97 matches
-
exemplu: ,Zona prinde viață mai ales în 12 și 13 iunie, când are loc Sărbătoarea Sf. Antoniu de Padua (1195-1231), patronul sfânt neoficial al Lisabonei, care s-a născut în zonă (a primit acest titlu după o călătorie în Italia)" - distonează în mai multe puncte: numele nu sînt totdeauna transpuse în varianta românească impusă (aici, Sf. Anton din Padova), ordinea adjectivelor nu pare luată în serios (patronul sfânt neoficial), e admisă ideea că sfînt sau patron ar fi niște titluri. În
Despre baptiștii din secolul... XII by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/11096_a_12421]
-
Partidului. Din nefericire, romanul păcătuiește prin lipsa de diferențiere a vocilor narative. Simion, Scândurica și Marlena, deși narează la persoana întâi, vorbesc la fel, nu au tonalități distincte. Așa se face că discursul dominant, deși la persoana a treia, nu distonează nicicum cu celelalte voci narative. În plus, femeile, deși fără un trecut formator, sunt purtătoare de idei înalte și înțeleg strategiile mai bine decât cei din jur. Toate astea pentru că Eugen Uricaru mizează pe un sens unificator, eludând, iată, psihologia
Șansele incertitudinii by Marius Miheț () [Corola-journal/Journalistic/2599_a_3924]
-
de anul și maniera în care au fost scrise. Al doilea volum al poetei, Aripa secretă, a putut apărea în 1986 printr-un subterfugiu editorial convenit cu Florin Mugur, redactorul de carte. Întrucât viziunile tinerei autoare erau prea întunecate, expresioniste, distonând puternic cu optimismul oficial, ele au fost translate în anii celui de-Al Doilea Război Mondial, dincolo de sârma ghimpată și cuptoarele lui Hitler. Iată motivul pentru care mai multe poeme (peste douăzeci) apar, cu mici modificări, în două secțiuni ale
Poemul provocat by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/11813_a_13138]
-
l’amour ne peut dominer, comment l’esprit régnerait-il? Toute suprématie pratique appartient à l’activité” se citează ca motto al capitolului 15. În epoca lui il pensiero debole, Houellebecq e voluntarist. În vremea prudenței, aruncă cu vorbele. Intransigența lui distonează cu domnia ludicului. Fără a dovedi un talent scriitoricesc extraordinar, Michel Houellebecq este astăzi singurul scriitor francez care are cu-adevărat curajul și interesul unui pariu cu publicul. El crede, și pe drept cuvînt, că nu se mai citește literatură
Scandalosul Michel Houellebecq by Alexandru Matei () [Corola-journal/Journalistic/13496_a_14821]
-
Nicolae Breban, Ion D. Sîrbu), la care greutatea eșafodajului intelectual face să scârțâie verosimilitatea situațiilor și a relațiilor, Constantin }oiu topește, așa-zicând, reflecția în acțiune, interferând cele două planuri. Ceea ce întreprind personajele, de la marile gesturi la cele mărunte, nu distonează câtuși de puțin cu gândirea lor. Iar aceasta nu este proiectată în mod abuziv, fără raportare la experiențele de viață. E obținută, în mai multe rânduri, acea senzație rară, dostoievskiană, de continuum romanesc. Teoriile unui erou îl pun în mișcare
Clopotul spart by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/9271_a_10596]
-
mai accentuat pe măsură ce situația prizonierului se deteriorează. Animația este construită ingenios prin numeroase procedee, de la utilizarea acuarelei și a fotomontajului la hârtia decupată, banda desenată sau arta colajului. Plăcerea jocului se poate vedea în toate aceste formule care însă nu distonează, ci dimpotrivă sunt unificate de o viziune integratoare și o stilistică particulară. Desenul este simplu, dar nu și jocul intelectual pe care-l propune, o parte dintre gardieni și personalul care-l asistă pe Crulic în detenție nu au ochi
