326 matches
-
pe coordonate cosmice. Amintim doar că Luceafărul a fost inspirat de un poem din folclor. Cosmicul, cu aspectele sale complexe, apare cel mai evident în Miorița. Orizontul în care are loc balada nu se limitează la priveliștea edenică din primul distih ("Pe-un picior de plai,/ Pe-o gură de rai"), ci are rază infinită. Un univers multivalent de coloratură aparte, dezvoltând deschiderea vizionară a poetului anonim. În Miorița se pune o problemă filozofică fundamentală integrarea cosmică a omului. Această integrare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1515_a_2813]
-
odios... vai! Să mor.... Sau se va anticipa bine în mod științific acest act și apoi incubatorul... Taci, taci, taci.... Își trage pe furiș o fâșie de hârtie, făcută sul, fâșie în care se află imprimată o orație scurtă în distih latin, și apoi altă hârtie mică pe care se află o imagine a Sfintei Fecioare a Ajutorului Permanent. Sunt cloroformul ei. Sosește clipa, scoate capul viitorul geniu pentru a privi lumea, intră în scenariu și începe să răcnească. Este singurul
Dragoste şi pedagogie by Miguel de Unamuno [Corola-publishinghouse/Imaginative/1414_a_2656]
-
din urmă, s-a scuturat brusc și a aruncat o privire scurtă spre cartea mea. — Nizami, am informat-o prompt. Nizami din Ganja, „orașul comorii“, ăla care a scris Majnun și Laila. Asta-i o Alixăndrie în 10 000 de distihuri, hăhă. M-a măsurat dând o pagină, deși nu o terminase pe precedenta, și mi-a întors profilul, băgându și nasul mare în carte. A dat altă pagină și am remarcat cu satis facție rea că își umezește buricul degetului
Miros de roşcată amară şi alte povestiri scandaloase by Dan Alexe () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1336_a_2890]
-
știu; și altceva nu mai știu nimic; de aceea nu-mi mai puneți întrebări - / altceva nu mai știu. Nu trebuie uitată cererea Plata, vă rog!; cu ea se deschide poemul, revine spre mijloc și tot cu ea se încheie - ultimul distih, de aparență obscură: "Voi, picioare murdare, / rămâneți afară!..." semnifică, poate, o evaziune în sine însuși din interogatoriu. Din capul locului, anchetatul confundă voluntar încăperea unde i se pun întrebări cu o cârciumă, din care vrea să plece ("nu mai am
Tatonări în real by Ilie Constantin () [Corola-journal/Journalistic/8779_a_10104]
-
venit primăvara. Mă plimb pe malul Dâmboviței și admir macaraua căzută în apă. Rolul obstacolului în torent - iată un subiect filozofic la care au dreptul și poeții. De exemplu, Apollinaire meditând la trecere, sub podul Mirabeau. Am compus, deci, un distih adecvat: În Dâmbovița, apă murdară, Nu te scalzi a doua oară. Ceva mai departe, podul Miorița, aflat în reparație; pe sub care noaptea e oprită orice urmă de circulație. Ar fi trebuit să i se zică Podul lui Manole ("Ce ziua
Întâmplări de martie by A. Gh. Olteanu () [Corola-journal/Journalistic/9830_a_11155]
-
Ťfără luminăť, poate fi altceva decît o vastă temniță?" Pe același portativ al cogitației antitotalitare, Ben Corlaciu "narează orori, dar litotele și perifrazele lui, veselia foarte suspectă a tonului îi fac ideile suportabile, amuzante în amărăciunea lor, precum în acest distih caricatural și sfîșietor: Ťiar eu voi sta la mijloc drept, între triumf și moarte,/ cu un plămîn la Răsărit și altul la Apusť". în vreme ce A. E. Baconsky, care a domiciliat aproape un an în Berlinul de Vest, trădează aceeași tendință
Poezia Celuilalt by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/9252_a_10577]
-
să plătim speranța ne este complet străină: Însă mai-nainte trebuie să știm/ Pentru ea cu toții martiri să murim!// Căci fără aceasta lanțul ne va strânge/ și nu vom ști nici chiar a ne plânge!" Recitite în continuitate, cele trei distihuri nu ne transmit vreo emoție patriotică, n-au rezonanță de actualitate, lăsându-ne, în schimb, în seama unei parodii a patriotismului: țara noastră va avea un viitor de aur dacă vom muri cu toții pentru ea! În lectura noastră postmodernă, capabilă
