68,163 matches
-
personalitate imaginii generale, concepției, ideii. Vedetă în deplinul sens al cuvântului, actor care poate duce pe cont propriu un spectacol, el este un extraordinar liant, o garanție pentru creativitatea grupului. Nu, nu pentru că e un "băiat de comitet", dimpotrivă, păstrează distanța reglementară în relațiile umane întâmplătoare; poate timiditate, poate nevoia de introvertire pentru un extrovertit de meserie - accesul la intimitatea omului este păzit cu strășnicie. Și poate de aceea omul este perceput ca un personaj, unul dintre cele mai izbutite din
Omul din artist și invers by Magdalena Boiangiu () [Corola-journal/Journalistic/14729_a_16054]
-
Cătălin Constantin Între un balcanism blamat, dar savurat, și un Occident admirat, dar ținut la distanță, lumea din Craii de Curtea-Veche nu se hotărește niciodată. "Străbătui iar șiragul de saloane unde între toate florile afară de cele firești, dăinuia ca îmbălsămat, cu Olimpul său sulimenit și pastorala sa dulceagă, veacul galant. Dar, în cel mai împodobit dintre
Mateiu Caragiale la Curtea-Veche - PRIVIREA POVESTITORULUI by Cătălin Constantin () [Corola-journal/Journalistic/14752_a_16077]
-
de la bun început: balcanicii, întotdeauna contradictorii. Rămîne Pașadia apuseanul demn în port și vorbire? Cu siguranță, da. Confruntarea textului cu textul ne-a adus de unde am pornit. între un balcanism blamat, dar savurat, și un Occident admirat, dar ținut la distanță, lumea Crailor de Curtea-Veche nu se hotărăște niciodată. Cititorul care mai sus a sesizat contradicțiile textului e unul atent. Mult prea atent, pentru că portretele și textul trebuie privite complice, cu coada ochiului, în toată splendoarea echivocului lor. Ar putea însă
Mateiu Caragiale la Curtea-Veche - PRIVIREA POVESTITORULUI by Cătălin Constantin () [Corola-journal/Journalistic/14752_a_16077]
-
de cunoscut în Peninsula, încît a ajuns să fie parodiat în talkshow-urile de largă audiență. Gen literar-jurnalistic hibrid, pamfletul se află la hotarul dintre ficțiune și non ficțiune. Afirmațiile emise sub umbrela acestui gen pot fi apreciate de cititor cu distanță estetică, recunoscindu-i-se autorului ingeniozitatea în alegerea formulelor satirice, dexteritatea în exercițiul retoric al caricaturizării. în același timp, comentariile pamfletare pot fi luate în serios, considerate jignitoare și utilizate, eventual, ca probe într-un proces de calomnie. "Răutățile" ce se spun
Cela: un cadavru de lux by Mihai CANCIOVICI () [Corola-journal/Journalistic/14782_a_16107]
-
scandalizeze, afirmațiile sale își vor pierde cu timpul forță de impact etic, devenind niște produse strict estetice. Iar gradul de excelență al acestor produse de-pinde de capacitatea autorului de a se dedubla, de a se privi pe șine de la o distanță ludica și a face literatura cu propriile umori incontinente. Deocamdată, Umbral se descurcă binișor. Curios este că biograful atribuie personalității de care se ocupă tocmai această identificare, în ultimii ani din viață, cu mască eternului nemulțumit: "Ființă glorioasa cu care
Cela: un cadavru de lux by Mihai CANCIOVICI () [Corola-journal/Journalistic/14782_a_16107]
-
prosternată la picioarele împăratului este Josefina atingându-i mantia lung desfășurată cum stă aproape lungită pe podea. În centru, Arta, singură înfruntând anii, a pus-o în lojă pe Letizia, mama lui Napoleon, al cărei chip șters aproape prin efectul distanței are aspectul unei hârci... Ea privește prin lorgnon scena din mijlocul tabloului, unde Josefina, slăbiciunea pe viață a lui Napoleon, stă prăbușită, în timp ce pe buzele bătrâne viclene de corsicancă pare că se înfiripă cuvintele istorice îngânate cu un fel de
Reflexe pariziene by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/14825_a_16150]
-
