38,836 matches
-
Mircea Mihăieș Hodoronc-tronc, puterea a decis să-și medalieze ambasadorii. Pentru care merite? veți întreba. Vă întrebați degeaba. A devenit România o țară plină de interes pentru lumea civilizată? Au dispărut, în urma eforturilor depuse de diplomați, deprimantele articole de pe pagina întâi a ziarelor occidentale despre copiii români bolnavi de SIDA, despre cerșetorii rromi sau despre prostituatele din țara Ilenei Cosînzeana? Prin perpetuarea imaginii de țară sălbatică, scoțând damfuri totalitare, prin felul
Diplomația lui Oblomov by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/14787_a_16112]
-
Marius Chivu E foarte greu să judeci critic cartea unui autor recent dispărut dintre noi fără a încerca un sentiment de pioșenie, semn al unei legături inexplicabile și nebănuite. O voi face totuși cu convingerea că numai așa voi aduce un sincer tribut criticului care a fost Maria-Luiza Cristescu. Tot încercând să scrie
Critică supravegheată by Marius Chivu () [Corola-journal/Journalistic/14791_a_16116]
-
Nicolae Manolescu A murit Chiper Ivasiuc, soția romancierului dispărut la cutremurul din 1977, ea însăși prozator și reporter, leneșa autoare a unei singure cărți, personalitate cunoscută a lumii noastre literare din ultimele decenii. Deși era de un sfert de veac bolnavă, moartea Țiței ne-a luat prin surprindere. Era
Tita by Nicolae Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/14811_a_16136]
-
activ (redactor la Editura Univers, la Paralela 45, predă în Facultatea de Litere, a lucrat cotidianul Independent) și o astfel de primire i se cuvenea. Mitul scriitorului descoperit de vreun critic abil, scos dintr-un maldăr de veleitari, trebuie să dispară. Cecilia Ștefănescu a făcut o școlă de literatură viabilă la Facultatea de Litere (și al său cenaclu), dezamăgește oarecum prin obediența sa față de un model de proză, față de un program nescris al grupului condus de Mircea Cărtărescu. Cartea Ceciliei nu
Tinerii între ei by C. Rogozanu () [Corola-journal/Journalistic/14793_a_16118]
-
fiecare parte a trupului, cu care-și lua zborul pe ușile și geamurile deschise-ale spitalului. Doctorii s-amuzau, iar infirmierele râdeau bătând din palme ca niște copile, În vreme ce bolnavii se ridicau tot mai sus spunând: „Mulțumim domnule doctor... Mulțumim...” Și dispăreau. Înspăimântat, Adrian se trezi. În cameră zbura zăpăcită o muscă mare și grea. Se izbea de pereți și de geamuri ca o nebună. Adrian se uita la ea amuzat. Iar când aceasta-i vărsă una din eprubete pe masă se
Războiul muștelor. In: Editura Destine Literare by Gheorghe Neagu () [Corola-journal/Journalistic/81_a_357]
-
curiozitate intelectuală, de a împărtăși taine, toate astea nu contează pentru întreprinderile de pe marile suprafețe comerciale. La început, desigur printr-o manevră comercială, ele vor vinde și poezie, mici opuscule pe care le cunoaște doar librarul. Dar de îndată ce micul librar dispare, de îndată ce-l elimină cum elimină și mica editură, încetează imediat să mai vândă asemenea cărți. Am văzut asta cu FNAC în Franța, cu Barnes and Noble în America de Nord. Or, asta e o manevră nefastă și chiar dacă ele par, la început
Alberto Manguel: Profesia, cititor by Micaela Ghițescu () [Corola-journal/Journalistic/14807_a_16132]
-
Olga Zaicik În ajunul Crăciunului, la 23 decembrie 2001, a dispărut , cunoscut și recunoscut printre teatrologi și nu numai - în special - pentru două cărți: Shakespeare, contemporanul nostru și Zeul mâncat (în ediția americană și în cea engleză din anii 1973 și 1974 purtând titlul The Eating of the gods, în cea
