1,246 matches
-
ea însăși, o provocare; după ce lansează ipoteza unei posibile interpretări în cheie "barocă"a schizoidiei literaturii comuniste (și în special a aceleia din epoca de aur), criticul conchide că literatura propagandistică este departe de putea fi rezumată în cîteva cuvinte disprețuitoare, dacă avem în vedere doar impactul colosal pe care l-a avut asupra mentalităților, ca și asupra literaturii adevărate, atîta cît a fost. "Un sudiu al mentalităților - afirmă autorul, în final - nu poate ignora o asemenea analiză, fără a-și
Literatura în totalitarism by Catrinel Popa () [Corola-journal/Journalistic/16426_a_17751]
-
o "diferență" cel mult folclorică și, în plus, o zgomotoasă bucurie la aniversarea anexării provinciei la Austria (vezi foiletonul Ein Kulturfest, comandat de "Neue Freie Presse"), Franzos ilustrează amestecul de simpatie silită și de înstrăinare înfricoșată, dar nelipsită de accente disprețuitoare și agresive, ce caracterizează tratamentul Celuilalt și, de fapt, întreaga retorică "progresistă" a burgheziei central-europene identificate în estul Monarhiei habsburgice cu "germanismul" - burghezie care, în enclave urbane precum Cernăuții, se baricadează împotriva tradiționalismului suspicios al patriarhalei lumi înconjurătoare pentru a
Ce ar fi putut învăța și n-a învățat Karl Emil Franzos din estetica lui Goethe by Andrei Cornea () [Corola-journal/Journalistic/16441_a_17766]
-
de banalul cotidian amintesc de rîndurile împotriva tehnicii scrise de un Adorno, spre exemplu. Ce îl irită pe filosof în toată nebunia tehnicistă? Block-hause-ul (devenit între timp "bloc") este ținta unui atac serios, cu toate armele retoricii. Trecînd peste tonul disprețuitor, vom găsi aici intuiții extraordinare. Una din ele este că acest "trai în comun" generează puternice reflexe lingvistice care delimitează clar un grup de altul - e de ajuns să ne gîndim la "limba de cartier" din zilele noastre pentru a
Noica on air by C. Rogozanu () [Corola-journal/Journalistic/16465_a_17790]
-
prin cap. L.V.: E drept că nu aderați la nici un curent de bună voie, că sunteți extrem de independent. V-ați gândit cum ați descrie "mișcarea Julian Barnes"? îndrăzneață, curioasă să știe tot, flămândă de afecțiunea cititorilor? Sau poate indiferentă, autonomă, disprețuitor ironică sau distantă (lucru de altfel extrem de neadevărat)? J.B.: Nu m-am văzut niciodată ca o mișcare cu un singur reprezentant, ori un scriitor cu trăsături ca ale nimănui altcuiva. Prefer să văd situația mult mai concret. Scriu o carte
Julian Barnes - Desperado sau nu? by Lidia Vianu () [Corola-journal/Journalistic/16564_a_17889]
-
Ziarul de Mureș); "populația a primit bine așa-numitul Ťleu greuť, leul nou" (revista 22). Unii par să considere sintagma leu greu ca incorectă ("denumirea corectă ar fi de leu nou", Gazeta de Bacău), alții se arată chiar indignați și disprețuitori: "restul de formulări cu Ťleu greuť, Ťleu ușorť și alte bazaconii sunt pentru maimuțele mici" (lug.ro). în schimb, cîte cineva e convins că denumirea normală este leu greu, cealaltă fiind populară: "în Ťleul nouť, cum îi spun țăranii leului
"Leu greu" by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/11864_a_13189]
-
legal sau ilegal (case, mașini, conturi, țoale), nu-i de mirare că îmbogățiții de ieri și de azi, semianalfabeți cu diplome, privesc chiorâș la carte și cultură și că pe autenticul și mereu săracul intelectual îl tratează cu o condescendență disprețuitoare. Putem depăși impasul moral-spiritual în care ne găsim doar meditând cât mai des la spusele lui Constantin Noica: „Dorim untul german sau cultura românească?” Căci, se știe foarte bine, un popor rămâne în istorie grație culturii sale... Marele izvor de
