289 matches
-
ia forma unor „utopii realiste” (de gen marxist) sau a unor distopii nihiliste. Realismul teoretic este dublat adesea de exagerări ce iau forma unor formule utopice care proiectează construcția socială într-un viitor indefinit al marilor promisiuni sau al unor distopii de tip nihilist, catastrofic sau apocaliptic. Modernitatea consacrării le-a și experimentat pe unele, de exemplu, în forma „socialismului (comunist) de stat” sau a fascismului. După eșecul istoric al acestora, modernitatea și-a reluat cursul istoric capitalist deja consacrat. Deși
[Corola-publishinghouse/Science/2357_a_3682]
-
care au intrat în grevă. Primul roman din această serie, Cazul Jane Eyre, este o carte greu de încadrat într-o singură categorie. Comică, fantastică, satirică și plină de aluzii literare, ne transportă într-o lume care ar fi o distopie orwelliană dacă pasiunea pentru literatură ar lipsi. Jasper Fforde a fost comparat cu Lewis Carroll, Monty Python, Douglas Adams sau Ian Fleming. De fapt, el este un autor original, un excentric fermecător, un erudit pus pe șotii. Altă serie de
Cazul Jane Eyre () [Corola-journal/Journalistic/5906_a_7231]
-
de a comenta, Întrebînd: — Și care e noul proiect la care lucrezi, Patogen? Încă despachetez. Deci chiar așa Îl cheamă, gîndește Wakefield, așa cum pe mine chiar mă cheamă așa cum mă cheamă. Își aduce aminte cine este Patogen. Un scriitor de distopii complexe, publicase de curînd un uriaș volum de non-ficțiune despre călătoria sa În jurul lumii, În căutarea unei frecvențe electromagnetice căreia știința nu reușea să-i găsească vreo explicație. Wakefield chiar Încercase să citească acea carte, dar nu reușise să treacă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2295_a_3620]
-
acuzată în fața unui tribunal planetar. Din rețeta romanului, preparată după toate regulile literaturii de consum, nu lipsește povestea de dragoste. Cupa de cucută (1994), unde pot fi citite „debordantele realități absurde ale totalitarismului în variantă Ceaușescu” (Mircea Opriță), este o distopie inutil încifrată. „Cheia” (camuflarea onomastică), probabil o remanență a unor reflexe create de vechiul sistem, îneacă parțial forța reală a distopiei. Tema fantastică - trecerea dintr-o lume în alta - este aici mai curând o soluție narativă decât semnul unui interes
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289505_a_290834]
-
de cucută (1994), unde pot fi citite „debordantele realități absurde ale totalitarismului în variantă Ceaușescu” (Mircea Opriță), este o distopie inutil încifrată. „Cheia” (camuflarea onomastică), probabil o remanență a unor reflexe create de vechiul sistem, îneacă parțial forța reală a distopiei. Tema fantastică - trecerea dintr-o lume în alta - este aici mai curând o soluție narativă decât semnul unui interes coerent pentru acest regim ficțional. Romanul Sud contra Nord (2001) împinge asemănările cu Numele trandafirului al lui Umberto Eco până la forțarea
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289505_a_290834]
-
literare, de arhetipuri și miteme, de mituri și mitologii, de mentalități și cutume, de bestiare și tipologii ori galerii de personaje etc., scrierea prilejuiește un festin de intertextualitate. Monte Negro e un falanster concentraționar, iar cartea se rânduiește în seria distopiilor. Alăturându-se relativ numeroaselor romane apocaliptice, postapocaliptice, catastrofice, postmodern-eshatologice, soteriologice, carnavalesc-grave, cu sugestii de model mundan alternativ etc. ale deceniului românesc 1993-2003, scrierea se distinge prin marea deschidere către trecut, prin poeticitate, în fine, prin textualismul definitoriu. Textele de la Monte
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289806_a_291135]
-