Jan Kott by Olga Zaicik () [Corola-journal/Journalistic/14834_a_16159]
-
Nicolae Manolescu Radu Petrescu (31 august 1927-1 februarie 1982) ar fi împlinit 75 de ani. Debutat editorial foarte tîrziu (la 43 de ani), dispărut prea devreme (la nici 55 de ani), a lăsat totuși o operă importantă, printre cele dintîi din literatura postbelică. Încă un necunoscut, în 1970, cînd publica romanul Matei Iliescu, Radu Petrescu va începe să fie considerat de către critica optzecistă, doar
Jurnalul ca machetă a existenței by Nicolae Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/14863_a_16188]
-
în aceea, mai îngustă și mai gălbuie, de după coloanele bisericilor. De fiecare dată, prezența lui întrezărită îi umplea inima de fericire. Își pleca pleoapele de îndată ce-i întîlnea privirea. Uneori se purta ciudat și rămînea adusă de spate, foarte palidă, sau dispărea prin unghere, chiar și în plină zi. O cîștigă de partea lui pe slujnică. Sau dimpotrivă, ea l-a căutat. E un punct important, care însă rămîne obscur. Oricum, pînă la urmă s-au întîlnit față în față. S-a
Pascal Quignard - Terasă la Roma by Emanoil Marcu () [Corola-journal/Journalistic/14858_a_16183]
-
ușa. Așa ne-am instalat în el. La început R. ieșea pe undeva, cumpărături, ceva de lucru. Dar ulterior acest efort a devenit prea dureros. Zilele se lungiră. Din stradă vine câteodată zgomotul atenuat al orchestrelor minierilor. Soarele apare și dispare și atunci ferestrele încearcă zadarnic să-l atragă spre interior. Mobilele, șervețelele, porțelanurile se acoperă de un strat tot mai gros de praf, iar locuința noastră continuă să fie cuprinsă de întuneric.
Olga Tokarczuk () [Corola-journal/Journalistic/14912_a_16237]
-
din viața mea trecută; mi-am văzut conștiința așa cum era ea, fondul permanent al intențiilor mele. Și nu-mi puteam desprinde privirea de la el, de la mine adică. A stat așa, privindu-mă, o vreme, pînă cînd totul a început să dispară din fața ochilor mei, pînă cînd chiar conștiința mea a început să dispară. Universul se oprise în loc. Înnebunit de groază, mi-am încleștat mîinile de brațele fotoliului, ca și cum aș fi vrut să mă agăț de o lume care fugea de mine
Dincolo de ceea ce este omenesc () [Corola-journal/Journalistic/14911_a_16236]
-
permanent al intențiilor mele. Și nu-mi puteam desprinde privirea de la el, de la mine adică. A stat așa, privindu-mă, o vreme, pînă cînd totul a început să dispară din fața ochilor mei, pînă cînd chiar conștiința mea a început să dispară. Universul se oprise în loc. Înnebunit de groază, mi-am încleștat mîinile de brațele fotoliului, ca și cum aș fi vrut să mă agăț de o lume care fugea de mine, însă nu am simțit atingerea acestor brațe. Am înțeles atunci că era
Dincolo de ceea ce este omenesc () [Corola-journal/Journalistic/14911_a_16236]
-
lăsa loc de îndoieli. Puțin mai liniștit m-am ridicat, mi-am luat pulsul, m-am aplecat să-mi ascult bătăile inimii și, încredințat că murisem, nu m-am mai gîndit decît cum să ascund acea întîmplare, făcînd cadavrul să dispară. Am ieșit, am închis ușa cu cheia, am căutat un pietroi și o funie și, după ce s-a întunecat de-a binelea, am scos cadavrul în grădină, i-am legat picioarele de pietroi și l-am aruncat în fîntînă. Mi
Dincolo de ceea ce este omenesc () [Corola-journal/Journalistic/14911_a_16236]
-