Farmecul vetusteții by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/9748_a_11073]
-
pe cineva fără alte recomandări sau competențe dovedite, este tot o formă, debil mascată, de favoritism. Ce poate fi însă ma savuros decât punerea în paralel a bucăților de poezie formală din cele două scrieri? Romanul lui Murasaki abundă în distihuri lirice, circumscrise mai ales unor teme grave de meditație, precum evanescența vieții, melancolia trecerii timpului, iminența decrepitudinii, dar și unor stări fulgurante, de natură sentimentală sau erotică. Multe dintre aceste versuri au ca hipotexte creații ale unor poeți mult mai
Darurile zeiţei Amaterasu by Roxana Ghiţă, Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Imaginative/1390_a_2632]
-
lui Martial și a culegerii sale de epigrame intitulată "Xenia" (cuvânt grecesc desemnând micile daruri pe care gazda le oferea musafirilor după ospăț). Desigur, atât Martial, cât și cei doi poeți germani folosesc cuvântul în sens ironic. Propunerea scrierii unor distihuri înțepătoare la adresa revistelor literare i-a fost făcută de Goethe lui Schiller în decembrie 1795. Schiller a completat ideea, sugerând ca luarea peste picior să includă toți inamicii literari, dar și defecte generale precum mediocritatea, găunoșenia etc. Cum însă în
Johann Wolfgang Goethe - Arte poetice by Grete Tartler () [Corola-journal/Journalistic/7463_a_8788]
-
Oricum, ca spații neconvenționale, umblătorile au fost / mai sunt și astăzi prielnice literelor și artelor frumoase, - mai mult, oricum, decît tramvaiul, autocarul sau metroul. In care, încă, n-am citit, ca în cutare closet public din Timișoara de pe vremuri, un distih (scris cu creionul, sub tavanul foarte înalt, căci «alte Zeit» ), cu numele de Epitafși următorul conținut: Aici zace îngropat/răposatul meu... produs". La polul opus, înregistrăm spiritul galic, salonard pînă la o avîntată prețiozitate. Spre a-și curăța spațiul textual
Regulă și de-reglare (I) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/6803_a_8128]
-
câtuși de puțin neglijabilă o reprezintă și faptul că acesta e primul volum al său care permite, în paginile sale, acte ferme de mobilitate prozodică. Nici în Epistole pentru Camelia (2002), nici în Biographia litteraria (2006) nu se puteau întâlni distihuri concupiscente de felul acestui multiplu pronunțabil poem, numit, cu un zâmbet în colțul buzelor, Zeul indic: "Iată, trupurile mele fac dragoste,/ spune amorul nostru frecându-și palmele.// Ca un porcar mulțumit de vierul și scroafa lui/ își freacă palmele, scuipă
Tratament fabulatoriu by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/7287_a_8612]
-
și inima, sub pecetea lui altădată. Același timp pierdut care stăpânește forma versului, dintr-o dată lepădată de cadență, imaginile, amintirile trecute cumva neînlesnit, greoi, ca pasagerii de pe o vale pe alta. „A fost o dată o minune/ Și a rămas minune", distihul final din Agresiunea neliniștilore un bine găsit epilog pentru o întreagă derulare de îndoieli, în porții mici, atingând, cu pripeală și cu sfială, deopotrivă, și lumea, și poezia, și propriul meșteșug de-a o înțelege pe prima și de-a
Îndepărtări by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/6152_a_7477]
-
partea II, fascicula 2, 1940 -, pentru lături e indicat și sensul „mâncare proastă”.) De fapt, expresia e atestată mai ales în varianta zamă de pește (în care zamă sau zeamă e cvasisinonim cu supă, ciorbă sau, mai general, fiertură); un distih popular plasează analogia într-un context clar pozitiv: „Ochii mei, zamă de pește,/ Cin’mă vede mă iubește” (Sabina Ispas, Doina Truță, Lirica de dragoste, 1986, p. 263). Distihul poate fi considerat un exemplu de simplă folosire a comparației alimentare
