645 matches
-
Constituțională. În acest sens invocă jurisprudența Curții Constituționale și arată că, fără a nega importanța respectării principiului autonomiei locale în componenta sa financiară, consideră că, deși textul legal face referire exclusiv la „condițiile legii“, acesta nu poate fi interpretat în disonanță cu norma constituțională care impune, în mod explicit, legiuitorului primar să reglementeze limitele în care consiliile locale pot stabili impozitele și taxele locale. Astfel, în măsura în care noțiunea de „limită“ din cuprinsul art. 139 alin. (2) din Constituție se
DECIZIA nr. 648 din 14 decembrie 2022 () [Corola-llms4eu/Law/262882]
-
este determinant pentru luarea hotărârii. (4) Minuta ședinței se trimite tuturor participanților, care pot formula observații în termen de 36 de ore de la primire. În caz contrar, se consideră acceptarea oficială a minutei. (5) În cazul în care există disonanță pe câte un subiect, se va specifica în minută opinia diferită de decizie, dar doar la solicitarea celui/celor care a/au avut altă opinie. Articolul 17 În situația în care la ședințele C.C.T. sunt invitați și reprezentanți ai unor entități care
STATUTUL din 12 aprilie 2023 () [Corola-llms4eu/Law/267495]
-
râs ale lui Nego, ale cărui hohote tindeau spre un discant vag feminin, pe care el și-l amplifica ba chiar parodia "făcând ca găina". De ce nu aud, în acest cor plin de discordanțe, dar - Doamne - cât de armonios în ciuda disonanțelor, dacă nu chiar grație lor, de ce nu disting râsul lui Cornel Regman? Și, doar, el era adeseori cel care declanșa hohotele noastre. Nu era printre noi singurul animator al râsului, care aparținea tinereții noastre probabil și, fără îndoială, spiritului cerchist
La nouăzeci de ani neîmpliniți by Nicolae Balotă () [Corola-journal/Journalistic/6691_a_8016]
-
and roll, desene animate, muzicaluri și hip-hop." E prima oară când o istorie a creațiilor literare are granițe atât de permisive, când baierele pungii par mai largi decât punga însăși! Marele avantaj e că, în felul acesta, stridențele sunt estompate, disonanțele devin parte a discursului și subiectivismele sunt absorbite de Marea Structură. Gândul din spatele fiecărui eseu (insist asupra formulei alese de editori) este umanizarea discursului literar și, atunci când e posibil, asumarea unei perspective subiective. Ambele situații sunt frecvent întâlnite. Capitolul „5
America literară (3) by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/6074_a_7399]
-
dar nu-i acordă nici un credit atunci când în discuție sunt lucruri, nu-i așa, grave. Pentru Mircea Ivănescu, în schimb, nu există, pur și simplu, lucruri grave. Orice subiect poate fi, la o adică, supus unei blânde deriziuni. Tocmai această disonanță însă se dovedește productivă aici. Fiindcă există în carte un episod extrem de semnificativ. Pe care numai faconda lui Mircea Ivănescu l-ar fi putut genera. Și pe care numai elocința lui Gabriel Liiceanu l-ar fi putut rezolva. Știu ce
Despre micile animale by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/4798_a_6123]
-
este mîndru că este român. Fiecare se percepe pe sine ca o excepție a unui popor care și-a pierdut orice stimă de sine și a rămas doar cu iubirea de propria familie. Nu știu ce poate ieși pe viitor din această «disonanță cognitivă », dacă teoria despre profețiile autoîmplinite este adevărată...” Nici noi nu știm și parcă nici nu prea ne-ar plăcea să aflăm.
