91 matches
-
o mică, cât de minusculă răutate Linei. Rim declară cu un entuziasm grav că Hallipa era un om distins, un vinător admirabil, un muncitor demn de stimă. Păcat că era așa de necăjit; Mini întinse urechea. Lăcomia nu explica îndestul ditirambul. Elogiul lui Hallipa în vorba lui Rim era ceva neobicinuit și admirația lui, strămutată de-a dreptul de pe Lenora pe bărbatul ei, o surprindea și o îndruma spre noutăți mari. - Să fi văzut ieri ciorchinele de păsări calde! Le-a
Fecioarele despletite by Hortensia Papadat-Bengescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295608_a_296937]
-
și simplu, niște noțiuni inexistente, niște simple cuvinte. ... ... ...tic-tac, ...tic-... “...Deci, domnule Alexandrescu, dă mi voie să salut în dumneata pe una din vocile cele mai proaspete, mai autentice pe care le are poezia...” “... Nu s-ar putea să lăsăm ditirambii ăștia la o parte? Cu cine am plăcerea?...” “...Mărgărit Panaitescu, poet afirmat în perioada interbelică. S-ar putea să nu fi auzit de mine. N-am reușit să mă impun, să devin un nume. Aș fi reușit, poate, s-o
Filigran by Alexandru Poamă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/363_a_1431]
-
doar „când”); Pag. 11: „spirit manicheist” (al doilea termen sintagmatic, anume „manicheist” constituie o invenție lexicală a editoarei Sivia Colfescu. Probabil că voia să spună maniheist); Pag. 13: „miticul an 2000” ( Niciun an nu poate fi mitic); Pag. 12-13: „... ditirambele...” (ditirambii); Pag. 12-13: „.... subtilul magistrat” (Avocații nu sunt magistrați. Numai judecătorii și procurorii sunt magistrați. Avocații și magistrații alcătuiesc corpul juriștilor. Înseamnă, prin urmare, că doamna Silvia Colfescu trebuia să scrie „jurist”, ci nu „magistrat”. Că n-a fost deloc „subtil
Zborul unui Înger Înapoi, la cer by Mihai Stere Derdena () [Corola-publishinghouse/Imaginative/865_a_1495]
-
garantată de lege. Nu e nevoie să amintesc aici că prin intermediul lui Rousseau și Robespierre noțiunea romană de proprietate s-a transmis tuturor școlilor noastre intitulate socialiste. Știm că primul volum al lui Louis Blanc 21, asupra Revoluției, este un ditiramb adus filozofului Genevei și șefului Convenției. Astfel, această idee că dreptul de proprietate este o instituție socială, că este o invenție a legislatorului, o creație a legii cu alte cuvinte, că este necunoscut omului în starea de natură această idee
Statul. Ce se vede și ce nu se vede by Frédéric Bastiat [Corola-publishinghouse/Science/1073_a_2581]
-
caritate, tot ceea ce dezvoltarea facultăților noastre poate livra trebuințelor corpului și spiritului; înseamnă progres, înseamnă civilizație. Bogăția înseamnă admirabilul proces civilizator a doi admirabili agenți, mai admirabili chiar decât ea: munca și schimbul. Bun! Dar nu veți intona acum un ditiramb bogăției după ce cu o clipă în urmă copleșeați aurul cu imprecații? Îmi promiteți că veți fi interesat de ceea ce vă voi spune... Vă promit că voi avea răbdare. Este cam puțin. Este tot ceea ce am. Începeți să vorbiți și explicați
Statul. Ce se vede și ce nu se vede by Frédéric Bastiat [Corola-publishinghouse/Science/1073_a_2581]
-
de aici un lung șir de distrugeri fizice șprin moarteț și de dispariții - urmate de renașteri și de regenerare. Toate acestea nu sunt altceva decât povestiri mitologice, aluzii obscure la schimbările de mai sus. În cinstea lui Dionysos se cântă ditirambul. Este o poezie Încărcată de simțăminte violente și de mișcări care exprimă tulburarea și rătăcirea minților, căci, (B) așa cum spune Eschil, «strigătele ditirambului trebuie să-l Însoțească pe zeu În timpul sărbătorilor sale». În cinstea lui Apollo se cântă În schimb
Despre oracolele delfice by Plutarh () [Corola-publishinghouse/Science/1931_a_3256]
-