CARE PE CARE SAU ANGOASA ROMÂNILOR de GEORGE PETROVAI în ediţia nr. 1516 din 24 februarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/382728_a_384057]
-
oriunde: în recreații, în clasă, pe stradă. În lupta lui pentru purificarea limbii române, în cancelaria dascălilor n-a reușit mare lucru. Numai un singur cuvînt a fost introdus definitiv. Toți spun complet, și, de ești nou venit, te corijează disprețuitor oricare dintre profesori. Pentru restul cuvintelor luptă dl Berechet singur și poți pune rămășag că oricînd, de cîte ori pe zi vrei, poți să-l faci să exclame: "Ignorant. Nu-i așa.". Și apoi explicațiile. Pentru asta nu trebuie crezut
Proustianul Anton Holban by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/16033_a_17358]
-
conștientă de ce ea simte și săvârșește.” Un cadou și un elogiu cum puține i s-au făcut poetului. Iar pentru acel „așa și pe dincolo” l-aș săruta. Ce are arta de reprezentat: „...durerea inexprimabilă, jalea umanității, triumful răutății, dominația disprețuitoare a hazardului și căderea iremediabilă a celor drepți și nevinovați”. Și toate astea pentru a ne însenina! Îl citează pe La Rochefoucauld: „Amorul propriu este mai abil decât cel mai abil om”. Nu mă credeam atât de abil. Pentru că sunt, deci
însemnări by Livius Ciocarlie () [Corola-journal/Journalistic/2804_a_4129]
-
i-ați lăsat, pe străzi. Voi de pe vremea lui Ceaușescu - dar câinii aceia nu mai sunt - și Voi din vremuri mai de acum, care îi lăsați în continuare. Și îi luăm Noi, care îi iubim, de multe ori sub privirile disprețuitoare ale bucureștenilor. Care nu-i mai vor pe străzi. Nici noi nu-i mai vrem, dar ce să facem? Luptăm pentru ei. În timp ce Ei, cei cu Râul adânc înfipt în suflet, profita de pe urma lor și a prostiei multor români. Cum
Credeţi că maidanezii vor să stea pe străzi? APEL emoționant la oprirea uciderii câinilor () [Corola-journal/Journalistic/26773_a_28098]
-
multe hazliu de nepotrivite cu purtătorii lor -, precum și tot echipamentul de război. Interesat aproape exclusiv de grupul celor cinci, Echenoz le schițează fugar portretul fizic și moral, stăruind ceva mai mult asupra a doi frați. Charles, sigur de sine, distant, disprețuitor, priceput în a obține diverse privilegii: pentru început, să fie plasat în fruntea coloanei de către ofițerii a căror favoare și-o câștigase înzestrându- i cu țigări de foi pe care el însuși le fumează ostentativ, iar mai încolo să fie
La război ca la război by Constanța Ciocârlie () [Corola-journal/Journalistic/2755_a_4080]
-
dorm noaptea așa de liniștită ca tine, Elviro! - Ei, lăsați că vă merge bine și tot nu mă las până nu-mi deschid și eu unul! Și mai și! Femeile care asistau la schimbul de replici îi aruncau Elvirei priviri disprețuitoare iar, unele, priviri de compătimire. Când lucrurile se mai calmară și Elvira și-a reluat treaba, vecina ei de masă, îi spuse: - Vrei s-o enervezi pe șefă? Iar ți-a făcut vreo observație? Dar Elvira nu-i răspunse. Mocnea
NOROC NESPERAT NUVELĂ CONTINUARE de VIORICA GUSBETH în ediţia nr. 2206 din 14 ianuarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/384239_a_385568]
-
chiar îți închipui că, este la fel de simplu să-i dibuiești la fel ca atunci când, primeai așa, din zbor, câte un pont și așteptai contrabandiștii exact pe noul traseu pe și-l aleseseră, și uite-așa, te umpleai de... glorie? Pufni disprețuitor. Cred că nu ți-ai imaginat niciodată că pontul, adus de vreun porumbel în zbor, era doar despre aceia care nu plătiseră destul, sau la timp, naivule! Vadim se săltă anevoie pe marginea canapelei, privindu-l cu atenție pe Florin
SUB CERUL MUT de TANIA NICOLESCU în ediţia nr. 2061 din 22 august 2016 [Corola-blog/BlogPost/380112_a_381441]
-