în pământ cu o nuielușă de velniș și atunci câinii care în acea localitate erau "din moși strămoși" muți, încep să latre. Un bărbat ridică o piatră de pe țărm și o aruncă în mare: piatra era însă foarte mare și distanța la care a aruncat-o, incredibilă. Altul "simte" în clipa sciziunii un cutremur, deși nici un seismograf, nici cel mai sofisticat, nu-l percepuse. Altul, din clipa pornirii marii plute, este urmat tot timpul de un stol uriaș de sturzi. Numai
CARTEA STRĂINĂ by Grete Tartler () [Corola-journal/Journalistic/14859_a_16184]
-
Cimitirul israelit, ceea ce cu siguranță nu-l supără, întrucît și în cele mai antisemite perioade istorice i-a apărat curajos pe evrei. Pe partea cealaltă, strada Bacovia, nu departe de încă două-trei cimitire. Mult mai bine stau, la cîteva străzi distanță, într-o zonă civilizată, între cartierul muzicienilor și cel al capitalelor, G. Călinescu (casa lui a creat strada lui) și Tudor Vianu. Ceva mai încolo, o mică intrare pentru un mare scriitor: Camil Petrescu. Eugen Lovinescu e în cartierul gării
Topografia nemuririi by Ioana Pârvulescu () [Corola-journal/Journalistic/14854_a_16179]
-
exprimat, ce mijloace vă stau la dispoziție pentru a-l face accesibil și semnificativ pentru cei cărora nu le-a fost dat, din fericire, să treacă prin o astfel de experiență? H. B.: Prefer expunerile obiective, făcute de la o anume distanță lăuntrică, lipsite de emoționalitate, dar conținînd în primul rînd date concrete, referințe la fapte concrete. Numai prin ele poți lămuri, prin ele poți cîștiga și interesul publicului, determinîndu-l să te asculte și să te citească. Emoțiile sunt partea mea intimă
Hans Bergel - suferință și iertare by Rodica Bin () [Corola-journal/Journalistic/14833_a_16158]
-
stare să înving repede lăuntric acești ani de groază. Nici prin gînd nu mi-a trecut să mă răzbun vreodată sau să port în mine un fel de ură. M-aș încărca psihic cu ceea ce nu doresc. Privesc de la mare distanță și cu un fel de ironie cele ce mi s-au întîmplat. Totuși voi scrie, nu întotdeauna și nici exclusiv, despre acei ani trăiți în comunism. R. B.: În Memorialul de la Sighet și în expoziția organizată aici la centrul cultural
Hans Bergel - suferință și iertare by Rodica Bin () [Corola-journal/Journalistic/14833_a_16158]
-
o intensă mediatizare a ororilor Holocaustului, dar și ale Gulagului, ambele, la nivel moral, expresii absolute ale răului. Totuși în ceea ce privește elucidarea trecutului comunist, chiar și Occidentul, după părerea mea - atît cît îmi este dat să observ - păstrează încă o oarecare distanță "igienică", "sanitară" față de ceea ce s-a întîmplat dincolo de Cortina de Fier. Se vorbește prea puțin despre ororile comise în numele dictaturii roșii. Au fost diferite încercări de a explica acest lucru. Și François Furet, și apoi autorii Cărții negre a comunismului
Hans Bergel - suferință și iertare by Rodica Bin () [Corola-journal/Journalistic/14833_a_16158]
-
decît la un strat foarte subțire, mult prea subțire de oameni care în România înțeleg să facă acest proces dificil de cunoaștere obiectivă, de analiză și de judecare "la rece" a celor două dictaturi. Însă, așa cum apar lucrurile, văzute de la distanță - unele se văd mai clar decît de aproape - numărul celor care sunt realmente dispuși să facă acest dureros proces, numărul celor dispuși să asculte, este încă mult prea mic. De aceea cred că scriitorii pot face foarte mult. Și fiindcă
Hans Bergel - suferință și iertare by Rodica Bin () [Corola-journal/Journalistic/14833_a_16158]
-
române în intenția de a trasa contururile unei viziuni românești specifice asupra vieții. Lectura se dezvăluie însă tentantă și extrem de interesantă prin felul în care Lucia Terzea-Ofrim știe să privească în interiorul propriei culturi în același timp de aproape și de la distanță. O metodă modernă de analiză antropologică și totodată un exercițiu dificil ce-i reușește pe deplin autoarei și al cărui prim efect de lectură e senzația că te afli în fața unei cărți capabile să dea un răspuns definitiv asupra existenței
Sentimentul românesc al urîtului by Cătălin Constantin () [Corola-journal/Journalistic/14921_a_16246]
-