altceva decât povestiri mitologice, aluzii obscure la schimbările de mai sus. În cinstea lui Dionysos se cântă ditirambul. Este o poezie Încărcată de simțăminte violente și de mișcări care exprimă tulburarea și rătăcirea minților, căci, (B) așa cum spune Eschil, «strigătele ditirambului trebuie să-l Însoțească pe zeu În timpul sărbătorilor sale». În cinstea lui Apollo se cântă În schimb peanul șpaianț, o compoziție poetică ordonată și liniștită. Pictorii și sculptorii Îl reprezintă mereu pe Apollo În splendoarea unei tinereți veșnice, În vreme ce Dionysos
Despre oracolele delfice by Plutarh () [Corola-publishinghouse/Science/1931_a_3256]
-
șchresmosyneț 1; această disproporție este evidentă prin aceea că la sacrificii se cântă peanul În cea mai lungă perioadă a anului; ceva mai târziu, la Începutul iernii, sunetele peanului sunt oprite pentru a Îngădui să se audă sunetele ascuțite ale ditirambului. Timp de trei luni, Dionysos este invocat În locul lui Apollo 2. Acest raport de nouă șluniț la trei șluniț corespunde duratei acelei perioade de organizare a cosmosului față de perioada corespunzătoare incendiului universal. 10. Dar am vorbit desigur mai mult decât
Despre oracolele delfice by Plutarh () [Corola-publishinghouse/Science/1931_a_3256]
-
mort; împresurat de întuneric, Eul ostenit de repliază asupră-și tânjind spre un quietism absolut: "O, veșnic aș vrea să întârzii aici, / pe treapta supremă la care / ființa nu scade ca umbrele, nici prezența nu trece-n mișcare..." Parabole, balade, ditirambi, psalmi, sonete, elegii, invocații modurile cele mai variate se rotunjesc finalmente într-o amplă monadă cogitativă; însă prin insistența în filozofare fluxul liric devine exsanguu. Cicluri precum Cele șapte vămi ale văzduhului, Logosul, Psalmii la televizor, Cvadratura cercului și nu
[Corola-publishinghouse/Science/1545_a_2843]
-
nostru e zugrăvit, Ca Voronețul, Cu toată istoria românilor. Deasupra Posadei e lupta de la Posada Deasupra Podului Înalt E lupta de la Podul Înalt. Deasupra Călugărenilor E lupta de la Călugăreni (...) Pe stele e chipul încruntat al bărbaților de demult. Sute de ditirambi pe tema Eminescu n-au avut impactul poemului sorescian Trebuia să poarte un nume: memento excepțional. Șocantului enunț inițial "Eminescu n-a existat" îi urmează motivații, pseudo-argumente: "A existat numai o țară frumoasă"; Și, mai ales, au existat niște oameni
[Corola-publishinghouse/Science/1545_a_2843]
-
subcapitolul "Stăpâni de clan și protectori", nu ne-a fost dat până acum să citim o receptare atât de pertinentă, profundă și obiectivă, cvasi ... călinesciană, a cărților lor și a epocii în care au trăit între extaz și agonie, între ditirambi și diatribe, războindu-se în reviste prin duelgii, sicari, oameni de casă. Fără să ne permitem a glumi, Eugen Negrici pare a ști totul și încă ceva pe deasupra, stilul său îndeobște academic (dar ce nu-l cruță nici măcar pe mult
Fără menajamente : critici, istorici literari şi eseişti români by Geo Vasile [Corola-publishinghouse/Science/1441_a_2683]
-
al Franței a răspuns că se teme că are un moment de neatenție. Mutatis mutandis, profit și eu de acest moment de neatenție pentru a pune punct acestei mici explorări literare. Oricum, un lucru este aproape sigur: după lectura atâtor ditirambi ai spaimei, ați prins poftă de o comedie... Bibliografie Agârbiceanu, Ion. Opere. 18 vol. Studiu introductiv de Mircea Zaciu. București: Ed. pentru Literatură, Ed. Minerva, Fundația Națională pentru Știință și Artă, 1962-2002. Alexandru Philippide. Antologie alcătuită și îngrijită de George
Deimografia : scenarii ale terorii în proza românească by Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Science/1392_a_2634]
-
din prostia mea sau a altora, mi-a acompaniat până azi evoluția. în prezența lor, am citit un pamflet împotriva poeziei pe care o scriau față de care cele mai înverșunate atacuri de azi ale "Săptămînii" ar fi părut niște adevărați ditirambi. Ce nu scrisesem acolo! Toate etichetele: teribilism, poezie americană, superficialitate, derizoriu, tot ce prinsesem cu urechea din ceea ce spuneau alții pe la colțuri. Și am avut obrăznicia să mai și citesc după o săptămână la cenaclul lor un ciclu de versuri