cărțile, pentru cei care voiau să le cumpere. Evenimentul mi-a prilejuit și o întîlnire, care a fost foarte importantă pentru mine. L-am revăzut pe Jean-Louis Flandrin, o personalitate care m-a cucerit de fiecare dată. Din păcate, a dispărut de curînd... Flandrin era considerat un mare specialist în istoria gastronomiei și în istoria comportamentelor, în general. De altfel, tu l-ai cunoscut și ești chiar prima care mi-ai recomandat să-i trimit cartea. Încă de atunci era foarte
Sanda Nițescu - Cum pot comunica două culturi by Mariana Neț () [Corola-journal/Journalistic/14938_a_16263]
-
mapamondice, în familia conexă a necesarelor dicționare, ghiduri bio-filmografice ș.a.m.d., mai totdeauna utile și vandabile, cu toate lacunele și tarele lor. Încă înainte de apariția Micii enciclopedii a cinematografiei universale (subtitlu la Secolul cinematografului, Editura Științifică și Enciclopedică, 1989), dispare tragic prin suicid titulara de atunci a rubricii de film de la România literare, Ioana Creangă - cel mai credibil liant transarhivistic al colectivului auctorial, cu nu mai puțin de cinci nume, toate dintre absolventele congenere ale secției filmologice de la IATC, cu excepția
Enciclopedie... și încă ceva by Valerian Sava () [Corola-journal/Journalistic/14937_a_16262]
-
substanțialei analize provocate de întrebarea de fond a prefeței, privind echilibrul proporțiilor disproporționate al personajelor lui Caragiale. Desigur, există în acest amplu text și pagini despre controversele epocii, înfrângerile trecătoare ale omului și răspuns întrebării de ce lumea lui Jupân Dumitrache dispare, în schimb, ficțiunea, "creația unei imaginații excepționale", este nemuritoare. Am mai descoperit și două distanțări de la discuția critică propriu-zisă. Un paragraf autobiografic, legat de întâlnirea lui Eugen Simion cu Const. Noica, atunci când filosoful întrebat ce crede despre critică, îi înmânează
Integrala Caragiale (I) by Cornelia Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/14954_a_16279]
-
jur este inuman. Războiul și lagărele naziste lovesc și la multă vreme după ce, ca realitate, au încetat să existe. Eva, logodnica lui Georgi, este crescută de o familie din oraș după ce mama ei (Hanya, evadată, cu mințile rătăcite, de la Auschwitz) dispare; ajunsă într-o clinică de psihiatrie, Hanya scrie, în scopuri terapeutice, un jurnal despre perioada de prizonierat, iar Eva, în mîinile căreia ajunge caietul într-o zi, se sinucide în urma șocului lecturii. Curios este totuși că istoria, care marchează atît
Generații by Cristina Ionica () [Corola-journal/Journalistic/14995_a_16320]
-
-se în direcție opusă. Apoi uit, crezând că e vorba de ipohondrie, dar odată ajunsă în mulțime, văd fața unui bărbat cu ochelari negri privindu-mă insistent. Mă îndrept spre el decisă să-l apostrofez, dar el e abil și dispare imediat ca un abur. Toate astea par un coșmar, un fel de vis urât din trecuta mea viață, când trebuia pur și simplu să dejoc planurile celor care mă urmăreau, luând tramvaie și autobuze la întâmplare și uneori taxiuri. Sunt
Jurnal suedez by Gabriela Melinescu () [Corola-journal/Journalistic/14879_a_16204]
-
din nou în limba interioară, acolo unde se află toate timpurile, tot ce a fost, este și va fi, acolo sunt și morții mei vii, mai vii ca niciodată. Am constatat cu stupoare că totul e intact: nimic n-a dispărut, colorându-se în nuanțe și mai puternice, totul amestecat în voci originale care dau limbii mele interioare nuanțele pentru a exprima cât de cât ce trebuie exprimat. E ca un compromis, pentru că în interior totul e desăvârșit, și ceea ce eu
Jurnal suedez by Gabriela Melinescu () [Corola-journal/Journalistic/14879_a_16204]
-
