350 matches
-
sau un joc de cuvinte implicații asupra a ceea ce este în curs de cântat. Un exemplu evident ar fi o setare de frază "scufundarea în mare" la o serie descrescătoare a notelor, sau care însoțește cuvântul "angoasa", cu o coardă disonante, urmată de o rezoluție nesatisfăcător. Marenzio a fost adesea menționată că "compozitor divin" sau "cel mai dulce lebădă" de către succesorii săi. Că mulți dintre contemporanii săi, el să folosit pastorala și poeme de dragoste de la poeți bine-cunoscut italian, cum ar
Luca Marenzio () [Corola-website/Science/306290_a_307619]
-
muzicianului pentru jazzul de avangardă a crescut, sub influența muzicii lui Coleman Hawkins, Albert Ayler și Sun Ra, astfel că l-a invitat pe Pharoah Sanders să se alăture grupului. În această perioadă, cel mai mult l-a influențat muzica disonantă a trio-ului lui Ayler, în componența căruia se găseau basistul Gary Peacock și percuționistul Sunny Murray. Coltrane a sprijinit de asemenea mulți tineri muzicieni, cu deosebire pe Archie Shepp, casa de discuri Impulse! Records devenind astfel lider în domeniul
John Coltrane () [Corola-website/Science/299960_a_301289]
-
adăugarea unei a 4-a note la triada. Acordul de nona este format din 5 note. Cu adăugarea de noi note, acordurile conțin din ce in ce mai multe intervalele de o secundă mică (note separate de un semiton) care sunt percepute ca fiind disonante. De obicei, în analiza de armonii tonala, nu apar acorduri cu mai mult de 5 note din cauza disonantelor puternice. În perioada post-tonală au fost utilizate și acorduri cu mai multe note. În acordurile cromatice cel putin o notă nu aparține
Acord (muzică) () [Corola-website/Science/315371_a_316700]
-
de noi note, acordurile conțin din ce in ce mai multe intervalele de o secundă mică (note separate de un semiton) care sunt percepute ca fiind disonante. De obicei, în analiza de armonii tonala, nu apar acorduri cu mai mult de 5 note din cauza disonantelor puternice. În perioada post-tonală au fost utilizate și acorduri cu mai multe note. În acordurile cromatice cel putin o notă nu aparține gamei. Astfel, reprezentarea acestor acorduri necesită alterații accidentale. Acordurile împrumutate sunt acorduri care conțin note aparținând altei game
Acord (muzică) () [Corola-website/Science/315371_a_316700]
-
Aprecierea se va face conform baremului probei. Notă la proba practică se calculează ca medie aritmetică cu două zecimale, fără rotunjire, din notele acordate la probele A, B, C. ÎI. Secția teoretică A) Auz muzical - 1 interval simplu consonant și disonant; - 1 interval compus (până la cvintadecima inclusiv); - 1 trison în poziție strânsă; - 1 trison în poziție largă; Pentru evaluarea probei A, recunoașterea corectă a intervalelor se poate realiza din trei încercări. Fiecare interval recunoscut, va fi apreciat conform baremului probei. B
EUR-Lex () [Corola-website/Law/165281_a_166610]
-
bagheta lui Koussevitzki. Un alt aspect care a contribuit la eșecul lucrării a fost gustul publicului parizian. Spectatorii, în special cei care veneau la concertele lui Koussevitzki, doreau lucrări moderne și puțin șocante. În vreme ce publicul a primit cu căldură lucrări disonante precum baletul "Bufonul" sau "Suita scită", primul concert pentru vioară era prea Romantic pentru gusturile lor. Compozitorul Georges Auric chiar a numit lucrarea "Mendelssohniană". Premiera sovietică merită menționată deoarece a avut loc la doar trei zile după premiera pariziană interpretată
Concertul pentru vioară nr. 1 (Prokofiev) () [Corola-website/Science/329946_a_331275]
-