Pururi tânăr, înfășurat în pixeli by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295573_a_296902]
-
și una și alta totodată?" (392d). Drama pură, în întregime mimetică, nu utilizează decât discursul direct. Povestirea pură, strict diegetică, nu este niciodată însoțită de dialog. Această formă "fără imitație", după chiar termenii lui Platon, nu se realizează decât în ditiramb 2. Epopeea, în care dialogurile povestite întrerup uneori narațiunea, constituie o formă mixtă care amestecă diegeticul cu elemente mimetice. "Poezia și ficțiunea comportă o specie complet imitativă, adică (...) tragedia și comedia; apoi o a doua, care constă în povestirea chiar
Marile teorii ale teatrului by MARIE-CLAUDE HUBERT () [Corola-publishinghouse/Science/1110_a_2618]
-
narațiunea, constituie o formă mixtă care amestecă diegeticul cu elemente mimetice. "Poezia și ficțiunea comportă o specie complet imitativă, adică (...) tragedia și comedia; apoi o a doua, care constă în povestirea chiar de către poet; o vei găsi mai ales în ditirambi; și în sfârșit, o a treia, formată din amestecul celorlalte două; este folosită în epopee și în multe alte genuri" (394c). Cu grija pentru claritate ce îl caracterizează, Socrate își ilustrează părerea printr-un exemplu. Evocând altercația dintre Criseus, bătrânul
Marile teorii ale teatrului by MARIE-CLAUDE HUBERT () [Corola-publishinghouse/Science/1110_a_2618]
-
cel narativ pur. Tipologia aristotelică, formulată în Poetica, este mult mai pertinentă. Aristotel conservă modul de enunțare drept criteriu esențial al diferențierii între forma narativă și teatru. Dar în tipologia platoniciană, se elimină povestirea pură, formă teoretică nerealizată vreodată, cu excepția ditirambului, dacă trebuie să ne luăm după Platon. Epopeea, ca mai târziu romanul și nuvela, integrează fără dificultate elemente mimetice. Nu există, în ansamblul literaturii universale, epopee sau roman lipsite de pasaje dialogate 4. Numai câteva nuvele foarte scurte fac excepție
Marile teorii ale teatrului by MARIE-CLAUDE HUBERT () [Corola-publishinghouse/Science/1110_a_2618]
-
cu cortina lăsată. Decor unic. Reprezintă un singur loc care nu se schimbă în cursul reprezentației. Didascalii. Indicații scenice (inclusiv numele personajelor înaintea fiecărei replici). Ele informează asupra spațiului în care se desfășoară acțiunea, asupra jocului și asupra emițătorului mesajului. Ditiramb. Poreclă dată lui Dionysos, apoi, prin extensie, cântec religios în onoarea sa care ar fi, după părerea lui Aristotel, la originea tragediei. Dramaturgie. Ansamblu de reguli care supraveghează modalitatea de compunere a unei piese de teatru. Dramă burgheză. Gen dramatic
Marile teorii ale teatrului by MARIE-CLAUDE HUBERT () [Corola-publishinghouse/Science/1110_a_2618]
-
prin "imitație" (cf. La Poétique, Le Seuil, 1980). Termenul de "reprezentare" este de preferat fiindcă admite drept complement atât referențialul, cât și artefactul, în timp ce acela de imitare îl exclude pe acesta din urmă, care ne interesează în primul rând. 2 Ditirambul este un imn versificat în cinstea lui Dionysos, cântat și dansat de oficianții cultului, bacanții și bacantele. 3 De rerum natura, conf. dicț. Le Robert (n. tr.). 4 Autorul se referă, cu siguranță, la ceea ce s-a scris în domeniul
Marile teorii ale teatrului by MARIE-CLAUDE HUBERT () [Corola-publishinghouse/Science/1110_a_2618]
-
se transformă tot mai mult într-o oficină politică, preocupată obedient de ideologia partidului și de omagierea conducătorului suprem. Sporadic apar colaboratori de valoare (Dinu Flămând, Magda Cârneci, Lucian Alexiu, Ioan Buduca ș.a.), dar scrierile lor se pierd în zgomotul ditirambilor vremii. În toată această perioadă presiunilor ideologice le mai rezistă doar o pagină firavă de cronici, recenzii, însemnări despre cultură și artă. V. T.