baza vascularizației specifice unitare (unități microchirurgicale). În scop estetic, se poate utiliza liftingul (decolarea și rezecția surplusului cutanat). Acesta poate fi frontal, temporal sau mask, în raport cu marginea superioară a orbitei. Liftingul frontal se utilizează în caz de riduri frontale accentuate, distopie sprâncenară, liftingul temporal în ptoza părții laterale a sprâncenei, iar mask liftingul în relaxarea și ptozarea țesuturilor faciale; în acest caz, intervenția interesează regiunea fronto-orbitară și malară. 8. PLASTII ALE MUCOASELOR Transplantele libere sau pediculate ale mucoaselor sunt asemănătoare cu
Tumorile de unghi intern al ochiului Clinică şi tratament by Lucian Nelu POPA () [Corola-publishinghouse/Science/101001_a_102293]
-
prozele anterioare, își revendică aici o identitate precisă (se numește Bedros, un prenume mai curând generic) și trece decis de la povestire la discurs. Atmosfera generală a cărții se situează cel mai aproape de umorul negru și câteodată trist al autorului de distopii din Enciclopedia armenilor și din Bonjour, popor! Întrepătrunderea literaturii cu existența reală e un fapt dintre cele mai caracteristice prozei lui Bedros Horasangian. Vorba mustoasă a precupeților se ciocnește în paginile acesteia cu sintagma ultrasavantă, eseul de cea mai densă
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287446_a_288775]
-
vacuitatea existenței, depersonalizarea și profanarea (raiul stă cu „porțile vraiște”, „taina cunoașterii s-a pierdut”, „cunoștințele se vând pe tarabe populare” etc.) și, într-o ordine mai concretă, tabloul apocaliptic al spulberării trecutului în Bucureștii demolărilor. Viziunea este orwelliană - o distopie lirică având, pe teren românesc, afinități cu claustrul și regresiunea bacoviană. „E frig la ultimul etaj,/ e frig în Utopia”, ca și în Orașul Bacovia - titlu emblematic pentru această utopie negativă. „Bocet”, „priveghi” (noțiuni resemantizate în spiritul noii viziuni), „noapte
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285228_a_286557]
-
gen de discurs cu un logo sau cu însemnele grafice ale instiuției reprezintă crearea unei imagini cu care se vrea recunoscută și asociată în permanență, această asociere reprezentînd procesul modern de branding. V. discurs, frazeologie; semnătură. CHARAUDEAU - MAINGUENEAU 2002. AN DISTOPIE. Evgheni Zamiatin (Noi), Aldous Huxley (Minunata lume nouă), George Orwell (O mie nouă sute optzeci și patru) reprezintă nume emblematice pentru o categorie de creații literare, desemnate printr-o serie întreagă de termeni: utopie satirică, parodie sau satiră utopică, utopie negativă
[Corola-publishinghouse/Science/84947_a_85732]
-
Huxley (Minunata lume nouă), George Orwell (O mie nouă sute optzeci și patru) reprezintă nume emblematice pentru o categorie de creații literare, desemnate printr-o serie întreagă de termeni: utopie satirică, parodie sau satiră utopică, utopie negativă, utopie neagră, contrautopie, antiutopie, distopie, cacotopie, utopie inversă, utopie regresivă, non-utopie etc. Dintre aceștia, se utilizează cel mai frecvent, în relație de sinonimie, utopie negativă, utopie satirică, antiutopie, contrautopie și distopie. Distopie este un cuvînt format în același mod precum utopie, de la substantivul topos, prin
[Corola-publishinghouse/Science/84947_a_85732]
-
de termeni: utopie satirică, parodie sau satiră utopică, utopie negativă, utopie neagră, contrautopie, antiutopie, distopie, cacotopie, utopie inversă, utopie regresivă, non-utopie etc. Dintre aceștia, se utilizează cel mai frecvent, în relație de sinonimie, utopie negativă, utopie satirică, antiutopie, contrautopie și distopie. Distopie este un cuvînt format în același mod precum utopie, de la substantivul topos, prin adăugarea particulei grecești dys-, particulă cu conotații negative, precum "alterat", "dificil", "rău", deci distopie = "loc rău". Pornind de la premisa că există o gîndire utopică, o forma
[Corola-publishinghouse/Science/84947_a_85732]
-
