648 matches
-
pe spații mari, acesta fiind utilizat pe tot parcursul acestuia. Se remarcă utilizarea proeminentă a sintetizatorului, la fel ca pe majoritatea albumului, precum și o sonoritate sintetică. Chitara bas este un laitmotiv. La secțiunea de mijloc, vocea Madonnei precum și nivelul de disonanță sunt evident marcate de introducerea acordurilor de sol major, mărind ambiguitățile emoționale. Versurile descriu sentimentul „de nou” oferit de o relație reușită, prezentând promisiunile romantice făcute unul altuia (en. - „Gonna give you all my love”, „I'll be yours 'till
Like a Virgin (cântec) () [Corola-website/Science/311579_a_312908]
-
ani, și Varvara Dobroselova, o tânără croitoreasă. Cei doi sunt rude îndepărtate și încep să corespondeze sau să își trimită cărți. Devușkin nutrește pentru Dobroselova o iubire paternă, care se transformă încet în simțăminte de un romantism curtenitor, aflat în disonanță cu sărăcia pe care este nevoit să o înfrunte: funcționarul este adesea ridiculizat de colegii săi pentru îmbrăcămintea mizeră și locuiește într-o bucătărie împreună cu alți chiriași. Dobroselova, orfană de tată, nu beneficiază de condiții mai bune de viață și
Feodor Dostoievski () [Corola-website/Science/299191_a_300520]
-
Ludovic al VII-lea și Robert de Dreux în Cruciada a doua, participând la lupta de la Dorylaeum, ca și la asediul asupra Damascului. În anii 1149-1150, Petru a fost singurul care a luat partea regelui Ludovic al VII-lea, în disonanță cu ceilalți frați ai săi, Henric și Robert de Dreux, care s-au răsculat împotriva lui Ludovic. Înainte de 1150, s-a căsătorit cu Elisabeta de Courtenay (n. 1127 - septembrie 1205), fiica lui Renauld de Courtenay. În anul 1179, a luat
Petru I de Courtenay () [Corola-website/Science/324393_a_325722]
-
sunt foarte similare cu cele a unui experiment efectuat de către Milgram, în 1963 la Universitatea Yale. Stanley Milgram a fost un coleg de clasă a lui Philip Zimbardo. Atitudinile se pot schimba in funcție de factorii interni ai unei persoane. Teoria disonanței cognitive susține ca un motiv puternic de a rezista mental unui factor poate da naștere unui comportament irațional și inadaptabil.
Experimentul Stanford () [Corola-website/Science/329679_a_331008]
-
accord parfait", triada pe tonică), subdominantă (fr. "sousdominante", o creștere de P5 în basul fundamental) și dominantă (fr. "dominante", o descreștere de P5 în basul fundamental). Ca și în Baroc, acordurile, pentru a forma o structură coerentă, trebuie conectate prin disonanțe. Disonanța are o importanță crucială în acest sistem deoarece, în general, reprezentarea unei sonorități printr-un acord depinde de notele "alăturate". Basul fundamental este înțeles cel mai simplu cu ajutorul unei triade majore. În scara sonoră a intonației naturale o terță
Armonie () [Corola-website/Science/298865_a_300194]
-
parfait", triada pe tonică), subdominantă (fr. "sousdominante", o creștere de P5 în basul fundamental) și dominantă (fr. "dominante", o descreștere de P5 în basul fundamental). Ca și în Baroc, acordurile, pentru a forma o structură coerentă, trebuie conectate prin disonanțe. Disonanța are o importanță crucială în acest sistem deoarece, în general, reprezentarea unei sonorități printr-un acord depinde de notele "alăturate". Basul fundamental este înțeles cel mai simplu cu ajutorul unei triade majore. În scara sonoră a intonației naturale o terță mare
Armonie () [Corola-website/Science/298865_a_300194]
-
notația I, II, III, etc. Sinteza notației acestui sistem cu cea a basului cifrat a evoluat în notația acordurilor folosită în prezent (de exemplu, formula 3). În acest sistem, se renunță la ideea conform căreia progresiile de acorduri (sonorități) sunt datorate disonanțelor. O progresie tipică este I-IV-vii-iii-vi-ii-V-I (cercul cvintelor perfecte), păstrată în studiul armoniei și astăzi într-o versiune prescurtată (de la iii la I). Analiza funcțională a fost propusă de Hugo Riemann (1849-1919). O triadă majoră este formată dintr-o terță mare