Crulic – dosarul unei inexistențe by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/4756_a_6081]
-
Lumea e sinceră,/ Lumea suferă pentru mine./ «Curaj»/ Aud din toate părțile/ Și eu ce pot face?/ Îi consolez pe toți, cum pot,/ Numai mie nu știu ce să-mi mai spun,/ Cînd rămîn singur.” Tăcerea de la final, a suferindului rămas singur, distonează semnificativ cu agitația verbală și comportamentală a vizitatorilor impresionați de boala lui. Aceștia țipă, blestemă, se răstesc, își pun mîinile la ochi, invocă Divinitatea, îl încurajează cum pot pe bolnav, suferă pentru el... În schimb, pacientul e de o filozofică
Zona lirică by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/2715_a_4040]
-
loc unui accent melo, prin natura sa, personajul său se refuză oricărei captări sentimentaloide. Povestea de familie are o anumită sobrietate, iar prezența soției japoneze Hiroku (Kana Hashimotu) și a băiatului rezultat din căsătoria mixtă, Paul Koji (Toma Hashimoto), nu distonează cu spațiul mioritic și nici nu creează comparații cu teză. Un alint stângaci care stârnește un zâmbet, „ce mai faci măi Kojiță?”, nu devine motiv de bășcălie. Nicio clipă ciocnirea între civilizații nu alunecă în grotesc. În fața jucăriei japoneze, un
Câinele japonez în poiana lui Iocan by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/3099_a_4424]
-
Andrews. — Cum așa, quarto? se miră Mrs. Stevens, care nu urmărise decît vag disertațiile mondene ale secretarei sale, în timp ce-și punea un capot din dantelă, stropit cu violete mari de o nuanță strălucitoare. A purta acest veșmînt (ce distona excesiv cu puritatea salonului ei alb cu auriu, al cărui decorator fusese Jean-Michel Franck) reprezenta pentru ea o mare satisfacție de amor-propriu. În intimitatea budoarului, avînd-o drept martor de taină doar pe Miss Andrews, se putea lăsa fără constrîngeri în
Salvador Dalí - Chipuri ascunse by Ileana Cantuniari () [Corola-journal/Journalistic/13046_a_14371]
-
În noul roman (care se petrece numai câteva luni mai târziu, la finele lui februarie 1898), viața a avut timp să se reașeze în matcă. Dan Crețu s-a integrat deja și el, civic și emoțional, în peisaj. Nu mai distonează. Are o slujbă confortabilă, întreține flirturi cu frumusețile capitalei, a câștigat în bună măsură încrederea tuturor acelora care, în primă instanță, îl priveau cu suspiciune. Viitorul începe luni creează, așadar, o mult mai tenace impresie de acalmie. (În perfect acord
1898. Street view by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/4050_a_5375]
-
nimic mediocru. Aparențele pe care le adopta erau veșnic trădate. Se afla într-un acord prea strîns cu el însuși și prea lax cu ambianța, încît mă temeam să nu-mi ofere oricînd posibilitatea de a fi oricum. înfățișarea firavă distona cu anvergura albatrosului ce se zbătea într-însul.(...) Era atins de blestemul apei celei fără odihnă, alinătoare și năprasnică, zămislitoare de viață și fatală, proteiformă și încremenită în moartea aparentă a gheții. în actele lui temerare, nu puteam separa perfect
C. D. Zeletin - 70 by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/11836_a_13161]
-
Musique îi transmite, de două ori, cantata La moartea lui Ștefan cel Mare. Se bucură de o bună primire unanimă: "Toți, absolut toți, - scrie el - pretind că sunt un sfânt." Apreciere care califica, fără îndoială, suferințele sale în temnițele comuniste. Distonează câteva rânduri, scrise probabil pentru cenzorii care-i citeau scrisorile în țară, rânduri despre "marile transformări" din România, despre inițiativa românească de "autonomie și neutralitate", sloganuri care, cum bine știm i-au înșelat pe mulți occidentali.
