorescu, nici Păunescu să mă reped acum în față. N-am făcut-o înainte, ba dimpotrivă. În momentul actual, în mod obiectiv, numele meu este asociat cu "iepoca" respectivă. Dacă se va face vreodată o disociere, bine. Dacă nu... asta este. Nu mai sunt un om tânăr, viața mea - pe toate planurile - a cam fost un eșec: anii ce-mi rămân vreau să-i consacru scrierii unei cărți, balzaciene dacă vrei, despre "cum a fost cu
Cronica unei "iepoci" by Dan Croitoru () [Corola-journal/Journalistic/18101_a_19426]
-
Cronicar Un jălbar de elită Cel mai recent număr al revistei VIAȚA ROMÂNEASCĂ (9-10/septembrie-octombrie 1998) are 256 de pagini și se deschide cu o memorabilă carte de învățătură succinta semnată de Alexandru Paleologu. După o suită rapidă de disocieri, generate de încercarea de a răspunde la o întrebare provocatoare ("Se poate ajunge la Dumnezeu prin filozofie?"), Alexandru Paleologu conchide în stilul său spectaculos: "Noica spunea (nici nu știu dacă era gândul lui sau un citat cumva din Hegel): aCine
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/18109_a_19434]
-
eveniment, scriitorul nu poate oferi un text indiferent, de relatare pur și simplu turistică. Jurnalul lui Ioan Holban este unul participativ, trăit cu mintea și cu inima, un exercitiu superior de admirație și reculegere, un prilej perpetuu de mirări, analogii, disocieri ale românului și europeanului venit an Chină cu idei de-a gata și plecat cu sentimentul descoperirii unui model performant al mileniului ce vă să sosească. Sigur, informațiile despre Chină milenara sau cea actuală nu sunt bulversante, dar legarea lor
Paradoxul chinez by Geo Vasile () [Corola-journal/Journalistic/17426_a_18751]
-
dacă cea despre secolul al XIX-lea mai prezintă, totuși, interes (deși scriitorii nu șanț tratați monografic), cea despre perioada modernă, chiar 1936, e de o cecitate sămănătorista compactă, nimic de aici neputând fi reținut decât, poate, ca necesitate de disociere polemică. Și, totuși, are dreptate dl. Liviu Leonte, istoria lui Iorga despre secolul al XIX-lea o regăsim, adesea, ca model posibil an Istoria lui Călinescu. E un paradox uneori ăntălnit că o operă refuzată să fie, totuși, utilizată, poate
Istorie literară cu intermitente by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/17500_a_18825]
-
modernitate, forme și fond, semănătorism și Lovinescu, acceptarea sau neacceptarea Occidentului. Orientalismul, se situează printr-un soi de încăpățânata "logică himenală", cum ar spune Derrida, mereu la mijloc, mereu că un prag incert între contradicții: spiritul oriental pare "în termenii disocierilor lovinesciene (...), mai degrabă, un fel de sincronism autohtonizat prin vechimea influentelor". Fără îndoială cele mai interesante analize apar în cazul lui Mihail Sadoveanu, autorul aducând la lumină nuvele, povestiri uitate de vreme. Cosmopolitismul târgului balcanic (evrei, turci, armeni, chinezi chiar
Tentatii by C. Rogozanu () [Corola-journal/Journalistic/17570_a_18895]
-
anaerobă (peste 40 Wati/kg corp) . Aptitudini senzoriale: percepție vizuală, percepția segmentelor și a corpului întreg în acțiuni efectuate cu maximă viteză. Aptitudini neuro și psihomotorii: coordonare motrică, precizie, siguranță și finețe în execuție, tenacitate motrică corespunzătoare, coordonare oculo-manuală și disociere manuală. Aptitudini intelectuale: gândire operativă, capacitate de cooperare(mai ales cu ridicătorul coordonator), creativitate, tendința de a fi lider, afectivitate, stabilitate în condiții de stres, anticiparea situațiilor, combativitate. Jucătorul de blocaj (de zona III, de centru) Calitățile motrice ale centrului
ROLUL PSIHOGRAMELOR ÎN OPTIMIZAREA PREGĂTIRII PSIHOLOGICE ŞI AMELIORAREA PERFORMANȚIALĂ DIN JOCURILE SPORTIVE. In: ANUAR ŞTIINȚIFIC COMPETIȚIONAL în domeniul de ştiință - Educație fizică şi Sport by Gabriel Lupu, Tatiana Dobrescu () [Corola-journal/Journalistic/247_a_538]
-
generală și specifică. Aptitudini senzoriale: percepție vizuală( acuitate vizuală, vedere periferică), echilibru, percepția segmentelor și a corpului întreg în acțiuni efectuate cu maximă viteză. Aptitudini neuro și psihomotorii: coordonare motrică, precizie, finețe în execuție, tenacitate motrică corespunzătoare, coordonare oculo-manuală și disociere manuală. Pivotul Calitățile motrice ale pivotului sunt in deplină concordanță cu cerințele postului. Timpul scurt pe care îl are la dispoziție pentru aruncare în faza a IV-a a atacului, fiind mai scurt decât la ceilalți jucători necesită din partea pivotului