Armonie () [Corola-website/Science/298865_a_300194]
-
fost avansat de către criminologul și psihiatrul Nils Bejerot care a asistat poliția în timpul jafului și care s-a referit la acest sindrom în cadrul unei emisiuni de știri din acele zile. O teorie care încearcă să explice sindromul Stockholm este teoria disonanței cognitive. Aceasta spune că oamenii în general nu pot sta nefericiți pentru perioade lungi de timp, și când oamenii sunt răpiți pentru o perioadă lungă de timp, o să fie nefericiți pentru toată acea perioadă de timp sau ajung să îi
Sindromul Stockholm () [Corola-website/Science/317175_a_318504]
-
Numina, Dweller at the Threshold, Jonn Serrie, Klaus Schulze, Tangerine Dream (la fel și fondatorul trupei Edgar Froese), și Vangelis. Muzica ambient izolaționistă, cunoscută ca și izolaționism, poate fi diferențiată de alte forme de ambient prin utilizarea ei de repetiție, disonanță, microtonalitate și armonii nerezolvate pentru a crea un sentiment de neliniște și pustiire nerezolvat. Termenul a fost popularizat la mijlocul anilor ’90, de revista britanică "The Wire" și albumul-compilație "Ambient 4: Isolationism" a casei de discuri Virgin Records, aceasta ajungând mai
Ambient () [Corola-website/Science/317513_a_318842]
-
peisaj marin, din nou liniștit (un cvasi-recviem) 7). "Les sirènes antiques", ecouri ale catastrofei, coda. Începutul este marcat de straturi heterofonice, care nu alcătuiesc ideea muzicală de sine stătătoare, ci fiecare este o „materializare a unei idei primare, arhetipale”. Astfel, disonanța din cadrul acestor heterofonii nu se pregătește, nici nu se rezolvă, ci aceasta apare ca un element-surpriză, provenit dintr-o variație melodică. Peisajul marin care poate fi identificat în primul episod apare (prin aportul heterofoniei) incert, sugerând o ceață a depărtării
Vox Maris () [Corola-website/Science/336367_a_337696]
-
et Aricie" a lui Rameau din octombrie 1733, tipărit în "Mercure de France" în mai 1734. Criticul a declarat că inovația din această operă era "du barocque", criticând faptul că muzica duce lipsă de o melodie coerentă, era plină de disonanțe neîncetate, se schimbau adesea gama și măsura și trecea în viteză prin fiecare instrument compozițional. Barocul este divizat în trei perioade importante: timpuriu, mijlociu și târziu. Deși se suprapun în timp, sunt datate convențional din 1580 până în 1630, din 1630
Barocul în muzică () [Corola-website/Science/330258_a_331587]
-
iar basul cifrat este o reprezentare vizuală a acestor armonii implicate adesea într-o interpretare muzicală. Compozitorii au început să fie tot mai preocupați de progresiile armonice și au folosit și tritonul, perceput ca un interval instabil, pentru a crea disonanțe. Atenția acordată armoniei a existat și la anumiți compozitori din perioada renascentistă, în special Carlo Gesualdo. Totuși, utilizarea armoniei îndreptată spre tonalitate și nu spre modalitate marchează trecerea de la renascentism la baroc. Acest lucru a condus la ideea că acordurile
Barocul în muzică () [Corola-website/Science/330258_a_331587]
-
Mallarmé. Admirabile traduceri în limba română au fost realizate de poeții Dan Botta și Emil Gulian. În poemele lui Poe sunt remarcabile metaforele deliberat eterogene, amestecul de imagini, combinația de pasiune și rațiune, frumusețea sonoră realizată prin rime neașteptate și disonanțe. De aceea, nu numai simbolismul, dar și mișcările artistice ulterioare au recunoscut în Poe un predecesor. Mărturia cea mai complexă a poziției prioritare în declanșarea curentelor de înnoire a literaturii o constituie proza lui Edgar Poe. Romanul "Aventurile lui Gordon
