683 matches
-
preț, să renunț așa de repede. Cel mai necinstit lucru, pe care poți să-l faci vreodată față de tine însuți, este să te dai bătut! Astfel, tot voi scăpa eu de acest trup imperfect și beteag, plămădit de niște mâini distrate și grăbite. Omul este doar o ființă experimentală și lăsată neterminată, tocmai de aceea îmi și provoacă mie atâta greață! Totodată, privit la prima vedere, omul pare, îndeobște, foarte ager și vânjos, mai ales când este vorba despre acei reprezentanți
Istorisiri nesănătoase fericirii by Rareş Tiron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1251_a_1940]
-
lui Vișinel, Lisandru, strică o vorbă: - Mo, tu ai împlinit deja unsprezece ani și ai pornit pe doisprezece; știi că băieții din șatra noastră încep să-și aleagă mireasa? Tu ai găsit, mo, vreo fată să-ți placă? Vișinel răspunse distrat, de parcă întrebarea părintelui său fusese o glumă: - Mie îmi plac toate fetele din șatra noastră: și Zina, și Mara și Coța. - Trebuie să te oprești la una, ca să ne putem număra galbenii trebuitori și după aceea să pornim la drum
La marginea nopții by Constantin Clisu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1690_a_3123]
-
Gherasim, la ORL, da' rapid, m-auzi? Hai, mișcă-ți tenderu', că acum îmi vine nebuneala și vă fac raport la amândouă!" Un brancardier slăbuț apăru cu un aer visător, cu un chiștoc de Kent uitat în colțul buzelor. Întrebă distrat: "Care merge la doctoru' Gherasim?" "Tu care crezi, băi, spafanache?", îl luă la refec hiperactivul Radu. "Domnul cu mâna sau cel cu nasul praștie? Vorbești să n-adormi, Grigore." "Domnu' cu nasu', haidi, bre, sus în scaun!", face molcom brancardierul
Eu, gândacul by Anton Marin [Corola-publishinghouse/Imaginative/1431_a_2673]
-
așa, că ești tu jmecher ce nu s-a mai pomenit și s-a umflat mușchiu' pă tine, da?" După care își roti ochii prin aer, apoi pe jos și decise: "Haidi, bă, că s-a termenat ninsoarea și dă distrat ne-am distrat cu cealapaliu' ăsta. Mai bine mergem să glojdim o ciorbă dă burtă și o friptană la Matache, în piață. Și n-ar strica și o baterie, două, dă vin. Ce zici tăticule?" "'Aidi, mă!", își dădu acordul
Eu, gândacul by Anton Marin [Corola-publishinghouse/Imaginative/1431_a_2673]
-
mă și anunțase, cum am spus mai sus, că eu am fost recomandat să dramatizez nuvela lui Alexandru Ivasiuc, Corn de vânătoare. În ceea ce mă privește, o citisem chiar în ‘72 când aceasta apăruse, dar așa, fugitiv și mai mult distrat, fără să gust frumusețea trăirii personajelor. Acuma înțelegeam de ce le surâdea șefilor mei să jucăm o piesă ca aceasta. Nu numai că tenta un astfel de subiect cules din trecutul istoric al poporului nostru, dar unei astfel de scenete nici
Fascinantul corn de vânătoare by Nicolae Suciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1284_a_2205]
-
o simțise mai aproape. Da. Când se uită în dosul ei, o văzu pe cealaltă Iozefină, cea din bibliotecă. Mult mai aproape și mai caldă. Ce bei? - îl întrebă Valy. Ca orice domn care se respectă după-masa - răspunse Iozefina mai distrată ca oricând, deci extrem de schimbată față de ultima întâlnire - bea și el, o cafea ca tot omul. Fie și așa - răspunse Gerard cu o voce joasă, afectată parcă, de cele constatate. Și vodculița de ce-am mai cumpărat-o, mă rog
Fascinantul corn de vânătoare by Nicolae Suciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1284_a_2205]
-