anul și ziua. Îmi amintesc locul, bodega Ambasador unde l-am văzut pe Labiș bând la o masă cu Păstorel Teodoreanu. Stam și mă uitam la ei uimit cum ciocneau, beau vin. Ne-având loc, mă oprisem la o mică distanță, privind cum vorbeau între ei. Labiș, înlemnit de un respect... (nu se înțelege, nu descifrez), Păstorel, cam jerpelit, dar în formă, vervă... Între doi scriitori români ceva mai diferit nu mai văzusem. Două lumi, două epoci. Cred că cineva din
Schneider by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/14955_a_16280]
-
iar la 24 mai același an la Belgrad (înaintea celor de la București), dar pagina de vizavi ne reanimă bucuria cu știrea fermă că "primele proiecții cinematografice" se produc în "Ungaria (Budapesta)" abia la 11 iunie 1896. Alteori șocul e la distanță. Pagina 53 consemnează că la 15 decembrie 1919 "Louis Lu-mière este ales membru al Academiei de Științe din Paris. Cu acest prilej, fratele său, Auguste, confirmă public că Louis este singurul inventator al cinematografului" (și, ar fi de adăugat, mai
Enciclopedie... și încă ceva by Valerian Sava () [Corola-journal/Journalistic/14937_a_16262]
-
cu ceea ce crede el că este. Cuvinte tabu pe care le rostim greu, pentru că a rosti înseamnă și a crea, ceea ce ne aduce în față realitatea noțiunii. Gândul e totuși mai palid decât cuvântul, care e materie și lovește urechea. Distanța dintre oameni (inevitabila sau cultivată de oameni) duce mereu la fetișizări; presupunem mai mult decât este, în timp ce ignorăm date pe care nici nu le bănuim. Dacă poți, fii misterios în claritate. "Antijurnal"? (cochetărie Blandiană) "Antimemorii"? Orice fenomen are în el
Anatol Vieru: Fragmentarium () [Corola-journal/Journalistic/14957_a_16282]
-
a oferit, în 1997, unul din acele colocvii ale scriitorilor români din țară și străinătate, organziate la Neptun. Nina Cassian sosise din America, era o legendă vie, și rămăsese în spirit, nespus de tînără, fascinantă. Doar mersul pe jos pe distanțe ceva mai lungi părea a-i fi devenit o povară. Cînd i-am solicitat un interviu, și-a exprimat dorința să mergem pe țărmul mării (nu zărise încă marea de la sosirea la Neptun), să ne așezăm pe o bancă și
Nina Cassian - "Partidul comunist nu m-a iubit niciodată, a fost o dragoste neîmpărtășită" by Rodica Bin () [Corola-journal/Journalistic/14932_a_16257]
-
nu se sfârșesc decât ca să înceapă din nou, într-un ritm diavolesc. în acest context, tăcerea e un fel de muzică sobră de înmormântare, dar morții sunt ocupați în furnicarul uman. Am exersat din nou strategia �a ține viața la distanță", atât cât e posibil, un mic moment de neviață, din care îmi trag energia necesară acceptării ritmului nebun al cotidianului. Mă imaginez arbore, un cedru, care corespunde zodiei mele, fixat într-un loc adânc, cercetând cu rădăcinile miezul plantei, pe când
Jurnal suedez by Gabriela Melinescu () [Corola-journal/Journalistic/14879_a_16204]
-
căuta; nici liniștire, pe care nici un om n-o poate obține, decât la ora când n-o va putea pierde - doar somn, dispariție, modestă renunțare. Cei patru pereți ai acestei camere sărace sunt în același timp pentru mine celulă și distanță, pat și sicriu. Am cunoscut momentele cele mai fericite atunci când nu mă gândeam la nimic, visând nimic, pierdută într-o toropeală vegetală, o mătase a broaștei crescând pe suprafața vieții. Savurez fără amărăciune conștiința absurdă de a nu fi nimic
Jurnal suedez by Gabriela Melinescu () [Corola-journal/Journalistic/14879_a_16204]
-
realitate nu mai poate fi percepută decât fizic, prin corpul "fetiș", și despre care nu se poate spune mai mult decât "ceva nearticulat o limbă de pâslă diferită de orice traducere". Răzvan Țupa este, în fond, un postsimbolist la jumătatea distanței dintre Virgil Mazilescu și Mircea Ivănescu, iar debutul lui cu acest lung poem e remarcabil cu atât mai mult cu cât peisajul poetic actual este destul de "amestecat". Răzvan Țupa - Fetiș, Editura Semne, 2001, 80 p., f.p.
