397 matches
-
Înțeleagă ce voia respectivul printr-o asemenea Întrebare, dar, după ce șovăi o clipă, răspunse pe același ton: - Cu propriul meu drept, singurul pe care Îl recunosc, preciză. Cu dreptul pe care l-ați avut voi pînă acum să mă umiliți, disprețuiți, jigniți și loviți de cînd mi-aduc eu aminte - făcu o pauză scurtă și Îl privi fix, cu ură. Mereu m-ați asigurat că sînt un monstru și ați repetat asta de atîtea ori, că am terminat prin a mă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2009_a_3334]
-
fie condamnabil În ochii Iguanei Oberlus. Iar raționamentul său nu era unul la care să fi ajuns printr-o lungă meditație, ci o intimă convingere fixată În adîncul subconștientului său, ca rezultat al unei vieți Întregi În care se simțise disprețuit. Moartea lui Lassa, a lui Georges, a căpitanului Pertiñas și a Întregului echipaj de pe María Alejandra nu se răsfrîngea În conștiința lui Oberlus cu mai mare intensitate decît ar fi putut-o avea uciderea unei broaște-țestoase, prinderea unui rechin sau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2009_a_3334]
-
Întrebat ce-ar fi fost de preferat, lumea aceea pierdută, când ar fi avut putere, dar ar fi fost disprețuită de cei din partea locului, sau lumea asta, În care era lipsită de orice putere, Însă era doar ceva mai puțin disprețuită. S-a gândit la doctorașul cu cămașa lui elegantă și cu ochelari de soare, la rânjetul lui rece. Poate că, la urma urmelor, tre cutul va fi fost un loc ceva mai bun... — De când sunt eu pe-aici, Indonezia așa
Map of the Invisible World by Tash AW () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1382_a_2891]
-
dacă ar fi fost socotit darnic, n-ar fi întreprins atîtea războaie și nici n-ar fi cîștigat atîtea victorii. Așadar, pentru a nu trebui să jefuiască supușii, pentru a putea să se apere, pentru a nu ajunge sărac și disprețuit, pentru a nu fi nevoit să devină lacom, principele nu trebuie să fie nicidecum îngrijorat de faima de zgîrcit pe care și-ar face-o. Acesta este unul dintre viciile care îi îngăduie să domnească. Iar dacă cineva ar spune
by NICCOLÒ MACHIAVELLI [Corola-publishinghouse/Imaginative/1111_a_2619]
-
acela de a cheltui din banii tăi. Nu există altceva care să se consume singur atît de mult ca dărnicia; în adevăr, o practici, și în același timp pierzi posibilitatea de a o mai practica și ajungi sau sărac și disprețuit sau, pentru a ocoli sărăcia, devii lacom și urît de ceilalți. Dar între toate lucrurile de care un principe trebuie să se ferească, este tocmai acela de a nu fi disprețuit și urît, iar dărnicia te duce și la una
by NICCOLÒ MACHIAVELLI [Corola-publishinghouse/Imaginative/1111_a_2619]
-
numit mai sus, vreau să tratez despre celelalte pe scurt, cuprinzîndu-le în această considerație generală, și anume că, așa cum am spus în parte mai sus, principele trebuie să se ferească de acele lucruri care pot să-l facă urît sau disprețuit, și ori de cîte ori va fi reușit să facă aceasta, el își va fi îndeplinit bine rolul și astfel celelalte fapte dezonorante pe care le-ar săvîrși nu-i vor mai fi primejdioase. Oamenii îl vor urî mai ales
by NICCOLÒ MACHIAVELLI [Corola-publishinghouse/Imaginative/1111_a_2619]
-
situația din afară nu se tulbură, principele trebuie să se teamă că dușmanii ar putea să uneltească în taină. El se poate pune foarte bine la adăpost de o acțiune ca aceasta dacă se străduiește să nu fie urît sau disprețuit și dacă face astfel încît poporul să fie mereu mulțumit de el, lucru pe care trebuie să-l obțină, după cum s-a arăta pe larg mai sus. Unul dintre mijloacele cele mai sigure cu care principele poate să lupte împotriva
by NICCOLÒ MACHIAVELLI [Corola-publishinghouse/Imaginative/1111_a_2619]
-