Zamă de pește by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/5304_a_6629]
-
zeamă e cvasisinonim cu supă, ciorbă sau, mai general, fiertură); un distih popular plasează analogia într-un context clar pozitiv: „Ochii mei, zamă de pește,/ Cin’mă vede mă iubește” (Sabina Ispas, Doina Truță, Lirica de dragoste, 1986, p. 263). Distihul poate fi considerat un exemplu de simplă folosire a comparației alimentare în lirica populară (zama plasându-se alături de mură, spicul grâului, lapte, caș, miere etc. etc.), dar e foarte posibil și să atribuie autoevaluării pozitive o notă comică. Judecata ironic-negativă
Zamă de pește by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/5304_a_6629]
-
dăruiesc fiecărui participant la ceremonie o batistă albastră, cu monograma mea. Cam atâta mă țineau, deocamdată, și mijloacele. Lozinca de campanie ar fi fost ,,patrie, hopa!", dacă nu irezistibilă, oricum la nivelul intelectual al vastelor tribune sportive. Iar pe afiș, distihul: ,,Singur între atâția hoți,/ îi pun în cofă pe toți". Cu un text asemănător, Gigi și Dorel au devenit deputați europeni. Tonul campaniei ar fi fost necruțător, în cazul când adversarul la al doilea tur ar fi fost Traian Băsescu
Omul fără expertiză by Barbu Cioculescu () [Corola-journal/Journalistic/6729_a_8054]
-
rotunjime / Și Înălțări la cer, precum, Isus!" (Rugăciune laică). Totul nu e decît o chemare eroticească ce-și caută martori convenabili sub raportul caligrafiei: "Îngerii se enervează, dau cu nimbul de zid, / Cînd în rouă, cotropitoare, coapsele ți se deschid..." (Distih). Extazul nu e angelic, ci lasciv: "Erai atît de frumoasă! / Frîngeam pentru tine flori largi / Umplute cu îngeri de-amiază/ Ce raze-ndesau în desagi" (Caligrafiile acelorași cuvinte). Îngereasca simbologie trimite cu ușurință la o simbologie sexuală, ultima pofticios adulmecată
Emil Brumaru la ora actuală by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/6594_a_7919]
-
mă iartă, cetitor cu ochii triști/ nici nu exist, nici nu exiști” (p. 76). Sunt versuri extrase din ultimul poem al cărții, devenite, între timp, celebre. Puțini mai știu, însă, astăzi (mă întreb câți vor fi știut atunci) că acest distih poate fi citit și ca o reverență a mai tânărului Coșovei către mai versatul magistru Mihai Ursachi. Căci în Poemul de purpură (1974) al acestuia din urmă putem citi, negru pe alb: „din locul unde nu exiști/ tu mă privești
Pornind de la niște versuri by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/4983_a_6308]
-
puștoaice, Numărătoare pentru puștoaice și babalîci), să devină casant în raport cu Nina Cassian (Metempsihoză). Reproducem în continuare texte referitoare la Emil Brumaru: „Baudelaire mi-a spus: să te lipești de Maia/ Nu ajunge s-ai cultură, ci chiar cultura Maya! (Un distih cu iz etern pentru Maia Morgenstern). „Fumează Maia - (pufăie samovaru’ ) - /picior peste picior, citind Brumaru...( Alt distih cu iz etern pentru Maia Morgenstern). „Să aflu, Maia, superbețe antică,/ Scoate-ți maieul, într-un halou de maieutică!// Maia, cînd jucai pe
Un parodist by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/3457_a_4782]
-
referitoare la Emil Brumaru: „Baudelaire mi-a spus: să te lipești de Maia/ Nu ajunge s-ai cultură, ci chiar cultura Maya! (Un distih cu iz etern pentru Maia Morgenstern). „Fumează Maia - (pufăie samovaru’ ) - /picior peste picior, citind Brumaru...( Alt distih cu iz etern pentru Maia Morgenstern). „Să aflu, Maia, superbețe antică,/ Scoate-ți maieul, într-un halou de maieutică!// Maia, cînd jucai pe Maica Preacurata, Donna Alba,/ Nu m-ai zărit de-a stînga lui Iisus? Eram Baraba!// Gheara iubirii
