297 matches
-
ținea În strânsoare, și Feffer arăta speriat. Opunea rezistență, se apăra, dar nu era În stare. Adversarul era mult mai puternic. Normal. Cum se putea altfel? Fața lui bărboasă era Îngrozită. Ținută În sus, cu obrajii În flăcări, ochii căprui, distanțați implorau ajutor. Sau cugetau ce să facă. Ce ar trebui să facă? Ca un om bâjbâind Într-un râu În căutarea unui obiect pierdut În timp ce se holbează la cer, cu gura căscându-i-se din barbă. Dar nu voia să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2119_a_3444]
-
Imaginea este pe un fond de pătrate suprapuse și cercuri cu medalioane de sfinți și îngeri, iar ultimul cu semnele zodiacului. Urmează o scenă mai mare ilustrând Raiul. Este un peisaj natural, o grădină cu numeroase animale pictate distinct și distanțate unele de altele. În centru, pomul cunoștinței binelui și răului, plin de fructe. Scena se impune prin mulțimea animalelor, unele stând, iar altele în plină mișcare. Dintre animalele reprezentate se pot identifica: cai, căprioare, câini, vulpi, urși, lupi, lei, cerbi
Cetăţuia lui Gheorghe Duca Istorie, cultură şi spiritualitate ortodoxă. In: etăţuia lui Gheorghe Duca Istorie, cultură şi spiritualitate ortodoxă by Daniel Jitaru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/503_a_738]
-
camere de baie, în care sunt înghesuite cuiere și cutii. Pare o locuință particulară pentru mai multe familii. Ajunge într-un hol mare, trece de masa lungă, acoperită cu pânză roșie, într-un alt hol, mai mic, rotund. Patru birouri distanțate, în stânga intrării masa dactilografei. Tovarășul Orest Popescu?, repetă, alintându-se, blonda cu zulufi. Tovarășul Popescu este plecat la un instructaj, iar vicele e în ședință de organizație. Ședință... care ședință, cum fac handicapatii ședință, doar nu suntem la... Vancea holbase
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]
-
părerea, amuzat pe undeva că o persoană ajunsese să-mi ceară mie așa niște sfaturi grele de viață. Klavei i-a surâs totuși ideea mea, a început chiar la propriu să surâdă din ochii negri arzoi și din dinții conici distanțați. Acum aflu nu numai că ideea mea n-a folosit, dar Klava s-a despărțit de soț și, până să se-apuce de a doua facultate, a rămas un fel de dezrădăcinată, în Bucureștiul ăsta care acum zece ani o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2273_a_3598]
-
numai aș face amor și-aș citi... (de unde Dumnezeu vorba asta nouă la ea, se stilase cu trupa, observ că lucrase și la formele ei, începând să poarte haine negre care-i alungesc trupul fost bondoc. Ochii mari și sprâncenele distanțate îngustându-i fruntea, nasul cu nările înguste vibratile vădesc o tensiune nervoasă nouă, care mă face și la izbucnirile ei de râs să tresar speriat. Aveam să-mi dau seama că orice activitate, fumatul, discuțiile lungi cu mine, privitul la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2273_a_3598]
-
auzit că mă solicitase s-o ajut la mutat mobilele și strâns covoarele prin casa ei pentru curățenia de sărbători. Domnu’ Tudor, zisese - nu ți-e frică să te-ncui cu mine-n casă? chicotise răsfățată pensionara (din niște dinți distanțați destul de siniștri, adâncindu-și urmele de laba-gâștii de la coada ochilor negri), după ce zăvorâse bine ușa cu lanț de siguranță. Doamna cu meșe scăpate din părul moale, ce trebuie să fi fost frumos cu niște zeci de ani în urmă, trăia
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2273_a_3598]
-
purta scurt și lins, într-o tunsoare de modă veche (se zvonea chiar că ar folosi briantină). Era mai înalt decât Brian, dar mai scund decât Tom. Fusese cândva zvelt, dar acum devenise ceva mai greoi. Avea ochi frumoși, foarte distanțați, care se îngustau brusc, dar „privirea lui de pisică“, spre deosebire de cea a lui Alex, era amuzată și ironică. Fața îi era rotundă, cu un nas scurt, iar dinții pătrați, ușor separați între ei, plantați într-un arc larg, îi dădeau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