Edgar Allan Poe () [Corola-website/Science/297764_a_299093]
-
peste nota inițială de 21,5 de sutimi (aproape un sfert de semiton; pentru detalii vedeți calculul comei sintonice în intonația naturală de mai jos). Dacă o linie melodică separată menține o notă constantă în acest timp la înălțimea inițială, disonanța rezultată va fi puternică. Prin urmare, o compoziție polifonică este incompatibilă cu intonația naturală strictă. În realitate, un cor bine pregătit care interpretează o compoziție polifonică fără acompaniament evită aceste probleme deviind aproape imperceptibil de la intonația naturală strictă. Pentru a
Scară sonoră () [Corola-website/Science/317036_a_318365]
-
urmare, o compoziție polifonică este incompatibilă cu intonația naturală strictă. În realitate, un cor bine pregătit care interpretează o compoziție polifonică fără acompaniament evită aceste probleme deviind aproape imperceptibil de la intonația naturală strictă. Pentru a minimiza posibilitate unei astfel de disonanțe intervalele în interiorul unei octave au fost ajustate în diferite scări sonore. Temperamentul mezotonic rezolvă problema specifică de mai sus, dar alte posibilități similare rămân nerezolvate. Temperamentul egal rezolvă toate posibilitățile unor astfel de disonanțe. O altă consecință este necesitatea introducerii
Scară sonoră () [Corola-website/Science/317036_a_318365]
-
a minimiza posibilitate unei astfel de disonanțe intervalele în interiorul unei octave au fost ajustate în diferite scări sonore. Temperamentul mezotonic rezolvă problema specifică de mai sus, dar alte posibilități similare rămân nerezolvate. Temperamentul egal rezolvă toate posibilitățile unor astfel de disonanțe. O altă consecință este necesitatea introducerii continue a unor noi note. În exemplul de mai sus, nota finală și cea inițială sunt separate cu aproximativ un sfert de semiton, deci nota finală nu va coincide nu nici o notă „normală”. Astfel
Scară sonoră () [Corola-website/Science/317036_a_318365]
-
este repetat și dezvoltat cu o intensitate ascendentă. Și aceasta dispare făcând loc unor variațiuni a celei de-a doua teme. Aceasta se dezvoltă spre un climax: a variațiune extrem de puternică a primei teme. Această puternică repetarea culminează cu o disonanță terifiantă. După această izbucnire muzica devine foarte tăcută și nu sugerează nicio rezolvare a întunecimii climaxului. A doua parte, prima din cele două Scherzo-uri, constă în două idei principale, prima fiind marcată de numeroase schimbări ale metrului care ar
Simfonia nr. 10 (Mahler) () [Corola-website/Science/328591_a_329920]
-
ultimul "Scherzo de groază" al lui Mahler. Greutatea emoțională a simfoniei este rezolvată într-o ultimă parte lungă ce incorporează și leagă împreună muzică din părțile precedente unde pasajul introductiv al simfoniei, acum transferat cornilor, este răspunsul ce calmează puternica disonanță ce a zguduit sfârșitul primei părți. Muzica flautului solo auzită după scena funerară introductivă revine pentru a încheia simfonia într-un mod pașnic și, neașteptat, în gama principală Fa diez major. Schița acestei părți evidențiază faptul că Mahler a compus
Simfonia nr. 10 (Mahler) () [Corola-website/Science/328591_a_329920]
-
versurile sale climatul este vagul sufletesc, prins în sugestii înprumutate din domeniul muzicii. Există o sensibilitate în care dominanta este o molcomă melancolie, tipic moldovenească, colorată și individualizată de o doză discretă de intelectualitate. Sunt excluse orice depășește măsura, exhibarea, disonanța, insolitul. Se constată fidelitatea față de versificația clasică, grija pentru expresie și recursul intermitent la virtuțile cugetării. Narly poate fi revendicat de curentele tradiționaliste. În proza lui, impresionalismul poetic pare mai modern.