la prietenii noștri, Agneta (Pleijel) și Maciej (Zaremba). Este o casă veche, aparținând bunicului Agnetei, al cărui jurnal există încă, având un sfat pentru viață: de a păstra secretul altora. Peste tot obiecte vechi și haine ale celor care au dispărut demult. Camera care ni s-a dat e plăcută, cu un pat mic și oglinzi pictate cu flori, totul făcut de oameni care parcă n-au părăsit lumea, ci numai au dispărut un timp. Nu dormim deloc, stând plăcut pe
Jurnal suedez by Gabriela Melinescu () [Corola-journal/Journalistic/14879_a_16204]
-
obiecte vechi și haine ale celor care au dispărut demult. Camera care ni s-a dat e plăcută, cu un pat mic și oglinzi pictate cu flori, totul făcut de oameni care parcă n-au părăsit lumea, ci numai au dispărut un timp. Nu dormim deloc, stând plăcut pe verandă și bând �vinul lui Renè", un vin bun din Italia, cu care am călătorit și la Lahti, pentru că suntem cu mașina noastră care s-a odihnit un timp chiar în hangarul
Jurnal suedez by Gabriela Melinescu () [Corola-journal/Journalistic/14879_a_16204]
-
a-și dobîndi echilibrul în proximitatea unor semne plastice deja investite moral, și înlăuntrul unei tot mai pronunțate aspirații către sacru. Începînd chiar cu ciclul Megalopolis, pictura sa se structurează sever, nucleele compoziționale devin imperative, liniile curbe se îndulcesc sau dispar cu totul în spațiul unei geometrii fără concesii. Topografia devine topos, orașul devine cetate, spațiile mari se preschimbă în incinte, în spații intermediare (arcade, porți, ferestre) sau în spații simbolice și rituale propriu-zise (abside, cărți, veșminte etc.). O componentă hieratică
Marin Gherasim și invitații săi by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/15279_a_16604]
-
-și însușește formule, ci se adîncește în spiritul lor, le descifrează înțelesurile și le reactivează conținutul incoruptibil. Asemenea pictorului de biserici, sau a zugravului anonim care a lăsat un semn și apoi s-a retras, Florin Mitroi se topește și dispare în substanța propriei sale picturi"), eu n-am ce să-ți arăt pentru că toate lucrările sînt împachetate și înghesuite pe aici, asta e, cînd nu mai ai atelier..., dar îți dau niște fotografii, îmi spune Darie Dup, în atelierul secției
Marin Gherasim și invitații săi by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/15279_a_16604]
-
discursivă, expoziția are, în mod paradoxal, mai curînd o dominantă melancolică și reflexivă. Compatibilitatea profundă a celor trei expozanți, fie în planul imediat al expresiei, fie în acela, mai îndepărtat, al atitudinii, este atît de puternică încît zonele de articulație dispar cu desăvîrșire, iar granițele dintre expresii intră și ele într-un proces natural de sublimare. Dacă între Marin Gherasim și Florin Mitroi există, chiar în privința tonusului lor creator, o solidaritate profundă și vizibilă, între Florin Mitroi și Darie Dup există
Marin Gherasim și invitații săi by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/15279_a_16604]
-
tare de propriile mele intimități; a doua mă obligă să păstrez tăcere asupra intimității celorlalți; a treia, în fine, nu-mi dă mînă liberă să vorbesc despre ce se întîmplă în jurul nostru. Dacă, printr-un miracol, aceste straturi represive ar dispărea, toți am descrie numai mizerii. Și ce mizerii! De toate calibrele, de toate culorile, de cele mai variate întinderi." Așadar nici "mizerii" pentru voyeuriști, nici încredere în propriul destin de scriitor, nici dizidență de sertar și nici, în fine, dorința
Un jurnal ca un spectacol literar by Luminița Marcu () [Corola-journal/Journalistic/15265_a_16590]