Ochiul magic by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/4994_a_6319]
-
mandatul. În acest caz, pentru un partid aflat la guvernare este mult mai ușor să-și obțină un vot favorabil din partea grupului, pentru că negociază direct cu reprezentantul unei anumite minorități. Discursul liderilor grupului este adesea imparțial și foarte rar în disonanță cu Puterea. "Ei își dau seama că asocierea cu Traian Băsescu le poate dăuna, dar pe altă parte primesc și niște fonduri speciale prin Consiliul Minorităților, la care nu pot renunța", a mai adăugat Pârvulescu. Calculele se fac pe fiecare
Cine conduce România.Vezi de câte voturi are nevoie un parlamentar al minorităţilor () [Corola-journal/Journalistic/46112_a_47437]
-
lucruri, ca o pojghiță de metal. Brazii se stingeau într-o umbră plumburie, care cădea fără plutire“. Prozatorul nu mai e deloc „amabil“, nu mai evită să stăruie, ci apasă pe pedala laitmotivelor ce, prin insolitul lor, surprind ca niște disonanțe cu bătaie lungă: „De undeva, de sus, venea un foșnet metalic, un freamăt de arme, o fîlfîire grăbită de aripi metalice. Păsări mari nevăzute sau păduri urnite din loc coborau lovindu- și aripile, crengile“. Într-un spațiu vădit arhetipal, unde
"Grodek". A treia variantă by Ion Vartic () [Corola-journal/Journalistic/5841_a_7166]
-
german, foarte inspirat și plin de inventivitate, Peter Pawlik, cunoscut de alfel printr-o recentă montare a operei La Cenerentola de Gioacchino Rossini. Spectacolul lui Pawlik este original și spumos, extrem de rafinat și cu mult bun-gust, fără niciun fel de disonanțe, vulgarități ori distorsiuni care ar putea altera o partitură muzicală absolut genială. Opera se înscrie în categoria comediei muzicale bufe și pornește de la cunoscuta piesă de teatru, Bădăranii, a lui Carlo Goldoni, libretul aparținând lui Giuseppe Pizzolato. Conducerea muzicală a
I Quatro Rusteghi by Mihai Alexandru Canciovici () [Corola-journal/Journalistic/5605_a_6930]
-
lucruri, ca o pojghiță de metal. Brazii se stingeau într-o umbră plumburie, care cădea fără plutire». Prozatorul nu mai e deloc «amabil», nu mai evită să stăruie, ci apasă pe pedala laitmotivelor ce, prin insolitul lor, surprind ca niște disonanțe cu bătaie lungă: «De undeva, de sus, venea un foșnet metalic, un freamăt de arme, o fâlfâire grăbită de aripi metalice. Păsări mari nevăzute sau păduri urnite din loc coborau lovindu-și aripile, crengile». Într-un spațiu vădit arhetipal, unde
Alte dileme ale identității by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/5648_a_6973]
-
în diferite momente. Ca o notă distinctă a transdisciplinarității se remarcă transferul terminologic dintr-un domeniu în altul precum cel exemplificat de concepte ca „metabolism”, „investiție”, „ierarhie”, „celulă”, „membrană”, spațiu (fizic, social etc.), structură (culturală, atomică, lingvistică sau violență structurală) „disonanță”, „energie” etc. Se pare că valoarea cognitivă a unui concept este indicată de aplicabilitatea sa transdisciplinară. Dar această vitalitate conceptuală este hrănită de creativitatea științifică și artistică. Cred că în procesul dezvoltării și schimbării paradigmelor (Kuhn) se modifică și dinamica
„Jocul cel mare” și joaca surprinzător creatoare by Cătălin Mamali () [Corola-journal/Journalistic/3439_a_4764]
-
nu era înainte” (p. 8); „mă clătinam parcă dragostea mă legăna” (p. 9) și așa mai departe. În doar douăzeci de pagini de text sunt cuprinse de două ori pe-atâtea asemenea ciudățenii. Formidabil mi se pare amănuntul că aceste disonanțe nu afectează totuși curățenia ansambului. Poemele din Google translate: Ștefan-Vodă au o grație frapantă: „ridic mâna dreaptă destul de nesigur/ oricum / așa e atunci când visul îți urmezi/ mi-o împlânt în piept/ scot de acolo inima o arunc/ o arunc undeva
Doi insurgenți by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/3782_a_5107]
-
proba. Chiar dacă nu a consacrat o echipă de comentatori (Maiorescu rămânând acolo singurul critic profesionist), Junimea secolului al nouăsprezecelea a impus un model valabil de lectură. Nu neapărat acela al mentorului, dar nici neapărat al eternilor nemulțumiți sau al caracudei. (Disonanțe au existat în societatea ieșeană, după cum atestă cei doi memorialiști ai ei, Iacob Negruzzi și mai ales apostatul G. Panu). Mai degrabă, soluția a fost una de compromis. (Maiorescu preluând și el unele dintre rezervele exprimate de restul grupului). Respectul
Câte ceva despre cenacluri by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/3161_a_4486]
-
nu-și aduce aminte, fie și numai din auzite, despre luptele titanice ale câtorva iluminați în favoarea muzicii lui Wagner, ani de zile fluierată de masele de proști din corul antic. Acum aceleași mase au adoptat pe loc jazz-urile negrilor, disonanțele pederaștilor și sărăcia tematică a lui Morcovescu. O nesănătoasă ahtiere pentru tot ce e nou se manifestă de altminteri și în celelalte arte.” Inconsecvența lui Argetoianu sare în ochi: pe de o parte, îl scot din sărite tradiționalele „doine și
Sindromul Argetoianu by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/2894_a_4219]
-
chiar și o clauză care face ca un contract să fie lovit de nulitate dacă se constată fraude. Președintele Transparency International, Victor Alistar, susține că legea a picat deoarece a fost introdus un articol, nu se știe de către cine, în disonanță cu celelalte prevederi.