Constantin Narly () [Corola-website/Science/310888_a_312217]
-
este un subgen al muzicii heavy metal, ce combină caracteristici de metal tradițional cu speed metal, adesea în context simfonic. În general, power metal este caracterizat de un sunet mai crescător, în contrast cu greutatea și disonanța prevalentă în stiluri ca doom metal și death metal. Formațiile power metal uzual au piese asemănătoare cu imnuri cu subiecte pe bază de fantezie și refrene puternice, creând astfel un sunet teatral, dramatic și "puternic" emoțional. Termenul a fost pentru
Power metal () [Corola-website/Science/306456_a_307785]
-
metrou pe care le vedeam prin fereastra cafenelei unde ne oprisem pentru prima cafea a lungii zile care ne aștepta, au Început să iasă oameni grabiți, copii cu ghiozdane, vânzători ambulanți, iar orașul brăzdat de grătarul străzilor vibra Într-o disonanță polifonică, străduindu-se parcă să arunce În uitare acel moment de tihnă la care fusesem martori acum 45 de minute. Cu Corneliu ne-am Întâlnit la hotel, așa cum stabilisem. Era același pe care Îl vazusem acum 5 ani la București
ALECART, nr. 11 by Victor Vașuta () [Corola-journal/Science/91729_a_92889]
-
și-a vîndut copiii unui sirian”. Cathartica evadare din planul istoric aduce o scindare ontologică În care „copiii apoi, plângînd, fură urcați În coș, deasupra coșului flutura, ca o zdreanță, o zdreanță umflată cu aer cald”. Dincolo de construcții difuze, de disonanțe accentuate, redate Într-o vitalitate de cuvinte haotică, „Fric” se coagulează În “Lucrarea Creației” Într-un ansimbol, 1715. Mozaicul uman cristalizat Într-o istorie. Aceasta este impresia pe care o lasă, cronotopic, volumul lui Ștefan Agopian, Fric. Apărută În 2003
ALECART, nr. 11 by Clara Cășuneanu () [Corola-journal/Science/91729_a_92868]
-
Noțiunea de cacofonie (numită uneori și disonanță) se folosește în lingvistică și în muzică pentru a denumi orice fel de asociații neplăcute de sunete. Termenul antonim este "eufonie". În retorică și arta poetică cacofonia desemnează orice succesiune neplăcută de sunete din discurs, supărătoare prin dificultatea de pronunțare
Cacofonie () [Corola-website/Science/305949_a_307278]
-
Hassell din piesa "Shadow". Conștient fiind de calitățile profunde auditive, Eno declară, ""Ca întreg, "On Land" e un peisaj tulburat: unele semitonuri intenționat amenință sunetele secundare, astfel primind/ având parte de caractere grațioase idilice în vârf, dar dedesubt e o disonanță asemeni unui cutremur iminent"". De asemenea Eno face declarații și asupra modului în care muzica--în particular acest album—ar trebui ascultate. În notele albumului, el sugerează (mergând până acolo încât desenează o diagramă) ""un sistem de difuzor pe trei căi
Ambient 4: On Land () [Corola-website/Science/326450_a_327779]
-
definit în mare parte de sentimental profund și originalitatea neafectată ". "Bitches Brew" următorul album fusion al lui Davis, i-a arătat să se miște și mai departe în zona ce stă între genurile de rock și jazz. Întunecata, și fracturata disonanță a "Bitches Brew" în sfârșit dovedește a fi instrumentală în succesul său; depășind cu mult în vânzări "In a Silent Way". De la recepția sa inițială, "In a Silent Way" a fost privit de fani și critici drept una dintre cele
In a Silent Way () [Corola-website/Science/327151_a_328480]