termeni: utopie satirică, parodie sau satiră utopică, utopie negativă, utopie neagră, contrautopie, antiutopie, distopie, cacotopie, utopie inversă, utopie regresivă, non-utopie etc. Dintre aceștia, se utilizează cel mai frecvent, în relație de sinonimie, utopie negativă, utopie satirică, antiutopie, contrautopie și distopie. Distopie este un cuvînt format în același mod precum utopie, de la substantivul topos, prin adăugarea particulei grecești dys-, particulă cu conotații negative, precum "alterat", "dificil", "rău", deci distopie = "loc rău". Pornind de la premisa că există o gîndire utopică, o forma mentis
[Corola-publishinghouse/Science/84947_a_85732]
-
frecvent, în relație de sinonimie, utopie negativă, utopie satirică, antiutopie, contrautopie și distopie. Distopie este un cuvînt format în același mod precum utopie, de la substantivul topos, prin adăugarea particulei grecești dys-, particulă cu conotații negative, precum "alterat", "dificil", "rău", deci distopie = "loc rău". Pornind de la premisa că există o gîndire utopică, o forma mentis, o constantă atemporală a gîndirii umane, se poate constata că gîndirea utopică se manifestă dialogic, în sensul că orice manifestare utopică generează, mai devreme sau mai tîrziu
[Corola-publishinghouse/Science/84947_a_85732]
-
de J. J. Rousseau) ș. a. În secolul al XX-lea, marcat de pesimism și de gîndire distopică, se consemnează apariția mai multor creații distopice, paradigmatice fiind Noi (de Evgheni Zamiatin), O mie nouă sute optzeci și patru (de George Orwell), ca distopie politică și Minunata lume nouă (de Aldous Huxley), ca distopie științifică. Deși, în cele mai multe cazuri, distopia ca formă literară se raportează la o idee filozofică sau socială, deci la un fenomen extraliterar, căruia îi denunță limitele printr-o prelungire ficțională
[Corola-publishinghouse/Science/84947_a_85732]
-
marcat de pesimism și de gîndire distopică, se consemnează apariția mai multor creații distopice, paradigmatice fiind Noi (de Evgheni Zamiatin), O mie nouă sute optzeci și patru (de George Orwell), ca distopie politică și Minunata lume nouă (de Aldous Huxley), ca distopie științifică. Deși, în cele mai multe cazuri, distopia ca formă literară se raportează la o idee filozofică sau socială, deci la un fenomen extraliterar, căruia îi denunță limitele printr-o prelungire ficțională, operele în discuție pot reprezenta creații superioare din punct de
[Corola-publishinghouse/Science/84947_a_85732]
-
distopică, se consemnează apariția mai multor creații distopice, paradigmatice fiind Noi (de Evgheni Zamiatin), O mie nouă sute optzeci și patru (de George Orwell), ca distopie politică și Minunata lume nouă (de Aldous Huxley), ca distopie științifică. Deși, în cele mai multe cazuri, distopia ca formă literară se raportează la o idee filozofică sau socială, deci la un fenomen extraliterar, căruia îi denunță limitele printr-o prelungire ficțională, operele în discuție pot reprezenta creații superioare din punct de vedere literar utopiilor, care sînt interesate
[Corola-publishinghouse/Science/84947_a_85732]
-
Noua Atlantidă, a lui Francis Bacon, paradigmă a utopiei literare în varianta științifică. Scepticismul ce caracterizează principalele curente de gîndire ale secolului al XX-lea aduce cu sine o scădere semnificativă a numărului de scrieri utopice, practic utopia lăsînd locul distopiei. Studiile referitoare la utopie pun în evidență faptul că aceasta reprezintă materializarea unei constante atemporale a gîndirii umane. Fie că este vorba de o simplă conștiință utopică, o manifestare a speranței prin proiectarea unui alt univers spațio-temporal, fie că avem
[Corola-publishinghouse/Science/84947_a_85732]
-
sau identitate. Se pare, deci, că miza ideologică îngrădește destul de mult posibilitățile de exprimare a structurilor literare. O dată cu proliferarea literaturii distopice însă, în secolul al XX-lea, se poate vorbi de scrieri valoroase și din punct de vedere literar. V. distopie, ficțiune, narațiune. CIORĂNESCU 1972; ANTOHI 1991. OI V VALOARE. Deși cuvîntul valoare nu se poate considera ca element din terminologia științei limbii și, în consecință, nici din cea care ține de analliza discursului, el nu este totuși în afara acestei terminologii