Malcom spune referitor la această parte a Suitei că ea „este o succesiune de jocuri de copii în scherzando (...), cu imitații de percuție care sugerează învârtirea unui titrez, cu sunete în surdină ca trompete de jucărie sau muzicuțe și un disonant dans în ritm rapid de marș (unde există indicația buffo), care îl poate trimite pe ascultător cu gândul la acel "Giuoco delle coppie" din Concertul pentru orchestră de Bartók, care avea să fie scris cinci ani mai târziu.” Partea a
Suita Săteasca, op. 27 (Enescu) () [Corola-website/Science/336368_a_337697]
-
din "Tristan și Isolda" de Wagner, cântat de oboiul din culise. Tot cu ajutorul instrumentelor din culise este ilustrat cântecul păsărilor călătoare și al corbilor, Enescu obținând acest efect cu o inventivitate deosebită, implicând patru trompete cu surdină care cântă grupuri disonante de semitonuri și trei tromboane cu surdină cu sonorități asemănătoare. Fluiditatea discursului și valorizarea elementului timbral sunt ambele caracteristici esențiale care definesc partea a patra. Elementul timbral este atât de pregnant în această mișcare, încât distribuirea materiei sonore este tributară
Suita Săteasca, op. 27 (Enescu) () [Corola-website/Science/336368_a_337697]
-
într-o varietate de genuri, inclusiv opere, balete, simfonii, concerte, muzică de cameră și muzică de film. Un absolvent al Conservatorului din Sankt Petersburg, Prokofiev și-a făcut un renume de compozitor-pianist avangardist, devenind cunoscut pentru o serie de lucrări disonante și virtuoze pentru instrumentul său și prin primele sale două concerte pentru pian. Primul succes al lui Prokofiev în afara arealului pianistic a fost lucrarea orchestrală "Suita scită", o suită ce cuprindea muzică ce Prokofiev a compus-o inițial pentru un
Serghei Prokofiev () [Corola-website/Science/304514_a_305843]
-
de profesor dar a fost nemulțumit de faptul că Glière i-a prezentat structura frazală "pătrățoasă" și modulații convenționale pe care ulterior trebuia să le uite. Cu toate acestea, având cunoștințele teoretice necesare, Prokofiev a început să experimenteze cu armoniile disonante și timpii neconvenționali într-o serie de piese scurte pentru pian, punând astfel bazele propriului său stil muzical. După o vreme mama lui Prokofiev și-a dat seama că izolarea din Sontsovka îngrădea dezvoltarea sa muzicală dar părinții săi au
Serghei Prokofiev () [Corola-website/Science/304514_a_305843]
-
un renume ca și compozitor, deși provoca adesea controverse din cauza lucrărilor sale avangardiste. De exemplu, "Sarcasmurile" pentru pian, Op. 17 (1912) utilizează intens politonia iar Studiile, Op. 2 (1909) și Patru piese, Op. 4 (1908) sunt lucrări foarte cromatice și disonante. În această perioadă a compus primele sale două concerte pentru pian, ultimul creând un scandal la premiera din 23 august 1913. Conform unui spectator, publicul a părăsit sala exclamând "La naiba cu muzica asta futuristă! Și pisicile de pe acoperiș fac
Serghei Prokofiev () [Corola-website/Science/304514_a_305843]
-
foarte energice. O piese darkstep tipică este caracterizată de energia tobelor și liniilor de bass, și sunetele ambientale similare cu cele utilizate în neurofunk. În general nu urmărește o gamă muzicală, având tendința să folosească game cromatice și alte elemente disonante pentru a crea o atmosferă dark. Drumfunk este un subgen al drum and bass-ului, uneori menționat că "edits" sau "choppage". Utilizarea termenului s-a extins mai mult în 2000, cănd drumfunk-ul în sine a început să se dezvolte. Caracteristicile
Drum and bass () [Corola-website/Science/302430_a_303759]
-