Un parodist by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/3457_a_4782]
-
mai...A!// Ce pîine rotundă, pufoasă și rumenă-i iubirea, unică Maia,/ Să nu înnebunești cînd știi că-i frămîntată din trupul tău - Maia?!// Te urca pe Himalaya, din dîmbul meu, Copou,/ Ce vîrf inaccesibil, Maia, sacerdotalul tău popou!” (7 distihuri cu iz etern despre Maia Morgenstern). „Bruma/ Se afișa cu Montezuma// Curierul/ Se afișa cu Julien Ospitalierul// Amarul/ Se afișa cu Samovarul// Dar tu,/ Vai/ Cu cine prin Copou teafiș ai, ai?!” (Cîntec suav). Și un text despre Nichita Stănescu
Un parodist by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/3457_a_4782]
-
importanța prozodiei scade: aici autorul urmărește firul acțiunii uneori complexe și, pe parcursul zecilor de strofe, subtilitățile de natură prozodică devin tot mai rare. Talentul de versificator al lui Philippide a rămas însă același: dovadă -apariția unor versuri și a unor distihuri memorabile ce punctează marile poeme. După instaurarea comunismului la noi, cariera lui Philippide a suferit o alterare semnificativă. Poezia cu mesaj filozofic n-a mai putut fi publicată și ne întrebăm dacă autorul nu și-a luat intenționat o pauză
Alexandru Philippide – pentru totdeauna by Mihai Zamfir () [Corola-journal/Journalistic/3140_a_4465]
-
XX. Din cele 7 piese din antologie (toate scrise și apărute între 1906 și 1913), doar 3 sunt excepționale, celelalte pierzându-se parcă în fondul sonor al vorbăriei lirice ambiante. Și din ele răzbat sugestii demne de atenție. Așa, ultimul distih din "Nuferii" (din 1906) exprimă un gând rostit, mai tarziu, de Lucian Blaga privind paradoxul acestor flori: "Ei sorb în ploaia de lumini/ cu însetate rădăcini /(...)/ noroiul cel adânc din care/ hrănesc de mult zăpadă lor." La Blaga, constatarea similară
Alice Călugăru by Ilie Constantin () [Corola-journal/Memoirs/17519_a_18844]
-
simboluri baudelairiană, în jurul celui ce nu-și educa intuițiile fundamentale moștenite prin arhetipuri. Mai la vedere decât alte simboluri, șerpii cer până la pedeapsa învățarea înțelesurilor și adâncirea lor. Alice Călugăru vorbește despre această necesară descoperire a izvoarelor ignorate, într-un distih neasemuit, care pare a descrie doar ivirea prin reptație (mi se taie răsuflarea, de admirație și recunoștință, în fața unor asemenea versuri inepuizabile, pline de măreție!): Și ei se vor țări spre mine pe mușchiul înflorit și verde, ieșind pe rând
Alice Călugăru by Ilie Constantin () [Corola-journal/Memoirs/17519_a_18844]
-
înfiptă în piept./ Dar printre nouri nu vedea nimic./ Nici fulgerul./ Abia scăpăta potopit de apă" (Focul din apă). Ambiguitatea e asumată ca o trăsătură a unei poetici de cosmică ambiție: ,Doarme materia./ Pe pieptul meu o flacără verde.// Un distih numai bun, la ora aceasta/ tîrzie/ să mă înfrunte ambiguu" (Noapte). Simțindu-se îmbrăcat în aer precum într-o piele de înger, într-o cămașă ce-i dă senzația a fi țesută din frig, autorul se ridică trudnic pe brînci
Buba îngerului by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/10845_a_12170]
-
la abator / într-un cuvânt o carte din care / se ridică suspinul poetului cu degetele prinse în ușă // vă rog să-mi iertați preferințele / și faptul că fumez țigări atât de ieftine". O lapidară artă poetică exprimă, într-un singur distih, două realități de ordin diferit: cea a fragilei și tenacei condiții umane într-un univers în care viața constituie o infinitezimală excepție, și, în plan istoric ("Poemul", p. 317, e cuprins într-o culegere apărută în 1981), situația poetului sub
Multum in multa by Ilie Constantin () [Corola-journal/Journalistic/10879_a_12204]