Ponta îl atacă pe Antonescu: Joacă din nou la offside by Iordachescu Ionut () [Corola-journal/Journalistic/33579_a_34904]
-
Mariana Filimon Atingere Plăsmuind ireale ființe întâmplări de nepovestit mă confund cu inconsistențele serii cu mâinile goale fără contururi precise scot la lumină culoarea din albul strident ce miez dureros mă desparte de lucruri ce vânăt cuvânt Disonanțe Fă obiectele pe limba ta să vorbească e o duminică imposibilă o duminică a gloriei de cartier mâinile sunt fierbinți cu ele poți atinge imagini în ordine descrescătoare grimase cu frigul în dinți cu tâmpla deschisă spre locul comun ademenești
Poezie by Mariana Filimon () [Corola-journal/Imaginative/15110_a_16435]
-
suspin, oftat, râs, hohot de plâns, chiot de plăcere, de victorie sau urlet de durere. Aceste sunete nu erau încă muzică, ci o exprimare simplă, rudimentară, a cosmosului din om. în codurile inițiale ale muzicii, ele s-ar fi numit disonanțe. După milenii, compozitorul s-a deschis lui Dumnezeu - și acum vorbesc despre Mozart. Lui Dumnezeu, care a aruncat asupra pământului și Potopul. Compozitorul a fost un Noe. A pus toate creaturile lui Dumnezeu în Arca sa și a cuprins acolo
Dialog inedit cu Maria-Luiza Cristescu: Arca lui Noe by Despina Petecel Theodoru () [Corola-journal/Imaginative/14976_a_16301]
-
mărunte, ținînd de-o anume dexteritate a descrierii, ci, mai mult, un principiu de compoziție, felul de-a spune, pe din două, o poveste. Arhanghelii nu mor e un duet de triangluri care-și acordă vibrațiile, păstrînd o foarte fină disonanță. Pe de-o parte, familia T., oameni în vîrstă, cu care tînăra studentă venită de la Brașov, chiriașă într-un apartament vecin, pe Sfîntul Ștefan, o să se acomodeze cu timpul. Ei, primind-o în fiecare duminică, servindu-i micul lor ritual
Doi, trei, cîte cîți vrei by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/11069_a_12394]
-
Cred totuși că marcarea stilistică exista deja în epoca lui Caragiale, textele pieselor fixînd o diferență socio-culturală deja perceptibilă, din cauza căreia folosirea adverbială a lui momentan a fost în genere evitată în stilul scris mai supravegheat. Probabil că la originea disonanței stilistice a termenului a stat calitatea sa inițială de împrumut recent, intrat rapid în vorbirea neglijentă a oamenilor simpli. E ceea ce s-ar deduce și dintr-un citat atribuit unui personaj din Femeia în roșu (a lui Mircea Nedelciu, Adriana
Momentan by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/10946_a_12271]
-
vreunul din ,tablouri") nu bănuiesc, dar ea (de fapt, poate fi foarte bine un el...) îți spune, divulgă, anticipează, ,bîrfește". Așa lucruri (bineînțeles că nu sîntem în secolul XIX, naratorul nostru cunoaște toate deliciile indiscrețiilor în surdină, lipsite de orice disonanță, ca și dulceața ,tiraniei" unui autor cu maniere), în tradiția (sic!) romanului, s-au mai întîmplat. Dincolo de actualitatea, nu o dată extremă, a poveștilor, o țesătură bine bătută de perspective - bunăoară, basmele-basme, ale copiilor de azi, isprăvile lui Harry Potter, pe
Train grande vitesse by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/11001_a_12326]