funcțională, un accent deosebit este pus pe înțelegerea armoniei în game majore și minore într-un sistem simetric (prin simetric se înțelege inversarea relațiilor dintre note; pentru detalii vedeți mai jos). Treptele ii, iii și vi sunt considerate "secundare", variante disonante ale treptelor "primare". Armonia unei compoziții este analizată cu o progresie de tipul I-IV-V-I cu mai multe variante (de exemplu, T-S-D-T, T-sP-dP-T, etc.). Este un sistem util în analiza armoniei compozițiilor cu tendințe cromatice de la sfârșitul secolului al XIX-lea
Armonie () [Corola-website/Science/298865_a_300194]
-
compus din șase compoziții lungi de "muzică de mediu", în care singurile setări modulare pe sintetizator s-au permis să ruleze fără intervenții ulterioare. Dark ambient este un termen folosit în general pentru orice muzică ambient ce oferă un sentiment disonant sau "întunecat", dar adesea implică folosirea pe scară largă a reverberatiei digitale pentru a crea spații sonice vaste pentru înfricoșare, sunete joase, grele, cum ar fi drone-uri profunde, coruri masculin sumbre, tunete cu ecou și artilerie îndepărtată. Având o senzație
Ambient () [Corola-website/Science/317513_a_318842]
-
ambient și muzica industrială; termenul de industrial fiind utilizat mai mult în sesul sau original de experiment, decât în sensul de industrial metal sau EBM. O lucrare "tipică" de ambient industrial (dacă există așa ceva) ar putea consta din evoluția armoniilor disonante de drone-uri metalice și rezonanțe, bubuituri de frecvență extrem de scăzută și zgomote de aparate, probabil completate de gonguri, ritmuri de percuție, rombo-uri, voci distorsionate sau orice altceva ar dori artistul să prelucreze (adesea procesat până în punctul sample-ul original nu mai
Ambient () [Corola-website/Science/317513_a_318842]
-
poate vorbi. Ea are o ură de statui și va distruge orice care vede. De fapt, singura frază a vorbit în "Jimmy Pețitorul" a fost clar, " Nu, eu doar urăsc statui." În "Butley Did It", ea a declarat de asemenea "disonant, disonant" de mai multe ori. De asemenea, în "Căsătoria Cu Un Animalut Weavil", spune ea, "nu mă deranjează", atunci când Beezy se căsătorește weavil prințesa, implicând în timp ce ea face dragoste Beezy, deși ea într-adevăr nu înțelege conceptul de cuvântul "prietena
Jimmy Cool () [Corola-website/Science/316337_a_317666]
-
vorbi. Ea are o ură de statui și va distruge orice care vede. De fapt, singura frază a vorbit în "Jimmy Pețitorul" a fost clar, " Nu, eu doar urăsc statui." În "Butley Did It", ea a declarat de asemenea "disonant, disonant" de mai multe ori. De asemenea, în "Căsătoria Cu Un Animalut Weavil", spune ea, "nu mă deranjează", atunci când Beezy se căsătorește weavil prințesa, implicând în timp ce ea face dragoste Beezy, deși ea într-adevăr nu înțelege conceptul de cuvântul "prietena". Acest
Jimmy Cool () [Corola-website/Science/316337_a_317666]
-
Paris în 1895, el a ajuns în America spre sfârșitul anului 1916. Anul următor, compozițiile sale muzicale erau interpretate la New York împreună cu lucrări ale lui Erik Satie și ale altor compozitori francezi, în primă reprezentație din America a muzicii politonale disonante. El a devenit interesat de astrologie în 1920 și a combinat acest interes cu studii ale filosofiilor orientale și, după 1930, cu psihologia lui Carl Jung. Din 1933, Rudhyar a scris pe scară largă pentru publicații astrologice și a publicat
Dane Rudhyar () [Corola-website/Science/326352_a_327681]
-
de împărțire a octavei într-o scară sonoră constă în incompatibilitatea într-o scară sonoră cu un număr finit de note a cvintelor și terțelor pure cu o octavă. În mod practic, această incompatibilitate se manifestă prin apariția unor intervale disonante în anumite condiții și necesitatea introducerii continue de noi note. De exemplu, o compoziție vocală poate cere 4 cvinte perfecte în creștere, urmate de două octave în descreștere, și o terță mare în descreștere. Un cor care cântă în intonația