februarie 1934) Marii noștri critici literari interbelici au subliniat autenticitatea romanului și talentul tânărului autor. Pompiliu Constantinescu remarca într-un elogios articol, printre altele: "Este aici un Mircea Eliade familiar, discursiv, disociativ și imaginativ, senzual și ascetic, orgolios, uman și disprețuitor. Cu alte cuvinte o diversitate care antrenează, surprinde, nedumerește, interesează sau dezamăgește. Ai adesea impresia că faptele povestite, substanța epică a romanului sunt numai pretexte de ideologie. S-ar putea stabili atât ca analogii între reflexiile din întoarcerea din rai
Maitreyi și criticii săi interbelici by Mircea Handoca () [Corola-journal/Journalistic/8289_a_9614]
-
preia pur și simplu, prin paronimie, sensul lui amanet - "Nu mai ai bani, îmi lași lanțul acaret pentru 2 bulioane". Cealaltă e mai firească și probabil mai stabilă: prin sensul de "fleac, mărunțiș", cuvîntul se transformă în termen de desemnare disprețuitoare, injurioasă - "ăia care se cred superiori le zic la ceilalți acareți: Ťmăi acaretuleť, ia vino-ncoa!". Chiar dacă sensurile recente nu vor pătrunde în limba comună, trecerea de la "proprietăți imobiliare" la "anexe gospodărești", apoi la "chestii" și "nimicuri" e spectaculoasă și
Acaret by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/7997_a_9322]
-
trebuie să-și pună întrebarea dacă merită să prestezi la comandă. Știu câțiva ziariști din trustul Intact care se bucură după condamnarea lui Voiculescu, simt că au scăpat de stăpânul cel rău. Dar dacă vor accepta un nou stăpân, la fel de disprețuitor la adresa regulilor jurnalismului?", scrie Cristian Pantazi într-un editorial postat pe Hotnews. Tiberiu Lovin După condamnarea lui Voiculescu la 10 ani de pușcărie, angajații lui s-au transformat din avocați în judecători. Zic ei că sentința e nedreaptă etc. Păi
Ce spun oamenii apropiați de Traian Băsescu și presa "băsistă" despre Antena 3 by Anca Murgoci () [Corola-journal/Journalistic/81403_a_82728]
-
asupra celorlalți. Este cel care dacă va încerca să evină "veriga de legătură" între profesori și restul clasei. Va încerca să devină șeful unui grup al "popularilor", va păstra distanța grupului față de ceilalți copii, jignindu-i și păstrând o atitudine disprețuitoare. - Cum reacționează un copil în acest caz? Există două perspective: ori va dori să facă parte din "suita Prințului", ori se va poziționa în tabăra adversă, existând riscul să devină șicanelor. - Cum trebuie acționat? Părinții trebuie să afle ce își
Părinți de succes: Faceți cunoștință cu Prințul, Curteanul, Furiosul… by Elena Badea () [Corola-journal/Journalistic/70710_a_72035]
-
capacul greu,/ Și de voi putea renaște'n tine/ Noaptea vei simți sărutul meu." Speranța, firavă, din fundul lăzii, veche de cînd lumea noastră cu pierzătoare curiozități și păcate. Aceeași de care se leagă modernismul întreg, de la încrederea disperată și disprețuitoare în mon semblable, mon frčre, la viziunea lui Sebastian, bunăoară, a unui om tînăr cu povestea adevărată în mîini. Ce adevăr este acesta al lui Bonciu, nu știm. Dăm, însă, la o parte calcul acoperind, elegant - sîntem în anii opacității
Carne și vînt by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/7073_a_8398]
-
și amar." (Din însemnările lui Balkaneus). Vai, așadar, de cei siguri! Certitudinile omoară, în această societate a moftului ușor și fără obligații, prețuind libertatea cu patima pe care doar nomazii o pot avea. Risipindu-se sublim, generoși, indolenți, excesivi și disprețuitori de măsura prea mică a faptelor, față de vastul imperiu al vorbelor. "Vecia bună, rea, nu-i pentru cei meschini", spune Corul în Judecarea lui Balkaneus. Și mărturie stau toate cîntecele de nat balcanic, că nu e cusur mai urît de