toți înotătorii îndărăt în apă. George își dădu seama că cineva se apropie de el, apoi își dădu seama că e Tom, și își întoarse, foarte încet, capul. — George, hello...! George rămase cu capul întors, iar privirile ochilor lui mari, distanțați, lunecară spre Tom, fără să se fixeze însă asupră-i. Lui Tom i se înfățisă imaginea stranie sau, mai curând, amintirea unui nebun într-un dulap. Simți cu intensitate, ceea ce în trecut simțise doar vag, calitatea nefirească a lui George
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
vestă, și astăzi își pusese o cravată și își pieptănase părul. Capul lui avea din nou înfățișarea lucitoare, briantinată. Își scoase haina și rămase în vesta cu spatele din satin lucios, uitându-se la Alex și arătându-și dinții pătrați, distanțați. Era mai curând un rânjet decât un zâmbet. Alex își spunea: „E schimbat; e același și totuși schimbat și miroase altfel, are un miros acru“. Pe urmă se gândi la încăperea din visul ei. Și iarăși își spuse: „E același
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
-i amintea de una dintre figurinele netsuke ale Stellei. Așeză maimuța la loc, deschise capacul pianului și lovi două-trei clape. (Ca și Diane, nu știa să cânte la pian.) — Chemarea destinului! Se întoarse spre ea zâmbind, arătându-și dinții pătrați, distanțați. Ochii lui foarte depărtați unul de celălalt, aveau o privire de nebun. Niciodată nu-și dăduse seama Diane că ochii depărtați dau o înfățișare demențială. Îi scânteiau și îi sclipeau ochii de parcă ar fi fost gata să izbucnească în râs
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
nebun. Ochii îi erau mijiți, în acea expresie „de pisică“, proprie lui Alex, și privirea cu care o fixa pe Hattie era atât de intensă, încât părea aproape sașie. Fața rotundă îi lucea de parc-ar fi fost transpirată, ochii distanțați îi erau umezi de emoție, pe buze îi încremenise un surâs dement, care-i dezvelea dinții pătrați. Capul părea straniu, ca un dovleac iluminat pe dinăuntru. Intrase în Papuc prin pivnița de cărbuni, care avea o fereastră ce dădea spre
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
care era capabil să se gândească la așa ceva, nu se îndoia că scrisoarea necitită conținea niște pertinențe la adresa lui Hattie. (Și prin aceasta dovedea că nu înțelege caracterul lui George.) îi vedea în minte fața rotundă, zâmbetul băiețesc, cu dinții pătrați, distanțați. Se gândi să-i scrie. Dar existau cuvinte care să poată exprima ce voia el să spună? Acum, când își dădea seama de victoria repurtată de inamicul său, simțea că nimic altceva nu-i mai putea sluji decât să-l
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
sunt maronii și buhăite și de ce naiba și le-o fi boind așa! Arată patetică, îți face milă, niciodată până acum n-am văzut-o în halul ăsta!“. George zâmbi, își încreți nasul ca Zet, își arătă dinții pătrați și distanțați, și din nou păru tânăr. — Mă bucur că te văd, Alex. — Mă bucur că te văd, George. — Bill a fost cineva. Cu el aș fi putut sta de vorbă. Îmi pare rău că n-ai făcut-o. — N-are importanță
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
treacăt, Soția mea, socrul meu, și deschise ușa care dădea spre interior. Au intrat într-un ascensor, Să luăm cheia, spuse Marçal. Au ieșit la etajul al doilea, au parcurs un coridor lung și îngust, cu pereții cenușii, cu uși distanțate, de o parte și de alta. Marçal a deschis o ușă. Aici e secția mea, spuse. Își salută colegii de pichet, făcu din nou prezentările, Soția mea, socrul meu, apoi adăugă, Am venit să ne vedem apartamentul. Se îndreptă spre