Dereglarea sintaxei by Marius Chivu () [Corola-journal/Journalistic/15288_a_16613]
-
nu despre acest film era vorba, ci despre A Beautiful Mind. Și iarăși încerc să mă abțin de la aprecieri, pentru că altceva m-a pus pe gînduri în filmul ăsta și nu dacă a meritat sau nu Oscarul. Oricum, față de Titanic distanța e uriașă, iar dacă ne gîndim la personaj și la decor, am putea să spunem că încep să se poarte intelectualii. Și tocmai aici e buba: intelectualii. Și nu oricare, ci matematicienii și literații, cei mai cu capul în nori
Inutilitate și schizofrenie by Luminița Marcu () [Corola-journal/Journalistic/15301_a_16626]
-
la exces"). Alurei trufașe, podoabelor, atitudinilor de singularizare dominatoare, euforiei luxului le răspund modestia, sobrietatea, decepția, abulia. Exuberanța personală se dizolvă în îndoială, slăbiciune, risipă, deplețiune, nu fără o notă de autoironie ce rigidizează postura deliberată și totodată marchează neostentativ distanța morală față de aceasta. Eul se prezintă în fața lumii teribile dezarmat, vitregit parcă de voința oricărei articulări de sine, asemenea acelor vietăți care, atacate de un dușman, se prefac moarte. Uneori această mortificare tactică adoptă aspectul psihologic al impersonalizării, al despărțirii
Un baroc paradoxal by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/15295_a_16620]
-
dumneavoastră citiți ziarul, artistul va fi și părăsit România" (România liberă = RL 1236, 1994, 2). Forma citiți e nu atît un prezent cu valoare de viitor, cît una dintre strategiile prin care scriitura jurnalistică creează sentimentul actualității maxime și reduce distanța dintre timpul redactării și timpul lecturii: fiind un prezent autentic pentru cititor, dar un viitor pentru ziarist. Trecerea de la perspectiva cititorului (prezentul citiți) la cea a autorului textului (viitorul anterior va fi părăsit) e o ruptură, dar care nu pare
"Va fi fost" by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/15296_a_16621]
-
reprezentat cu un secol înainte prima fisură în relația dintre partenerii comunicării, telefonul, fonografia, banda magnetică au adâncit această ruptură, acutizând criza dintre auz și văz. "Divorțul" dintre "ochi" și "ureche" naște o nesiguranță la nivelul intențiilor de comunicare, datorată distanței fizice dintre emițător și receptor. Într-o lume a nesiguranței și a dezorientării, în care comunicarea este redusă la nivelul undei sonore, experimentele unor oameni de știință ca Eduard Sievers, Ottmar Rutz sau Karl Bühler vin să reinstaureze echilibrul în
Reinhart Meyer-Kalkus - Vocea și arta vorbirii în secolul 20 by Adina Olaru și Ruxandra Năstase () [Corola-journal/Journalistic/15305_a_16630]
-
lui Sorescu, cea care își înșela bărbatul sărind peste el, culcat pe jos alături de pat, și femeia cu picioare groase din Scrisoare nouă, cea cu care "Seara, în vatra caldă, cu buzele pline de mămăligă, nădușiți, vom face copii" e distanța dintre ironie și amărăciune. În Madrigal răsturnat răsună muzica din Domnișoară, fată de pension: "Ai să te faci urâtă, fată tristă, fată de piatră...", altoită însă cu o luciditate și o gravitate blagiană. Cu diferența că nu "sfiit pruncia ei
La umbra nucului în floare by Luminița Marcu () [Corola-journal/Journalistic/15317_a_16642]