[Corola-publishinghouse/Science/84947_a_85732]
-
survenit din două direcții principale: una care urmărește demonstrarea falsității premiselor de raționalitate asumate de construcțiile utopice, și alta care vizează anihilarea "elanului constructivist" al gândirii utopice, căreia îi opun de asemenea prin formule consacrate de literatura utopică anti-utopiile sau distopiile. Primul tip de critică vine dinspre teoria și filosofia socială și politică, cel de-al doilea își face apariția în interiorul literaturii utopice însăși 261. Fiind interesat aici de posibilitatea de reinventare a ideologiei ca instrument al cunoașterii socio-politice și aflându
by Daniel Şandru [Corola-publishinghouse/Science/1033_a_2541]
-
al subiectivității pure, fără simpatii colectiviste de primă instanță. Rădăcinile acestei pasiuni se trag dintr-o regio dissimilitudinis, unde naivitatea privirii se dezvață metodic, iar nepăsarea în fața excesului este voluntară. Sublimul contemporan se naște din naufragiile singurătății: patologia văzului individual, distopia sonoră, atrabilism olfactiv - toate grefate pe inavuabile malformații ale intersubiectivității erotice 1. Ochiul căscat orgasmic către nuditatea deșartă a lumii are, pentru conștiința sedată a oricărui nihilist, funcția glandei pineale. Sufletul nu există, pesemne, decât pentru a descoperi alte tehnici
[Corola-publishinghouse/Science/1998_a_3323]
-
astfel de canal de comunicare, ce șanse rămân pentru "salvarea speciei", ca să folosim expresia categorică a lui Gellu Naum? Studii recente de teorie a comunicării aruncă literatura pe locuri din ce în ce mai depărtate de centrul comunicațional, cucerit definitiv de mass-media. Trimițând la distopia lui Karel Čapek, R.U.R., autoarea avertizează că robotizarea se poate produce foarte eficient prin manipulare audio-vizuală. Nici miturile actualității precum "bibliotecile virtuale", globalizarea, idiomul comun, accesul facil la informație nu scapă de bemolul obligatoriu: oare chiar reprezintă calea
[Corola-publishinghouse/Science/1560_a_2858]
-
personalității. Pe măsură ce creăm identități alternative și le activăm în spațiul virtual, ele sunt înglobate în identitatea noastră. Parafrazându-l pe Rheingold, comunitățile virtuale la care participăm ne colonizează și suntem asimilați de cyberspațiu. Calhoun (1991) se dovedește un adept al distopiei atunci când afirmă că rețelele virtuale sunt impersonale și conduc la crearea de personalități diferite ale aceleiași persoane, ceea ce poate crea fricțiuni între comunitățile online și offline și între contactele personale. În acest context, pericolele amăgirii altora, dar și a propriei
by Zenobia Niculiţă [Corola-publishinghouse/Science/1024_a_2532]
-
Arca lui Oțoiu, CC, 1996, 8-9; Claudiu Groza, Miezul de sub coajă, APF, 1997, 5; Ruxandra Cesereanu, „Coaja lucrurilor sau Dansând cu Jupuita”, ECH, 1997, 10; Glodeanu, Dimensiuni, 230-233; Cornel Moraru, Un roman „mediatic”, VTRA, 1999, 11; Paul Cernat, Ficțiune digitală, distopie sinistrală, OC, 2000, 8; Sorescu, Lumea, 158-160; Cornel Ungureanu, Adrian Oțoiu - un adevărat Cărtărescu al prozatorilor, O, 2001, 7; Paul Cernat, Avantajele frontierei, OC, 2001, 67; Lefter, Scriit. rom. ’80-’90, II, 247-249; Sanda Cordoș, Țară de mâna a doua
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288598_a_289927]
-
ar trebui să cedeze locul intuiției, singura în măsură să deschidă poemul în adâncul cripto-manifestării semnificante. Aici, în străfundul voalat de stratificarea tectonicii poetice, doar îndepărtarea își semnifică imaginea, arată locul în care se originează spaima, unde "șade inima pieziș". Distopie care pune scena în perspectiva oblică, mișcată, a unei dislocări, a unei semnificative de-rivări: "Suntem ca malurile unui râu/ Pe care apa veșnic le desparte/ Și le unește strâns fără să vrea/ Copiii dau cu pietre din fiecare parte/ Și
[Corola-publishinghouse/Science/84974_a_85759]