om foarte războinic, iar armatele, sătule de moliciunea lui Alexandru, despre care am vorbit mai sus, l-au ales după moartea acestuia împărat. Nu s-a bucurat mult timp de domnie, deoarece două lucruri îl făceau să fie urît și disprețuit; mai întîi faptul că era de neam foarte de jos, întrucît pe vremuri păscuse oile în Tracia (lucru care era bine cunoscut tuturor, și care-l făcea să fie foarte mult disprețuit de oricine); al doilea, că la începutul domniei
by NICCOLÒ MACHIAVELLI [Corola-publishinghouse/Imaginative/1111_a_2619]
-
pe alocuri, din păcate, involuntar) pe care-l degajează, această piesă sui generis vorbește despre impotența oamenilor legii în două spații culturale diferite, chiar opuse ca mentalități și atitudini. În România, milițianul a fost și este unul dintre cele mai disprețuite personaje din imaginarul colectiv, asociat frecvent cu fenomene precum mita, agresivitatea gratuită sau șantajul. Tablagiul nord-dunărean este o figură de bâlci, dovadă fiind interminabilele bancuri ce-l au ca erou, multe inspirate chiar din situații reale. Prin opoziție, polițistul nipon
Darurile zeiţei Amaterasu by Roxana Ghiţă, Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Imaginative/1390_a_2632]
-
din vremea sa, la treizeci și trei de ani. Într-o astfel de viață, nimic împlinit sau calm. Rămâne un fragment, o operă incompletă. Un eșec? Nici urmă de vreun succes al vieții. Din studiile ce ne-au parvenit, acest om murise disprețuit, interzis și blestemat. Un sfârșit în singurătate și în cel mai mare chin: evitat de mamă și de familie, abandonat de discipoli și adepți, în mod vădit uitat de Dumnezeu. Cel din urmă. Auzim strigătul lui de pe cruce. De atunci
Ceea ce cred by Hans Küng [Corola-publishinghouse/Administrative/910_a_2418]
-
extrem, sinceritatea devine necreditabilă, trece în poză. O poză din cîteva hașuri, făcută la comandă, ca picturile de chei mușteriilor nerăbdători. Prețioasă prin parcimonie, dedicația devine bagatelă, facondă prin risipirea ei în toate zările. Prieten cu-ntregul univers, din cei disprețuiți, odinioară de Moličre, Minulescu își administrează bine o popularitate pe care n-o ascunde, îngroșînd rîndurile burtă-verzimii literare. Aceea care se nutrește, ca putere simbolică, ,dedicînd broșuri la dame". Un rol, altminteri, onorabil, dus laolaltă cu o anume hărnicie a
Facilități by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/7860_a_9185]
-
devenită pentru ei o a doua natură, nu mai priveau "cu dezgust", industriașii; din contra, erau receptivi la schimbările aduse cu dinamismul lor. În plus, în timpul ultimei conflagrații, unii s-au făcut discret, dar eficient, utili celor ce luptau împotriva disprețuiților fasciști; deși, în general, nobilii preferaseră rolul de spectatori ai prefacerilor. Invitați de contesă la proprietatea sa izolată de pe dealuri, mulți din vechii ei cunoscuți au așteptat cu nefondată încredere rezultatul referendumului din 1946 care avea să instaureze republica, desființând
Premii literare italiene în 2008 by Doina Condrea Derer () [Corola-journal/Journalistic/7606_a_8931]
-
Artachino, Kimon Loghi, Tachi Papatriandafil, Tache Soroceanu și încă mulți alții. În ceea ce privește pictura lui Kimon Loghi, de pildă, se perpetuează încă acel clișeu comunist privind evazionismul moral și edulcorarea burgheză a expresiei, uitîndu-se un lucru esențial, și anume acela că disprețuitul pictor este reprezentantul unic al unui anumit gen de simbolism tardiv, în care intră și o interesantă componentă de secession vienez. Ceea ce Loghi oferă privitorului prin pictura sa atît de specială, nu este un simptom al neputinței, așa cum cred încă
Peisajul în pictura românească by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/7254_a_8579]
-
dă glas decît rareori credinței) de propriul păcat posibil, cel al trufiei, fugă însoțită de cultul realiilor umile, abordate aidoma unor icoane la îndemînă ale Creației. Intervine și compasiunea (alt factor al reflexului divin) față de ceea ce e nebăgat în seamă, disprețuit. Așadar, aspectele unui creștinism subiacent. Vasile Ponea, Fără tăgadă, Ed. Fundației Constantin Brâncuși, 2010, 140 pag.