Scară sonoră () [Corola-website/Science/317036_a_318365]
-
și interpretabilă după cum a vrut Mahler. Probabil ca o reflectare a neliniștii interioare pe care o trăia la vremea respectivă (Gustav știa că are o inimă defectuoasă iar soția sa a devenit infidelă), Simfonia nr. 10 este indiscutabil cea mai disonantă lucrare a sa din punct de vedere muzical. Mahler a început să lucreze la această Simfonie în Toblach în iulie 1910 și a terminat lucrul în luna septembrie a aceluiași an. Nu a reușit niciodată să termine schița orchestrală înainte de
Simfonia nr. 10 (Mahler) () [Corola-website/Science/328591_a_329920]
-
ar fi fost urmărit efectul estetic), ci prin senzația de delir verbal, combinațiile întâmplătoare, uneori de-a dreptul incompatibile, lăsând impresia că autoarea nu cunoaște sensul cuvintelor: "„cărămida botezului, computată”", "„praporii de pulberi indiferențiale”" etc. Paradoxal, în pofida acestor hazardate ori disonante alăturări de sintagme, atmosfera creată este de o halucinantă intensitate a implicării eului poetic. Mitroi reușește să fie și de o mare candoare, dar și să braveze, frizând cinismul. În pofida efortului de disciplinare, de reducere a aluviunilor lingvistice (sesizabil în
Florica Mitroi () [Corola-website/Science/330960_a_332289]
-
considerat un compozitor simbolist. A influențat muzica lui Serghei Prokofiev și Igor Stravinski. Asocia fiecărei note o culoare. Mai târziu, în cariera sa muzicală, independent de Arnold Schönberg, Scriabin a dezvoltat un substanțial sistem muzical atonal cu armonii mult mai disonante, care se acordă cu marca sa personală de misticism. Scriabin a fost influențat de sinestezie, iar sunetele și culorile sunt asociate cu diverse armonice. El este considerat de unii a fi principalul compozitor simbolist rus. Lev Tolstoi a descris muzica
Alexandr Scriabin () [Corola-website/Science/319402_a_320731]
-
structura simfoniei după ultima sonată pentru pian a lui Beethoven, Op. 111: o primă parte furtunoasă într-o tonalitate minoră urmată de o serie de variațiuni. Prima parte, în formă de sonată tradițională, este severă din punct de vedere ritmic, disonantă din punct de vedere armonic și groasă din punct de vedere textural. A doua parte, de două ori mai lungă decât prima, este alcătuită dintr-o serie de variațiuni pe o temă diatonică introdusă de oboi, care reprezintă un contrast
Simfonia nr. 2 (Prokofiev) () [Corola-website/Science/330191_a_331520]
-
din cadrul seriei sublinierea într-un anumit fel a vreunuia dintre sunetele componente ale acestora. De aceea nu se poate reveni la un sunet al seriei înaintea desfășurării și epuizării întregii serii. Intervalele folosite cu precădere în melodiile dodecafonice sunt cele disonante, în special cele de secundă, septimă, nonă și așa mai departe, cu salturi neobișnuite și dificile. Gruparea în serii a celor douăsprezece semitonuri ale gamei cromatice temperate și prelucrarea acestora conform unor procedee constructiviste, riguros aplicate, amintește de tehnici ale
Dodecafonism () [Corola-website/Science/310138_a_311467]
-
analiză, și pe Karl Wolf la compoziție. După doi ani la Conservator, mai stă încă trei la Berlin. În 1915 se reîntoarce în Norvegia, stabilindu-se în casa părinților din Valevåg din regiunea Sunnhordland. Aici compune ceea ce el numește „contrapunct disonant”. În 1922 face o călătorie la Roma, care ăi dă multă inspirație. După moartea mamei sale în 1923 se mută la Oslo, unde va locui mare parte a anilor 1920 și 1930. A fost o prioadă productivă din punct de
Fartein Valen () [Corola-website/Science/321456_a_322785]