Rîsul pămîntului by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/6960_a_8285]
-
am prezentat onorabil, aș spune, deși la un moment dat mi s-a părut că mă aud răcnind atonal în fața unei mulțimi pe care n-o vedeam din pricina luminilor puternice. Simțeam mulțimea respirând, oftând, vânând greșeli. O mulțime furioasă și disprețuitoare, gata să spintece la cea mai mică ezitare. Când am crezut că s-a termi nat, venită de nicăieri, Mili a apărut pe scenă și cu un gest na tu ral, i-a făcut semn băiatului de la sunet să dea
Ficţiuni reale by ed.: Florin Piersic jr. () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1342_a_2714]
-
caute cotlonul cel mai ferit, să se bage și-n gaură de șarpe... Îți bați joc de mine! Nu, serios, clătină ea mustrător, privindu-l cu intensitate, cu ochii mijiți de încordare, și buzele groase i se subțiară dureros și disprețuitor, parcă ar fi fost gata să izbucnească în plâns. Ce bal? Lămurește-mă! Prefectul județului dă un bal în cinstea foștilor noștri musafiri. Pleacă. Te desparți de diavol râzând, cam așa ceva, spuse ea repede, cu gândurile în altă parte, și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1475_a_2773]
-
nu s-ar fi întâmplat nimic nu era vorba de urmăritorii lui, de taică-su, tatăl ei, al Irinei, rămas acolo. De celălalt meșter, moș Țurcanu, fugit în pădure, de toți câți erau hăituiți, amenințați -, privirile îi erau când reci, disprețuitoare, când moi, duioase și dezmierdătoare, chemându-l spre ea și apărându-l de acea amenințare urâtă, cu atât mai cumplită cu cât țâșnea chiar din el. Prostule, îi zâmbi, zăpăcindu-l cu unduirea dulce din glasul ei. De ce dai buzna
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1475_a_2773]
-
Stați că vă arăt eu, sări imediat Virgil, sigur că presupunerile lui din noaptea trecută se vor adeveri întocmai. Acum să ne odihnim cîteva minute, să mîncăm cîte o pară, două, și pe urmă... Mie nu mi-i foame! strîmbă disprețuitor din nas Ilinca. N-am venit pînă aici ca să ne așezăm la masă! N-aveți decît... cui i-i foame... Nici mie nu mi-i foame, spuse și Vlad. Eu zic să-ncepem mai repede treaba. Sigur că da! întări
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1501_a_2799]
-
sau acoperi cu pămînt. Dacă erau, cumva, de aur, sau aveau vreo valoare? Dă-i-le să facă borș cu ele, o sfătui superior Vlad. Nici Virgil nu se arătă mai prejos. Puse mîna pe o tăbliță și o răsuci disprețuitor pe la nasul Bărzăunului: Și ce credeai c-ai găsit, bă, plachie? Comoara? Ia-le și ți le leagă de gît, să te vadă așa domnul Nicanor. Zău că meriți! Toți izbucniră în hohote de rîs. Chiar și Bărzăunul rîse, considerînd
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1501_a_2799]
-
glas flegmatic Bărzăunul, grozav de mîndru că Virgil, deși cu o clasă mai mare ca el, și premiant pe deasupra, nu auzise de asemenea creaturi. Ce-s ăia tri... tri... cum? Tritoni, frate, ce naiba! își umflă Bărzăunul gușa, clătinînd din cap disprețuitor, dar și cu o oarecare doză de înțelegere față de partenerul său de discuție, pus în situația de "căzut din plop". Zău, parc-am trăi-n pădure! Virgil nu se rușină deloc de vorbele Bărzăunului, mai ales că discuții pe tonul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1501_a_2799]
-
uitau cu toții și nu se mai saturau. Aici o să vin eu o dată, zise Bărzăunul, să prind păstrăvi și să-i frig pe piatră, ca atunci, cu tata... îs așa de buni, căă... Ptiu, îl repezi iar Vlad clătinînd din cap disprețuitor, că tont mai ești! Cum adică să-i frigi pe piatră, primitivule? Nu-i poți pune-n țiglă? Vlade... știi ceva? i-o-ntoarse Bărzăunul scărpinîndu-se cu năduf undeva, la spate, tu, dacă nu te-ai crede așa deștept, zău
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1501_a_2799]