ca un păpușar care simte că una dintre sfori nu-l ascultă bineNu așa te-a educat mă ta? Să nu te iei de mama, dinozaure împuțit, ai auzit? - face Esesistu’ parcă nechezând. Titi, din nou, extrem de calm și destul de distrat, îi răspunde împăciuitor: Nici nu mă iau, băi, că-mi stric stilul. Pardon. Iartă-mă. (cu nostalgie maximă, aproape până la lacrimi) Prea bune mâncăruri făcea maică-ta, omule, ca să...când eram copii...când mâncam la voi... Încă puțin și Titi
Fascinantul corn de vânătoare by Nicolae Suciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1284_a_2205]
-
pardesiu se afla ascunsă (cel puțin teoretic) „rădașca“, nu participase la aceste discuții, vocea lui nu se auzise nici o clipă pe banda Înregistrată, element care mai Întîi Îl miră pe maior, apoi Îl conduse la concluzia banală că doctorul, boem, distrat și, la drept vorbind, cam prostănac, Își lăsase pardesiul agățat pe undeva, unde rămăseseră numai cei doi colaboratori ai săi. În momentul cînd Înțelese acest lucru, maiorul se pomeni prins și Înghesuit Între două posibilități. Avea suficiente dovezi că doctorul
Christina Domestica şi vînătorii de suflete by Petre Cimpoieşu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1372_a_2701]
-
dacă nu l-aș putea Învăța să utilizeze calculatorul. Îmi mărturisi că dorea să navigheze pe internet. Sincer, la orice m-aș fi așteptat din partea lui, În afară de interesul pentru informatică. Mi-am disimulat surpriza Îndărătul unui surîs circumspect și ușor distrat - ca să nu-l ofensez, i-am promis fără entuziasm tot sprijinul meu. Neștiind ce anume urmărește, eram Încă circumspect, mă simțeam la rîndul meu observat, evaluat, Îl bănuisem inițial de niscai intenții ostile - dar mi-am dat destul de repede seama
Christina Domestica şi vînătorii de suflete by Petre Cimpoieşu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1372_a_2701]
-
să ghicesc cine vă mai vizitează așa din cînd în cînd, pentru cine este pregătit separeul la orice oră din zi și din noapte, spune Roja. Cu plăcere, aveți voie la oricîte încercări, zice Patru Ace. — Chiar așa? întreabă Roja distrat, nu cred c-o să fie nevoie, în situații din astea n-am dat-o niciodată în bară. Dă-mi un singur indiciu, adaugă. — E înalt și slab, și bea numai Martini rosso. — Măi să fie, să nu-mi spui și
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2722]
-
și mă întrebă ce-am făcut toată ziua. I-am spus și am sorbit din Martini. M-am așezat greoi pe canapea. Mă simțeam tot timpul cumplit de obosit ca și cum însuși faptul de a exista îmi cerea un efort uriaș. Distrat, am luat cel mai recent volum din Creanga de aur. — Chiar trebuie să citești în timp ce bei? spuse Antonia tăios. Toată ziua am stat singură, doar Rosemary a trecut pe-aici azi-dimineață, ceea ce nu e tocmai o plăcere. — Scuză-mă, am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1892_a_3217]
-
nu era prima oară când juca mica șaradă căreia, din câte mi-am dat seama, trebuia să ne dedicăm acum. La Început s-a prefăcut că nu mă observă. Personal, m-am străduit să par cât mai visător și mai distrat. Dar apoi mi s-a părut că interlocutorul meu exagerează un pic cu rolul lui. Scufundat În integramă, nu-și ridică privirea câteva minute bune până când, indignat, m-am văzut nevoit să cobor palma pe clopoțel. Atunci portarul se uită
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1858_a_3183]
-