Sensibilitatea în stare pură by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/4935_a_6260]
-
pop. Cu toate acestea, succesul a venit și l-a părăsit după o logică inanalizabilă. E posibil ca „împietrirea" acestui Buster Keaton al vremurilor noastre să-și aibă originea în pierderea încrederii în lume. Adulat și apoi uitat, ba chiar disprețuit, s-a retras într-o tăcere ursuză, refuzând să joace după regulile show-business-ului. Mizantrop și agresiv, Van Morrison trăiește departe de ochiul presei și al admiratorilor. Doar câte un scandal îl readuce în atenția publică, așa cum s-a întâmplat de
Van the Man (1) by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/6043_a_7368]
-
universitarii de acum sunt de mult repere valorice semnificative în spațiul nostru cultural, alții s-au ilustrat și în patrii adoptive ca Germania sau Ungaria și continuă să lucreze cu o încredere încă mare în valorile culturii umaniste atât de disprețuite și de marginalizate în zilele noastre. Ați debutat editorial cu un volum de versuri, Propuneri pentru o fântână (1966). Voiați să fiți mai degrabă poet decât critic și istoric literar?Da, am debutat ca poet, mai întâi la revista „Steaua
Ion Pop „Sentimentul inițial de solidaritate intelectuală și afectivă a rămas foarte viu pentru majoritatea «echinoxiștilor»” by Ilie Rad () [Corola-journal/Journalistic/5450_a_6775]
-
fie cărțile de clasică înțelepciune. ș...ț Opera lui învață că fericirea e esențialmente o problemă de inteligență și de curaj, adică de luciditatea de a discerne șansele în cotidian și a îndrăzni să decizi în consecință; că nu trebuie disprețuit efemerul, fericirea fiind făcută din Ťeternități de o clipăť: că fericirea nu e o pleașcă omogenă, lăbărțată ca aluatul, adică nu o himeră a insatisfacției și a minților leneșe, nici a vanității și resentimentelor, ci e o dificilă și aprigă
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/6635_a_7960]
-
viitorul la zaruri, ca toți confrații lui, tipuri mai lejere, mai versatile, nu suportă tensiunea așteptării. Violența lui, rudă cu aceea, inexplicabilă, a lui Anghelache, din seara fatală, o arată. Așa încît nu Iancu răspopitul se răzbună pe Stavrache, ci, disprețuit, norocul. Păcat... dezvoltă aceeași idee, a trecutului care complică prezentul. Părintelui Niță, încă seminarist, i se trage tot de la o glumă. Fericirea ce-o socotea un drept cîștigat" - greșeală, iarăși, în lumea unde totul se primește în arendă - e scurtă
Vizită... by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/6634_a_7959]
-
din titlu, fiindcă un întreg periplu, reconstituit minuțios, cu sprijinul, recunoscut, al lui Niculae Gheran, editorul lui Rebreanu, e povestit, cu aplecare spre anecdotă, în luarea de poziție, dacă se poate numi așa. Case peste case, străzi peste străzi, memorie disprețuită și adrese care se pierd, semănând, peste timp, confuzie, fac substanța acestui articol nostalgic și precis. Constatări incredibile, precum „inițiativa" locatarilor de a smulge plăcile memoriale de pe blocurile în care mari scriitori le-au fost vecini în veac, ori „inițiativele
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/6507_a_7832]
-