Amintirile lui Harry Brauner by Iordan Datcu () [Corola-journal/Journalistic/8338_a_9663]
-
Dumitru Rosetti-Tețcanu și soția sa Alice născută Jora, părinții Marucăi Cantacuzino, soția lui George Enescu. De asemenea ,moș" Costache Negri - locuind la Târgu Ocna - și mătușa Maria Aslan născută Sturdza sunt personaje care apar în carte fără ca evocarea lor să distoneze cu prezentarea rețetelor de borșuri și colțunași. Numai lista mâncărurilor poate stârni pofte pantagruelice și enumerarea lor ar putea constitui numai ea aproape o operă poetică. Cartea începe cu invocarea lui Victor Hugo și între reflecțiile presărate sunt și unele
O scrisoare de la Sadoveanu by Mihai Sorin Rădulescu () [Corola-journal/Journalistic/10839_a_12164]
-
de restaurare din întreaga incintă a Curții Domnești au fost coordonate, între 1912 și 1945, de arhitectul și sculptorul italian Domenico Rupolo și de arhitectul, pictorul și eseistul George Matei Cantacuzino, cu o grijă deosebită ca nici un detaliu să nu distoneze cu ansamblul. Din acest motiv, o schimbare esențială s-a petrecut la Vila d^Elchingen ( ulterior Casa de creație de la Mogoșoaia), construită în 1870, pentru Hélène Ney d^Elchingen, soția lui Nicolae Bibescu și nepoata mareșalului Ney. Vila, concepută în
Martha Bibescu și restaurarea Mogoșoaiei by Liana Tugearu () [Corola-journal/Journalistic/13990_a_15315]
-
în timp ce-l scriam, m-am gîndit mult la tine; aveam la îndemînă, de fapt, tot atîtea argumente pentru a-l respinge ca și pentru a-l lăuda pe poet". Am înțeles că a preferat varianta pozitivă și pentru a nu distona față de "generația" șaizecistă, în curs de impetuoasă afirmare, pe al cărei sprijin conta, într-un joc de adaptări reciproce, în care, precum un "întîrziat", se vedea prins. Totuși, sînteți acuzat că ați urmărit minimalizarea poetului... Mă văd nevoit a preciza
Gheorghe Grigurcu - "Viața mea la Târgu-Jiu? Neantul mobilat cu o bibliotecă..." by Alex. Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/16257_a_17582]
-
flexiune și copierea parțială a unui tipar de simplă juxtapunere: "polițistul fan Schwarzenegger" (România liberă = RL 2147, 1997, 20). în citatul dintr-un interviu recent (presupus a reflecta limba vorbită) "frate, eu sînt fan astea..." (VIP 26, 2000, 9), tiparul distonează și mai mult cu contextul (impresia de nefiresc e accentuată și de o extindere semantică, cuvîntul referindu-se, în cazul respectiv, la preferința vorbitorului pentru o marcă de țigări). Uzul actual, tot mai intens, a impus și crearea unui feminin
"Fane" și "fănițe" by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/16717_a_18042]
-
pe care am urmărit-o, cu Gabriel Chifu, curioși, aduna fluvii de manifestanți cu steaguri roșii, dar cu figuri de intelectuali, calme, de, eventual, tineri profesori de limbi moderne. Fețe frumos modelate de cultura milenară a Imperiului, chipuri care nu distonau cu eleganta ,,Esplanadă a Spaniei", esplanada care te scoate la mare, pășind pe un impecabil mozaic multicolor. Vocile nu urlau, scandau în dreptul „Avenida Francesco Soto" - palmieri, magazine de lux, rețeaua comercială de la „El corte ingles" -dar și veselia elementară a
Mâna care scrie pe cer by Adrian Popescu () [Corola-journal/Journalistic/6007_a_7332]
-
lirismul particular al "șaizecistului" întârziat. Mă întreb de ce a așteptat acesta atâția ani (până în 1970) pentru a-și strânge versurile într-un prim volum, de vreme ce, încă de la finele deceniului precedent, el se înfățișează deja maturat, format, publicabil. Numai două-trei texte distonează, desenând un alt Brumaru, cu o ideație diferită (articulată, explicit, pe programul propriei tinereți) și cu o tonalitate distinctă. De-aici începe cântecul chiar deschide placheta: "De-aici începe cântecul. Sunt pur/ Cristal înfipt în propria mea carne./ Degeaba mlaștini
Dimineața unui faun by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/8234_a_9559]
-