ROLUL PSIHOGRAMELOR ÎN OPTIMIZAREA PREGĂTIRII PSIHOLOGICE ŞI AMELIORAREA PERFORMANȚIALĂ DIN JOCURILE SPORTIVE. In: ANUAR ŞTIINȚIFIC COMPETIȚIONAL în domeniul de ştiință - Educație fizică şi Sport by Gabriel Lupu, Tatiana Dobrescu () [Corola-journal/Journalistic/247_a_538]
-
S-ar analiză, diplomatul cumulează, într-o respinse automat”. produce o gravă eroare dacă nevoia intercondiționare fericită, date și citate Pornind de la o corectă și de schimbare ar fi blamată. Tot la fel din domeniile de vârf onorate de binevoită disociere, mai întâi a cum s-ar produce o gravă eroare dacă Maiorescu - critică și teorie literară, conceptelor și a principiilor care am ignora condiția schimbării: cultură, învățământ, justiție, presă, ca statuează... schimbările în lume, deci luciditatea și judecata dreaptă. Între
Reevaluările post-decembriste, încotro? - marginalii critice -. In: ANUL 6 • NR. 8-9 (16-17) • IANUARIE-FEBRUARIE • 2011 by Marian Barbu () [Corola-journal/Journalistic/87_a_46]
-
teoria și i-au vegheat înflorirea în spațiul literaturii române. Atît propaganda fascistă, cît și cea comunistă (ultima primind, la un moment de criză a sa, altoiul naționalist, ca o dovadă în plus a consangvinității totalitarismelor) erau stînjenite de ideea disocierii valorilor, preconizată de mentorul Junimii. Această disociere împiedica aservirea creației de către factorul politic, transformarea ei într-o unealtă propagandistică, fie ea rudimentară, fie mai sofisticată, dar păstrînd aceeași finalitate pragmatică, alienantă în sfera artei: "Dacă trezirea culturii noastre a coincis
Actualitatea unui manifest by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/16679_a_18004]
-
spațiul literaturii române. Atît propaganda fascistă, cît și cea comunistă (ultima primind, la un moment de criză a sa, altoiul naționalist, ca o dovadă în plus a consangvinității totalitarismelor) erau stînjenite de ideea disocierii valorilor, preconizată de mentorul Junimii. Această disociere împiedica aservirea creației de către factorul politic, transformarea ei într-o unealtă propagandistică, fie ea rudimentară, fie mai sofisticată, dar păstrînd aceeași finalitate pragmatică, alienantă în sfera artei: "Dacă trezirea culturii noastre a coincis cu aceea a vieții politice și naționale
Actualitatea unui manifest by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/16679_a_18004]
-
Eliade, cît o apologie a viziunii proprii activității sale de Religionswissenschaft", în care autorul "eșuează regretabil în adoptarea unei atitudini critice asupra operei lui Eliade, sfîrșind inevitabil prin a deveni apologetul ei". Pe lîngă faptul că recenzia nu vădește o disociere clară între sferele de semnificații ale unor termeni - cazul termenilor "cultură"/ "cultural" și "știință" din sintagma "his vision of the cultural work of Religionswissenschaft" -, care ar fi, totuși, argumentele, pentru care opera în discuție nu ar merita travaliul unei apologii
Contradicțiile gîndirii (post?)moderne by Elena Bortă () [Corola-journal/Journalistic/16851_a_18176]
-
distingă, de pildă, diferențele de sens sau nuanțele semantice și stilistice din interiorul seriilor sinonimice. Un caz în care acest tip de analiză mi se pare potrivit este cel al termenilor de desemnare a călugărilor: aici s-ar putea stabili disocieri între formele folosite în interiorul comunităților și formele mai obiective și exterioare; între cele specifice unei confesiuni (mai ales arhaismele ortodoxe) și cele generale; între termenii utilizați doar pentru desemnare și cei care sînt în același timp și termeni de adresare
Călugărești by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/16896_a_18221]
-
nevoit a admite: Desigur că oamenii televiziunii filmau uneori tendențios, filmau zone de goluri, figuri patibulare". Asta o știam de mult. Un alt punct de vedere eminamente personal al d-lui Răzvan Theodorescu constă în denigrarea Pieței Universității sub raportul disocierii sale de Revoluție: Acolo au fost precumpănitor, eu sugerez o proporție de 95%, oameni care nu și-au strigat frica la revoluție. În Piață s-au dus ultimele cohorte de oameni care își strigau, în sfîrșit, teama de libertate". De unde
Piața Universității în cheie polemică by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/17016_a_18341]