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2116_a_3441]
-
un bărbat Înalt, grav. Afișa o atitudine cuviincioasă, dar expresia lui Îți sugera că atenția i se Îndreaptă spre cu totul altceva, spre un obiectiv mai Îndepărtat și chiar mai amuzant - mai amuzant decât Ravelstein, vreau să spun. Ochii mici, distanțați, erau plăcuți la vedere și Îngăduitori; părul, Împărțit printr‑o cărare la mijloc, Îți evoca un domn cu Învățătură de carte, un cărturar reputat. Prietenii săi erau În cea mai mare parte francezi, personalități proeminente, cu nume ca Bourbon‑Sixte
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2144_a_3469]
-
său de zi dacă ar Înceta să lumineze niște obiecte a căror ființă nu e lumină, ci opacitate. Conștiința suprarealistă este deci, Înainte de toate, «relație» și se naște Întotdeauna dintr-o punere În relație”. Șocul apropierii unor astfel de elemente distanțate dezvăluie, În „lumina imaginii”, deopotrivă depărtarea față de realul depășit și apropierea de „a doua lumină”, eliberatoare. Într-un articol publicat În revista unu, Benjamin Fondane a numit cu exactitate Înțelesul acestei „beauté convulsive” bretoniene: „Există astăzi un lirism al panicii
A scrie si a fi. Ilarie Voronca si metamorfozele poeziei by Ion Pop () [Corola-publishinghouse/Science/2021_a_3346]
-
adaugă criticul, „se anulează tocmai prin acumulare”. Or, acest imagism, de pe acum abundent, atestă o fantezie asociativă extrem de mobilă, cu Îndrăzneli „moderniste” În linia unui Adrian Maniu, prelucrînd abil sinestezia simbolistă și forțînd, În sens pre-avangardist, apropierea unor elemente relativ distanțate. Dacă numeroase metafore in praesentia precum „mantaua mîhnirilor sfîșiate”, „roțile deșertăciunii”, „păsările tristeții” ori „vata mîhnirilor” pot trezi serioase rezerve, altele - cele mai multe - nu sînt ale unui poet oarecare: „iedera glasului tău În vînt”, „drumul ca o melodie se pierde”, „foșnetul
A scrie si a fi. Ilarie Voronca si metamorfozele poeziei by Ion Pop () [Corola-publishinghouse/Science/2021_a_3346]
-
pe proiectarea a 24 de imagini pe secundă (25 la televizor), pe când cinematograful HD implică de două ori mai multe imagini, adică 48 de imagini pe secundă. Conform procedeului cinematografiei în relief, o cameră specială filmează scenele cu două obiective distanțate, așa cum fac ochii noștri. Dar un obiectiv este prevăzut cu un filtru care polarizează vertical (nelăsând să treacă, asemenea unui unui pieptene, decât fotonii emiși în secțiune verticală), iar celălalt obiectiv este prevăzut cu un filtru care polarizează în plan
Experimente de psihologie pentru dezvoltarea personală by Alain Lieury () [Corola-publishinghouse/Science/1974_a_3299]
-
Solicitarea ei se face la un mod specific și, prin urmare, ea se află prinsă într-un proces de elaborare metodologică și epistemologică în fața acestui domeniu de investigație care este radical nou pentru ea. Cererile adresate etnologilor provoacă răspunsuri variate, distanțate, chiar contradictorii. Pe scurt, întreprinderea deschide un întreg câmp de reflecție pentru etnologie punând probleme a căror dimensiune deontologică foarte pronunțată este intim legată de concepțiile pe care disciplina și le face în mod "tradițional" cu privire la vocația ei de cercetare
Motive economice în antropologie by LAURENT BAZIN, MONIQUE SELIM [Corola-publishinghouse/Science/1015_a_2523]
-