Diego Alatriste nu se dădea În vânt după haine sau podoabe țipătoare, nici măcar viu colorate, Încât singura notă oarecum stridentă a Îmbrăcăminții sale o constituia pana roșie ce-i Împodobea pălăria cu boruri largi. Dar chiar și așa, aspectul lui distona cu sobrietatea Întunecată a hainei negre a lui don Francisco de Quevedo, Îmblânzită numai de crucea de Santiago cusută pe piept, sub capa scurtă, tot neagră, care pe atunci se numea herreruelo. Îmi dăduseră voie să-i Însoțesc, pentru că tocmai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1860_a_3185]
-
X mii (depinde de operație) chirurgul“, după cum am fost temeinic instruit de bolnavi, pe unde m-au purtat halatele albe. Ei bine, urmărind gesturile sobre, meseriașe, ale celor de la SMURD, mi-am dat seama că orice intenție ciubuccie ar fi distonat urât în context. M-am gândit imediat la șansa uriașă pe nume Raed Arafat, omul care, ca și Mugur Isă rescu, trage necontenit de douăzeci de ani la carul Româ niei, cu o tenacitate reformatoare în chip divin sfidătoare față de
Ce mi se-ntâmplă: jurnal pieziş by Dan C. Mihăilescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/580_a_1318]
-
gesturilor și glasului nuanțele cele mai dulci cu putință, plecă. Pomponescu se ridică și el cu gravitate, ca și când ar fi suspendat o ședință, imitat automat de Andrei Gulimănescu, care n-avea nici un motiv să plece, dar nu-și permitea să distoneze față de Pomponescu. Dan Bogdan, deși spirit contradictoriu, părăsi și el scaunul, aparținând grupului serioșilor. La fel făcu madam Angela Valsamaky-Farfara, care nu crezu de cuviință a rămâne într-o societate prea confidențială. Pomponescu se oferi a o conduce. Gonzalv Ionescu
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
-
cu pachete de chilimuri, caramaniuri, șaluri vechi turcești și alte asemenea lucruri de aspect textil. În două vitrine vechi se vedeau îndesate pahare de cristal, șfeșnice, bibelouri, o adevărată anticărie, față de care biroul ordinar, de brad lustruit, al lui Saferian distona. Pe el se înșirau, paradoxal, câteva cupe pline de spițerii, piper negru, scorțișoară, ceai. O candelă proptită de un trepied de sârmă ardea în fața unei icoane bătute în argint și rezemate deasupra unei mari case de bani. Rămași singuri, cu excepția
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
-
să mă interesez. - Sunt canalii în stare să dea informații eronate, ca să măpiarză. Eu simpatizez cu popoarele tinere, am făcut studii în Germania, în Italia. Giovinezza, giovinezza... - ...prima,.. ve... ra di bel-le-e-e-ez-za!3 continuă cântând Hangerliu, foarte gros. Ca să nu distoneze, Suflețel făcu și el din cap și buze gestul de a intona marșul. - Merg cu forțele... - În special, îl întrerupse Hangerliu cu gândul la masa pecare i-ar fi oferit-o Suflețel, îmi place ciorba de potroace. La noi (voia
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
-
urmă sosea madam VaIsamaky-Farfara, fardată minuțios și raționîndu-și gesturile feței ca să nu-și strice pictura. Ioana, impozantă ca o statuie greacă, venea și ea. Apăreau Hagienuș, Suflețel, Gulimănescu, mai rar Saferian, adus cu greu de alături. Suflețel era singurul care distona total cu arhitectura interioară, întrucît, din cauza părului vâlvoi de prea deasa trecere a degetelor prin el și a pantalonilor în burlan, nu era paralel cu nici o dimensiune. În schimb, marele spațiu îi permitea să gesticuleze în timpul conversației în toată voia
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
-
vedea pe toți cunoscuții și nimeni să nu rămînă nerăsplătit cu un salut Înainte de a Începe spectacolul. Celso Îi ține sacoul de zi lui Juan Lucas și el se Îmbracă spunîndu-le să nu-și ia cărțile de rugăciuni, fiindcă ar distona cu Întreaga ambianță a petrecerii. Susan Îi potrivește fularul de mătase, dar nu se atinge de părul lui pieptănat cu grijă, cu firele argintii de la tîmple care-i dau un aer interesant și conferă eleganță profilului său pe care cineva
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]