-
flash suprarealist izbutit, poeticizând, astfel, parabola dezumanizării. De asemenea, pendulările între iubirea de alcov cu dialoguri nu o dată neconcludente, cu un Robert supradimensionat, și cele de o maximă poeticitate, cum e scena ștrangulării Brândușei, creează un efect de unitate, în ciuda disonanțelor imediate. Dar acesta este Radu Aldulescu: paradoxal și (im)previzibil, realizând, mai mereu, cum spune naratorul Cronicilor, „o lume de o nebunie subtilă, insesizabilă și deopotrivă devastatoare”. Cronicile genocidului închide o cupolă romanescă și desăvârșește unul dintre cele mai interesante
Vitalitățile deșertăciunii by Marius Miheț () [Corola-journal/Journalistic/4097_a_5422]
-
lumea și sistemul de valori. Opera nu este atât un simptom al nevrozei, ci o soluție estetică a acesteia, un răspuns capabil să-l modifice pe creator. Ea face posibilă stabilirea unui nou echilibru, a unei “armonii care nu exclude disonanța”, transformând slăbiciunea în forță și sfâșierea în prilej de evoluție și autodepășire 7. Prin scris, Leonid Dimov și-a reconstruit o identitate și și-a reorganizat un nou sistem de repere existențiale. Vocația, “geniul” pe care îl invocă și îl
Profil Leonid Dimov by Corin Braga () [Corola-journal/Imaginative/13342_a_14667]
-
lumea și sistemul de valori. Opera nu este atât un simptom al nevrozei, ci o soluție estetică a acesteia, un răspuns capabil să-l modifice pe creator. Ea face posibilă stabilirea unui nou echilibru, a unei “armonii care nu exclude disonanța”, transformând slăbiciunea în forță și sfâșierea în prilej de evoluție și autodepășire 7. Prin scris, Leonid Dimov și-a reconstruit o identitate și și-a reorganizat un nou sistem de repere existențiale. Vocația, “geniul” pe care îl invocă și îl
Profil Leonid Dimov by Corin Braga () [Corola-journal/Imaginative/13351_a_14676]
-
autorul, iar ceea ce manipulează el, îmbrăcând-o și dezbrăcând-o la fiecare poem, e păpușa - actant liric. Uneori, chiar reușește să te convingă că sunt mai multe păpuși, dar e ceva recurent care te determină să te împotrivești convingerii: o disonanță între registrul concret și cel abstract - nu încă suficient de bine jonglate, oarecum firesc la cineva strâns cu ușa între critica literară (formația profesională) și condiția de poet - pe care nici chiar o excelentă calitate de ventriloc a timbrului nu
LECTURI LA ZI by Alexandra Olivotto () [Corola-journal/Imaginative/13654_a_14979]
-
norii/...ar dezbrăca speranța/ în stropii de ploaie/... dansând sub lună/cu picior de izvor. (Zbor/pag.23). Dacina Dan este într-o perpetuă căutare a eului copleșit de iubire, frumos și speranță, deși uneori, plouă cu singurătate. Utilizează principiul disonanței în creație (lirismul ei fiind prins între trăiri contradictorii). O singurătate pe care mi-o explic, cunoscând autoarea, prin dorul de locul copilăriei. Nostalgii, uneori revoltă interioară, pentru acele zile când zborul, teii, bluzele brodate cu frunze, părul mirosind a
POETA DACINA DAN, CU INIMA PE-O FRUNZĂ DE VIE de MARIANA GURZA în ediţia nr. 2172 din 11 decembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/382956_a_384285]