arcuri negre deasupra ochilor, subțiri ca firul de păr, trasate parcă cu chibrituri arse. Aveau părul negru, blond sau roșcat, tuns mereu În stil bob, cu fuste absurd de scurte, despicate Într-o parte. Bluzele erau descheiate aproape până jos. Distrate, femeile se jucau cu perlele purtate În mai multe șiraguri În jurul gâtului sau Își treceau degetele prin părul domnilor, șoptindu-le dulci promisiuni care-i făceau să roșească. Aceste promisiuni deschideau invariabil apetitul pentru Înc-o sticlă de șampanie. Când li
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1858_a_3183]
-
sfârșitul lui ianuarie, anul trecut. Când i-am dat vestea, Dora a declarat că o asemenea „emancipare“ trebuie sărbătorită... — Tu ce zici? Mă jucam cu cravata, fără să fi Înțeles ce-a spus. Băgându-mi cămașa În pantaloni, am repetat distrat: — Nu? Ce zici? Deși, continuând să-mi Îmbrac sacoul, am observat că Dora se uita la mine În oglindă, de parcă aș fi spus un lucru a cărui semnificație nu o descoperise până acum. Treptat, mințile mi - sau poate - ni s-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1858_a_3183]
-
nimic. Nimic. Se așeză din nou la birou, vârî documentele În servietă și, cu un gest iritat, mătură restul de pe masă. Jucându-se cu căluțul de pe noptieră, colegul lui dădu doar din cap spre scaunul de bucătărie, cu un aer distrat și amuzat. Apoi dădu peste Încuietoare și burta se deschise. Surprins, ridică micul capac, apăsă botnița iar și aprobă satisfăcut când abdomenul căzu, conform așteptărilor. Mi-am imaginat că data viitoare când va mai face o șmecherie din asta, o să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1858_a_3183]
-
să discute cu Dan. Urma să aibă loc o strângere de fonduri la St Simon în weekendul următor și Dave 2 voia ca Dan să conceapă afișele. — Cred că s-a dus de la serviciu direct la o întrunire, spuse Carol distrată. Tocmai sfărâma ultimele trei insecte afrodisiace în cana de Gold Blend a lui Dave 2... Fusese cât se poate de ușor. Pentru început, discuția s-a purtat strict pe marginea sentimentelor. Dave 2 nici nu-și închipuise vreodată că ar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1919_a_3244]
-
avînd În vedere că Orthotex folosea numai agenții cei mai experimentați; și Într-adevăr agentul pe care Rowe apucase să-l vadă Înainte de plecare părea foarte experimentat. Domnul Rennit Îl prezentase la Început ca „A-2“, dar peste cîteva minute, distrat, Îi spusese pe nume: Jones. Acest Jones era un om mărunțel, foarte șters la prima vedere, cu un nas subțire și ascuțit; purta o pălărie de fetru cafenie, cu panglica soioasă și un costum gri, care avusese probabil o altă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1985_a_3310]
-
casei părintești, bînd ceai lîngă maică-sa, care, Întinsă Într-un șezlong, mușca dintr-un sendviș cu castraveți. La picioare avea o bilă de crochet de un albastru strălucitor. Cu zîmbetul pe buze, maică-sa Îl Învăluia Într-o privire distrată, caracteristică mamelor ce-și supraveghează copiii. Era vară, și seara se lăsa Încet. „Mamă, am omorît-o...“ Îi spunea el, dar ea Îi tăie vorba. „Nu vorbi prostii, dragul meu! Mai bine ia un sendviș - sînt delicioase!“ „Bine, dar am omorît-o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1985_a_3310]
-
spre fereastra prin care se vedea acum un cer de culoarea oțelului din care se auzeau claxoanele primelor taxiuri. La un moment dat, un omuleț rotofei, Îmbrăcat Într-un sacou la două rînduri, deschise ușa și Întrebă aruncîndu-i o privire distrată: — Unde-i Beale? Și dispăru pe dată, fără să aștepte răspuns. Dinspre Tamisa se auzi sirena unui vapor, ca strigătul unui animal rănit. Pe coridor cineva trecu fluierînd, apoi se auzi un clinchet de cești, iar de departe veni un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1985_a_3310]