VIAŢA STUDENŢEASCA-2. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290539_a_291868]
-
rolul cântărețului sau al povestitorului care depinde direct de preferințele publicului care-1 ascultă: rolul aezilor în Grecia antică, al scopului în antichitatea teutonică, al povestitorului profesionist în Orient și Rusia, în vechile cetăți ale Greciei, tragedienii și unii Compozitori de ditirambi și imnuri, ca Pindar, ocupau o poziție specială semireligioasă, poziție care, treptat, s-a laicizat, după cum putem vedea când îl comparăm pe Euripide cu Eschil. Trecând la curțile imperiului roman, nu se poate să nu ne gândim la Vergiliu, Horațiu
[Corola-publishinghouse/Science/85058_a_85845]
-
cultura majoră, în intenția de a descoperi modele structural-semantice și pragmatice care să propună și interpretări ale respectivelor modele, încît, printr-o amalgamare a planurilor și metodelor, se ajunge uneori la confuzia dintre moduri de enunțare și genuri sau specii (ditirambul ține de narațiunea pură, epopeea de narațiunea mixtă, tragedia și comedia de imitația dramatică), în ultimă instanță, între tipurile de texte aferente. G. Genette remarcă faptul că, în istoria generică, se identifică etape în care liricul, epicul și dramaticul nu
Dicționar de analiză a discursului by Rodica Nagy () [Corola-publishinghouse/Science/84947_a_85732]
-
devine stridentă, rebarbativ păstoasă, vampirică. La fel, în plan religios, divinitatea credinciosului iubitor e un mister cald, o autoritate afectuoasă, un zenit absorbant, în timp ce zeul habotnicului pare mai degrabă un răsfățat satrap cosmic, un soi de căpcăun metafizic, sensibil la ditirambi, mătănii și ofrande hipercalorice.“ Dl Stângă gândește viguros și scrie excelent. Îi mulțumesc pentru dificila întrebare și sunt flatat că mă crede apt să lămuresc lucrurile. Nu sunt. În viteza unui simplu editorial pot încerca doar să mai fac câțiva
Despre frumuseţea uitată a vieţii by Andrei Pleşu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/578_a_1239]
-
-i fi jucat niscaiva feste lui Candiano, întrucât contrazicerile din depozițiile fostului său subordonat, Grigore Ioan, nu se pot datora decât strădaniilor deputatului de Craiova de a strecura vorbe mari, exagerând circumstanțele unui episod care n-avea nevoie nici de ditirambi, nici de poleire cu eroism de paradă. Am cercetat cu atenție bibliografia "cazului", constatând că istorici de prestigiu, contemporani cu evenimentele, începând cu Iorga ("Războiul pentru independența României", ed. 1927, pag. 136), continuând cu T.C. Văcărescu, A.P. Alessi, Massimu Popu
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1578_a_2876]
-
de purtători de simboluri sexuale. Pe parcursul întregii ceremonii, Dionisos era considerat a fi prezent. Preotul zeului ocupa locul de onoare. Concursul care urma ceremoniei avea un caracter poetic și muzical, în cadrul său înfruntându-se autori de tragedii, de comedii, de ditirambi, adică de poeme lirice recitate de către un cor de satiri în onoarea lui Dionisos. Aceste lucrări "satirice" reprezintă izvorul direct al tragediei grecești. Atmosfera Dionisiilor varia potrivit circumstanțelor și locului. Riturile orgiastice erau celebrate esențialmente de către femei, care vedeau în
Civilizatia vinului by Jean-François Gautier () [Corola-publishinghouse/Science/915_a_2423]
-
confirmând-o, au dat pe față greșelile celor ce au deviat de la linia legionară. Între aceștia, mai importanți ca documentare și analiză obiectivă, sunt Michele Rallo și C. W. Forester, un italian și un american. Fiecare dintre ei mărturisește fără ditirambi, înălțimea la care se situează doctrina legionară, singura doctrină naționalistă care se axează pe și se include în dogmele creștine (ortodoxe). Analizând actele de continuitate ale Legiunii sub conducerea lui Horia Sima, istoricii pun în evidență perfectă fireasca lor înlănțuire
Imn pentru crucea purtată – abecedar duhovnicesc pentru un frate de cruce by Virgil Maxim () [Corola-publishinghouse/Memoirs/863_a_1818]