școlară. Am fi putut adăuga anchetele de relatare a faptelor (ca martori, uneori ca victime) de către dascăli, părinți sau de către personalul directoral al școlilor. Încrucișând aceste metode, încrucișând rezultatele, putem ajunge la o cunoaștere mai apropiată, tocmai fiindcă este mai distanțată, de un fapt social și educațional major. În fine, amintim că nu am abordat aici, bineînțeles, decât un aspect major, dar limitat al problemei științifice puse de violența în școală: cel al cuantificării ei. Cuantificarea însăși poate fi problematică în
Violența în școală: provocare mondială? by Éric Debarbieux () [Corola-publishinghouse/Science/1097_a_2605]
-
ținut permanent sub observație din camera de zi. Având învelitoarea acoperișului din stuf, rogoz sau coceni, coșărul era construit în plan dreptunghiular, cu tălpile groase din lemn, sprijinite la colțuri pe bolovani mari de piatră. Pereții realizați din nuiele împletite distanțate una de alta, permiteau aerisirea și uscarea știuleților de porumb. Construcțiile specifice practicării viticulturii erau crama, căsoaia, beciul și chimnița. În beciul săpat în pământ, având pereții căptușiți cu piatră sau cu bârne, se păstrau, pe lângă butoaiele cu vin și
Monografia Comunei Oncești Bacău by Octavian I. Iftimie () [Corola-publishinghouse/Science/1775_a_92288]
-
permanent sub observație din camera de zi. Învelitoarea acoperișului era din stuf, rogoz sau coceni. Coșărul era construit în plan dreptunghiular, pe tălpi groase din lemn, sprijinite la colțuri pe bolovani mari de piatră, pereții erau realizați din nuiele împletite, distanțate una de alta pentru a permite aerisirea și uscarea știuleților de porumb. Se realizau și construcții specifice practicării viticulturii cum ar fi : crama, căsoaia, beciul și chimnița. În beciul săpat în pământ, pereții erau căptușiți cu piatră sau cu bârne
Monografia Comunei Oncești Bacău by Octavian I. Iftimie () [Corola-publishinghouse/Science/1775_a_92288]
-
temelor sau sistemului de expunere. De aceasta se leagă și o altă trăsătură importantă a operelor parodice, și anume înclinația autorului lor de a da curs operațiilor combinatorii de procedee într-o manieră cât mai apropiată și, în același timp, distanțată ca semnificație de original. Dublul sens, interpretarea parodiilor dintr-un dublu unghi de vedere, ca opere polemice și creații valide în câmpul literaturii fac parte din girul pe care cititorul împătimit trebuie să-l acorde parodiilor. În caz contrar, parodia
Parodia literară. Șapte rescrieri românesti by Livia Iacob () [Corola-publishinghouse/Science/1021_a_2529]
-
replici, rostit în întregime de către personaj, restricționând prezența unei alte persoane, pentru ca apariția acesteia câteva rânduri mai în jos să fie șocantă și convingătoare, cu o tonalitate suficient de dură încât să amintească de administrația comunistă, ascunsă în spatele unui paravan, distanțată considerabil de tot ce înseamnă umanitate: "Ce spuneți? De ce m-am săturat? Cum să vă explic... e mai complicat... În fine, dacă insistați, o să încerc. Face parte din procedură? Nu știam. Mă rog, dacă face parte... Dar o să dureze, și
Monica Lovinescu, O Voce A Exilului Românesc by MIHAELA NICOLETA BURLACU [Corola-publishinghouse/Science/1012_a_2520]
-
despre evenimente contemporane, însă acestea nu aveau vocația de a deveni opere veritabile. Acest tip de producție, mai curent în lumea sefardă decât în cea așkenază, cel puțin după expulzare, plasa oare discursul suferinței într-un registru într-adevăr mai distanțat, mai puțin emoțional, mai ales că fusese rareori liturgizat, în contrast cu uzul care prevalase în sfera așkenază? Fapt este că, atunci când, în secolul al XIX-lea, începe să se elaboreze istoria modernă a evreilor, această scriitură nouă incorporează istoriografia sefardă produsă
Suferinţa ca identitate by Esther Benbassa [Corola-publishinghouse/Science/1430_a_2672]