-
urmărind cu privirea firul de lînă. — Ce-ai de gînd? — Aștept pînă pornește trenul, și pe urmă trag semnalul de alarmă. De undeva, de foarte aproape, se auziră deodată tunurile artileriei antiaeriene - o dată, de două, de trei ori. Bătrîna privi distrată În sus, ca și cum ar fi auzit un murmur vag ce-i tulbura liniștea. Rowe vîrÎ mîna În buzunarul lui Hilfe și scoase revolverul, pe care-l puse apoi În buzunarul său. — Dacă doriți să fumați, prezența mea să nu vă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1985_a_3310]
-
pe Seagrave și pe Helen Remington. Stând lângă el, am simțit cum ostilitatea mea face loc unei anume deferențe; poate chiar a unui fel de servilism. Felul cum manevra el mașina dădea tonul întregului său comportament: rând pe rând agresiv, distrat, sensibil, neîndemânatic, absorbit și brutal. Lincolnul își pierduse viteza a doua a schimbătorului automat - fusese smuls, după cum explicase Vaughan mai târziu, în timpul unei întreceri de viteză cu Seagrave. Uneori, pe Western Avenue, ni se întâmpla să blocăm traficul de pe banda
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2028_a_3353]
-
O ploaie de claxoane; e verde; împiedici circulația. Ești la biroul tău, ai cartea plasată ca din întâmplare printre hârtiile de serviciu; la un moment dat deplasezi un dosar și cartea e sub ochii tăi, o deschizi cu un aer distrat, îți sprijini coatele pe masă, tâmplele în mâinile strânse pumn, de parcă ai fi concentrat în examinarea unui dosar, dar, de fapt, explorezi primele pagini ale romanului. Încetul cu încetul îți sprijini spinarea de spătar, ridici cartea la înălțimea nasului, înclini
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1925_a_3250]
-
ceea ce va urma. Pentru a citi cum trebuie, trebuie să înregistrezi atât efectul zumzăitului, cât și efectul intenției ascunse, pe care nu ești încă în stare (și nici eu) s-o surprinzi. Citind, deci, trebuie să fii în același timp distrat și foarte atent, ca mine, care mă concentrez, ascuțind urechea, cu un cot pe tejgheaua barului și palma la falcă. Dacă acum romanul începe să iasă din imprecizia cețoasă, dând detalii despre aspectul persoanelor, senzația pe care vrea să ți-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1925_a_3250]
-
și carte erau cel puțin două: Mahomed asculta cuvântul lui Allah și-l dicta la rândul său scribilor săi. Odată - povestesc biografii Profetului - dictându-i scribului Abdullah, Mahomed a lăsat o frază la jumătate. Scribul, instinctiv, i-a sugerat concluzia. Distrat, Profetul a acceptat drept cuvânt divin ceea ce-i spusese Abdullah. Acest fapt l-a scandalizat pe scrib, care l-a părăsit pe Profet și și-a pierdut credința. Greșea. Organizarea frazei, în definitiv, era responsabilitatea lui; el trebuia să se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1925_a_3250]
-
istorie a proastelor relații cu soțul ei, despre care se șopteau atâtea, ea nu era numai victima; într-adevăr, între detașarea înghețată a domnului Okeda și hotărârea ei încăpățânată nu știu cine era câștigătorul. Cât despre Makiko, avea tot aerul vesel și distrat pe care unii copii, crescuți în mijlocul neînțelegerilor dintre părinți, îl opun mediului, ca o pavăză; ea și-l purtase cu sine, crescând, iar acum îl opunea lumii străinilor, ascunzându-se parcă în spatele unei voioșii nematurizate și trecătoare. Îngenunchind pe un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1925_a_3250]