fie trimisă la singura rudă dispusă s-o primească: mătușa Sophie, o soră a mamei ei, analfabetă și limitată, măritată de la 16 ani cu Tudor și mamă cu mulți copii. Relatarea despre anii petrecuți în casa Sophiei ca slugă neplătită, disprețuită, brutalizată, amintește paginile despre copii abuzați lăsate de Dickens. Annie, care învăța cu ușurință și cu plăcere, nu era lăsată să se ducă la școală, era lovită cu toată puterea cu orice obiect casnic la îndemână, de la mătură la polonic
Mămăligă, sarmale și răcituri à la Regina by Felicia Antip () [Corola-journal/Journalistic/6413_a_7738]
-
subliniază starea de înfrângere totală, accentuând sentimentul batjocurii și autobatjocurii în care cântărețul ni se livrează: „Have mercy on me baby/ After all I did confess/ Even though you you have to hate me/ Could you hate me less?” Învins, disprețuit, cântărețul nu cerșește iubire, ci iertare, recunoscându-ș i degradarea („I’m naked and I’m filthy”). E ultima treaptă a declasării, o declarație violență prin care admite că întregul său proiect existențial a fost un eșec. În aceeași notă, chiar dacă
Vechimea, adâncul (4) by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/4796_a_6121]
-
mai inteligentă, pe alt front: „La urma urmelor, soarta a făcut bine ce a făcut. De ce ar fi dezertat el la ruși, când tocmai i se oferea prilejul să treacă la români? Pentru muscali ar fi fost un simplu și disprețuit dezertor, în vreme ce românii îl vor primi ca pe un frate.” Pe motiv că Bologa e încă slăbit, generalul Karg decide să-l ferească de riscurile tranșeelor și să-l repartizeze la coloana de muniții. Reîntors la datorie și instalat în
Ora dezertorilor by Corina Ciocârlie () [Corola-journal/Journalistic/4967_a_6292]
-
poeților tineri. Suntem, în consecință, obligați să refacem tabloul istoric al poeziei românești, din interbelic și până azi, introducând, pe lângă clasicele filoane - modernism și tradiționalism -, un al treilea: cel avangardist. Numit așa, în absența unui alt termen. Iată că și disprețuita operă de editare a clasicilor poate produce evenimente literare. Și că un critic de vocație nu pierde nimic dacă se „zidește”, un timp, într-un asemenea proiect. Dimpotrivă.
Proza lui Gellu Naum by Răzvan Voncu () [Corola-journal/Journalistic/4422_a_5747]
-
și metode le-am definit eu însumi. Adolescent, am ținut, de la 15 la 25 de ani, un jurnal intim, și mă interesa intens autobiografia, dar jurnalul și autobiografia erau, ca dimensiuni ale literaturii, domenii neexplorate, mai mult sau mai puțin disprețuite. Totul s-a schimbat în anii ’60, cu autobiografiile Simonei de Beauvoir, Sartre, Michel Leiris, Violette Leduc, Julien Green etc. Predând, începând cu 1966, Confesiunile lui Rousseau, mi-am dat seama cu stupoare că nu exista nicio carte de ansamblu
Philippe Lejeune: „Neliniștea pe care cititorul o încearcă față de istoria sa personală...“ by Iulian Bol () [Corola-journal/Journalistic/4441_a_5766]
-
și Iugoslavia - din cauza Cortinei de Fier ce despărțea lumea în două. În spatele acelei frontiere se aflau deopotrivă necunoscutul și cunoscutul. Necunoscutul, deoarece acolo începea inaccesibilul, străinul, amenințătorul imperiu al lui Stalin, lumea din Est, atât de des ignorat, temut și disprețuit. Cunoscutul, pentru că acele teritorii, anexate de Iugoslavia la sfârșitul războiului, făcuseră parte din Italia; fusesem de mai multe ori acolo, erau un element al existenței mele. Una și aceeași realitate era deopotrivă misterioasă și familiară; când m-am reîntors pentru
Utopie și deziluzie by Claudio Magris () [Corola-journal/Journalistic/5848_a_7173]